Sunteți pe pagina 1din 59

Cursul 4 - Neuroni și neurotransmițători

Bibliografie video

Toate pasajele albastre din text sunt linkuri pe care se poate da click (și, Doamne-ferește,
citi și în plus)
Neuronul:

https://www.youtube.com/watch?v=oSSBrlMFGzI – BrainFacts.Org – Creierul tău complex


https://www.youtube.com/watch?v=L82bDTBMGUU – Matthew Barry Jensen – Khan
Academy – Tipuri de celule neurale
https://www.youtube.com/watch?v=Qka6Gj7b39M – David Eagleman – Neuron către neuron
https://www.youtube.com/watch?v=6qS83wD29PY - 2-Minute Neuroscience: Neuronul
https://www.youtube.com/watch?v=5V7RZwDpmXE – 2 Minute Neuroscience: Mielina
https://www.youtube.com/watch?v=W2hHt_PXe5o – 2 Minute Neuroscience: Potențialele
de acțiune

https://www.youtube.com/watch?v=HzrJWTtw8VM – Neuro Transmission – Ce e un


potențial de acțiune?
https://www.youtube.com/watch?v=8TG8QCkKpHI – Neuro Transmission – Ce e un potențial
de repaus?
https://www.youtube.com/watch?v=mOgHC5G8LuI – Interactive Biology – Felul în care tecile de mielină grăbesc
potențialul de acțiune
https://www.youtube.com/watch?v=_7_XH1CBzGw – Suzana Herculano-Houzel – Ce e așa special la creierul uman?
https://www.youtube.com/watch?v=zgBPwm7sZrA – Simon Whistler - De ce alcoolul nu omoară neuroni
https://www.youtube.com/watch?v=WUdAvmggg34 – Eric Kandel – Divizia pentru neurobiologie și comportament
https://www.youtube.com/watch?v=RuTPEqm1xfc – Bloomberg – Un microscop de dimensiuni reduse care-ți
poate citi mintea în timp real

Sinapsele:
https://www.youtube.com/watch?v=VitFvNvRIIY – Crash Course – Sinapsa
https://www.youtube.com/watch?v=fdhzNYJH7eA – Neuro Transmission – Ce e o sinapsă?
https://www.youtube.com/watch?v=0UbLfCNJb_0– BrainFacts.Org – Felul în care experiența îți modifică creierul

https://www.youtube.com/watch?v=uVQXZudZd5s – Khan Academy - Plasticitate neuronală și excitare pe termen


lung (LTP) (Donald Hebb. Sinapse hebbiene.)

https://www.youtube.com/watch?v=SIp_CTEfiR4 – FromBrainToSoma - Postulatele


neurale ale lui Hebb

https://www.youtube.com/watch?v=q2LVaPhM0ec – Proiectul Blue Brain

https://www.youtube.com/watch?v=04Lick3RIwU – Dennis Charney – Neuroplasticitate și rezistența creierului

https://www.youtube.com/watch?v=Oin_hCC2WrE – Cristian Axenie - Neurotehnologii: de la neuroni la inteligența


artificială

https://www.youtube.com/watch?v=gcK_5x2KsLA – Oolution Technologies - Rețele Neurale. O explicație simplă.

https://www.youtube.com/watch?v=0qVOUD76JOg - Mike Tyka – Arta rețelelor neurale.

https://www.youtube.com/watch?v=A9a2P30sDl4 – I-Han Chou – Optogenetică și îmbunătățirea funcțiilor


creierului
https://www.youtube.com/watch?v=Nb07TLkJ3Ww – Edward Boyden – Optogenetică explicată

https://www.youtube.com/watch?v=yKPTuCoop8c - Giacomo Rizzolatti - Neuronii oglindă: de la maimuţe la


oameni

Neurotransmițătorii:
https://www.youtube.com/watch?v=hGDvvUNU-cw – Brainfacts.Org – Cum comunică neuronii
https://www.youtube.com/watch?v=tPqI6ZgJgjY – BrainFacts.org – Cum procesează creierul tău informația
https://www.youtube.com/watch?v=W4N-7AlzK7s&t=3s – Crash Course – Mintea chimică
https://www.youtube.com/watch?v=RRfH4ixgJwg - Hoogenraad Lab – Mecanismele de bază ale neurotrasmiterii

https://www.youtube.com/watch?v=WhowH0kb7n0 2-Minute Neuroscience: Sinapsele


https://www.youtube.com/watch?v=6uMcdpiV094 - Alpha Media – Creierul și neurotransmițătorii
https://www.youtube.com/watch?v=NXOXZ-kaSVI - 2-Minute Neuroscience: Receptorii

https://www.youtube.com/watch?v=FXYX_ksRwIk - Khan Academy - Tipuri de neurotrasmițători


https://www.youtube.com/watch?v=QL51iPCovXo - 2-Minute Neuroscience: Dopamină
https://www.youtube.com/watch?v=bX0_AB9Sqt8 - 2-Minute Neuroscience: Serotonină

https://www.youtube.com/watch?v=bQIU2KDtHTI - 2-Minute Neuroscience: GABA


https://www.youtube.com/watch?v=1eaIcBmZRws - 2-Minute Neuroscience: Glutamat
https://www.youtube.com/watch?v=tLc9fQd58bg - 2-Minute Neuroscience: Oxitocină
https://www.youtube.com/watch?v=mVJjWYXS4JM – YJ Lin – AP Psychology – Influența drogurilor asupra
neurotransmițătorilor
https://www.youtube.com/watch?v=J8w_0sZ97Bc – Nadine Kabbani - De la sfinți la sociopați: dopamină și
decizii
https://www.youtube.com/watch?v=PkIc3QyzB2Q – Terry Jones – PET (Tomografie cu emisie de pozitron)
https://www.youtube.com/watch?v=08etW9Alxug – Terry Jones – PET și povara patologiilor psihiatrice
https://www.youtube.com/watch?v=mfmhFPhbkMM – Terry Jones – PET și sistemul dopaminergic de
recompensă

https://www.youtube.com/watch?v=ny39nuo_-Bs – Terry Jones – PET și cercetare serotoninergică

Celulele gliale:

https://www.youtube.com/watch?v=AwES6R1_9PM – 2 Minute Neuroscience – Celulele gilale

https://www.youtube.com/watch?v=L2t7eTYWnl0 – Neurotransmission – Ce sunt celulele microgliale?

https://www.youtube.com/watch?v=64MgiEDWyRg – AnatomyZone – Celulele gliale


https://www.youtube.com/watch?v=EsW4olW14iQ – Gary Simonds – Tumori din celule gliale

https://www.youtube.com/watch?v=Utaeaz-tD5s – Neuro Transmission – Ce sunt astrocitele?


https://www.youtube.com/watch?v=QWXvgM-V_2g – Institutul Salk – Astrocitele ajută creierul la memorie
https://www.youtube.com/watch?v=HOA-QW9xTa8 – Neuro Transmission – Ce sunt oligodendrocitele?

https://www.youtube.com/watch?v=4jLyzRKAs1k – Cell Press – Astrocitele – Piesa lipsă din puzzle-ul schizofreniei?


(Abstract video pentru Papouin et al. - Septal Cholinergic Neuromodulation Tunes the Astrocyte-Dependent
Gating of Hippocampal NMDA Receptors to Wakefulness)
localizaționism vs. holism vs. dualism vs. materialism
echipotențialism monism vs. idealism

glanda pineală. CUI PRODEST? Cine are câtă


MITURI putere politică în ce epocă și cum
frenologie
decide “adevărul științific”?

de la neurologie la neurobullshit (conflicte de interese și (in)accesibilitatea creierului –


neuropsihologie la referințe gratuite la neuroimagistică cutia craniană, bariera
psihologie cognitivă la irelevantă afirmațiilor făcute) hematoencefalică, LCR, religie,
neuroștiință cognitivă politică, epistemologie, finanțe

neuroanatomie organic vs. funcțional devine organic vs. psihanaliza ca dominantă a


localizaționistă vs. “psihologic” în absența accesibilității psihologiei clinice, abandonarea
neurofiziologie holistă neurofiziologiei (dualism de facto) neuroștiinței în psihiatrie

anatomo-clinic microscopie EEG PET CT RMN RMNf MEG tM/DCs

publish or perish conflicte de interese nedeclarate (financiare + faimă academică) neofilia jurnalelor

biasul împotriva infirmării ipotezelor industria profitabilă a formărilor în psihoterapie și psihologie clinică

bias-ul acordării granturilor de cercetare preferențial studiilor neofile care fac afirmații implauzibil de generale

publication bias p-hacking HARK-ing putere statistică obsesia ritualică pentru NHST

grade de libertate l-hacking (cherry picking prin citarea selectivă a literaturii care susține ipoteza)

confuzia corelație cauzalitate afirmații făcute direct în presă, nepublicate în jurnale

confirmation bias vs. falsificabilitate neurorealism naiv inferențe inverse absurde

corectarea pentru comparații multiple analiză circulară (voodoo correlations)


neuroni uni/bi/multipolari sinapse chimice neurotransmițători oxitocina, hormonul fericirii

pre/postsinaptici electrice agoniști antagoniști dopamina, molecula plăcerii

senzoriali (aferenți – bottom-up) excitatoare/inhibitoare inaccesibilitatea neurochimiei umane


motori (eferenți – top-down)
lichid cefalo-rahidian recaptare (reabsorbție)
neuronii oglindă – umanitate și autism
anti/psihotice/depresive/convulsivante somnifere
neurogeneză? celule gliale receptori
anxiolitice timostabilizatoare stimulante
Bibliografie 1
David J. Linden – Mintea ca întâmplare. Cum ne-a oferit evoluția creierului
iubirea, memoria, visele și pe Dumnezeu, p.38-43; 53-54;
Construind un creier cu componentele de ieri
Este deja un clişeu să fim uluiți de complexitatea microscopică a
creierului uman. Orice om de ştiintă care vorbeşte despre acest subiect
aude inevitabil fantoma blândă, de unchi cumsecade, a lui Carl Sagan
şoptind: „Mi-li-aaarde şi mi-li-aaarde de mici celule cerebrale". Ei bine,
chiar este impresionant. Sunt o groază de celule acolo. Cele două
tipuri principale de celule ale creierului sunt: neuronii, responsabili
pentru semnalizarea electrică și/sau chimică rapidă (ocupația principală
a creierului) şi celulele gliale, importante pentru funcţiile de
mentenanţă şi care creează un mediu optim pentru neuroni (şi care, de
asemenea, participă direct în unele forme de semnalizare electrică).
Faimoasele cifre sunt: aproximativ 86 de miliarde (86.000.000.000)
de neuroni în creierul adultului uman şi aproximativ un trilion
(1.000.000.000.000) de celule gliale. Ca să ai o idee, dacă ai dori să-ţi
donezi neuronii tuturor oamenilor de pe planetă, fiecare ar primi cam
16. Neuronii nu sunt o dezvoltare recentă a evoluţiei. Sunt moi şi
aşadar nu s-au păstrat în fosile, deci nu ştim exact când au apărut primii
neuroni. Dar ştim că meduza modernă, viermii şi melcii au neuroni.
Alte animale moderne, cum ar fi bureţii de mare, nu au. Aşadar, cea mai
bună ipoteză a noastră este că au apărut cam în perioada când meduza şi rudele ei, un grup de animale numite
Cnidaria, au apărut, după dovezile fosile în era pre-cambriană, cam acum 600 de milioane de ani. Incredibil, dar cu
câteva excepţii, neuronii şi celulele gliale ale viermelui nu sunt diferite substanţial de cele din creierul nostru.
În acest capitol, sper să-ţi arăt că celulele creierului nostru au un design străvechi ce le face lente şi nedemne
de încredere şi care le limitează capacitatea de semnalizare. Neuronii prezintă o varietate de forme şi mărimi,
dar au anumite structuri în comun.
La fel ca toate celulele, neuronii sunt delimitaţi de un înveliș, membrana exterioară (numită de asemenea
„membrană plasmatică”). Toţi neuronii au un corp celular, ce conţine nucleul, depozitul instrucţiunilor genetice
codate în ADN. Corpul celular poate fi rotund, triangular sau fusiform şi poate varia de la 4 la 100 de microni (de
obicei, are 20 de microni). O modalitate probabil mai utilă de a gândi acest lucru este că cinci dintre aceste corpuri
celulare neuronale tipice pot fi plasate unul Iângă altul în grosimea unui fir de păr uman tipic. Astfel, membranele
exterioare ale neuronilor şi celulelor gliale sunt incredibil de înghesuite, cu un spaţiu foarte mic între ele. Dendritele
(termen derivat din cuvântul grecesc pentru „copac") ies din corpul celular sub forma unor ramuri mari, îngustate
spre vârf, ce primesc semnale chimice de la neuronii vecini. Voi discuta în curând cum se întâmplă acest lucru.
Dendritele pot fi scurte sau lungi, fusiforme sau stufoase ori, rareori, complet absente. O privire la microscop ne
arată că unele sunt netede în timp ce altele sunt acoperite de formaţiuni micuţe numite spini dendritici. Neuronii
tipici au mai multe ramuri dendritice, dar au de asemenea o singură proeminenţă lungă şi subţire ce creşte din corpul
celular. Acesta este axonul şi este partea neuronală de transmitere a informaţiilor. Axonul, de obicei mai subţire
decât dendritele, nu se îngustează pe măsură ce se extinde din corpul celular. Din corpul celular creşte un singur
axon, dar deseori el se ramifică ulterior, uneori spre destinaţii foarte diferite. Axonii pot fi remarcabil de lungi:
unii se intind pe toată distanţa de la baza măduvei spinării spre degetele de la picioare (ceea ce face ca axonul cel
mai lung să aibă cam 1 m, pentru omul obişnuit, şi până la 3,65 m în cazul unei girafe).
Figura 2.2 Arhitectura sinaptică

În joncțiuni specializate, denumite sinapse, informația trece de la axonul unui neron la dendrita (sau corpul
celular) al neuronului următor (figura 2.2). În sinapse, capetele axonilor (numite terminații axonale) aproape ating
(fără a atinge propriu-zis) următorul neuron Terminațiile axonale conțin multe vezicule sinaptice, mici mingiuțe
învelite într-o membrană.

Cel mai comun tip de veziculă sinaptică din creier este încărcată cu aproximativ 2000 de molecule dintr-un
compus special numit neurotransmițător. Între terminația axonală a unui neuron şi dendrita următorului axon se
află un spațiu minuscul umplut cu apă sărată, numit fanta sinaptică. Prin minuscul vreau să zic extrem de
minuscul: cam 5000 de fante sinaptice ar încăpea în grosimea unui singur fir de păr uman. Fanta sinaptică este
locul unde veziculele sinaptice eliberează neurotransmițătorii pentru a semnaliza următorului neuron din lanț.
Sinapsele sunt cruciale pentru povestea noastră. Ele vor apărea în mod repetat pe măsură ce voi discuta tot — de
la memorie şi emoție la somn. Ar trebui aşadar să zăbovim acum un pic asupra lor. În primul rând, numărul
sinapselor din creier este uluitor. În medie, fiecare neuron primeşte 5000 de sinapse, adică locațiile unde terminațiile
axonilor altor neuroni realizează contactul (intervalul este de la 0 la 200.000 de sinapse). Cele mai multe sinapse
contactează dendritele, alte sinapse corpul celular, iar cele mai puține axonul. Multiplicând 5000 de sinapse per
neuron cu 86 de miliarde de neuroni, obținem o estimare a extraordinarului număr de sinapse din creier: aproximativ
400 de trilioane (400.000.000.000.000). Sinapsele sunt punctele-cheie de comutare între cele două forme de
semnalizare rapidă din creier: impulsurile chimice şi electrice. Semnalizarea electrică utilizează un impuls scurt şi
rapid, numit „potenţial de acţiune", ca unitate fundamentală de informaţie. Potenţialele de acţiune sunt semnale
electrice scurte care îşi au originea în baza axonică, locul unde se uneşte corpul celular cu axonul. Când potenţialul
de acţiune, după ce a traversat axonul, ajunge la terminaţiile axonale, declanşează o serie de reacţii chimice
ce determină o schimbare structurală dramatică (vezi figura 2.3). Veziculele sinaptice fuzionează cu membrana
exterioară a terminaţiei axonale, descărcându-şi conţinutul (moleculele neurotransmiţătorilor) în fanta sinaptică.
Aceste molecule neurotransmiţătoare străbat apoi fanta sinaptică, unde intră în contact cu proteine specializate,
numite receptori neurotransmiţători, inserate în membrana dendritei neuronului vecin. Receptorii convertesc din
nou semnalul chimic al neurotransmiţătorului în semnal electric. Semnalele electrice din receptorii activaţi pe
toată suprafaţa dendritei sunt canalizate spre corpul celular. Dacă ajung suficiente semnale electrice concomitente,
se declanşează un nou potenţial de acţiune şi acesta va fi transmis mai departe de-a lungul lanţului neuronilor.

Figura 2.3 Sinapsele, locurile-cheie din creier pentru convertirea semnalelor electrice în semnale chimice și apoi din
nou în semnale electrice
Este tentant să spunem că axonul este ca un fir electric izolat de cupru. Dar acest lucru ascunde una din
ineficiențele fundamentale ale neuronilor. Firul de cupru nu are nevoie să facă nimic ca să menţină
deplasarea semnalelor electrice: este total pasiv, este un bun conductor şi este bine izolat împotriva pierderii
exterioare de sarcină electrică. Drept consecință, semnalele electrice din firele de cupru se deplasează
aproape de viteza luminii, cu aproximativ 1.076.651.136 km/oră. De cealaltă parte, axonul utilizează mecanisme
moleculare cu părți mobile (canale ionice sensibile la voltaj ce se deschid şi se închid rapid) pentru a menține
impulsul pe măsură ce acesta se deplasează. Prin comparație, axonul este un conductor destul de slab.
Soluția salină din interiorul
axonului nu este nici pe departe un conductor la fel de bun cum este cuprul. Mai mult, membrana exterioară a
axonului este o izolaţie cam fisurată. Conducerea semnalelor electrice de-a lungul axonului este probabil cel mai
bine ilustrată printr-o analogie hidraulică. Firul de cupru izolat este ca o ţeavă de oţel (nu are scurgeri), cu un
diametru de 3 m (un flux central mare), în timp ce axonul este ca un furtun de grădină, cu diametrul de 25,4 mm (un
flux central mic), ce a fost străpuns de găuri micuţe de-a lungul lui (are scurgeri) pentru a-ţi permite să uzi un răsad
de flori. Această combinaţie de flux central mic şi scurgeri face ca apa să curgă încet prin furtunul de grădină.

În mod asemănător, fluxul curentului electric prin axon este limitat de asemenea de fluxul central mic şi scurgeri.
Drept consecinţă, semnalele electrice străbat axonul de obicei lent, cam cu 160 934,4 km/oră. Este, totuşi, un
interval destul de mare, unde axonii cei mai subţiri, neizolaţi, se târăsc cam cu 160 km/oră şi cei mai rapizi (axoni
groşi ori cei bine izolaţi de celulele gliale vecine) merg cu aproape 643 km/oră. Cu toate acestea, chiar şi cei mai
rapizi axoni, precum cei implicaţi în retragerea reflexă a degetului de pe o plită fierbinte, conduc semnalele
electrice cu mai puţin de o milionime din viteza firelor de cupru. O altă diferenţă între neuronii noştri şi aparatele
concepute de oameni, cum ar fi computerele (cu care neuronii sunt deseori comparaţi) implică intervalul temporal
al semnalelor lor. Tiparul declanşării impulsurilor este principalul fel în care neuronii codează şi transmit informaţia,
deci limitele temporale ale declanşării impulsurilor au o importanţă specială. Procesorul unui computer desktop
(circa 2006) poate performa 10 miliarde de operaţii pe secundă, dar un neuron tipic din creierul uman este
limitat la 400 de impulsuri pe secundă (deşi unii neuroni speciali, cum ar fi cei din sistemul auditiv ce codează
sunete de înaltă frecvenţă, pot genera până la 1200 de impulsuri pe secundă). În plus, cei mai mulţi neuroni nu
pot susţine asemenea rate înalte mult timp (mai mult de câteva secunde) înainte de a avea nevoie de repaus.

Cu asemenea limitări de viteză şi timp, pare uluitor că, într-adevăr, creierul poate face ceea ce face.

