Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 4

Serii Fourier

4.1 Funcţii periodice


Definiţie 4.1. O funcţie f : R −→ R se numeşte periodică de perioadă T > 0, dacă
pentru orice x ∈ R avem
f (x + T ) = f (x).
Cel mai mic număr pozitiv T cu proprietatea de mai sus, dacă există, se numeşte pe-
rioadă principală a funcţiei f .
Observaţie 4.2. Dacă funcţia f are perioada Tf atunci funcţia

g(x) = f (mx)
Tf
are perioada Tg = |m|
, iar orice funcţie de forma

h(x) = i(f (x)), unde i : R −→ R

are perioada Th = Tf .

Exemplu 4.3. Funcţiile sin mx, cos mx au perioada principală |m|
. Funcţiile |sin mx|,
π
|cos mx| au perioada principală |m| .

Observaţie 4.4. Fiind dată o funcţie periodică f cu perioada T atunci g(x) = f T2πx


este periodică de perioadă 2π. Această observaţie ne arată că este suficient să studiem
funcţiile periodice de perioadă 2π.
Observaţie 4.5. Fie f o funcţie integrabilă şi periodică cu perioada 2π. Atunci
Z a+2π Z π
f (x) dx = f (x) dx.
a −π

Într-adevăr, avem
Z a+2π Z −π Z π Z a+2π
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx + f (x) dx.
a a −π π

Cu schimbarea de variabilă x − 2π = t rezultă


Z a+2π Z a Z a Z −π
f (x) dx = f (t + 2π) dt = f (t) dt = − f (t) dt.
π −π −π a

Iar cu aceasta este demonstrată observaţia făcută: integrala unei funcţii periodice pe
orice interval având lungimea egală cu perioada funcţiei este aceeaşi.

1
2 CURS 4. SERII FOURIER

4.2 Serii trigonometrice


Definiţie 4.6. Se numeşte polinom trigonometric de grad n funcţia Sn : R −→ R
definită prin
n
a0 X
Sn (x) = + (ak cos kx + bk sin kx) , ak , bk ∈ R, a2n + b2n > 0.
2 k=1

Definiţie 4.7. Se numeşte serie trigonometrică seria de funcţii


a0 X
+ (an cos nx + bn sin nx).
2 n≥1

Propoziţie 4.8. Dacă seria a20 + n≥1 (an cos nx + bn sin nx) este uniform convergentă
P

pe intervalul [−π, π], atunci funcţia S : R −→ R



a0 X
S(x) = + (an cos nx + bn sin nx)
2 n=1

are perioada 2π şi au loc egalităţile


1 π
Z
an = S(x) cos nx dx, n≥0
π −π
1 π
Z
bn = S(x) sin nx dx, n ≥ 1.
π −π

4.3 Serii Fourier


Definiţie 4.9. Fiind dată o funcţie periodică f cu perioada 2π, integrabilă pe [−π, π],
seria
a0 X
+ (an cos nx + bn sin nx)
2 n≥1

cu coeficienţii
1 π
Z
an = f (x) cos nx dx, n≥0
π −π
1 π
Z
bn = f (x) sin nx dx, n ≥ 1,
π −π
se numeşte serie Fourier ataşată funcţiei f . Coeficienţii an şi bn din seria Fourier se
numesc coeficienţi Fourier. Suma parţială de ordin n a seriei se notează Fn (x).

Observaţie 4.10. Dacă funcţia f este pară (adică f (−x) = f (x) pentru orice x) atunci
2 π
Z
an = f (x) cos nx dx, n ≥ 0
π 0
bn = 0, n ≥ 1.

Dacă funcţia f este impară (adică f (−x) = −f (x) pentru orice x) atunci

an = 0, n ≥ 0.
2 π
Z
bn = f (x) sin nx dx, n≥1
π 0
4.3. SERII FOURIER 3

Exemplu 4.11. Să determinăm seria Fourier a funcţiei



 1, x ∈ (0, π]

sgn (x) = 0, x=0
−1, x ∈ (−π, 0).

Observăm că funcţia este impară. Atunci an = 0, pentru orice n ≥ 0. În plus,
π
2 π 2 π
Z Z
2 cos nx 2
bn = sgn(x) sin nx dx = sin nx dx = − = [1 − (−1)n ] .
π 0 π 0 πn 0 πn

Seria Fourier ataşată lui sgn∗ este


∞ ∞
X 2 n 4 X sin(2k − 1)x
[1 − (−1) ] sin nx = .
n=1
πn π k=1 2k − 1

Teoremă 4.12 (Dirichlet). Fie f : [−π, π] −→ R o funcţie având un număr finit de


puncte de discontinuitate, cu limite laterale finite şi având un număr finit de puncte ı̂n
care funcţia nu este derivabilă, dar ı̂n care derivatele laterale sunt finite. Atunci
f (x+) + f (x−)
lim Fn (x) = , pentru orice x ∈ [−π, π],
n→∞ 2
unde f (x+) = lim f (t) şi f (x−) = lim f (t) sunt limitele laterale ale funcţiei f ı̂n x.
t&x t%x
Dacă f este continuă ı̂n punctul x atunci

lim Fn (x) = f (x).