Bibliografie 2
Edward E. Smith; Susan Nolen-
Hoeksema; Barbara L. Fredrickson;
Geoffrey R. Loftus – Introducere în
psihologie, ediția a XIV-a, p.45-53;
233-234;
Capitolul 2 - Bazele biologice ale psihologiei

Neuronii – pietrele de temelie ale sistemului nervos


Unitatea de bază a sistemului nervos este neuronul,
o celulă specializată care transmite impulsuri
neuronale sau mesaje altor neuroni, glande sau
mușchi. Neuronii dețin secretul funcționării creierului
și sunt responsabili pentru existența conștiinței. Știm
ce rol joacă neuronii în transmiterea impulsurilor
nervoase și știm și cum funcționează unele circuite
neuronale, dar abia începem să descoperim rolul lor
complex în cadrul memoriei, emoției și gândirii.
Diferitele tipuri de neuroni din sistemul nervos
păstrează nişte caracteristici comune, în ciuda
diferenţelor uriaşe de mărime sau aspect (fig. 2.1). Din corpul celular sau soma pleacă un număr de ramuri scurte
numite dendrite (din cuvântul grec „dendron”, care înseamnă „copac"), care primesc impulsuri neuronale de la
neuronii adiacenţi. Axonul este un tub subţire care pleacă din soma transmite mesaje altor neuroni (muşchilor sau
glandelor). La capăt, axonul se ramifică într-un număr de mici ramuri de mici ramuri care se termină prin nişte mici
umflături numite terminale sinaptice. Butonul terminal nu atinge, de fapt, neuronii adiacenţi. Există un mic spaţiu
între butonul terminal corpul celulei sau dendritele neuronului receptor. Această joncţiune se numeşte sinapsă, iar
distanţa în sine se numeşte fantă sinaptică. Când un impuls neuronal coboară prin axon şi ajunge la butonii
terminali, acesta declanşează secreţia unui neurotransmiţător, substanță chimică eliberată în fanta sinaptică cu
rolul de a stimula neuronul învecinat. transmiţând astfel impulsul de la un neuron la următorul. Axonii multor
neuroni formează sinapse cu dendritele și corpul celular al unui singur neuron (fig. 2.2). Deşi toţi neuronii au aceste
caracteristici generale, ei diferă foarte mult ca mărime și formă (fig. 2.3). Un neuron din măduva spinării poate avea
un axon de 1-1,3 metri plecând din măduva spinării şi ajungând până la muşchii degetului mare de la picior de
exemplu; un neuron din creier poate ocupa numai câteva miimi de centimetru. Neuronii sunt împărţiţi în trei
categorii după funcţia lor generală:

• neuroni senzitivi,
• neuroni motori şi
• neuroni de asociaţie sau interneuroni.
Neuronii senzitivi transmit impulsurile primite de receptori la sistemul nervos central. Receptorii sunt celule
specializate din organele de simț, muşchi, piele şi încheieturi, care detectează schimbările fizice sau chimice şi
traduc aceste evenimente în impulsuri care circulă prin neuronii senzitivi.
Neuronii motori transportă semnalele eferente de la creier sau măduva spinării la muşchi şi glande.

Neuronii de asociație sau intercalari primesc semnalele de la neuronii senzitivi şi trimit impulsurile altor
neuroni interni sau neuronilor motori. Neuronii intercalari există numai în creier, ochi şi măduva spinării. Un
nerv este un fascicul de axoni lungi care aparțin mai multor sute de neuroni. Un singur nerv poate conține atât
axoni ai neuronilor senzitivi, cât şi axoni ai neuronilor motori. Corpurile celulare ale neuronilor sunt, în general,
grupate impreună în tot sistemul nervos în creier și măduva spinării. Un grup format din mai multe corpuri
celulare neuronale se numeşte nucleu. Un grup de corpuri neuronale situat în afara creierului sau a măduvei
spinării se numeşte ganglion. În afară de neuroni, sistemul nervos are un mare număr de celule non-
neuronale, numite celule gliale, care sunt imprăştiate printre — şi deseori înconjoară — neuronii. Celulele
gliale sunt de nouă ori mai numeroase decât neuronii şi ocupă mai mult de jumătate din volumul creierului.
Numele de glia vine de la cuvântul grecesc „glue", care sugerează una dintre funcțiile lor — mai precis aceea de a
menține neuronii la locul lor. În plus, ei oferă neuronilor nutrienți şi par să se ocupe de toată „bucătăria" creierului,
strângând şi eliminând produşii reziduali şi fagocitând neuronii morți şi substanțele străine, întreținând astfel
capacitatea de semnalizare a neuronilor (Haydon, 2001). În acest fel, celulele gliale au grijă de neuroni aşa cum
antrenorul unei echipe de fotbal are grijă ca jucătorii săi să fie în cea mai bună formă fizică în timpul meciului.
Potențiale de acțiune
Informația circulă pe suprafața neuronului sub forma unui impuls neuronal numit potențial de acțiune — un
impuls electrochimic care pleacă din corpul celulei coboară până la terminațiile axonului. Fiecare potențial de
acțiune este rezultatul intrării şi ieşirii din celula nervoasă a unor molecule încărcate cu o sarcină electrică, cunoscute
sub numele de ioni. Pentru a înțelege cum apar potențialele de acțiune trebuie să realizăm faptul că neuronii sunt
de obicei foarte selectivi în privința ionilor care intră sau ies din celulă. Membrana celulară a neuronului este
semipermeabilă, ceea ce înseamnă că unii ioni pot trece cu uşurință prin membrana celulară în timp ce alții nu pot
trece decât când se deschid anumite căi speciale de acces în membrană. Aceste căi de acces, numite canale ionice,
sunt nişte molecule proteice de forma unor gogoşi, care formează nişte pori pe toată membrana celulei (fig. 2.4).
Aceste proteine reglează intrarea şi ieşirea ionilor — ca cei de sodiu (Na), potasiu (K+), calciu (Ca++) şi clor (Cl-) — în
şi din neuron.
Figura 2.1
Diagramă
schematică a
neuronului
Săgețile indică
direcția
impulsurilor
nervoase. Unii
axoni sunt
ramificați, iar
ramurile se
numesc
"colaterale".
Axonii multor
neuroni sunt
acoperiți cu o
teacă izolantă de
mielină, care ajută
la creșterea vitezei
de propagare a
impulsului nervos.

Figura 2.2 Diferite forme și mărimi relative ale neuronilor

Axonul unui neuron din măduva spinării care nu se vede în întregime în figură, poate atinge peste un metru.
Fiecare canal ionic este selectiv, permiţând unui singur tip de ion să treacă prin el când este deschis. Când un
neuron nu generează un potenţial de acţiune se spune despre el că este în stare de repaus. În stare de repaus,
membrana celulară nu este permeabilă pentru ionii de Na+ şi aceştia se găsesc în concentraţii mari în afara
neuronilor. În schimb, membrana este permeabilă faţă de ionii de K+, care tind să se concentreze în interiorul
neuronului. Într-un neuron în repaus, nişte structuri proteice separate, numite pompe ionice, ajută la menţinerea
acestei distribuţii inegale a ionilor intre interiorul şi exteriorul celulei, pompându-i înăuntru sau în afara celulei. De
exemplu, pompele ionice transportă Na+ în afara neuronului, ori de câte ori acesta pătrunde in celulă, şi transportă
K+ inapoi în neuron, ori de câte ori acesta iese din el. În acest fel, neuronul aflat în repaus îşi menține o
concentrație înaltă de de ioni de Na+ în exterior şi o concentrație redusă în interior.
Figura 2.3
Sinapse cu corpul
celular al unui
neuron.
Mulți axoni diferiți,
fiecare cu mai multe
ramificații, fac
sinapsă cu
dendritele și corpul
celular al unui singur
neuron.
Fiecare ramificație
axonală se termină
printr-o umflătură
numită "buton
terminal sinaptic",
care conține
neurotransmițători.
Când este eliberat,
neurotransmițătorul
transmite impulsul
nervos prin fanta
sinaptică la
dendritele sau
corpul celular al
celulei receptoare.
Efectul general al acestor canale şi pompe ionice este polarizarea membranei neuronului aflat in repaus, creând o
diferenţă de potenţial intre interior şi exterior — în interior potenţialul ionic negativ al celulei este mult mai mare
decât afară. Potenţialul electric al unui neuron în stare de repaus este numit potenţialul de repaus al membranei şi
merge de la —50 la —100 milivolţi. Potenţialul de repaus al membranei unui neuron este similar cu incărcătura
electrică a unei baterii; atât neuronii, cât şi bateriile folosesc gradienți electrici pentru a depozita energia. Energia
bateriei este folosită pentru a furniza curent dispozitivelor electronice (ca telefoanele mobile), în timp ce energia
unui neuron este folosită pentru a transmite potenţiale de acţiune.
Când un neuron este stimulat de un curent de excitaţie, diferenţa de potenţial între interiorul şi exteriorul celulei se
reduce. Acest proces este numit depolarizare şi este efectul acţiunii neurotransmiţătorilor asupra receptorilor
dendritici. Dacă depolarizarea este suficient de mare, canalele de potenţial ale ionilor de Na+ aflate la suprafaţa
axonului se deschid pentru un interval foarte scurt şi ionii de Na+ intră în celulă. Sodiul inundă celula pentru că
sarcinile electrice opuse se atrag; sodiul are o sarcină electrică pozitivă, în timp ce interiorul celulei este încărcat
negativ. Acum, interiorul acestei zone a axonului devine pozitiv în raport cu exteriorul. Canalele învecinate de Na+
simt căderea de tensiune și se deschid, ducând la depolarizarea zonei adiacente din axon. Acest proces de
depolarizare care se repetă, propagându-se în jos pe toată lungimea axonului, este un potențial de acțiune. În
timp ce potențialul de acțiune coboară de pe axon, canalele de Na+ se închid în urma sa și diferitele pompe ionice
intră în acțiune pentru a readuce membrana celulară la starea de repaos.
Importanța canalelor de Na+ este dovedită de efectul anestezicelor locale (ca novocaina și xilocaina) care sunt
folosite în mod curent pentru a elimina sensibilitatea la nivelul gurii în timpul intervențiilor dentare. Aceşti agenţi
împiedică deschiderea canalelor de Na+, oprind astfel potenţialul de acţiune şi împiedicând semnalele de la
organele de simţ să ajungă la creier (Catterall, 2000).
Viteza potenţialului de acţiune care se propagă de-a lungul axonului poate merge de la 3 la 320 kilometri pe oră, în
funcţie de diametrul axonului; axonii mai mari au, în general, o propagare mai rapidă. Viteza poate fi afectată şi de
prezenţa sau absenţa tecii de mielină. Această teacă este formată din celule gliale specializate, care se înfăşoară în
jurul axonului, una lângă alta, lăsând mici spaţii între ele (vedeţi fig. 2.1) Aceste mici spaţii se numesc noduri
Ranvier. Izolarea asigurată de teaca de mielină permite o propagare saltatorie, în care impulsul nervos sare de
la un nod Ranvier la următorul. Acest lucru măreşte foarte mult viteza de propagare a potenţialelor de acţiune
spre capătul axonului. (Adjectivul saltatorie vine de la cuvântul latinesc saltare, care înseamnă „a sări". În
propagarea saltatorie, potenţialul de acţiune sare de la un nod Ranvier la următorul.) Teaca de mielină este prezentă
mai ales în locurile în care transmisia potenţialului de acţiune este critică (de exemplu, la axonii care stimulează
muşchii scheletici). În scleroza multiplă, o afecţiune în care primele simptome devin vizibile între 16 şi 30 de ani,
sistemul imun atacă şi distruge tecile de mielină ale corpului, producând severe disfuncţii nervilor motori.
Figura 2.4.Canale ionice. Substanțele
chimice, cum ar fi sodiul, potasiul, calciul
și clorul traversează membrana celulară
prin intermediul unor molecule proteice
de forma unor gogoși, așa-numitele
"canale ionice"

a) în timpul trecerii unui potențial de


acțiune, porțile sodiului din membrana
neuronală se deschid și ionii de sodiu
pătrund în axon, aducând cu ei o sarcină
electrică pozitivă

b) după apariția unui potențial de


acțiune într-un anumit punct pe axon,
porțile sodiului se închid în punctul
respectiv și se deschid în punctul următor
de-a lungul axonului. Când porțile sodiului
se închid, porțile potasiului se deschid și
ionii de potasiu ies din axon, ducând cu ei
o sarcină electrică pozitivă.
Un singur neuron generează un potenţial de acţiune, când excitaţia care ajunge la el prin multiple sinapse depăşeşte
un anumit prag. Neuronul generează un potenţial de acţiune într-o emisie unică şi rapidă, devenind apoi inactiv
timp de câteva miimi de secundă. Mărimea potenţialului de acţiune este constantă. Acesta nu poate fi declanşat
de un stimul decât dacă stimulul atinge un anumit prag minim. Astfel, în urma informaţiilor primite din sinapse,
neuronul emite sau nu un potenţial de acţiune. Dacă emite un potenţial de acţiune, acesta are întotdeauna aceeaşi
mărime. Această caracteristică a neuronului se numeşte principiul tot-sau-nimic.
Vă puteţi imagina potenţialele neuronale de acţiune sub forma unor semnale binare (0 şi 1) pe care calculatoarele
le folosesc pentru a primi informaţii în cadrul unor programe. Neuronul emite întregul potenţial de acţiune (1) sau
nu emite nimic (0). Odată iniţiat, potenţialul de acţiune se propagă de-a lungul axonului până la terminaţiile
axonale. Aşa cum am spus mai devreme, neuronii nu realizează un contact direct în sinapse şi semnalul trebuie
să treacă printr-o mică fantă (fig. 2.6). Când un potenţial de acţiune coboară de-a lungul axonului şi ajunge la
terminaţiile sinaptice, acesta stimulează veziculele sinaptice din butonii terminali. Veziculele sinaptice sunt mici
structuri sferice care conţin neurotransmiţători. Când sunt stimulate, eliberează neurotransmiţătorii în sinapsă.
Neurotransmiţătorii difuzează din neuronul activ sau presinaptic în fanta sinaptică, pentru a se cupla cu receptorii,
care sunt proteine localizate în membrana dendritică a neuronului receptor sau postsinaptic.
Figura 2.6 Eliberarea
neurotransmițătorilor în
fanta sinaptică.
Neurotransmițătorul este
transportat către membrana
presinaptică în veziculele
sinaptice, care fuzionează cu
membrana, eliberând
conținutul lor în fanta
sinaptică.
Neurotransmițătorii
difuzează în fantă și se
combină cu moleculele
receptoare din membrana
postsinaptică
Neurotransmiţătorii şi
receptorii se potrivesc ca
două piese de puzzle sau ca
o cheie în broască.

Această reacţie cheie-în-


broască declanşează o
schimbare directă în
permeabilitatea canalelor
ionice în neuronul receptor.

Unii neurotransmiţători au un efect excitant care permite ionilor cu sarcini pozitive, ca Na+, să intre în celulă,
depolarizând neuronul receptor şi creând în interiorul celulei o sarcină electrică pozitivă mai mare decât cea din
exterior.

Alţi neurotransmiţători sunt inhibitori. Ei creează în interiorul neuronului receptor o sarcină electrică negativă mai
mare decât cea din afara celulei (adică hiperpolarizează membrana celulei), fie permiţând ionilor cu sarcină pozitivă,
ca de exemplu să părăsească neuronul, fie lăsând ionii cu sarcină negativă, ca ionii de să pătrundă în celulă. Pe scurt,
efectul excitant creşte probabilitatea celulei de a genera un potenţial de acţiune, iar efectul inhibitor descreşte
probabilitatea apariţiei unui potenţial de acţiune.

Orice neuron poate primi neurotransmiţători de la cele câteva mii de sinapse pe care le are cu alţi neuroni. Unii
dintre aceştia eliberează neurotransmiţători excitatori, iar alţii neurotransmiţători inhibitori. În funcţie de
sincronizarea perioadelor de excitaţie şi a perioadelor refractare, axonii eliberează neurotransmiţătorii momente
diferite. Dacă într-un anumit moment şi într-un anumit loc de pe membrana celulară efectele excitatorii ale
neuronului receptor sunt mai mari decât efectele inhibitorii, se produce depolarizarea şi neuronul emite un potenţial
de acţiune tot-sau-nimic. Dacă un neurotransmiţător a fost eliberat şi difuzează în fanta sinaptică, acţiunea sa
trebuie să fie foarte rapidă pentru a asigura menţinerea controlului.

Pentru unii neurotransmiţători, sinapsa este aproape imediat degajată prin reabsorbţie (recaptare), captarea
neurotransmiţătorului de către terminalele sinaptice din care a fost eliberat. Reabsorbţia (recaptarea)
blochează acţiunea neurotransmiţătorului şi eliberează terminalele axonale de sarcina de a fabrica din nou
substanţa respectivă. Pentru alţi neurotransmiţători, efectul este neutralizat prin degradare, reacţia enzimelor în
prezenţa neurotransmiţătorului în fanta sinaptică, care îl descompun chimic îl inactivează.
Figura 2.7 – O electromiogramă a unui neuron plin de
sinapse

Sumarul secțiunii
1.Neuronul este unitatea de bază a sistemului nervos
2.Neuronii primesc semnale chimice pe anumite
ramificații numite dendrite și transmit potențiale
electrochimice printr-o prelungire de forma unui tub,
numită axon

3.Neurotransmițătorii chimici sunt eliberați în sinapsă și


transportă mesaje de la un neuron la altul.
Neurotransmițătorii acționează legându-se de proteine
receptoare.

4.Când un neuron este suficient de depolarizat, generază un potențial de acțiune de tipul tot-sau-nimic. Acest
potențial de acțiune se propagă pe axon și declanșează descărcarea unui alt neurotransmițător la nivelul butonilor
terminali.

Detectorii trăsăturilor din cortex

Majoritatea caracteristicilor cunoscute sub numele de trăsături primitive ale percepţiei unui obiect vin din
cercetările realizate de biologi pe alte specii (de exemplu, pisici şi maimuţe), în care s-au folosit înregistrările
reacţiilor unei singure celule din cortexul vizual. Aceste cercetări analizează sensibilitatea anumitor neuroni
corticali la prezenţa anumitor stimuli în regiunile retinei asociate cu aceşti neuroni. O astfel de regiune retiniană
este numită câmp receptor. Aceste cercetări pe celule unice au fost iniţiate de David Hubel şi Torsten Wiesel
(1968), care au câştigat premiul Nobel, în 1981, pentru descoperirile lor despre activarea celulelor. Hubel şi Wiesel
au identificat trei tipuri de celule în cortexul vizual, care diferă în funcţie de trăsăturile la care se activează.
1.Celulele simple reacţionează când ochiul este expus la un stimul de forma unei linii (o dungă subţire sau o
margine dreaptă între o regiune luminată şi una întunecată), cu o anumită orientare şi localizare în cadrul
câmpului receptiv. Reacţia cea mai amplă ca intensitate este obţinută pentru o bară verticală şi descreşte pe
măsură ce orientarea se îndepărtează tot mai mult de la poziţia optimă. Alte celule simple sunt adaptate la alte
poziţii şi orientări.

2.O celulă complexă reacţionează o linie sau o margine cu o anumită orientare, dar nu necesită prezenţa
stimulului într-un anumit loc din câmpul ei receptor. Ea reacţionează continuu în timp ce stimulul se mişcă în
câmpul ei perceptiv

3.Celulele hipercomplexe necesită nu numai o anumită orientare a stimulului, ci și o anumită mărime. Dacă un
stimul depăşeşte lungimea optimă, reacţia descreşte şi poate dispărea cu totul. De la cercetările iniţiale realizate
de Hubel şi Wiesel, oamenii de ştiinţă au descoperit că celulele reacţionează şi la alte caracteristici ale formei,
în afara marginilor sau a liniilor. De exemplu, există celule hipercomplexe care reacţionează la colţuri sau
unghiuri de o anumită lungime (DeValois şi DeValois, 1980; Shapley şi Lennie, 1985). Toate aceste celule se
numesc detectori de trăsături. Pentru că marginile, liniile, colţurile şi unghiurile la care reacţionează aceşti detectori
pot fi folosite pentru a aproxima multe forme, detectorii de trăsături pot fi consideraţi componentele de bază ale
percepţiei formei . După cum vom vedea mai târziu, această ipoteză pare, totuşi, mai veridică pentru formele
simple, ca literele, decât pentru cele complexe, ca mesele sau tigrii.
Bibliografie 3
Charles Watson; Matthew Kirkcaldie; George Paxinos - The Brain. An
Introduction to Functional Neuroanatomy, p.2-5;
Neurons and their connections
Neurons receive stimuli on their sensitive filaments
called dendrites. The membrane covering each
dendrite has many tiny channels which control the flow
of positive and negative ions across the membrane.
Some of these ion channels are sensitive to chemical or
physical stimuli, and can cause changes in the electrical
charge on the membrane. If enough of these small
membrane voltage changes happen at the same time,
they trigger an action potential. When an action
potential is triggered, this sharp, clear signal is
transmitted along the axon. At its far end, the axon
breaks up into a number of terminal branches.
Specialized swellings on these branches are called axon
terminals or terminal boutons. An action potential
causes the boutons to release chemical signaling
compounds called neurotransmitters.

These neurotransmitters connect in a key-and-lock


fashion with receptors on the target cell. Receptors
are protein structures that are shaped to receive
specific transmitters. The combination of the
neurotransmitters with the receptors can open ion channels or trigger other changes. Neurotransmitter receptors
are mostly found on the dendrites of other neurons, but they are also found on the surface of muscle cells, glial cells,
or gland cells. The close physical pairing between an axon terminal and a concentration of receptors on another cell
is called a synapse.

Synapses
Neurons are able to receive and integrate information from multiple stimuli, and can send messages to distant
regions of the nervous system. The activity of a single neuron in the central nervous system may be influenced by
tens of thousands of synaptic inputs. In the cerebellum up to a quarter of a million synapses are connected to a
single Purkinje cell. The axon that carries information away from the neuron may branch into hundreds or even
thousands of terminals. Conversely, there are neurons dedicated to a single input, like a photoreceptor in the eye.
Synapses are just one of the influences on neuronal firing. Other influences include the activity of nearby glia, the
composition of extra-cellular fluid, and the presence of circulating hormones. Direct electrical links also exist
between the membranes of some neurons. To further complicate the picture, many of these types of
communication can be two-way, so that an axon terminal that synapses on a dendrite might also be influenced by
feedback from the dendrite. Because receptors often have effects on internal biochemistry and gene expression,
the communication between cells in the nervous system is rich
and diverse, much more so than simplistic models of neurons
as integrators of their inputs.
Synapses can be changed. Even in the adult brain, synapses
may be discarded and new ones formed according to need.

This process of tuning and revising connections is termed


plasticity.
Plasticity is the basis of developmental maturation, learning,
memory, recovery from injury, and indeed every functional
adaptation of the nervous system. All regions of the nervous
system are plastic to some extent, but the extent of plasticity
varies a great deal. Generally, the juvenile nervous system is
more plastic than the adult, and the cerebral cortex is more
functionally plastic than the brainstem and spinal cord. Most
communication between neurons occurs by the release of
chemical neurotransmitters from axon terminals and the
detection of these chemicals on the surface of cell membrane.
Synapses are the spaces in which this communication takes
place. They may be small and relatively open to the
extracellular space, or large and enclosed, but they share
common structural features.
The neuron or sensory receptor that secretes a
neurotransmitter is called the presynaptic cell, and the
corresponding receptors are in the membrane of the
postsynaptic cell. Synapses are activated by action
potentials that travel to the axon terminals. The action
potential causes calcium ions to enter the terminals, and this in
turn activates cellular machinery to deliver vesicles full of
neurotransmitter to the presynaptic membrane. The number
and size of vesicles delivered, as well as the way in which they
release their contents, vary greatly with cell type.
Neurotransmitter molecules are released from the presynaptic
memebrane and diffuse rapidly across the nanometer-sized
fluid space of the synaptic cleft. The neurotransmitter binds to
and activates a receptor on the postsynaptic membrane.
Receptor binding is a dynamic process, with transmitters
occupying active sites for only a fraction of the time they are
present in the cleft. Their time for activation is limited by the
action of enzymes, which break down the transmitter. In other
situations the transmitters are pumped away by specialized
transport systems on glia or presynaptic cell membranes. This all happens within milliseconds. For by interruptions
in the steady stream of neurotransmitter flowing from the visual receptors. Retinal glia take up the
neurotransmitter so fast that light flickering tens of times per second is easily noticeable. Chemical
communication between neurons and their targets can also occur outside synapses. For example, in the
autonomic nervous system it is common for receptors to be activated by neurotransmitter leaking from nearby
axons, or by substances circulating in the blood.
Receptors
Neurotransmitter release can have two kinds of effects on the post-synaptic cell, depending on the number and
type of receptors in its membrane.
1.The first is ionotropic, in which a receptor allows ions to pass through the membrane when activated.

2.The second is metabotropic, in which a receptor triggers internal biochemical signaling when activated.
Most neurotransmitters can activate specific receptors of both kinds. The post-synaptic cell can change its
response by altering the number and type of receptors on the post-synaptic membrane.

Ionotropic receptors that are linked to sodium channels will excite a neuron and make it more likely to fire, whereas
those linked to chloride channels tend to suppress firing by returning membrane potential to its resting state. The
resulting changes in membrane potential are called post-synaptic potentials. Post-synaptic potentials can be
either excitatory (EPSP) or inhibitory (IPSP), depending on whether they make the neuron more or less likely
to fire. Dozens of different synapses may be activated in close proximity to each other, opposing or reinforcing each
other's effects in a mix of competing influences. These effects spread passively across the membrane, but the
effects diminish with distance. Whether or not the charge on the cell membrane reaches the threshold and triggers
an action potential is determined by the mix of influences felt at the trigger zone, usually located where the axon
leaves the cell body at the axon hillock. This means that the influence of a synapse varies according to how close it
is to the axon hillock. For example, the chandelier cells of the cerebral cortex activate ionotropic chloride channels
located directly on the axon hillock, so their effect is to instantly cancel whatever activity might be pushing the
postsynaptic neuron towards triggering an action potential. This enables them to function as a silencer of axonal
outputs.

Metabotropic receptors activate internal signaling molecules to produce a wide variety of effects on
postsynaptic cells. These effects are typically longer-lasting than the brief gushes of ions through ionotropic
receptors. Some metabotropic receptors cause opening or closing of ion channels by means of internal messenger
molecules, while others change the expression of genes and the production of proteins. Another type of
metabotropic receptor releases calcium from intracellular stores, sparking oscillating cycles of enzyme activity or
causing changes to the structure of the synapse itself. It is not unusual for a synapse to have both ionotropic and
metabotropic receptors.
Gap junctions are are small openings in the cell membrane that connect neurons together, allowing ions and
therefore electric currents to pass from one neuron to another with no physical barrier. Because of this, changes
in membrane potential in one cell can have an instant influence on connected cells. In some cases, the gap junction
system is combined with chemical synaptic communication.
Certain large networks of inhibitory neurons in the brain are gap-junction coupled, and also make inhibitory
synapses on each other. In this situation, an action potential in one neuron causes a brief simultaneous electrical
excitation in neurons linked to it by gap junctions, which is followed by a synaptic inhibition. The timing of these
two actions causes specific frequencies of activity to spread more easily between neurons, and the network may
end up firing in synchrony. This largescale coordination is thought to be important in the activity of large areas of
cerebral cortex, and may even contribute to the neuronal basis of attention.
Glia were long regarded as the simple glue filling in the space between neurons, but they are now recognized as
important functional partners to neurons. While neurons tend to communicate with fast, specific signals, glial
activity in the same region may take the form of gradual shifts in electrical excitability. Glial impulses spread
through the tissue at a slower rate and alter neuronal activity, neurotransmitter kinetics, metabolic activity, blood
flow, and the extracellular environment. Since glia and neurons are in contact across almost every part of their
membranes, they interact and influence each other in a tight, reciprocal relationship, which is not completely
understood.
Astrocytes
The principal glial type in the central nervous system is the astrocyte –a general-purpose cell whose functions
include buffering the cellular environment, tending synapses, metabolic regulation, signaling and communication,
and governing capillary flow and traffic between neural tissue and the bloodstream. Individual astrocytes fill non-
overlapping domains with fine, fluffy processes surrounding virtually every square micron of neuronal membranes
and capillary walls. A single astrocyte interacts with dozens of neurons, regulating their environment and
metabolism, and communicating back and forth to regulate synapses and neuron excitability. Astrocytes also
provide neurons with pre-processed food to meet their energy demands. This relationship, combined with their
ability to alter the size of brain capillaries, allows them to change blood flow according to neuronal energy use.
Apart from meeting metabolic demands efficiently, these changes are the basis of functional magnetic resonance
imaging (See Chapter 11).
Oligodendrocytes
These cells manufacture myelin, the multiple layers of fatty cell membrane that encircle many axons. The myelin
sheath is not continuous; there is a small gap between the sheath made by one oligodendrocyte and the next. This
gap is called a node. Myelin sheaths speed up signaling along the axon by allowing action potentials to jump from
one node to the next. Not a lot is known about the other functions of oligodendrocytes. However, they have
recently been shown to respond to synaptic events with post-synaptic potentials and action-potential-like spikes,
further blurring the line between the functions of neurons and glia.
Bibliografie 4
Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, volumul 1, p.37-46; 59-60;
63-64; 71-73;
STRUCTURA MICROSCOPICĂ ŞI BIOCHIMIA
SISTEMULUI NERVOSCENTRAL (SNC) AL
OMULUI
Introducere
Sistemul nervos este unic în ceea ce priveşte imensa gamă de
mecanisme de comandă-control de care dispune. El primeşte
milioane de biţi de informaţie de la diverse organe
senzoriale, pe care le prelucrează şi le integrează pentru a
determina răspunsul adecvat din partea organismului.

Structura generală a sistemului nervos include trei


componente principale:

a) un compartiment senzorial (receptorii senzoriali),


b) un compartiment motor (efectorii) şi
c) un compartiment asociativ-integrativ.
Compartimentul senzorial ne arată că majoritatea
activităţilor sistemului nervos este iniţiată de experienţe
senzoriale provenite de la receptori (vizuali, auditivi, tactili,
etc). De la aceştia, informaţiile ajung la sistemul nervos
central prin nervii spinali sau cranieni şi sunt conduse către
multiple arii senzoriale primare din: măduva spinării, substanţa reticulată (bulbară, pontină, mezencefalică),
cerebel, talamus şi cortexul cerebral. Ulterior, semnalele sunt transmise zonelor de asociaţie ale sistemului
nervos, pentru a fi prelucrate, astfel încât răspunsul motor ce trebuie dat să fie cât mai adecvat. Experienţa
senzorială poate produce o reacţie imediată sau poate fi memorizată pentru un timp de ordinul minutelor,
săptămânilor sau chiar anilor putând apoi ajuta la condiţionarea reacţiilor organismului într-un moment viitor.
Totuşi, peste 99% din informaţiile senzoriale sunt eliminate de creier ca fiind nesemnificative sau
neimportante. După selectarea informaţiei senzoriale importante, aceasta este canalizată spre regiunile motorii
cerebrale corespunzătoare pentru a produce răspunsul dorit. Canalizarea informaţiei defineşte funcţia reglatoare a
sistemului nervos. Astfel, dacă o persoană pune mâna pe un obiect fierbinte, aceasta este retrasă imediat. Gestul
respectiv, impreună cu alte răspunsuri asociate (ţipătul de durere, lacrimarea, îndepărtarea întregului corp de
obiectul respectiv), reprezintă punerea în funcţie numai a unei mici porţiuni din sistemul motor al organismului.
Compartimentul motor are un rol important în controlul diverselor activităţi ale organismului prin contracţia
muşchilor scheletici din întregul corp, prin contracţia muşchilor netezi din organele interne şi prin secreţia glandelor
endo şi exocrine. Muşchii şi glandele au primit denumrea de efectori, deoarce desfăşoară functii dictate de
semnalele nervoase de comandă. Axul motor al sistemului nervos pentru controlul muşchilor striaţi este format din
următoarele sectoare: măduva spinării, substanţa reticulată (bulbară, pontină, mezencefalică), ganglionii
bazali, cerebelul şi cortexul cerebral. Fiecare din sectoarele enumerate joacă rolul său specific în controlul
mişcărilor corpului, nivelurile nervoase inferioare fiind implicate în primul rând în răspunsul automat al organismului
la stimulii senzoriali. Nivelurile nervoase superioare sunt implicate în mişcările voluntare controlate de procesele de
gândire. Paralel cu acesta, acţionează un alt sistem motor care controlează musculatura netedă şi glandele, numit
sistem nervos autonom. Totuşi, numai o mică parte din informaţiile senzoriale importante provoacă un răspuns
motor imediat. Majoritatea informaţiilor sunt stocate pentru controlul ulterior al activităţilor motorii şi pentru
utilizarea sa în procesul de gândire. Informaţiile stocate în sistemul nervos participă la mecanismele de prelucrare
ulterioară, prin faptul că gândirea compară noile experienţe senzoriale cu cele memorate. Memoria ajută la
selectarea noilor informaţii senzoriale importante şi la canalizarea lor spre arii de stocare adecvate în vederea
utilizării ulterioare, sau spre arii motorii pentru a produce răspunsuri din partea organismului (Guynton, 1987).
Psihoneurologia se interesează nu numai de anatomia şi fiziologia SNC, ci şi de legăturile care se stabilesc între
fiziologia organismului în general şi comportamentul său. Fiziologia încorporează totalitatea sistemelor
fiziologice din corp - sistemul nervos, sistemul endocrin (tiroidian, pituitar, adrenal etc.), sistemul exocrin
(glandele sudoripare, glandele lacrimale etc.), sistemul gastrointestinal, sistemul circulator, sistemul muscular
etc. Deşi interesul predominant al psihoneurologiei este axat pe creier şi pe restul sistemului nervos, în capitolele
următoare vom vorbi şi despre aceste sisteme. Pentru înţelegerea adecvată a raportului psihic-creier se impune
efectuarea unei analize la nivel anatomic global care să evidenţieze structura şi funcţiile neuronului, modul de
grupare a elementelor neuronale de-a lungul nevraxului şi relevarea marilor conglomerate neuronale cu importanţă
deosebită în plan psihocomportamental.
Anatomia şi fiziologia clasică a SNC s-au constituit şi s-au dezvoltat făcând abstracţie aproape total de
implicarea diferitelor structuri şi procese neurofiziologice în producerea vieţii şi activităţii psihice. Aceasta a
atras după sine axarea analizei psihologice în plan fenomenologic şi privarea acesteia de una dintre cele mai
importante surse de argumentare obiectivă, ştiinţifică. De-abia în ultimile decenii s-a produs o schimbare de
optică de natură să stabilească o relaţie de comunicare şi cooperare între cele trei ştiinţe, care facilitează înţelegerea
adecvată a specificului raportului psihic-creier. Unitatea structurală de bază a sistemului nervos este neuronul.
El este o celulă vie şi are aceeaşi schemă structurală cu cea a SN.
Neuronul
Toate celulele corpului sunt constituite după acelaşi tipar: prezintă un nucleu care contine cromozomi şi material
genetic cu catene de acid deoxiribonucleic (ADN) şi acid ribonucleic (ARN), o citoplasmă gelatinoasă cu mitocondrii
pentru producerea energiei şi ribozomi pentru sinteza proteică. Fiecare celulă din corp, conţine un număr identic
de cromozomi, care la om este de 46. Pe lângă faptul că reprezintă caracterisicile unui organism şi controlează
transmiterea caracterelor de la o generaţie la alta, ADN-ul dirijează însăşi celula care-l conţine. În ciuda faptului
că celulele au acelaşi pattern de bază, ele se specializează în decursul dezvoltării organismului, în mod inexplicabil.
Dacă ne referim la sistemul nervos observăm că acesta are o structură de tip discret, discontinuu. Din punct de
vedere histologic, el se compune din elemente celulare, cărora le revin 75% din masa totală a ţesutului nervos (35%
celule neuronale şi 40% celule nevroglice), substanţă intermediară necelulară (lichid extracelular cu elemente
macromolecu-lare) care reprezintă circa 15%, şi reţeaua de vase sanguine care ocupă circa 10%. Fireşte, aceste
proporţii variază semnificativ în funcţie de natura ţesutului nervos (substanţă albă sau substanţă cenuşie, segmente
centrale etc.).
Structura neuronului
Deşi neuronii variază considerabil ca formă şi mărime, ei au caracteristici comune. Un neuron tipic are patru regiuni
morfologice:

• corpul celular, compus din nucleu şi perikarion,


• dendrite,
• axon şi
• terminaţii presinaptice.
Fiecare din aceste părţi are o anumită funcţie. Nucleul este cel mai important organit celular, dar după completa
dezvoltare a sistemului nervos acest nucleu nu suferă mitoze şi în consecinţă neuronul matur este incapabil de
reproducere. În corpul neural au loc procesele de analiză-sinteză a informației. Din această cauză neuronul este
asemănat cu un microsistem logistic capabil de a efectua operații de comparație, discriminare, clasificare, bazate
pe criterii de ordin pragmatic, semantic şi sintactic. Natura şi conținutul transformărilor efectuate depind de
specializarea funcțională a neuronilor (senzorială, motorie sau de asociație). Prin urmare, celulele din sistemul
nervos sunt mai variate decât în oricare altă parte a organismului. Diversitatea citologică este rezultatul procesului
de dezvoltare biologică numit diferențiere. Fiecare tip de celulă sintetizează numai aminite macromolecule
(enzime, proteine structurale, constituenți membranari şi poduşi de secretie). Dar nu toți constituenții neuronului
sunt specializați. Multe molecule sunt comune tuturor celulelor corpului, unele sunt caracteristice tuturor
neuronilor, altele unei mari clase de neuroni şi, în sfârşit, unele molecule sunt caracteristice numai unui număr mic
de celule nervoase. Cea mai importantă funcție a corpului celulei neuronale este aceea de a sintetiza
macromolecule. Ca şi în celelalte celule, în neuroni informația genetică de encodare proteică şi aparatul complex
de sintetizare sunt conținute în ADN-ul celulei. Apoi, neuronii au mitocondrii şi enzime atât pentru biosinteza
moleculelor mici, cât şi pentru metabolismul intermediar - căi majore care transformă carbohidrații şi alte substanțe
în energie de consum. Deoarece celulele nervoase sunt excitabile, au unii constituenți membranari comuni cu alte
țesuturi excitabile şi mulți componenți înalt specializati care aparțin numai unei anume clase de celule nervoase
specifice. Astfel, numai anumiți neuroni conțin una sau alta din substantele transmițătoare, canale ionice speciale,
mecanisme de transport membranar sau receptori pentru neurotransmitători.
Deci, pentru clarificarea funcției neurale este necesară identificarea şi caracterizarea acestor molecule generale şi
neuronale specifice (Schwartz & Kandel, 1991).