n→∞

Exemplu 4.13. Să dezvoltăm ı̂n serie Fourier funcţia periodică de perioadă 2π definită
prin f (x) = x2 , pentru x ∈ [−π, π].
Funcţia f este pară, deci bn = 0. Calculăm coeficienţii an .
π
2 π 2 x3 2π 2
Z
a0 = f (x) dx = · = .
π 0 π 3 0 3
0
2 π 2 π 2 sin nx
Z Z 
an = f (x) cos nx dx = x dx
π 0 π 0 n
 π Z π 
2 2 sin nx
sin nx
= x − 2x dx
π n 0 0 n
2 π
 Z 
2 2 sin nπ
= π − x sin nx dx
π n n 0
Z π Z π 
4 4 cos nx 0
=− x sin nx dx = − x − dx
nπ 0 nπ 0 n
π Z π n
π
4x 4 cos nx 4(−1) 4 sin nx 4(−1)n
= 2 cos nx − dx = − 2 = .
nπ 0 nπ 0 n n2 n π n 0 n2

Pentru că f este continuă şi derivabilă pe [−π, π], conform Teoremei lui Dirichlet are loc
egalitatea

2 π2 X (−1)n
x = +4 cos nx, x ∈ [−π, π].
3 n=1
n2

Pentru x = π se obţine formula ∞ 1 π2


P
n=1 n2 = 6 .
4 CURS 4. SERII FOURIER

Teoremă 4.14. Dacă f este o funcţie continuă pe [−π, π] şi f (−π) = f (π) şi dacă f
are un număr finit de puncte ı̂n care nu este deribabilă, dar derivatele laterale ı̂n aceste
puncte sunt finite, atunci Fn converge uniform la f pe [−π, π].

Teoremă 4.15. Dacă f este o funcţie continuă pe [−π, π] şi f (−π) = f (π) şi dacă f
are un număr finit de puncte ı̂n care nu este deribabilă, dar derivatele laterale ı̂n aceste
puncte sunt finite, atunci are loc egalitatea lui Parseval
∞ π
a20 X 2
Z
1
+ (an + b2n ) = |f (x)|2 dx.
2 n=1
π −π

Exemplu 4.16. Folosind dezvoltarea ı̂n serie Fourier a funcţiei f (x) = x2 pe [−π, π]
aplicând identitatea lui Parseval, obţinem

2π 4 1 π 4 2π 4
Z
X 1
+ 16 = x dx =
9 n=1
n4 π −π 5
P∞ 1 π4
adică n=1 n4 = 90
.

4.4 Serii Fourier complexe


Folosind formulele
einx + e−inx einx − e−inx
cos nx = şi sin nx =
2 2i
seria Fourier se scrie

a0 X inx an − ibn an + ibn
S(x) = + e + e−inx
2 n=1
2 2
∞ −1
a0 X inx an − ibn X a−n + ib−n
= + e + einx .
2 n=1
2 n=−∞
2

an −ibn
Dar, pentru că a−n = an şi b−n = −bn , notând fn = 2
avem reprezentarea cu
ajutorul numerelor complexe a seriei Fourier

X
S(x) = fn einx ,
n=−∞

iar fn se poate calcula

1 1 π 1 π
 Z 
an − ibn
Z
fn = = f (x) cos nx dx − i f (x) sin nx dx
2 2 π −π π −π
Z π
1
= f (x)e−inx dx.
2π −π

Observaţie 4.17. Egalitatea lui Parseval pentru serii Fourier complexe este
Z π
X 2 1
|fn | = |f (x)|2 dx.
n∈Z
2π −π
4.5. SERII FOURIER PE INTERVAL OARECARE 5

Exemplu 4.18. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier funcţia f (x) = (cos x)n , x ∈ R.
Folosim scrierea ı̂n complex a funcţiei cosinus şi apoi binomul lui Newton.
n n n
e + e−ix
 ix
n 1 X k ix(2k−n) 1 X k
cos x = = n C e = n C cos(2k − n)x.
2 2 k=0 n 2 k=0 n