Dendritele şi axonul.
La nivelul corpilor celulari ai celor mai multi neuroni întâlnim două feluri de fibre nervoase, denumite
• dendrite şi
• axoni.
Un neuron are de obicei mai multe dendrite şi un singur axon. La majoritatea neuronilor, dendritele sunt relativ
scurte şi mult arborizate. Aceste fibre împreună cu membrana corpului ceular, reprezintă principala suprafață
receptivă a neuronului, care comunică cu fibrele provenite de la alti neuroni. Axonul ia naştere dintr-o uşoară
ridicătură a carpului celular, fiind prelungirea centrifugă cea mai lungă a neuronului. Aproape de terminaţie, axonul
se divide în ramuri fine care au nişte umflături specializate denumite terminale presinaptice. Acestea reprezintă
elementele transmiţătoare ale neuronului. Cu ajutorul terminaţiilor sale, un neuron transmite informația cu privire
la propria sa activitate suprafeței receptive (dendrite sau corp celular) a altor neuroni.
Punctul de contact dintre doi neuroni se numeşte sinapsă.
• Celulele care transmit informația în afară poartă denumirea de celule presinaptice,
• iar cele care primesc informația se numesc celule postsinaptice.
Spațiul care separă celulele presinaptice de cele postsinaptice este denumit fantă sinaptică. Grupurile de fibre
mielinizate apar albe, iar masa acestora formează substanța albă a sistemului nervos. Fibrele nemielinizate şi corpul
celulelor neuronale corespund substantei cenuşii a sistemului nervos. Important de reținut este faptul că neuronul
este o celulă unică a cărei citoplasmă umple axonii şi dendritele. Numărul neuronilor este de aproximativ 86 de
miliarde, din care aproximativ 16 miliarde se află la nivelul cortexului cerebral. Când neuronii sunt lipsiți de
oxigen, ei suferă o serie de modificări structurale ireversibile, care le modifică forma şi le ratatinează nucleul.
Fenomenul poartă denumirea de modificare celulară ischemică, care în timp duce la dezintegrarea celulelor
afectate. Deficiența de oxigen poate proveni din lipsa fluxului sanguin (ischemie), din diminuarea concentrației
oxigenului sanguin sau din blocarea respirației aerobice de către unele toxine.
Clasificarea neuronilor.
Pe baza diferențelor structurale, a numărului şi formei proceselor neuronale care iau naştere din corpul celular,
neuronii sunt clasificati în trei grupe majore: unipolari, bipolari şi multipolari.
1) Neuronii unipolari au un singur proces primar (o singură fibră nervoasă) care se extinde de la corpul celulei şi
care poate da naştere la mai multe ramuri. La scurtă distantă de corpul celular această fibră se poate divide în
două ramuri: un ram este conectat cu o parte din periferia corpului servind drept dendrită, iar celălalt intră în creier
sau în măduva spinării servind drept axon. Aceste celule predomină atât la nevertebrate cât şi în masa unor
ganglioni localizati în afara creierului şi măduvei spinării, ganglioni care aparțin sistemului nervos autonom.
2) Neuronii bipolari au o somă ovoidă care dă naştere la două procese (fibre nervoase): unul periferic sau dendrită
care transportă informatia de la periferie şi un altul central sau axon, care duce informatia către SNC. Aceşti
neuroni se găsesc la nivelul părtilor specializate ale ochilor, nasului şi urechii. Unele celule bipolare localizate la
nivelul gangionilor spinali au rolul de a transporta informatia tactilă, dureroasă şi de presiune.
3) Neuronii multipolari predomină la nivelul sistemului nervos al vertebratelor. Aceste celule au un singur axon şi
una sau mai multe ramuri dendritice care emerg din toate părtile corpului celular. Cei mai mulți neuroni al căror
corp se află în creier şi măduva spinării sunt de acest tip. Numărul şi extinderea proceselor dendritice corelează cu
numărul contactelor sinaptice făcute cu alți neuroni. O celulă spinală motorie, ale cărei dendrite sunt moderate ca
număr şi extindere, are circa 10.000 de contacte - 2000 pe corpul celular şi 8000 pe dendrite. Marea arborizație
dendritică a unei celule Purkinje din cerebel primeşte aproximativ 150.000 de contacte.
Pe baza diferenţelor funcţionale, neuronii cerebrali pot fi clasificaţi în trei grupe majore: senzoriali, motori şi
interneuroni.

1) Neuronii senzoriali sau aferenți sunt aceia care transportă impulsurile nervoase de la periferia corpului către
creier sau măduva spinării. Aceşti neuroni pot avea uneori, în vârful dendritelor terminaţii receptoare specializate,
iar alteori au dendrite strâns asociate cu celule receptoare localizate în piele sau în diferite organe senzoriale.
Stimularea terminaţiilor receptoare sau a celulelor receptoare se produce în prezența modificărilor care apar
în interiorul sau în afara corpului. Impulsurile transmise de-a lungul fibrelor neuronilor senzoriali ajung la creier
sau la măduva spinării, unde sunt prelucrate de către alti neuroni. Neuronii senzoriali sunt specializati în
receptarea informatiei emise de sursele din afara sistemului nervos central, în prelucrarea ei şi în elaborarea în final
a unui model adecvat al unei însuşiri sau al stimulului în ansamblu. Gruparea acestor neuroni la diferite niveluri ale
nevraxului împreună cu căile nervoase alcătuite din terminatiile lor denditrice şi axonice formează marile sisteme
ale sintezei aferente. Trebuie remarcat faptul că există o deosebire între neuronii aferenți sau primari şi cei
senzoriali. Termenul de aferent este aplicat tuturor informațiilor conştiente şi inconştiente care de la periferie
ajung la SNC. Termenul de senzorial este aplicat numai inputurilor aferente care generează în creier percepții
conştiente.

2) Neuronii motori sau eferenți transmit impulsurile nervoase în afara creierului sau măduvei spinării, la efectorii
musculari sau glandulari. Când un impuls motor ajunge la un muşchi, acesta se contractă; când impulsul nervos
ajunge la o glandă, aceasta eliberează secreție. Prin urmare neuronii motorii sunt specializati în elaborarea
mesajelor de comandă şi a răspunsurilor la stimulii din mediul intern sau extern al organismului. Gruparea lor
ierarhică formează marile sisteme ale sintezei eferente.
3) Inteneuronii (neuroni intercalari sau de asociație) se află în interiorul creierului sau a măduvei spinării. Ei
formează legături între neuronii senzoriali şi cei motori. Functia inteneuronilor este aceea de a transmite impulsuri
dintr-o parte a creierului sau măduvei spinării la cealaltă. Datorită acestui fapt, ei pot direcționa impulsurile
senzoriale primite către centrii corespunzători pentru prelucrare şi interpretare. Alte impulsuri sosite sunt
transferate neuronilor motorii. Interneuronii reprezintă clasa cea mai numeroasă de celule din sistemul nervos
care nu au specificitate senzorială sau motorie. Neuronii de asociație se deosebesc după lungimea axonului. Cei
cu axoni lungi (celule de tip Golgi I) transmit informația la distanțe mari, de la o regiune cerebrală la alta, căpătând
numele de interneuroni de proiecție. Interneuronii cu axoni scurți (celule Golgi de tip II) prelucrează informația în
interiorul unei regiuni cerebrale specifice fiind numiți interneuroni locali. Gruparea neuronilor asociativi formează
zonele de asociație sau integrative ale SNC. Pe măsura trecerii de la un segment inferior la altul superior, ponderea
neuronilor asociativi și implicit a zonelor de asociație crește semnificativ. Astfel, la nivelul scoarței cerebrale zonele
de asociație reprezintă aproximativ 2/3 din suprafața totală.
Celulele nevrogliale
Corpul celulelor nervoase şi axonii sunt înconjuraţi de celule gliale. Acestea se află într-o proporţie de 10 până la 50
de ori mai mare decât neuronii din SNC al vertebratelor. Se presupune că celulele gliale nu sunt esenţiale pentru
prelucrarea informaţiei, dar au numeroase alte roluri:

a) Ele servesc ca elemente de suport, dând fermitatea şi structura creierului. De asemenea, ele separă unele de
altele diferite grupe neuronale.

b) Două tipuri de celule gliale, oligodendrocitele din SNC şi celulele lui Schwann din SNP (sistemul nervos periferic),
formează mielină, pătură izolatoare care acoperă axonii cei mai mari.

c) Unele celule gliale sunt gunoiere, deoarece înlătură celulele neuronale care mor din diferite cauze. Alte celule
gliale au funcţii nutritive pentru celulele nervoase. La nivelul SN al vertebratelor deosebim două categorii de celule
gliale: microglia şi macroglia

Microglia derivă din macrofage, dar embriologic şi fiziologic nu are nici o legătură cu alte tipuri de celule ale
sistemului nervos. Celulele microgliale sunt fagocite şi se mobilizează după traumatisme, infecții şi alte boli.

Macroglia se compune din trei tipuri


celulare predominante: astrocitele, oligodendrocitele şi celulele Scwhann.

Sinapsa

Neuronii nu sunt interconectați fizic intre ei. Daca ar fi așa, atunci potentialul de actiune s-ar propaga de
la un neuron la altul sau de-a lungul căilor nervoase, la întamplare. Din aceasta cauză joncțiunile dintre
neuroni ca și cele dintre ei, pe de o parte și elementele receptoare și executorii, pe de altă parte se realizeaza prin
intermediul unor formațiuni și mecanisme complexe pe care Foster și Scherringhton (1897) le-au denumit
sinapse. La nivelul sinapselor, neuronii nu se află în contact direct deoarece aici există un gol denumit fantă
sinaptică (sinaptic cleft). Pentru ca un impuls continue drumul de-a lungul unei căi nervoase, el trebuie să
traverseze acest spațiu. Cercetarile histologice au aratat că la locul de contact, terminatiile celulare prezinta
proeminențe care au forme diferite (picioruș, inel, buton, bulb, varicozități, etc.). Toate aceste structuri sunt
cunoscute sub numele generic de butoni sinaptici. Diametrul unui buton este de 0,5 – 2 microni, iar suprafata
de contact are 2 – 4 microni pătrați. În general, sinapsa reprezinta o barieră față de potențialul de acțiune care
se propagă către terminalul axonal sau presinaptic.

Structural, sinapsa are următoarele elemente:

• o membrană presinaptică cu vezicule caracteristice denumite vezicule aposinaptice ale lui De


Robertis și Benelt și
• o membrană postsinaptică situată exact în fața terminației presinaptice și despicătura sau fanta
sinaptică (spatiul cuprins intre cele doua membrane).

Cu ajutorul microscopului electronic s-au evidențiat în fiecare buton terminal două structuri interne
importante pentru funcția excitatorie sau inhibitorie a sinapsei: veziculele sinaptice și mitocondriile. Veziculele
sinaptice contin substanțe neurotransmițătoare care, odata eliberate in fanta sinaptica, excită sau inhibă
neuronul postsinaptic. Mitocondriile fumizeaza adenozin trifosfat (ATP), care ulterior asigura energia sintezei
noilor cantități de neurotransmițător. Dupa natură, terminatiile sinaptice pot fi:

• axosomatice (în maduvă și ganglionii spianli);


• axodendritice (în scoarț a cerebrală),
• dendrodendritice și
• axonale.

Dupa efectul produs la nivelul neuronului receptor distingem

• sinapse excitatoare și
• sinapse inhibitoare.

La acestea se adaugă:

• sinapsele receptoare (senzoriale), prin care se realizează trecerea informatiei de la nivelul celulelor
senzoriale periferice în structurile neuronale specifice sistemelor sintezei aferente și
• sinapse efectoare (vegetative sau motorii), prin intermediul cărora se transmit semnalele de
comanda de la centrii sintezei eferente la organele executorii de răspuns (glande sau mușchi).

După mecanismul de transfer al excitației de la nivelul neuronului emitent cel al neuronului receptor se
presupune existenta unor sinapse cu transmisie chimică și a altora cu transmisie electrică sau combinată.
Aproape toate sinapsele folosite pentru transmiterea de semnale în sistemul nervos central sunt sinapse
chimice. La aceste sinapse, primul neuron secretă o substanță chimică numita neurotransmițător, care la
rândul sau acționează asupra unei proteine receptor din membrana neuronului urmator, excitandu-l,
inhibându-l sau variindu-i sensibilitatea. Fiecare neuron motor primeste doua până la șase contacte de la un
neuron senzitiv, dar fiecare neuron senzitiv contactează 500 până la 1000 neuroni motori. Neurotransmițătorul
utilizat de celulele senzoriale primare nu a fost încă identificat cu certitudine, dar se presupune ca este
aminoacidul L-glutamat. Pe suprafața somei și a dendritelor neuronului motor tipic din cornul anterior al
măduvei spinarii se afla un numar imens, de până la 100.000 de mici butoni, denumiți terminații presinaptice.
Transmiterea sinaptică.
La nivelul sistemului nervos, informația se transmite printr-o succesiune de neuroni sub formă de impuls nervos.
Cu ocazia transmiterii interneuronale apare posibilitatea blocării unui impuls in momentul transmiterii sale de la un
neuron la altul, schimbarea unui impuls singular in stimuli repetativi sau integrarea impulsurilor provenite de la mai
multi neuroni cu transmiterea in continuare a unui semnal mai complex. Toate aceste mecanisme aparțin funcțiilor
sinaptice ale neuronilor.
• La nivelul unui neuron presinaptic, impulsul trece de la dendrita la corpul său celular, apoi la axon și la
terminațiile sale.
• Dupa traversarea sinapsei impulsul parcurge dendrita și corpul celular al unui neuron postsinaptic.
Prin urmare, sinapsele transmit întotdeauna dinspre neuronul care secretă transmițătorul (neuron presinaptic),
spre neuronul asupra căruia acționează transmițătorul (neuron postsinaptic). Acesta este principiul conducerii
într-un singur sens prin sinapsele chimice. El face ca semnalul să fie îndreptate către un scop specific, în vederea
executării cu exactitate a miliardelor de miliarde de funcții motorii, senzoriale, de memorie, gândire, etc.
Transmiterea sinaptică electrică și chimică.
Ramon y Cajal (1894) a fost primul care a facut descrierea histologică a punctelor de contact dintre neuroni, pe
care ulterior Foster și Sherringhton (1897) le-au denumit sinapse. Loewi și Navratil (1926) au demonstrat că
acetilcolina mediază transmiterea de la nervul vag la inimă. Acest fapt a provocat in jurul anilor '30 dezbateri
considerabile cu privire la mecanismele de transmitere sinaptică de la nivelul nerv-mușchi și creier. Școala
fiziologică condusă de Eccles (1957) argumenta că transmiterea sinaptica este electrică, iar potentialul de acțiune
circulă în mod pasiv de la neuronul presinaptic la cel postsinaptic. Școala farmacologică condusă de Dale (1935)
argumenta că transmiterea se face pe cale chimică cu ajutorul unui mediator chimic (o substanță
transmițătoare) care eliberat de neuronul presinaptic da naștere unui flux de curent în celula postsinaptică.
Ulterior, intre anii 1950 Si 1960 a devenit clar că nu toate sinapsele utilizează același mecanism. Astfel, Fatt și
Katz (1951), Eccles (1957), Furshpan și Potter (1959) au dovedit existența ambelor modalități de transmitere. La
nivelul SN informația este transferată de la un neuron la altul prin două tipuri de transmițători sinaptici: electrici și
chimici. Cu toate că majoritatea sinapselor utilizează transmițători chimici, unele dintre ele opereaza numai pe
cale pur electrică. S-a arătat cu ajutorul microscopului electronic că sinapsele chimice și electrice au morfologii
diferite.

Inputurile primite de neuroni pot fi excitatoare sau inhibitoare

Neurotransmițătorii care cresc permeabilitatea membranei la ionii de sodiu și generează impulsuri nervoase sunt
excitatori. În categoria acestor substanțe intră serotonina, dopamina și norepifrina.
Neurotransmițătorii care diminuează permeabilitatea membranei la ionii de sodiu cresc pragul de stimulare sunt
inhibitori, deoarece micșorează șansa ca un impuls nervos să fie transferat la un neuron învecinat. În rândul
acestor neurotransmițători intră aminoacizii, GABA și glicina.
Un număr de droguri interferează cu acțiunea normală a diferiților neurotransmițători. Astfel, LSD contracarează
funcția serotoninei, cocaina întărește efectele norepinefrinei prin împiedicarea inactivării sale normale, iar
amfetamina accelerează eliberarea excesivă de dopamină. Unele droguri anxiolitice, de tipul diazepamului
(Valium) par a-și exercita efectul prin creșterea eficacității neurotransmițătorului inhibitor GABA. Cafeina,
teina și teobromina aflate în cafea, ceai și respectiv cacao cresc excitabilitatea, prin micșorarea pragului de
excitabilitate al neuronilor. Stricnina, unul dintre cei mai cunoscuti agenți de creștere a excitablitățiii neuronale
acționează prin inhibarea acțiunii unora din mediatorii inhibitori, mai ales a glicinei din măduva spinarii. În
consecință, efectul mediatorilor excitatori este amplificat, iar neuronii devin atat de exitabili incat descarcă rapid
și repetitiv, provocând spasme musculare tonice severe.
Majoritatea anestezicelor cresc pragul membranar de excitabilitate și reduc transmiterea sinaptică în multe
puncte din sistemul nervos prin schimbarea caracteristicilor fizice ale membranelor neuronale. Numărul diferitelor
tipuri de receptori pentru neurotransmițători este foarte mare, dar ei aparțin unui numar mic de familii. De
exemplu, multe subtipuri de receptori pentru acetilcolină, glutamat, GABA, glicina și serotonină localizate pe
diferiți neuroni se deosebesc numai prin cateva proprietăți subtile. Cu această largă varietate de receptori este
posibilă găsirea unei generații noi de medicamente psihoactive care să acționeze selectiv asupra unui set
specific de neuroni pentru înlăturarea bolilor mintale care devastează atât de multa lume. 1% din populația
umana are schizofrenie și alt procentaj de 1% suferă de tulburări biploare (Alberts și colab. 1998).
Inhibiția postsinaptică
Fenomenele electrice din cursul inhibiției neuronale sunt diferite de cele ale excitației. Sinapsele inhibitoare
deschid canalele de potasiu sau de clor în locul celor de sodiu, permițând trecerea cu uşurință a acestor ioni.
Potențialul Nernst pentru potasiu este de -86mV iar cel pentru clor este de -70mV, ambele fiind mai mici decât
cei -65mV prezenți în interiorul membranei neuronale în repaus. Deschiderea canalelor de potasiu şi ieşirea
acestuia din celulă accentuează negativitatea membranei. Deschiderea canalelor de clor şi pătrunderea acestor
sarcini negative în celulă face potențialul membranar mai negativ.Această creştere a gradului de negativitate
intracelulară se numeşte hiperpolarizare. În acest context, neuronul este inhibat deoarece potențialul de
membrană se află acum mai
departe de potențialul prag de excitabilitate. Această creştere a negativității peste nivelul potențialului membranar
de repaus normal se numeşte potențial postsinaptic inhibitor.
Inhibiția presinaptică
Şi în terminațiile presinaptice se poate produce uneori un tip de dezinhibiție, înainte ca semnalele să ajungă la
nivelul sinapsei. Această inhibiție presinaptică se datoreză unor sinapse "presinaptice" aflate pe fibra nervoasă
terminală înainte de contactul său cu neuronul următor (Guyton, 1987). Activarea acestor sinapse ar reduce
capacitatea de deschidere a canalelor de calciu ale terminației şi deci excitația neuronală. Se presupune că în astfel
de situații, sinapsele presinaptice ar elibera un mediator care blochează canalele de calciu.
Conform altei teorii, mediatorul ar inhiba deschiderea canalelor de sodiu, micşorând potentialul de acțiune al
terminatiei. Cum canalele de calciu, activate de voltaj, sunt extrem de sensibile la diferenta de potential, orice
scădere a potentialu-lui de actiune reduce serios intrarea calciului. În acest mod, fibrele nervoase adiacente se
inhibă reciproc, diminuând astfel împrăştierea semnalului de la o fibră la alta.
Codificarea informației
Informația din orice sistem nervos este încorporată şi codificată în întregime prin frecvența şi patternul impulsurilor
nervoase. Sistemele senzoriale şi motorii, percepția, memoria, cogniția, gândirea, emoția, personalitatea, etc.
sunt reprezentate fiecare de anumite tipare, impulsuri nervoase şi de structuri proprii ale SNC. Acest fapt poate fi
demonstrat cu ajutorul electrozilor implantati în neuroni singulari sau în grupe de neuroni cerebrali, cărora le
aplicăm un curent electric foarte slab. Astfel, după efectuarea anesteziei locale şi a unui orificiu cranian, electrozii
pot fi introduşi în creierul diferiților pacienți. Când curenții stimulatori se situează în limitele parametrilor
activitătii fiziologice a SN, atunci putem obtine mimarea funcției normale a unei suprafeţe cerebrale. Dat fiind
faptul că se actionează pe pacientii conştienti, aceştia pot relata în mod veridic experiența subiectivă pe care o
resimt. De-a lungul anilor s-a demonstrat că prin stimularea electrică a unei anumite zone cerebrale pot fi
reproduse senzații vizuale, senzatii auditive, vocalizări automate, senzatii de discomfort sau euforie,
episoade de agresiune, reamintiri, mişcări de membre sau grupuri individuale de muşchi, tahicardie,
bradicardie, creşterea sau scăderea presiunii sanguine, etc. Din cercetările efectuate rezultă că noi posedăm
un creier cu o complexitate inimaginabilă. Fiecare aspect comportamental sau stare fizică îşi are esența în
patternurile potentialelor de actiune.

Tipuri de nervi
O fibră nervoasă este o extensie a unui neuron, iar un nerv este format din grupuri sau mănunchiuri de fibre
nervoase reunite prin pături de țesut conjunctiv. Ca și fibrele nervoase, nervii care conduc impulsurile în măduva
spinării sau în creier sunt numiți nervi senzitivi, iar cei care transmit impulsurile la mușchi sau glande sunt numiți
nervi motori.