Exemplu 4.19. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier funcţia f (x) = 5−41cos x , x ∈ R.
Folosim scrierea ı̂n complex a funcţiei cosinus, apoi notăm z = eix şi folosim dezvoltări
ı̂n serie Taylor.
1 1 1 z
f (x) = = = 1 =
5 − 4 cos x 5 − 2(eix + e−ix ) 5 − 2(z + z ) −z 2 + 5z − 2
z − 13 − 23 1 1 1 1
= = + = · 1 + · .
(1 − 2z)(z − 2) 1 − 2z z − 2 6z 1 − 2z 3 1 − z2
1 1
Pentru că 2z = < 1 şi z = 1 < 1 putem aplica formula seriei geometrice. Rezultă
2 2 2
∞  n ∞
1 X 1 1 X  z n
f (x) = +
6z n=0 2z 3 n=0 2
z z2
 
1 1 1 1 X 1 inx
= ··· + 2 + +1+ + + ... = e .
3 4z 2z 2 4 3 n∈Z 2|n|

Dacă grupăm termenii simetrici şi folosim faptul că z −n + z n = 2 cos nx atunci obţinem
seria reală Fourier ∞
1 1X 1
f (x) = + cos nx.
3 3 n=1 2n−1

4.5 Serii Fourier pe interval oarecare


Să presupunem că avem o funcţie f : [a, b] −→ R, pe care o prelungim prin periodicitate
ı̂n afara intervalului de definiţie. Atunci T = b − a, iar seria Fourier ataşată lui f este

a0 X 2πnx 2πnx
+ an cos + bn sin ,
2 n=1
b − a b − a

iar coeficienţii Fourier se calculează după formulele


Z b
2 2πnx
an = f (x) cos , n ≥ 0,
b−a a b−a
Z b
2 2πnx
bn = f (x) cos , n ≥ 1.
b−a a b−a

Într-adevăr, fie funcţia  


(b − a)t
g(t) = f ,

care este o funcţie periodică de perioadă 2π:
   
(b − a)(t + 2π) (b − a)t + (b − a)2π
g(t + 2π) = f =f
2π 2π
   
(b − a)t (b − a)t
=f + (b − a) = f = g(t).
2π 2π
6 CURS 4. SERII FOURIER

Scriem seria Fourier a funcţiei g(t)



a0 X
+ an cos nt + bn sin nt.
2 n=1

(b−a)t
Cu schimbarea de variabile x = 2π
, obţinem dezvoltarea lui f (x)

a0 X 2πnx 2πnx
+ an cos + bn sin ,
2 n=1
b − a b − a

unde an este
b−a
Z π Z
1 2 2 2πnx
an = g(t) cos nt dt = f (x) cos dx
π −π b−a − b−a
2
b−a
Z b
2 2πnx
= f (x) cos , n ≥ 0.
b−a a b−a

Formula pentru bn se obţine la fel.

4.6 Serii de cosinusuri şi sinusuri


Fiind dată funcţia f : [0, `] −→ R, seria de cosinusuri este
∞ Z `
a0 X πnx 2 πnx
+ an cos , unde an = f (x) cos dx,
2 n=1
` ` 0 `

iar seria de sinusuri este


∞ Z `
X πnx 2 πnx
bn sin , unde bn = f (x) sin dx.
n=1
` ` 0 `

Într-adevăr, considerând funcţia



f (x), x ∈ [0, `]
fc (x) =
f (−x), x ∈ (−`, 0)

care este pară, şi prelungind-o prin periodicitate cu perioada 2` obţinem dezvoltarea
Fourier, care coincide cu dezvoltarea funcţiei f pe [0, `], iar
Z ` Z `
1 πnx 2 πnx
an = fc (x) cos dx = f (x) cos dx.
` −` ` ` 0 `

Formula pentru seria de sinusuri se obţine considerând funcţia impară



 f (x), x ∈ (0, `]
fs (x) = 0, x = 0
−f (−x), x ∈ (−`, 0).

Exemplu 4.20. Să dezvolte ı̂n serie de sinusuri funcţia f (x) = 1 − |x − 1|, x ∈ [0, 2].
4.6. SERII DE COSINUSURI ŞI SINUSURI 7

Avem
2 `
Z Z 2
nπ nπ
bn = f (x) sin x dx = (1 − |x − 1|) sin x dx
` 0 ` 0 2
Z 1 Z 2
nπ nπ
= x sin x dx + (2 − x) sin x dx
0 2 1 2
1 Z 1 2 Z 2
2x nπ 2 nπ 2(2 − x) nπ 2 nπ
=− cos x + cos x dx − cos x − cos x dx
nπ 2 0 nπ 0 2 nπ 2 1 nπ 1 2
2 nπ 4 nπ 2 nπ 4 nπ
=− cos + 2 2 sin + cos + 2 2 sin
nπ 2 nπ 2 nπ 2 nπ 2
8 nπ
= 2 2 sin .
nπ 2
Rezultă ∞
8 X sin nπ
2
1 − |x − 1| = 2 2
sin nx, x ∈ [0, 2].
π n=1 n