Conexiunile sinaptice ne permit să gândim, să acționăm și să ne reamintim


La nivelul unei sinapse chimice, terminalul nervos al celulei presinaptice convertește semnalul electric într-un
semnal chimic, iar celula postsinaptică convertește din nou semnalul chimic în unul electric. Valoarea sinapselor
chimice devine clară atunci cand sunt considerate în contextul funcționării sistemului nervos cu enorma sa rețea
neuronală interconectată prin numeroase căi ce efectuează computații complexe, înmagazinări de memorie și
planuri de acțiune.
Bibliografie 5
Andrei C. Miu; Adrian I. Olteanu – Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și
celulare la comportament și evoluție. Vol.I: Dezvoltarea sistemului nervos, p.
288-291;
Implicațiile mielinizării pentru funcționarea sistemului nervos
Funcția generică a mielinizării este de a creşte viteza impulsurilor
nervoase. Această modificare funcțională este semnificativă din de
vedere evolutiv întrucât viteza de conducere a impulsului nervos
permite, în principiu, o viteză de procesare mai mare, acesta fiind
un avantaj al mamiferelor, general, şi, dintr-o altă perspectivă,
un indicator tot mai discutat în cadrul testelor de inteligență. Mai
mult, mielinizarea este un proces mai ales postnatal.
În acest context, vom explora în continuare modalitățile activității
electrice prin care creierul codează informația. Este de notat că,
atât timp cât explorăm potențiale electrice evocate pe care le
numim "cognitive", pentru că se modifică odată cu modificarea
semnificației cognitive a stimulului care, altfel, rămâne identic din
punct de vedere senzorial (pentru detalii, vezi: Halgren, 1992, pp.
204- 211; Olteanu, Lupu & Miu, 2001, pp. 208-210), nu este radical
să spunem că orice comportament este elaborat şi codat prin
modificări specifice ale activității electrice a creierului. Această
activitate electrică se poate descompune în diverse tipuri de
semnale, care reprezintă semnele care pot forma suficient de multe
combinații pentru a spune că activitatea electrică este codul în care creierul elaborează cogniția. Modul în care
creierul elaborează ceea ce numim generic cogniție şi coordonează comportamentul este conceptualizat
tradițional în două feluri.
1. O primă teorie are la bază activitatea unității morfo-funcționale a sistemului nervos, neuronul. Această
teorie presupune că, între neuroni, comunicarea este posibilă prin succesiuni de impulsuri nervoase care, la
nivelul sinapselor, sunt transformate în analogul lor chimic. Această din urmă ipoteză dispune de suport
experimental întrucât s-a observat că unii neuroni eliberează cuante de neurotransmițător proporțional cu
frecvența şi amplitudinea potențialelor de acțiune (vezi: Ruppersberg & Herlitze, 1996) Mesajele se consideră că
sunt codate prin intervalele dintre aceste impulsuri.
2.O altă teorie a semnalizării neuronale are la bază activitatea electrică a populațiilor de neuroni. Descărcările
neuronilor, ponderate după numeroase reguli (tipul sinapsei, excitator sau inhibitor, istoria descărcărilor unei
celule ş.a.), descriu o activitate electrică reprezentativă pentru populații locale. Şi această teorie dispune de
suport experimental. S-a arătat, de pildă, că neuronii care formează hărți funcționale ca, de pildă, cele susținute
de coloanele de dominanță oculară sau benzile de izofrecvență, care ştim că respectă reguli de organizare
funcțională cum ar fi retinotopia sau tonotopia, conțin neuroni care au descărcări relativ omogene, sugerând că
aceştia codează un anumit aspect al experienței senzoriale. Un indice al acestei activități electrice a unei populații
de neuroni este potențialul de vârf al populației care este corelat temporal şi ca magnitudine cu descărcările
neuronilor Ele reflectă numărul de neuroni care descarcă şi sincronicitatea cu care aceştia descarcă (Andersen,
Bliss & Skrede, 1971).
Activitatea electrică care susţine semnalizarea dintre neuroni trebuie să ia în considerare nu numai potenţialele de
vârf, ci şi alte modificări electrice care se întâmplă într-o populaţie de neuroni. Aceste "semne", deci, componente
ale activităţii electrice a creierului, aşa cum le putem inregistra cu mijloacele actuale și includ şapte tipuri cunoscute
de modificări electrice (Bullock, 1997).
1.Primul tip este potenţialul intracelular, adică potenţialul înregistrat la nivelul unei singure celule, reprezentativ
pentru starea electrică a unui singur compartiment al neuronului, fie corp celular, dendrită, axon, terminal sau
sinapsă. Aceste modificări electrice foarte locale la nivelul unei celule au fost sugerate de o teorie propusă de Robert
Gesell în 1940, care susţinea că există un gradient de repaus între polurile dendritic şi axonal ale neuronului.
2.Alt tip este reprezentat de potenţialele unice de vârf extracelulare care sunt înregistrate la 50-100 μm de
neuronii activi, care descarcă impulsuri.

3. Activitatea electrică multiunitară, alt tip de semn electric, este înregistrată pe un perimetru de 100-200 μm faţă
de câţiva neuroni care au activitate rapidă (frecvenţă >1 Hz), cu potenţiale de vârf.

4.S-a înregistrat și un tip de activitate electrică tot multiunitară, tot rapidă şi cu potenţiale de vârf, dar cu
amplitudini atât de mici încât nu se poate estima activitatea câtor neuroni reflectă.

5.Fluctuaţiile rapide (40-200 Hz), graduale, fără potenţiale de vârf reflectă potenţiale postsinaptice sau alte
evenimente electrice gradate, de la nivelul dendritelor, corpului celular sau terminalului axonic şi sunt un alt tip de
semn electric. Acestea reprezintă o mică parte din modificările care sunt indicate de electroencefalogramă (EEG),
faţă de
6.potenţialele lente (0.1-40 Hz) care reprezintă mare parte din spectrul EEG la vertebrate.
7.Ultima categorie de semne electrice cunoscută sunt potenţialele infralente, care sunt determinate de fluctuaţii
ale potenţialului de repaus, care sunt mai lungi de 10 secunde şi care pot dura chiar minute. Am menţionat toate
aceste forme ale activităţii electrice pentru a sublinia două aspecte.

1.În primul rând, este verosimil să presupunem că, cel puţin prin diversitatea acestor semne electrice şi numărul
imens de combinaţii pe care le pot susţine la nivelul unei populaţii neuronale, activitatea electrică a neuronilor
poate fi codul în care creierul elaborează comporatamentul.

2.În al doilea rând, motivul pentru care am optat să plasăm acest paragraf aici este că modificări ale conductibilităţii
neuronilor prin procese cum ar fi mielinizarea determină maturarea semnalizării în sistemul nervos. De aici, am
putea specula prin a spune că aceste procese susţin şi modificări comportamentale asociate dezvoltării. Pe de
altă parte, mielinizarea presupune un număr foarte mare de variabile electrice, chimice şi mecanice care o pot
influenţa. Fiind un proces postnatal, şi modificările din mediu (de ex., dietă, leziuni nervoase) pot afecta
mielinizarea, ceea ce ne permite să susţinem că este probabil ca nu toate creierele să fie mielinizate la fel.
Mielinizarea şi diversitatea activităţii electrice sunt două dintre motivele pentru a considera că creierele unor indivizi
diferiţi sunt semnificativ diferite.
Rezumat
Maturarea circuitelor nervoase depinde de izolarea electrică a acestora, astfel încât viteza de conducere a
semnalului nervos să crească. Acest proces de dezvoltare se numeşte mielinizare şi se extinde dintr-o perioadă
prenatală timpurie pănă spre pubertate. Neuronii din sistemele nervoase periferic şi central sunt mielinizate de
celule diferite, celulele Schwann şi oligodendrocitele, respectiv. Mielina secretată de aceste celule se diferenţiază
de alte membrane celulare prin raportul dintre dintre lipide şi proteine. Fazele diferenţierii celulelor secretoare de
mielină sunt controlate şi prin expresia limitată spaţio-temporal a unor factori de transcripţie, care semnalizează
trecerea de la o fază a mielinizării la alta. Mielinizarea se bazează pe semnalizarea dintre axon şi celula secretoare
de mielină, programul de mielinizare fiind dependent de semnale de la axon, iar axonul suferind unele modificări
ultrastructurale ca urmare a contactului cu celula secretoare de mielină.
Bibliografie 6
Bryan Kolb; Ian Q. Whishaw - Fundamentals of Human Neuropsychology, 7th
Edition, p.244;
Using a hand, a trunk, or a beak to obtain food and placing it in the
mouth to eat is a widespread action among animals. Placing a hand
in the mouth is also among the earliest motor actions that develop in
human infants. Developing fetuses suck their thumbs, and after birth
babies put
every object
they grasp into
their mouths.
In the course
of their studies
with monkeys,
Umilta and
colleagues
(2001)
recorded the
activity of an exemplar neuron that discharged when a
monkey reached for a food item to place in its mouth for
eating. As shown in the accompanying figure, this neuron
discharged in much the same way when the monkey
observed an experimenter reach for a block (top panel), and
it discharged as robustly when the experimenter reached for
a target hidden behind a screen (center panel).

It was not the movement of the experimenter's hand per


se that excited the neuron, because it did not discharge
robustly when the monkey observed the experimenter
make a reaching movement in the absence of a target
(bottom panel). What turns the mirror neuron on is the act of
obtaining the goal, a conclusion supported by many other experiments. Mirror neurons are equally excited when a
tool rather than a hand is used and are more excited if the goal is valuable, for example, can be eaten. Tools extend
the hand's function and likely were first used to enhance food acquisition. Many evolutionary theories propose
that verbal language may have developed from hand gestures used to signal goal attainment, especially food
goals. The close linkage between mirror neurons and goal attainment may explain the flexibility of our skilled
movements. If we cannot obtain a goal with a hand reach, we can substitute the mouth, a foot, or a neuro-prosthetic
BCI. The discovery of mirror neurons has led to wide-ranging speculation about their role in consciousness and
neurological and psychiatric diseases (Thomas, 2012). A conservative view is that mirror neurons function simply
to represent the goal of motor action. More speculative views propose that they represent our understanding
of actions.
Bibliografie 7
Christian Jarrett – Great Myths of the Brain, p.154-160;
5.Myths About the Physical Structure of the Brain

Myth #25: Mirror Neurons Make Us Human (and Broken Mirror


Neurons Cause Autism)

Back in the 1990s Italian neuroscientists identified cells in the


brains of monkeys with an unusual response pattern. These
neurons in the premotor cortex were activated when the monkeys
performed a given action and, mirror-like, when they saw another
individual perform that same movement. It was a fortuitous
discovery. Giacomo Rizzolatti and his colleagues at the
University of Parma were using electrodes to record the activity
of individual cells in macaque monkey forebrains. They wanted
to find out how the monkeys use visual information about
objects to help guide their movements. It was only when one
of the research team, Leonardo Fogassi, happened one day to
reach for the monkeys’ raisins, that the mirror neurons were
spotted. These cells were activated by the sight of Fogassi’s
reaching movement and when the monkeys made that
reaching movement themselves. Since then, the precise
function and influence of these neurons has become perhaps
the most hyped topic in neuroscience.
The Myth

In 2000, Vilayanur Ramachandran, the charismatic University of California at San Diego neuroscientist, made a bold
prediction: “mirror neurons will do for psychology what DNA did for biology: they will provide a unifying framework
and help explain a host of mental abilities that have hitherto remained mysterious and inaccessible to experiments.”

Ramachandran is at the forefront of a frenzy of excitement that has followed these cells ever since their discovery.
They’ve come to represent in many people’s eyes all that makes us human (ironic given they were actually
discovered in monkeys). Above all, many see them as the neural essence of human empathy, as the very
neurobiological font of human culture. Part of Ramachandran’s appeal as a scientific communicator is his infectious
passion for neuroscience. Perhaps, in those early heady years after mirror neurons were discovered, he was just
getting a little carried away? Not at all. For his 2011 book aimed at the general public, The Tell-Tale Brain,
Ramachandran took his claims about mirror neurons even further. In a chapter titled “The Neurons that Shaped
Civilization,” he claims that mirror neurons underlie empathy; allow us to imitate other people; that they
accelerated the evolution of the brain; that they help to explain a neuropsychological condition called anosognosia
(in which the patient denies his or her paralysis or other disability); that they help explain the origin of language;
and most impressively of all, that they prompted the great leap forward in human culture that happened about 60
000 years ago, including the emergence of more sophisticated art and tool use. “We could say mirror neurons served
the same role in early hominid evolution as the Internet, Wikipedia, and blogging do today,” he concludes. “Once the
cascade was set in motion, there was no turning back from the path to humanity.” In 2006, with co-author Lindsay
Oberman, he made a similar claim more pithily: “Mirror neurons allowed humans to reach for the stars, instead of
mere peanuts.”

Ramachandran is not alone in bestowing such achievements on these brain cells. Writing for The Times in 2009
about our interest in the lives of celebrities, the eminent philosopher A. C. Grayling traced it all back to those mirror
neurons. “We have a great gift for empathy”, he wrote. “This is a biologically evolved capacity, as shown by the
function of ‘mirror neurons.’” In the same newspaper in 2012, Eva Simpson wrote on why people were so moved
when tennis champion Andy Murray broke down in tears. “Crying is like yawning”, she said, “blame mirror neurons,
brain cells that make us react in the same way as someone we’re watching (emphasis added).” In a New York Times
article in 2007, about one man’s heroic actions to save another who’d fallen onto train tracks, those cells featured
again: “people have ‘mirror neurons’” Cara Buckley wrote, “which make them feel what someone else is experiencing,
be it joy or distress”. Science stories about the function of mirror neurons often come with profound headlines that
also support Ramachandran’s claims: “Cells that read minds”, was the title of a New York Times piece in 2006; “The
mind’s mirror” introduced an article in the monthly magazine of the American Psychological Association in 2005.

But the hype is loudest in the tabloids. Try searching for “mirror neurons” on the Daily Mail website. To take one
example, the paper ran an article in 2013 that claimed the most popular romantic films are distinguished by the fact
they activate our mirror neurons. Another claimed that it’s thanks to mirror neurons that hospital patients benefit
from having visitors. In fact, there is no scientific research that directly backs either of these claims, both of which
represent reductionism gone mad.

A brief search on Twitter also shows how far the concept of powerful empathy-giving mirror neurons has
spread into popular consciousness. “Mirror neurons’ are responsible for us cringing whenever we see someone
get seriously hurt” the @WoWFactz feed announced to its 398 000 followers with misleading confidence in
2013. “Mirror neurons are so powerful that we are even able to mirror or echo each other’s intentions,” claimed self-
help author Caroline Leaf in a tweet the same year.

If mirror neurons grant us the ability to empathize with others, it only follows that attention should be drawn to
these cells in attempts to explain why certain people struggle to take the perspective of others – such as can happen
in autism. Lo and behold the “broken mirror hypothesis.” Here’s the prolific neuroscience author Rita Carter in the
Daily Mail in 2009: “Autistic people often lack empathy and have been found to show less mirror-neuron activity.” It’s
a theory to which Ramachandran subscribes. After attributing the great leap forward in human culture to these
cells, he claims in his 2011 book: “the main cause of autism is a disturbed mirror neuron system.” You won’t be
surprised to hear that questionable autism interventions have risen on the back of these claims, including
synchronized dance therapy and playing with robot pets. Mirror neurons have also been used by some researchers
to explain smokers’ compulsions (their mirror neurons are allegedly activated too strongly by others smoking-
related actions); as part of a neurobiological explanation for homosexuality (gay people’s mirror neurons are
allegedly activated more by the sight of same-sex aroused genitalia); and to explain many other varieties of human
behavior. According to New Scientist, these clever cells even “control [the] erection response to porn”!

The Reality

There’s no doubt that mirror neurons have fascinating properties, but many of the claims made about them are
wildly overblown and speculative. Before focusing on specifics, it’s worth pointing out that the very use of the
term mirror neurons can be confusing. As we heard, the label was originally applied to cells in motor parts of the
monkey brain that showed mirror-like sensory properties. Since then, cells with these response patterns have been
found in other motor parts of the brain too, including in the parietal cortex at the back of the brain. These days
experts talk of a distributed “mirror neuron system.”

The term “mirror neurons” also conceals a complex mix of cell types. Some motor cells only show mirror like
responses when a monkey (most of this research is with monkeys) sees a live performer in front of them; other cells
are also responsive to movements seen on video. Some mirror neurons appear to be fussy – they only respond to a
very specific type of action; others are less specific and respond to a far broader range of observed movements.

There are even some mirror neurons that are activated by the sound of a particular movement. Others show mirror
suppression – that is, their activity is reduced during action observation. Another study found evidence in monkeys
of touch-sensitive neurons that respond to the sight of another animal being touched in the same location
(Ramachandran calls these “Gandhi cells” because he says they dissolve the barriers between human beings).

Also, there are reports of entire brain systems having mirror-like properties. For example, the brain’s so-called pain
matrix, which processes our own pain, is also activated when we see another person in pain. In this case experts
often talk of “mirror mechanisms,” rather than mirror neurons per se, although the distinction isn’t always clear.
So, not only are there different types of mirror neuron in motor parts of the brain (varying in the extent and manner
of their mirror-like properties), there are networks of non-motor neurons across the brain with various degrees of
mirror-like properties. To say that mirror neurons explain empathy is therefore rather vague, and not a whole
lot more meaningful than saying that the brain explains empathy.

Let’s zoom in on the ubiquitous idea that mirror neurons “cause” us to feel other people’s emotions. It can be traced
back to the original context in which mirror neurons were discovered – the motor cells in the front of the monkey
brain that responded to the sight of another person performing an action. This led to the suggestion, endorsed by
many experts in the field including Vittorio Gallesse and Marco Iacoboni, that mirror neurons play a causal role in
allowing us to understand the goals behind other people’s actions. By representing other people’s actions in the
movement pathways of our own brain, so the reasoning goes, these cells provide us with an instant simulation of
their intentions – a highly effective foundation for empathy. It’s a simple and seductive idea. What the newspaper
reporters (and over-enthusiastic neuroscientists like Ramachandran) don’t tell you is just how controversial it
is.

The biggest and most obvious problem for anyone advocating the idea that mirror neurons play a central role in our
ability to understand other people’s actions is that we are quite clearly capable of understanding actions that we
are not able to perform ourselves. A non-player tennis fan who has never even held a racket doesn’t sit baffled as
Roger Federer swings his way to another victory. They understand fully what his aims are, even though they can’t
simulate his actions with their own racket-swinging motor cells. Similarly, we understand flying, slithering, coiling,
and any number of other creaturely movements, even if we don’t have the necessary flying or other cells to simulate
the act. From the medical literature there are also numerous examples of comprehension surviving after
damage to motor networks – people who can understand speech, though they can’t produce it; others who
recognize facial expressions, though their own facial movements are compromised. Perhaps most awkward of
all, there’s evidence that mirror neuron activity is greater when we view actions that are less familiar – such as
a meaningless gesture – as compared with gestures that are imbued with cultural meaning, such as the victory
sign.

Mirror neuron advocates generally accept that action understanding is possible without corresponding mirror
neuron activity, but they say mirror neurons bring an extra layer of depth to understanding. In a journal debate
published in 2011 in Perspectives in Psychological Science, Marco Iacoboni insists that mirror neurons are important
for action understanding, and he endorses the idea that they somehow allow “an understanding from within”
whatever that means. Critics in the field believe otherwise. Gregory Hickok at the University of California Irvine
thinks the function of mirror neurons is not about understanding others’ actions per se (something we can clearly
do without mirror neurons), but about using others actions’ in the process of making our own choice of how to
act. Seen this way, mirror neuron activity is just as likely a consequence of action understanding as a cause.

What about the grand claims that mirror neurons played a central role in accelerating human social and
cultural evolution by making us empathize with each other? Troublesome findings here center on the fact that
mirror neurons appear to acquire their properties through experience. Research by Cecelia Heyes and others has
shown that learning experiences can reverse, abolish, or create mirror-like properties in motor cells. In one pertinent
study, Heyes and her co-workers had participants respond to the sight of another person’s index finger movement
by always moving their own little finger. This training led to a change in their usual mirror activity. Twenty-four
hours later, the sight of another person’s index finger movement triggered more excitatory activity in the
participants’ own little finger muscle than in their own index finger muscle. This is the opposite to what happened
pre-training and shows how easily experience shapes mirror-like activity in the brain. The reason these findings
are awkward for the bold claims about mirror neurons is that they imply experience affects mirror neuron activity
as much as mirror neuron activity affects the way we process the world. In other words, it can’t reasonably be
claimed that mirror neurons made us imitate and empathize with each other, if the way we choose to behave
instead dictates the way our mirror neurons work. On their role in cultural evolution, Heyes says mirror neurons are
affected just as much, if not more, by cultural practices, such as dancing and music, compared with how much they
likely influenced these practices. Contradicting Ramachandran and others, she wrote in 2011: “mirror mechanisms
are not at one end of a causal arrow between biology and culture – they owe at least as much as they lend to
cultural processes.”

More evidence that mirror neurons are not always positioned at the start of a causal path comes from studies
showing how the activity of these cells is modulated by such factors as the monkey’s angle of view, the reward value
of the observed movement, and the overall goal of a seen movement, such as whether it is intended to grasp an
object or place it in the mouth. These findings are significant because they show how mirror neurons are not merely
activated by incoming sensory information, but also by formulations developed elsewhere in the brain about the
meaning of what is being observed. Of course these results don’t detract from the fascination of mirror neurons,
but they do show how these cells are embedded in a complex network of brain activity. They are as much
influenced by our perception and understanding as the cause of it.

Finally, what about the suggestion that mirror neurons play a role in autism? It’s here that the hype about mirror
neurons is probably the least justified. As Morton Ann Gernsbacher put it in 2011: “Perhaps no other application of
mirror neuron hypothesizing has been characterized by as much speculation as that of the relation between mirror
neurons and the autistic phenotype.” Gernsbacher goes on to review the relevant literature, including numerous
findings showing that most people with autism have no problem understanding other people’s actions (contrary to
the broken mirror hypothesis) and that they show normal imitation abilities and reflexes. What’s more, for a
review paper published in 2013, Antonia Hamilton at the University of Nottingham assessed the results from 25
relevant studies that used a range of methods including fMRI, EEG, and eye-tracking to investigate mirror neuron
functioning in people with autism. She concluded, “there is little evidence for a global dysfunction of the mirror
system in autism”, adding: “Interventions based on this theory are unlikely to be helpful.”

Motor cells that respond to the sight of other people moving are intriguing, there’s no doubt about that. It’s likely
they play a role in important social cognitions, like empathy and understanding other people’s intentions. But to
claim that they make us empathic, and to raise them up as neuroscience’s holy grail, as the ultimate brain-
based root of humanity, is hype. The evidence I’ve mentioned is admittedly somewhat selective. I’ve tried to
counteract the hyperbole and show just how much debate and doubt surrounds exactly what these cells are and
what they do. In fact, it’s worth finishing this section by noting that the very existence of mirror neurons in the
human brain has only been confirmed tentatively.

The first direct evidence for mirror neurons came from the recording of individual cells in the brains of epileptic
patients in a paper published as recently as 2010. Roy Mukamel and his colleagues identified a subset of cells at the
front of the brain that responded to the sight of various facial expressions and head gestures, and to the execution
of those same gestures (but not to words describing those expressions and gestures). However, bear in mind
that the previous year, another human study using fMRI found no evidence that cells in postulated mirror neuron
areas showed signs of adaptation. That is, they didn’t exhibit reduced activity to continued stimulation after
executing and then viewing (or vice versa) the same hand movements, which is what you’d expect them to do if
they had mirror properties. “There is no meaningful evidence for … a mirror neuron system in humans,” the lead
author Alfonso Caramazza at Harvard University told me at at the time. His comments are a reminder of where we
are at in the study of these cells. We are still trying to confirm whether they exist in humans, and if so, where they
are and what exactly they do.

Mirror neurons are fascinating but, for now at least, they aren’t the answer to what makes us human.

Bibliografie 8
Edward E. Smith; Susan Nolen-
Hoeksema; Barbara L. Fredrickson;
Geoffrey R. Loftus – Introducere în
psihologie, ediția a XIV-a, p.53-56;
Neurotransmiţătorii

Peste 70 de neurotransmiţători diferiţi au fost deja


identificaţi, iar alţii aşteaptă încă să fie descoperiţi. Unii
neurotransmiţători se pot cupla cu mai multe tipuri de
receptori, producând efecte diferite la receptori diferiţi.
De exemplu, glutamatul poate activa cel puţin 10 tipuri de
molecule receptoare, permiţând neuronilor să
reacţioneze diferit la acelaşi neurotransmiţător
(Madden, 2002). Unii neurotransmiţători sunt excitatori
pentru anumiţi receptori şi inhibitori pentru alţii,
deoarece moleculele receptoare sunt diferite. În acest
capitol evident că nu putem discuta toţi
neurotransmiţătorii prezenţi în sistemul nervos. În schimb,
ne vom concentra asupra unui grup mai important care influenţează comportamentul.
ACETILCOLINA. Acetilcolina este prezentă în multe sinapse, de la un capăt la altul al sistemului nervos. Are, în
general, o acţiune excitatoare, dar poate acţiona şi ca inhibitor, în funcţie de tipul de molecule receptoare
prezente în membrana neuronului receptor. Acetilcolina este prezentă în cantităţi mari într-o arie a
prozencefalului numită hipocamp, care joacă un rol cheie în înregistrarea amintirilor recente (Eichenbaum,
2000). Acest neurotransmiţător are un rol cheie în boala Alzheimer, o tulburare cu efect devastator, care afectează
multe persoane vârstnice alterând memoria şi alte funcţii cognitive. Neuronii din prozencefal care produc
acetilcolină tind să degenereze la pacienţii cu Alzheimer şi produc cantităţi din ce în ce mai mici din această
substanţă. Cu cât se produce mai puţină acetilcolină, cu atât pierderea memoriei este mai severă. Acetilcolina
este eliberată în fiecare sinapsă în care terminaţiile neuronale ajung la o fibră a musculaturii scheletice. Acetilcolina
este condusă către nişte structuri mici, numite plăci motorii, situate pe celulele musculare. Plăcile motorii sunt
acoperite cu molecule receptoare care, în momentul în care sunt activate de acetilcolină, declanşează o reacţie
moleculară în lanţ în interiorul celulelor musculare, determinând contracţia muşchiului.
Unele medicamente care afectează acţiunea acetilcolinei pot induce o paralizie musculară. De exemplu, toxina
botulinică, secretată de bacteriile prezente în alimentele prost conservate, blochează eliberarea acetilcolinei în
sinapsa neuro-musculară şi poate cauza moartea prin paralizia muşchilor respiratori. Unele gaze neuroparalitice,
produse pentru scopuri militare, ca şi o mare parte din pesticide induc paralizia prin distrugerea enzimei care
descompune acetilcolina după ce neuronul a generat impulsul nervos. Când procesul de degradare a acetilcolinei
nu mai are loc, se produce o acumulare necontrolată de acetilcolină în sistemul nervos şi transmisia sinaptică
normală devine imposibilă
NOREPINEFRINA. Norepinefrina este un neurotransmiţător din clasa monoaminelor. Este produsă, în principal,
de neuronii din trunchiul cerebral. Cocaina şi amfetaminele prelungesc acţiunea norepinefrinei, încetinindu-i
reabsorbţia. Datorită acestei întârzieri a reabsorbţiei, neuronii receptori rămân activaţi pentru perioade mai lungi
de timp, ceea ceconferă efect de stimulare psihologică acestor droguri. Spre deosebire de cocaină, litiul grăbeşte
reabsorbţia norepinefrinei, ducând persoana la depresie. Orice substanţă care reduce sau măreşte cantitatea de
norepinefrină din creier este corelată cu o schimbare echivalentă a dispoziţiei individului.
DOPAMINA. Dopamina este şi ea o monoamină şi are o structură chimică foarte apropiată de cea a norepinefrinei.
Eliberarea dopaminei în anumite zone ale creierului duce la o puternică senzaţie de plăcere; cercetările actuale
investighează rolul dopaminei în instalarea dependenţelor. Un nivel prea mare de dopamină în anumite arii ale
cortexului poate duce la schizofrenie, iar unul prea scăzut în altele poate duce la apariţia bolii Parkinson.
Medicamentele folosite în tratamentul schizofreniei, cum sunt clorpromazina sau clozapina, blochează receptorii
dopaminei. Un efect contrar îl are L-dopa, un medicament prescris în mod curent în tratamentul bolii Parkinson.
Acesta măreşte cantitatea de dopamină din creier.

SEROTONINA. Serotonina este o altă monoamină. Ca şi norepinefrina, serotonina joacă un rol important în
reglarea dispoziţiei. De exemplu, nivelurile scăzute de serotonină au fost asociate cu depresia. Substanţele care
inhibă reabsorbţia serotoninei sunt anti-depresivele. Acestea măresc nivelurile de serotonină în creier, blocând
reabsorbţia (recaptarea) ei în neuroni. Cipralex, Prozac, Zoloft şi Paxil, medicamente prescrise în mod obişnuit în
tratamentul depresiei, sunt inhibitori ai reabsorbţiei recaptării serotoninergice. Deoarece serotonina are şi un rol
important în reglarea somnului şi a apetitului, ea este folosită în tratamentul tulburării comportamentului alimentar
numită bulimie. Interesant este că drogul halucinogen dietilamida acidului lisergic (LSD — lysergic acid
diethylamide) îşi face simţite efectele prin legarea de receptorii serotoninei din creier.

GLUTAMATUL. Glutamatul, un aminoacid cu efect excitant, este neurotransmiţătorul cel mai des întâlnit în
neuronii din sistemul nervos. Glutamatul excită membrana neurală prin depolarizarea neuronului pe care este
eliberat. Dintre cele trei tipuri mari de receptori ai glutamatului, se consideră că NMDA este cel care afectează cel
mai mult învăţarea şi memoria. Numele lui vine de la N-metil-D-aspartat, substanţa chimică folosită pentru
detectarea neurotransmiţătorului. Neuronii din hipocamp (o zonă situată foarte aproape de centrul creierului) sunt
foarte bogaţi în receptori NMDA şi această zonă pare să joace un rol critic în engramarea informaţiilor noi.
Perturbări în echilibrul glutamatului au fost detectate în schizofrenie.

GABA. Un alt aminoacid şi neurotransmiţător important este acidul gama-aminobutiric (GABA). Această
substanţă este unul dintre cei mai importanţi neuroinhibitori; de fapt, cea mai mare parte a sinapselor din creier
folosesc GABA. Picrotoxina, care blochează receptorii GABA, produce convulsii deoarece mişcările musculare nu
pot fi controlate de creier fără influenţa inhibitoare a GABA. Efectul tranchilizant al unor medicamente folosite în
controlul anxietăţii, benzodiazepinele, este rezultatul acţiunii inhibitorii a GABA. Funcţiile acestor
neurotransmiţători sunt prezentate pe scurt în tabelul sinoptic următor.

Neurotransmițătorii și funcțiile lor

NEUROTRANSMIȚĂTOR FUNCȚIE
ACETILCOLINĂ Participă la mecanismele memoriei și atenției; scăderea nivelului de
acetilcolină este asociată cu instalarea bolii Alzheimer. Participă și la
transmiterea semnalelor de la nerv la mușchi
NOREPINEFRINĂ Substanțele psihostimulante măresc cantitatea de epinefrină prezentă
(NORADRENALINĂ) în sistemul nervos. Nivelurile scăzute duc la depresie la unii indivizi.
DOPAMINĂ Mediază efectele gratificărilor naturale (mâncare și sex, de exemplu), ale
drogurilor și este implicată în motivație și halucinațiile din schizofrenie
SEROTONINĂ Importantă în mențienrea dispoziției și comportamentului social.
Medicamentele care ameliorează depresia și anxietatea cresc nivelurile de
serotonină în sinapse, dar nu funcționează la toți pacienții.
GLUTAMAT Unul dintre cei mai importanți neurotransmițători excitatori din creier.
Implicat în mecanismele învățării și memoriei.
GABA Unul dintre cei mai importanți neurotransmițători excitatori din creier.
Medicamentele care reduc anxietatea măresc activtatea GABA.

Sumarul secţiunii

1.Printre cei mai importanți neurotransmițători se numără: acetilcolina, norepinefrina, dopamina, serotonina,
acidul gama-aminobutiric (GABA) și glutamatul.
2.Neurotransmițătorii au asupra neuronilor un efect excitant sau
unul inhibitor, în funcție de tipul de receptor post sinaptic cu care se
cuplează.

Bibliografie 9
David J. Linden – Mintea ca întâmplare. Cum ne-
a oferit evoluția creierului iubirea, memoria, visele
și pe Dumnezeu, p.57-62;
În practică, decizia dacă un neuron declanşează sau nu un impuls
este determinat de acţiunea simultană a mai multor sinapse,
actiunile excitatorii şi inhibitorii cumulându-se pentru a produce
efectul total.

Amintiți-vă că neuronul mediu din creier primeşte 5000 de sinapse.


Din acestea, cam 4500 vor fi excitatorii şi 500 inhibitorii. Deşi este
probabil ca doar un mic număr de neuroni să fie activi la un moment
dat, actiunea scurtă a unei singure sinapse excitatorii nu-i va conduce
pe cei mai multi dintre ei spre declanşarea unui impuls nervos, ci va fi necesară actiunea simultană a 5 până la 20
de sinapse (ori chiar mai multe, pentru unii neuroni).
Glutamatul şi GABA sunt neurotransmiţători cu acțiune rapidă: când leagă receptorii, schimbările electrice pe
care le produc se petrec în câteva milisecunde. Ei sunt cei mai dominanti neurotransmitători rapizi din creier, dar
mai există şi alti neurotransmitători rapizi. Glicina este un neurotransmitător inhibitor ce actionează ca GABA:
deschide un canal ionic asociat cu un receptor pentru a permite ionilor de clorid să pătrundă şi să inhibe neuronul
postsinaptic. Otrava numită stricnină, ce apare deseori în romanele polițiste, blochează receptorii glicinei şi previne
activarea lor. Alt exemplu este acetilcolina, un transmițător excitator care, ca şi glutamatul, deschide un canal ionic
ce permite atât pătrunderea sodiului, cât şi ieşirea potasiului. Ea acționează în unele părți ale creierului, ca şi în
sinapsele dintre neuroni şi muşchi. Curara, otrava sud-americană folosită la săgeți, blochează acest receptor.
Animalele străpunse de o săgeată otrăvită cu curara devin total inerte deoarece comenzile venite de la nervi
nu mai reuşesc să activeze contracția musculară. În plus față de neurotransmițătorii rapizi, cum ar fi glutamatul,
GABA, glicina şi acetilcolina, mai sunt şi alți neurotransmițători ce acționează mai lent. Aceşti neurotransmițători
leagă o clasă diferită de receptori. În loc să deschidă canalele ionice, ei activează procese biochimice din
interiorul neuronilor. Aceste evenimente biochimice produc schimbări ce debutează greu, dar sunt de durată
lungă: în mod tipic de la 200 de milisecunde la 10 secunde. Mulți din aceşti neurotransmițători cu acțiune lentă nu
produc un efect electric direct: potențialul membranei nu se schimbă în direcția pozitivă sau negativă după ce
aceştia se leagă de receptorul lor. Mai exact, ei schimbă proprietățile electrice ale celulei la un nivel detectabil numai
atunci când intervine şi acțiunea neurotransmițătorilor rapizi.

De exemplu, neurotransmițătorul cu acțiune lentă numit noradrenalină poate schimba voltajul la care poate
fi declanşat un impuls, de la nivelul normal de — 60 de mV la — 65 de mV. Într-un neuron în stare de repaus
nu va exista nici o schimbare după eliberarea noradrenalinei, dar când acest neuron primeşte un input
sinaptic rapid, aceasta va apărea. Dacă sinapsele vor elibera glutamat asupra acestui neuron şi acest lucru
schimbă potențialul membranei din starea de repaus de — 70 de mV la — 65 de mV, acest eveniment va avea ca
rezultat declanşarea unui impuls. Aceeaşi acțiune a glutamatului în absența noradrenalinei nu va reuşi să
declanşeze un impuls. În termeni biochimici, am spune că noradrenalina exercită o acțiune modulatoare
asupra generării impulsului: nu determină direct generarea, dar schimbă proprietățile generării impulsului
produs de către alți neurotransmițători. Concluzia este că neurotransmițătorii rapizi sunt buni pentru
transmiterea unei anumite categorii de informație ce necesită semnale rapide, în timp ce neurotransmițătorii
lenți sunt mai buni la setarea tonului şi amplitudinii generale.

Când neurotransmițătorii sunt eliberați în fanta sinaptică, ei într-un final se dispersează, ajungându-se la o
concentrație scăzută. Mai devreme, am evocat imaginea unei picături de vin roşu ce cade într-un pahar plin cu apă
şi care, într-un final, va transforma conținutul paharului într-un roz foarte pal. Acest lucru ar fi în regulă dacă
neurotransmițătorii ar fi eliberați o singură dată. Dar, de-a lungul timpului, dacă se eliberează în mod repetat
molecule neurotransmițătoare, devine necesară existența un mecanism care să curețe neurotransmițătorul
din lichidul cefalorahidian ce înconjoară celulele creierului înainte ca acesta să atingă concentrații periculos de
mari (activarea continuă a receptorilor neurotransmițători poate ucide deseori neuronii). În termenii imaginii
noastre cu paharul, dacă picurăm vin în mod repetat, paharul ar obține în final o nuanță uniformă de roz, apoi roşu.
În esență, când vine vorba de curățenia de după eliberarea neurotransmițătorilor, cineva trebuie „să ducă gunoiul".
Pentru unii neurotransmițători, există soluția get-beget americană: arde gunoiul în curtea din față. De exemplu,
acetilcolina este distrusă în fanta sinaptică de o enzimă construită special în acest scop. Mulți alți
neurotransmițători beneficiază de tratamentul european: sunt reciclați, proces care se numește recaptare.
Moleculele de glutamat, prin acțiunile unor proteine transportoare specializate din membrana externă, sunt luate
în celulele gliale, unde suportă o procesare biochimică înainte de a fi trimise în neuroni pentru a fi reutilizate. Cei
mai mulți din neurotransmițătorii lenți, cum ar fi dopamina şi noradrenalina, sunt duşi înapoi în terminațiile
axonale, unde pot fi „reîmpachetați" în vezicule şi reutilizați. În mod interesant GABA pare să meargă în două
direcții: este
luată atât de terminațiile axonale, cât şi de celulele gliale. Unii transportori de neurotransmițători sunt ținte
excelente pentru anumite medicamente psihoactive (cum ar fi antidepresivul Prozac şi rudele lui) deoarece blocarea
lor determină menținerea neurotransmițătorilor în sinapse şi obținerea unor concentrații mai mari.
Toată informația din creierul tău, de la senzația dată de mirosul unei flori la comenzile care îți mişcă brațul
pentru a lovi tacul de biliard şi la visul in care mergeai dezbrăcat(ă) la şcoală, este codată prin generarea
impulsurilor într-un ocean de neuroni, dens interconectați prin sinapse. Acum că am dobândit o înțelegere de
ansamblu a semnalizării electrice în creier, haide să ne gândim la provocările cu care trebuie să se confrunte creierul
în timp ce încearcă să creeze funcționarea mentală utilizând subansambluri nu prea grozave.
Prima provocare este limitarea ratei de generare a impulsului, cauzată de timpul necesar ionilor de sodiu şi
potasiu sensibili la voltaj pentru a se deschide şi închide. Drept rezultat, neuronii individuali sunt în mod tipic
limitați la o rată maximă de generare în jurul a 400 de impulsuri pe secundă (în comparatie cu 100 de miliarde de
operatii pe secundă pe care le are un computer desktop modern).

A doua provocare este că axonii sunt conductori electrici lenţi şi cu scurgeri, ce propagă în mod tipic impulsul
la viteza relativ mică de 160 km/oră (comparativ cu semnalele electrice dintr-un aparat creat de om, ce se
deplasează aproape cu 1.079.252.848 km/oră).
A treia provocare este că odată ce impulsul a ajuns în terminatia axonală, există o mare probabilitate (în medie
cam de 70%) ca întreaga excursie să fi fost degeaba şi să nu fie eliberat nici un neurotransmitător. Ce afacere
de toată jena! Aceste constrângeri ar fi putut fi tolerabile pentru problemele simple rezolvate de sistemul nervos al
unui vierme sau al unei meduze, dar pentru creierul uman, limitările impuse de funcționarea neuronală electrică
(străveche) sunt considerabile.

Cum reuşeşte creierul să creeze functionarea mentală umană cu neuroni ce sunt subansambluri atât de
prăpădite? Mai la obiect, date fiind comparațiile de mai sus, cum se face că creierul nostru poate îndeplini cu
uşurintă anumite sarcini ce incurcă în mod obişnuit computerele electronice de exemplu, a recunoaşte instantaneu
că imaginea unui Rottweiler pozat din fajă şi alta a unui pudel pitic pozat din spate ar trebui amândouă clasificate
sub eticheta de „câine"? Aceasta este o întrebare profundă, centrală pentru neurobiologie şi al cărei răspuns nu
este la îndemână.

Cu toate acestea, o explicație mai generală pare să fie următoarea: Neuronii individuali sunt procesoare
îngrozitor de lente, ineficiente şi nedemne de încredere. Dar creierul este o aglomerare de 86 de miliarde de
asemenea procesoare, interconectate masiv prin 500 de trilioane de sinapse. Drept rezultat, creierul poate
rezolva probleme dificile utilizând procesarea simultană şi integrarea sub-secvență a multor neuroni. Creierul este
o încropeală în care un număr enorm de procesoare interconectate pot funcţiona impresionant, chiar dacă fiecare
procesor individual prezintă limitări severe. În plus, în timp ce diagrama generală de interconectare a creierului este
înscrisă în codul genetic, interconectarea de fineţe este ghidată de tipare de activitate ce permit experienţei să
modeleze forţa şi tiparul conexiunilor sinaptice, proces numit plasticitate sinaptică (sau neuroplasticitate, pe care
o voi discuta în capitolele 3 şi 5). Arhitectura paralelă şi masiv interconectată a creierului, în combinaţie cu
capacitatea lui de rearanjare fină a conexiunilor, este cea care permite creierului să construiască un mecanism
atât de impresionant din subansambluri atât de prăpădite.
Bibliografie 10
Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, volumul 1, p.93-94; 112;
Substanțe neurotransmițătoare
În sistemul nervos sunt produse numeroase substanţe
neurotransmiţătoare, fiecare neuron eliberând unul sau chiar
mai multe din acestea. Neurotransmiţătorii sunt împărţiţi în
două grupuri.
1.Din primul grup fac parte mediatorii cu moleculă mică şi
acţiune rapidă.
2.Al doilea grup cuprinde un mare număr de neuropeptide
cu dimensiune moleculară mult mai mare şi cu acțiune mult
mai lentă.
Neurotransmiţătorii din primul grup sunt implicaţi în
majoritatea răspunsurilor prompte ale sistemului nervos, cum
ar fi transmiterea semnalelor senzoriale spre centrii nervoşi şi
a semnalelor motorii înapoi în muşchi. Pe de altă parte,
neuropeptidele produc acţiuni prelungite, de tipul modificării
pe termen lung a numărului receptorilor, închiderii de durată a
canalelor ionice, sau a schimbării pe termen lung a numărului
sinapselor.
În sfera neurotransmiţătorilor putem include:
1.acetilcolina care stimulează excitaţia muşchilor scheletici și
este implicată în procesele atenționale;
2.un grup de substanţe numite monoamine (epinefrina, norepinefrina, dopamina şi serotonina), provenite din
molecule de aminoacizi modificate, implicate în menținerea dispoziției emoționale și a cogniției sociale,
3.numeroşi aminoacizi (glicina, acidul glutamic, acidul aspartic şi acidul gama-aminobutiric - GABA) şi
4.un mare grup de peptide, fiecare din ele constând lanţ relativ scurt de aminoacizi.
Aceste substanțe sunt sintetizate de obicei citoplasma butonilor sinaptici şi înmagazinate în veziculele sinaptice.
După eliberare, unii neurotransmițători sunt distruşi de enzimele prezente în despicătura sinaptică, iar alții sunt
transportați din nou în butonul sinaptic sau sunt preluați de către celulele nevrogliale și duși la neuronii din
vecinătate numeroşi aminoacizi (glicina, acidul glutamic, acidul aspartic şi acidul gama-aminobutiric - GABA) şi un
mare grup de peptide, fiecare din ele constând lanț relativ scurt de aminoacizi. Aceste substanțe sunt sintetizate de
obicei citoplasma butonilor sinaptici şi înmagazinate în veziculele sinaptice. După eliberare, unii neurotransmițători
sunt distruşi de enzimele prezente în despicătura sinaptică, iar alții sunt transportați din nou în butonul sinaptic sau
sunt preluați de către celulele nevrogliale și duși la neuronii din vecinătate.
Concluzii
Din datele cunoscute în prezent reiese că unele substanțe acționează ca neurotransmițători sinaptici, în timp ce
altele sunt neuromodulatori. Ultimii dirijează subtilitățile neurotransmiterii, iar informația vehiculată este codată
și convertită în semnale electrice care se transmit de-a lungul axonului până la terminalul nervos. La acest nivel,
semnalele electrice sunt preluate de unul sau mai mulți mesageri chimici care traversează fanta sinaptică. Ca și
ARN-ul și ADN-ul, niciunul dintre acești mesageri chimic nu transmit numai o singură informație: unii
neurotransmițători au și alte funcții celulare, participând pe cale metabolic la constituirea unor căi biochimice
sau polimerizând aminoacizii în protenie. Glutamatul și GABA acționează ca substrat în metabolismul
intermediar, iar ATP reprezintă factorul principal al energiei metabolice. Prezența neurotransmițătorilor
presupune și existența receptorilor caracteristici fiecăruia dintre aceștia. Odată neurotransmițătorul ajuns în
spațiul sinaptic, acesta difuzează către membrana postsinaptică, unde se combină cu receptorul specific.
Bibliografie 11
Oliver von Bohlen und Halbach; Rolf Dermietzel – Neurotransmitters and
Neuromodulators: Handbook of Receptors and Biological Effects, p.3-5; 16;
Neuroactive Substances
A variety of biologically active substances, as well as
metabolic intermediates, are capable of inducing
neurotransmitter or neuromodulator effects. A large
diversity of neuroactive substances regarding their metabolic
origin exists. The molecular spectrum of neuroactive
substances ranges from ordinary intermediates of amino acid
metabolism, like glutamate and GABA, to highly effective
peptides, proteohormones and corticoids.

Recent evidence indicates that neuronal messengers convey


information in a complex sense entailing a variety of
processes. These include:

reciprocal influence on the synthesis of functionally linked


neuronal messengers; induction of different temporal
patterns in terms of short-term and long-term effects;
shaping of network topology including synaptic plasticity
during long-term potentiation. Chemical
neurotransmission is not restricted to central nervous
synapses but occurs in peripheral tissues as well, including
neuromuscular and neuroglandular junctions.

Neuroactive Substances
Although functional overlap between neurotransmitters and neuromodulators is quite common, this classification
has proven useful for practical purposes.
Neurotransmitters
Neurotransmitters are the most common class of chemical messengers in the nervous system. A neuroactive
substance has to fulfill certain criteria before it can be classified as a neurotransmitter (Werman, 1966).
1.It must be of neuronal origin and accumulate in presynaptic terminals, from where it is released upon
depolarization.
2.The released neurotransmitter must induce postsynaptic effects upon its target cell, which are mediated by
neurotransmitter-specific receptors.
3.The substance must be metabolically inactivated or cleared from the synaptic cleft by re-uptake
mechanisms.
4.Experimental application of the substance to nervous tissue must produce effects comparable to those
induced by the naturally occurring neurotransmitter.
A neuroactive substance has to meet all of the above criteria to justify its classification as a neurotransmitter.
Based on their chemical nature, neurotransmitters can be subdivided into two major groups: biogenic amines and
small amino acids.
Neuromodulators
In contrast to neurotransmitters, neuromodulators can be divided into several subclasses. The largest subclass is
composed of neuropeptides. Additional neuromodulators are provided by some neurobiologically active gaseous
substances and some derivatives of fatty acid metabolism. Neuropeptides are synthesized by neurons and released
from their presynaptic terminals, as is the case for neurotransmitters. Like neurotransmitters, some of the
neuropeptides act at postsynaptic sites, but since they do not meet all of the above criteria they are not classified
as such. These neuropeptides are frequently labeled “putative neurotransmitters” (for example: endorphins). Other
neuropeptides are released by neurons, but show no effects on neuronal activity (e.g. follicle-stimulating hormone
(FSH) produced in gonadotrophs of the anterior pituitary). These neuropeptides target to tissues in the periphery
of the body and can therefore be classified as neurohormones. Consequently, not all neuropeptides function as
neuromodulators. The fact that peptides are synthesized in neurons and are able to induce specific effects via
neuronal receptors led de Wied (1987) to formulate the neuropeptide postulate; in essence, this states that peptides
which are of neuronal origin and exert effects on neuronal activities are classified as neuropeptides.
The Blood–Brain Barrier
Neuroactive substances are not exclusively expressed in the central nervous system, but are also common in
peripheral tissues. One prominent example is represented by the gastro-intestinal peptides which possess a
chimeric function as enteric hormones and neuromodulators. This dual function requires mechanisms that restrict
or facilitate the entry of neuroactive substances from the periphery into the central nervous system. The highly
regulated system for controlled exchange of neurobiologically relevant substances resides at the border between
the general blood circulation and the brain parenchyma in the form of the blood–brain barrier. The existence of a
functional barrier between the blood and the brain was first demonstrated by Paul Ehrlich at the beginning of the
20th century. He observed that, when injected into the circulation, dyes like methylene blue stained
the parenchyma of most organs of the body but not the brain. Injection of dyes into the cerebrospinal
fluid, however, led to a staining of the brain, but not the body. These experiments were the first demonstration
that a
barrier between the blood and the brain exists and that this barrier blocks all free transport, regardless of the
direction from which the barrier is approached by the substance.
In general, substances can cross the blood–brain barrier by four different pathways:
• penetration via pores and trancytosis;
• transmembrane diffusion;
• carrier-mediated mechanisms and transporters;
• retrograde neuronal transport, so by-passing the blood–brain barrier.
Some chemical properties enable substances to cross the blood–brain barrier. The properties which affect
permeability include
• lipid solubility,
• molecular weight and
• the ability to form electro-neutral complexes.
The most convenient route for molecules to cross the blood–brain barrier is by making use of specific receptor-
mediated mechanisms or by transporters. In order to do this, the substance has first to bind to a receptor on the
endothelium; and second, the formed ligand–receptor complex has to be internalized and transferred via
endosomes into the endothelial cytoplasm. Finally, the ligand–receptor complex has to be degraded and the ligand
can then be released by exocytosis on the opposite side of the barrier.

Bibliografie 12
Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică
și neurologia comportamentului, p.145-146;
Neurochimia comportamentului
Robert Lalonde
Prezentul capitol are drept scop să lege principalele sisteme
neurochimice de diferite forme de comportament. Categoriile
principale ale neurotransmiţătorilor: substanţe permiţând
transmiterea sinaptică între neuroni, includ
1.aminele biogene,
2.acizii aminaţi şi
3.neuropeptidele.
Rolul acestor neurotransmiţători este discutat în contextul
bolilor neurodegenerative şi simptornelor psihiatrice şi la
subiecţii normali sub efectul psihotropelor. Este bine chiar de
la început să se descrie următorii termeni care sunt necesari
pentru înţelegerea completă a neurochimiei transmisiei
sinaptice: neurotransmiţător, neuromodulator, receptor, agonist și antagonist.
1.Un neurotransmiţător este o substanţă chimică permiţând comunicarea între neuroni. Această moleculă este
eliberată în capul terminal al axonului, depăşeşte spaţiul intersinaptic şi se leagă de un

2.receptor (proteină) situat pe membrana postsinaptică.


TABELUL 8-1
Principalii neurotransmițători, agoniști și antagoniști
Neurotransmițători Agoniști Antagoniști

ACETILCOLNĂ Muscarină, nicotină Scopolamină, atropină


DOPAMINĂ Apomorfină Clorpromazină, haloperidol, pimozidă
NOREPIFRINĂ Alfa1: fenilefrină Alfa1: prazocină
(ADRENALINĂ) Alfa2: clonoidină Alfa2: yohimbină
Beta1: dobutamidă Beta1: practolol
Beta2: zinetrol Beta2: propanolol

SERONTONINĂ Quipazină, busiprenă Metisergid, ketanserină

GABA GABA-A: muscimol GABA-A: bicucullină


GABA-B: baclofen GABA-B: baclofen

GLUTAMAT NMDA, quisqualat Ketamină, dizocilpină


3.Un neuromodulator este o substanţă chimică ce măreşte sau diminuează efectul neurotransmiţătorului.
Receptorul posedă o configuraţie spaţială cu cea a neurotransmiţătorului, acesta din urmă acţionând ca o cheie
într-o broască.

4.Un agonist mimează acţiunea neurotransmiţătorului, favorizând fie activarea, fie inhibarea neuronului.

5.Un antagonist blochează efectul neurotransmiţătorului. În sinteza neurotransmiţătorului există unul sau mai
mulţi precursori metabolici, ale căror conversii prin mijlocirea unor reacţii chimice ajung la neurotransmiţător.
Neurotransmiţătorul e catabolizat, consecutiv, în substanţe
inerte. Aceste reacţii chimice sunt facilitate fie prin enzime de
sinteză, fie prin enzime catabolice. Enzimele acţionează ca nişte
catalizatori, mărind viteza reacţiilor chimice de o manieră
unidirecţională. Exemple ale principalilor neurotransmiţători,
agonişti şi antagonişti, sunt prezentate în tabelul 8-1.

Bibliografie 13
Edward E. Smith; Susan Nolen-Hoeksema;
Barbara L. Fredrickson; Geoffrey R. Loftus
– Introducere în psihologie, ediția a XIV-a,
p.865-867; 872; 69;
Bazele neurologice ale comportamentului
Terapii biologice
Abordarea biologică a comportamentului anormal presupune
că tulburările mentale, ca şi bolile fizice, sunt cauzate de
disfuncţii biochimice sau psihologice ale creierului. Terapiile biologice includ folosirea medicamentelor şi şocurile
electroconvulsive.
Medicaţia psihotropă
De departe terapia biologică cu cel mai mare succes este folosirea medicamentelor pentru modificarea
dispoziţiei sau comportamentului. Descoperirea, la începutul anilor'50, a medicamentelor care atenuau unele din
simptomele schizofreniei a reprezentat un progres major în tratamentul indivizilor cu manifestări severe ale bolii.
Pacienţii extrem de agitaţi nu au mai trebuit restricţionaţi fizic în cămăşile de forţă, iar pacienţi care îşi
petrecuseră cea mai mare parte a timpului halucinând şi având un comportament bizar au devenit mai sensibili
şi funcţionali. Ca urmare, saloanele de psihiatrie au devenit mai uşor de condus şi pacienţii au putut fi externaţi mai
repede. Câtiva ani mai târziu, descoperirea medicamentelor care puteau atenua depresia severă a avut un efect
benefic similar asupra organizării tratamentului şi populației spitalelor
Tabelul 2 – Principalele tipuri de medicație psihotropă utilizate în clinică
Clasă de medicație Efect terapeutic Mod de acțiune
ANTIPSIHOTICE (haloperidol, Reducerea simptomatologiei Blocarea receptorilor
clorpromazină, risperidonă, etc.) psihotice (halucinații și delir) dopaminergici
ANTIDEPRESIVE (fluoxetină, Reducerea simptomatologiei Mărirea concentrației sinaptice
paroxetină, (es)citalopram depresive de serotonină și norepinefrină
LITIU Timostabilizator pentru Încă neclar
simptomatologia bipolară
ANTICONVULSIVANTE (acid valproic, Tratamentul crizelor convulsive și Blocarea canalelor de sodiu sau
carbamazepină, gabapentin, etc.) timostabilizatoare creșterea activității GABA
ANXIOLITICE (alprazolam, diazepam, Reducerea simptomatologiei Reducerea activității SNC
clonazepam, temazepam, etc.) anxietății
STIMULANTE (metilfenidat, Mărirea capacității de Neclar (posibil creșterea
amfetamină, etc.) concentrare nivelurilor dopaminergice)

MEDICAȚIA ANTIPSIHOTICĂ
Primul medicament care s-a descoperit că atenuează simptomele schizofreniei aparținea familiei fenotiazinelor.
Primul tip de medicație care atenuează simptomatologia psihotică a schizofreniei, clorpromazina, a fost descoperit
întâmplător în anii ’50 și aparținea clasei fenotiazinelor.
Aceste medicamente au fost denumite inițial tranchilizante majore, dar acest termen este inadecvat în realitate,
deoarece medicamentele nu acționează asupra sistemului nervos în acelaşi mod ca barbituricele sau anxioliticele.
Ele pot provoca o oarecare somnolență sau letargie, dar nu induc somn profund, nici chiar la doze mari. De
asemenea, rareori provoacă o senzație plăcută, uşor euforică, când sunt asociate cu doze mici de medicamente
anxiolitice. De fapt, efectele psihologice ale medicamentelor antipsihotice, când sunt administrate indivizilor
normali, sunt, de regulă, neplăcute. Rareori se face abuz de aceste medicamente.
În capitolul 15, am discutat teoria conform căreia schizofrenia este provocată de o activitate excesivă a
neurotransmițătorului dopamină. Medicamentele antipsihotice blochează receptorii dopaminei. Pentru că
moleculele din medicație au o structură similară cu cea a moleculelor de dopamină, ele se leagă de receptorii
postsinaptici ai neuronilor dopaminergici, prin aceasta blocând accesul dopaminei la receptorii ei. (medicamentul
în sine nu activează receptorii). O singură sinapsă are multe molecule receptoare. Dacă toate sunt blocate,
transmisia prin sinapsa respectivă va eşua. Dacă numai unele dintre ele sunt blocate, transmisia fi atenuată.
Intensitatea efectului clinic unui medicament antipsihotic este direct legată de capacitatea de a concura pentru
receptorii dopaminergici.
Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în diminuarea halucinațiilor şi a confuziei şi în restabilirea proceselor
gândirii raționale. Aceste medicamente nu vindecă schizofrenia şi cei mai mulți pacienți trebuie să continue să
folosească medicamentul şi în afara spitalului. Multe dintre simptomele caracteristice schizofreniei —
insensibilitatea emoţională, izolarea, dificultăţile de menţinere a atenţiei — rămân. Cu toate acestea,
medicamentele antipsihotice scurtează durata de timp în care pacientul trebuie să rămână internat şi previn
recidivele.
Din nefericire, medicamentele antipsihotice nu ajută toţi bolnavii cu schizofrenie. În plus, medicamentele au
efecte secundare neplăcute — uscăciune a gurii, înceţoşare a vederii, dificultate de concentrare — care determină
mulţi pacienţi să îşi întrerupă medicaţia. Unul dintre cele mai serioase efecte secundare este o dereglare neurologică
cunoscută sub numele de dischinezie tardivă, care implică mişcări involuntare ale limbii, feţei, gurii sau
maxilarului. Pacienţii cu această afecţiune pot, involuntar, să îşi plescăie buzele, să facă zgomote de supt, să scoată
limba, să îşi umfle obrajii sau să facă alte mişcări bizare, iar şi iar. Dischinezia tardivă este frecvent ireversibilă şi
poate apărea la peste 20% dintre indivizii care folosesc medicamente antipsihotice pe perioade lungi de timp.
(Morgenstern, Glazer şi Doucette, 1993).
La finalul anilor ’70 au fost dezvoltate antipsihoticele atipice, o clasă de medicație la fel de eficientă în reducerea
simptomatologiei psihotice, despre care inițial s-a crezut că ar putea provoca mai puține efecte secundare. Printre
aceste medicamente se numără clozapina şi risperidona. Ele par să acţioneze legându-se de un alt tip de receptori
dopaminergici decât celelalte medicamente, deşi influenţează, de asemenea, alţi câţiva neurotransmiţători,
inclusiv serotonina. Deși inițial promovate ca producând mai puține efecte secundare decât antipsihoticele de primă
generație (în special haloperidolul), optimismul legat de subiect a fost, din păcate, hazardat, puține dintre tipurile
de medicație din clasa antipsihoticelor atipice fiind cu adevărat mai eficiente sau producând mai puține efecte
secundare, acestea având o eterogenitate clinică prea ridicată pentru a fi, în realitate, cuprinse în aceeași clasă
(Leucht și colab, 2009, 2013).
MEDICAȚIA ANTIDEPRESIVĂ
Medicamentele antidepresive ajută la restabilirea dispoziţiei indivizilor cu depresie. Aceste medicamente oferă
energie aparent prin creşterea disponibilităţii a doi neurotransmiţători (norepinefrina şi serotonina) ale căror
niveluri sunt deficitare în unele cazuri de depresie. Medicamentele antidepresive acţionează în diverse moduri
pentru a creşte nivelurile neurotransmiţătorilor.
1.inhibitorii de monoamin-oxidază (MAOi) blochează activitatea unei enzime care poate neutraliza atât
norepinefrina, cât serotonina, mărind astfel în creier concentraţia acestor doi neurotransmiţători.

2.antidepresivele triciclice previn reabsorbţia serotoninei și norepinefrinei, prelungind astfel acţiunea


neurotransmiţătorului. (Amintiţi-vă că reabsorbţia este procesul prin care neurotransmiţătorii sunt recaptaţi
în terminaţiile nervoase care i-au eliberat.)

Ambele clase de medicamente s-au dovedit eficiente în reducerea depresiei. Ca şi medicamentele antipsihotice,
antidepresivele pot produce câteva efecte secundare nedorite. Cele mai frecvente sunt: uscăciunea gurii, vederea
înceţoşată, constipaţia şi retenţia de urină. Ele pot, de asemenea, să provoace hipotensiune arterială ortostatică
severă, la fel ca şi modificări ale ritmului şi frecvenţei cardiace. O supradoză de antidepresive triciclice poate fi
fatală, un motiv serios de îngrijorare, căci un pacient depresiv poate deveni sinucigaş. Inhibitorii MAO pot
interacţiona cu anumite alimente, ca brânza, ciocolata şi vinul roşu, pentru a crea probleme cardiace severe.
Cercetarea pentru descoperirea de medicamente care să fie mai eficiente, să aibă mai puţine efecte secundare şi o
acţiune mai rapidă, s-a intensificat în ultimii 20 de ani. Rezultatul este că apar pe piaţă medicamente noi aproape
zilnic. Inhibitorii reabsorbţiei serotoninei măresc selectiv nivelurile serotoninei, blocându-i reabsorbţia. Câteva
exemple sunt: Prozac (fluoxetină), Paroxetină şi Cipralex (escitalopram).

Medicația și mai recentă mărește disponibilitatea atât a serotoninei, cât şi a norepinefrinei (ca, de exemplu,
Remeron). Pe lângă reducerea depresiei, aceste medicamente s-au dovedit de ajutor în tratamentul tulburărilor
anxioase, inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă şi tulburarea de panică (Schatzberg, 2000). Ele tind să producă mai
puţine efecte secundare decât alte antidepresive, cu toate că pot provoca inhibiţia organismului, greaţă şi diaree,
vertij şi nervozitate. Indivizii cu tulburări bipolare iau frecvent medicaţie antidepresivă pentru a-şi controla depresia,
dar trebuie să ia şi alte medicamente, pentru controlul maniei.

Litiul reduce fluctuaţiile extreme ale dispoziţiei si readuce individul stare emoţională mai aproape de normal.
Pare să facă acest lucru prin stabilizarea unui număr de sisteme de neurotransmiţători, printre care se numără
serotonina şi dopamina, de asemenea putând stabiliza şi nivelurile neurotransmiţătorului glutamat (Hollon şi colab.,
2002). Indivizii cu tulburare bipolară care iau litiu trebuie să îl ia chiar şi atunci când nu suferă de manie acută. În caz
contrar, circa 80% vor cădea în noi episoade de manie sau depresie (Maj, Pirozzi, Magliano şi Bartoli, 1998). Din
nefericire, doar circa 30 până la 50% dintre indivizii cu tulburări bipolare răspund la litiu (Bowden, 2000). În plus,
acesta poate avea efecte secundare severe, care includ: dureri abdominale, greaţă, vomă, diaree, tremurături şi
ticuri (Jamison, 1995). Pacienţii se plâng de vedere înceţoşată şi de probleme cu concentrarea şi atenţia, care le
afectează capacitatea de muncă. Litiul poate cauza disfuncţii renale, malformaţii congenitale şi o formă de diabet,
dacă este luat de femei în primul trimestru de sarcină.

Medicaţia anticonvulsivantă (carbamazepina și acidul valproic) este frevent folosită acum în tratarea tulburărilor
bipolare. Aceste medicamente pot avea eficienţă înaltă în reducerea simptomelor maniei severe şi acute, dar nu par
să fie ia fel de eficiente ca litiul, în tratamentul pe termen lung al tulburărilor bipolare. Efectele secundare
anticonvulsivelor includ: vertij, greaţă şi somnolenţă. Medicamentele antipsihotice pot fi, de asemenea prescrise
indivizilor care suferă de manie severă (Tohen şi colab., 2001).

MEDICAȚIA ANXIOLITICĂ

Câteva medicamente tradiţional folosite pentru a trata anxietatea aparţin cunoscute a benzodiazepinelor. Ele sunt
cunoscute sub numele comun de tranchilizante şi sunt comercializate sub diverse denumiri comerciale, ca:
Diazepam, Anxiar (Lorazepam) şi Xanax (Alprazolam).

Medicamentele anxiolitice reduc încordarea şi produc somnolenţă. La fel ca alcoolul şi barbituricele, ele reduc
activitatea sistemului nervos central. Aceste medicamentele sunt folosite, de asemenea, pentru a trata tulburările
de anxietate, sindromul de sevraj la alcool şi tulburările organice legate de stres. De exemplu, în tratamentul unei
fobii, medicaţia anxiolitică poate fi combinată cu desensibilizarea sistematică, pentru a ajuta individul să se relaxeze
când se confruntă cu situaţia de care se teme. Deşi tranchilizantele pot fi folositoare pe termen scurt, beneficiile lor
globale sunt discutabile şi ele sunt, în mod clar, supra-prescrise şi greşit folosite. Până de curând (înainte ca
unele riscuri să devină evidente), Valium şi Librium erau două din cele mai des prescrise medicamente în Statele
Unite (Julien, 1992). Folosirea pe termen lung a tranchilizantelor poate duce la dependenţă fizică.

Deşi tranchilizantele nu dau dependenţă la fel de mult ca barbituricele, în cazul folosirii repetate ele duc la toleranţă,
iar individul manifestă simptome severe de sevraj la întreruperea folosirii medicamentului. În plus, tranchilizantele
slăbesc capacitatea de concentrare, inclusiv capacitatea de a conducere auto, şi pot produce moartea, dacă se
combină cu alcoolul. În ultimii ani, cercetătorii au descoperit că anumite medicamente antidepresive reduc şi
simptomele de anxietate. Aceasta este valabil îndeosebi pentru inhibitorii recaptării serotoninei, discutaţi
anterior. Aceste medicamente pot reduce anxietatea, la fel ca şi depresia, pentru că acţionează asupra
dereglărilor biochimice care sunt comune ambelor boli.

STIMULANTELE

Medicamentele stimulante sunt folosite pentru a trata problemele de atenţie ale copiilor cu tulburare de deficit
de atenţie și hiperactivitate (ADHD). Unul dintre stimulantele cele mai des folosite are denumirea comercială
Concerta. Cu toate că poate părea ciudat să dai un stimulant unui copil hiperactiv, între 60 şi 90% din copii cu
ADHD răspund la aceste medicamente prin reduceri ale comportamentului disruptiv şi creşterea atenţiei
(Gadow, 1992). Medicamentele stimulante pot acţiona prin creşterea nivelurilor dopaminergice în sinapsele
creierului. Folosirea Concerta este un subiect controversat, deoarece unele şcoli şi unii medici s-au grăbit să
diagnosticheze ADHD la copiii şcolari şi să le prescrie acestora medicație stimulantă (Hinshaw, 1994).
Medicamentele stimulante au efecte secundare semnificative, incluzând: insomnie, cefalee, ticuri şi greaţă (Gadow,
1991, 1992). Trebuie diagnosticată cu certitudine prezenţa ADHD la copii înainte de a le prescrie medicamente
stimulante. În concluzie, tratamentul medicamentos a redus severitatea unor tipuri de tulburări mentale. Mulţi
indivizi care, altfel, ar fi necesitat spitalizare, pot fi integraţi în comunitate cu ajutorul acestor medicamente. Pe de
altă parte, există limite ale aplicabilităţii tratamentului medicamentos. Toate substanţele terapeutice pot produce
efecte secundare nedorite. Mulţi indivizi cu probleme medicale, ca şi femeile gravide sau care alăptează, adeseori
nu pot lua medicamente psihoactive. În plus, mulţi psihologi consideră că aceste medicamente ameliorează
simptomele fără a solicita pacientul să îşi confrunte problemele personale care ar putea contribui la tulburarea lui
sau ar putea să fi fost provocate de această tulburare (ca, de exemplu, problemele conjugale cauzate de
comportamentele unei persoane cu tulburare maniacală).

TRATAMENTUL ELECTROCONVULSIVANT

În terapia electroconvulsivă (ECT — Electroconvulsive Therapy), cunoscută, de asemenea, ca terapia prin


electroşoc, se aplică creierului un curent electric slab, pentru a produce un atac similar convulsiei epileptice. ECT a
fost un tratament popular între 1940 şi 1960, înainte ca medicamentele antipsihotice şi antidepresive să fie
disponibile. Astăzi se foloseşte mai ales în cazurile de depresie severă, când pacientul nu a răspuns la
tratamentul medicamentos. ECT a fost subiectul multor controverse. intr-o anumită perioadă era folosită fără
discriminare în spitalele de boli mentale, pentru a trata tulburări ca alcoolismul şi schizofrenia, motiv pentru care nu
dădea rezultate benefice. Înainte de dezvoltarea procedurilor mai rafinate, ECT era o experienţă înspăimântătoare
pentru pacient, care era adeseori treaz până când curentul electric declanşa atacul şi producea pierderea
momentană a cunoştienţei. Pacientul suferea frecvent de confuzie şi pierderi de memorie după aceea. Uneori,
intensitatea spasmelor musculare care însoţeau atacul cerebral provoca leziuni fizice.

Astăzi, ECT este mult mai sigură. Pacientului i se administrează un anestezic cu durată scurtă de acţiune și i se
injectează un miorelaxant. Un curent electric de scurtă durată şi foarte slab se aplică pe scalp, la nivelul tâmplei
aflată pe partea emisferei cerebrale nedominante. Se administrează curentul minim necesar producerii unui atac
cerebral, deoarece acesta, şi nu electricitatea, constituie factorul terapeutic. Miorelaxantul previne spasmele
musculare convulsive. Individul se trezeşte în câteva minute şi nu îşi aminteşte nimic despre tratament. Se
administrează, de obicei, patru până la şase tratamente perioadă de câteva săptămâni.

Cel mai problematic efect secundar al ECT este pierderea memoriei. Unii pacienţi raportează pierderi mnezice faţă
de evenimentele intâmplate cu până la şase luni înainte de ECT, ca şi deteriorarea capacităţii de a reţine informaţii
noi timp de o lună sau două după tratament. Totuşi, dacă se folosesc doze foarte mici de electricitate (cantitatea
este calibrată cu atenţie pentru fiecare pacient pentru a nu depăşi cantitatea necesară producerii atacului) şi se
administrează numai emisferei nedominante a creierului, problemele de memorie sunt minime (Lerer și colab.,
1995). Nimeni nu ştie cum reduc depresia atacurile induse electric. Atacurile cerebrale produc o eliberare masivă de
norepinefrină şi serotonină şi deficitul acestor neurotransmiţători poate fi un factor important în unele cazuri de
depresie. În prezent, cercetătorii in cearcă să determine similarităţile şi deosebirile dintre ECT şi medicamentele
ant-depresive, în ceea ce priveşte felul în care acestea afectează neurotransmiţătorii. Indiferent cum ar acţiona, ECT
este eficientă în eliminarea stărilor de depresie severă, imobilizantă, având o acţiune mai rapidă decât terapia
medicamentoasă.
Bibliografie 14
Rudi A.J.O. Dierckx; Andreas Otte; Erik F.J. de Vries; Aren van Waarde; Johan
A. den Boer – PET and SPECT in Psychiatry, p.v; 4-8; 11;
Foreword

The progress achieved in this area has been staggering. The two
images below, obtained half a century apart, speak a thousand
words.

On the left , a 1969 blood–brain barrier scan in cerebral


lymphoma and on the right a PET/MRI study in frontotemporal
dementia. Institute of Nuclear Medicine 2012.Part 1: Basics

Neuroimaging in Psychiatric Drug Development and


Radioligand Development for New Targets

Akihiro Takano, Christer Halldin, and Lars Farde

Drug development requires considerable investments of time


and money. Since the technique of binding assay was introduced in the late 1950s (Yalow and Berson, 1959),
numerous compounds have been selected based on in vitro affinity data, evaluated in preclinical models and
subsequently tested for efficacy in psychiatric diseases such as schizophrenia and mood disorder. However, as the
pathophysiology of psychiatric diseases has not been fully understood, the industrial drug projects have had an
evident element of "trial and error” Lack of or insufficient efficacy is thus a major reason for attrition and adds to
failure for safety reasons (Arrowsmith 2011 a, b). In some drug projects, the failure may be related to difficulties
with dose finding. In other words, the doses used in preclinical and clinical trials were too low or too high. The
fundamental question is thus whether the drug failed due to suboptimal brain exposure and target
engagement of the drug or whether the target was invalid.

Positron emission tomography (PET) is an imaging modality by which it is possible to measure physiological
and biochemical markers in the brain by using appropriate radioligands. Most PET radioligands are labeled with
radionuclides having a short half-life such as C-11 (half-life, 20.4 min) or F-18 (109.8 min). Following the successful
introduction of PET for neuroreceptor imaging in the 1980s (Farde et al. 1986), the technique has been widely used
to visualize and quantify drug target sites, mainly neuroreceptors, enzymes, and transporters in the human brain in
vivo. In this chapter, we will focus on the major applications of PET in drug discovery and development. The need
for development of novel radioligands for new targets will be given particular attention.

1.2.2 PET Receptor Occupancy to Demonstrate Target Engagement and in Relation to Pharmacodynamics
A number of PET radioligands have been developed for several key targets related to neurotransmission (Table 1.1
and Fig. 1.1) (Halldin et al. 2001). Using these tools, it is possible to map and quantify the in vivo distribution of the
target neuro-receptors or transporters. Details on quantification of the radioligand binding are described elsewhere
in this textbook (Chapter 2).

Table 1.1 Representative PET radioligands for neurotransmitter systems

Neurotransmitter system PET radioligand


Dopamine D1 [11C]SCH23390
[11C]NNC112
D2 [11C]raclopride
[11C]FLB457
Transporter [11C]PE2I
[18F]FEPE2I
Serotonine (5HT) 1A [11C]WAY10065
1B [11C]AZ10419369
2A [11C]MDL100907
Transporter [11C]MADAM
[11C]DASB
GABA-Benzodiazepine [11C]Flumazenil
[18F]Flumazenil
[11C]Ro15-4513
Norepinephrine Transporter [18F]FMeNER-D2
Cannabinoid CB1 [11C]MePPEP
[11F]FMPEP-d2

The change of radioligand binding between baseline and after drug administration is used to calculate the drug
occupancy at the target neuroreceptor, transporter, or enzyme (Figs. 1.2 and 1.3). PET determination of
receptor occupancy has been most extensively applied for antipsychotic drug binding to the dopamine D2
receptor (Farde et al. 1988). The relationship between in vivo dopamine D2 receptor occupancy and
antipsychotic drug effect was early established. More than 65-70 % of dopamine D2 receptor occupancy
is required to obtain antipsychotic efficacy, but at more than 80% of occupancy, there is a high risk
for extrapyramidal symptoms (Farde et al. 1986; Kapur et al. 2000). The atypical antipsychotic clozapine
is an exception since this drug has antipsychotic effect at lower dopamine D2 occupancy (Farde et al.
1992; Nordström et al. 1995). The PET occupancy approach has now become widely applied to drug
development and extended to several other targets including the serotonin and noradrenaline
neurotransmission systems and enzymes such as monoamine oxidase B (Meyer et al. 2004; Hirvonen et al.
2009; Sekine et al. 2010). The target occupancy by a new candidate drug is usually estimated for different
doses, so that the curvilinear relationship between dose/plasma level and occupancy can be established. This
key information will help efficient dose setting in phase II and III studies by avoiding doses that are too low or
too high. For new targets, the relationship between target occupancy and clinical efficacy or side effects may be
insufficiently understood. In such cases, the relationship between occupancy and pharmacodynamics can only be
established after phase II and III studies when clinical data becomes available. A recent successful example of the
occupancy approach is [11C]AZ10419369, a PET radioligand for the serotonin 5HT1B receptor subtype.
This radioligand was developed in a collaboration between Karolinska Institute and AstraZeneca and has been
used for the occupancy measurement by AZD3783, a candidate
drug for treatment of depression (Pierson et al. 2008; Varnäs et al. 2011). The occupancy estimations were
first performed in NHP and later in human subjects.

The relationship between the dose and 5HT1B occupancy by AZD3783 was similar between nonhuman primates
and human subjects (Varnäs et al. 2011). Despite the value demonstrated for nonhuman primate studies of
AZD3783 to predict binding in the human brain, some caution must be exercised whenever making such
predictions for new drug targets.

1.2.3 Pathophysiology Biomarkers for Diagnosis or Efficacy Studies

For most psychiatric disorders, there are not generally accepted biomarkers in spite of considerable efforts to
reveal the pathophysiologies. The recent progress in neuroimaging of psychiatric disorders will be discussed in
detail in other sections of this textbook.

A general approach applied in drug development is to use PET to measure physiological parameters such as
cerebral blood flow or brain glucose metabolism using [15O]H2O or [18F]FDG. Change in cerebral blood flow or
brain glucose metabolism at drug treatment can thereby be detected, which indirectly serves to confirm a drug
effect in the brain. The combined study of occupancy at a biochemical marker and a physiological biomarker has
a promising potential to further confirm target engagement but has so far been utilized in a few studies only
(Halldin et al. 2001). In a back-translational approach, animal models for psychiatric disorders can be
investigated using micro-PET (Higuchi et al. 2010 ; Klunk et al. 2004). As the animal does not have to
be sacrificed after each PET measurement, longitudinal evaluation of chronic administration of the
candidate drugs can be performed. Such translational approaches have potential to validate animal models
in relation to the pathophysiology and clinical treatment of psychiatric disorders. In the field of neurology,
amyloid imaging in Alzheimer disease (AD) has been successful (Klunk et al. 2004; Rinne et al. 2010; Jack et al.
2011; Cselényi et al. 2012; Gelosa and Brooks 2012; Mathis et al. 2012). Building on the historical observation of
amyloid deposits in AD brains postmortem, the reference radioligand [11C]PIB was developed to allow for in vivo
imaging (Klunk et al. 2004). The PET radioligands have initiated a series of studies on the pathophysiology and
clinical diagnosis of AD (Jack et al. 2011). In addition, PET imaging of amyloid deposits in AD has shown potential
to detect effects of drug treatments aimed at reducing the amyloid plaque burden (Rinne et al. 2010). There is
however no established biomarker for the diagnosis of psychiatric disorders based on pathological
evaluation postmortem. Despite that, there might be some potential to develop imaging biomarkers.
Recently imaging of the translocator protein (TSPO), which indicates activated microglia activity, has
shown higher binding in schizophrenia (van Berckel et al. 2008; Doorduin et al. 2009) as well as correlation
between TSPO binding and clinical symptoms of schizophrenia (Takano et al. 2010). Such development
of new imaging markers could also be useful as efficacy biomarker in psychiatric drug development.

As discussed above, the discussed PET approaches can provide unique information to facilitate drug
development. However, the success of the PET study depends on the development of appropriate PET
radioligands. As shown in Table 1.1 , the availability of PET radioligands is not yet sufficient. As the list of
candidates for the drug development has expanded diversely, the need for novel PET radioligand
development for new targets becomes critical. PET measures the regional radioactivity concentration without
being able to distinguish the chemical forms or environments in which the radioactivity resides. For a clearly
interpretable signal, it is therefore necessary that radiometabolites do not contribute to specific binding.
Thus, radioligands should be preferably resistant to rapid metabolism over the period of data acquisition.
Furthermore, radiometabolites should not be taken up in the target area. This requirement may have important
consequences concerning the elaboration of a radiolabeling strategy. In fact, the position of the radiolabel
within a molecule might be crucial for the in vivo usefulness of a radioligand, as the major drawback
for not useful radioligands is radiometabolites also penetrating the blood–brain barrier (BBB).
Bibliografie 15
Robert Sapolsky – Behave. Biologia Ființelor umane în ipostazele lor cele mai
bune și cele mai rele, p.132-143;
Oxitocina și vasopresina, un vis pentru comercianți
Dacă ideea secțiunii precedente a fost că testosteronul a primit
un verdict nedrept de aspru, ideea care urmează este că oxitocina
se bucură de o nemeritată bună reputație. Conform științei
convenționale, oxitocina face ca organismele să fie mai puțin
agresive, mai sociabile, mai încrezătoare și mai empatice. Indivizii
tratați cu oxitocină devin parteneri mai fideli și părinți mai grijulii.
Prin administrarea oxitocinei, șoarecii de laborator devin mai
darnici și mai buni ascultători, iar musculițele de oțet cântă
precum Joan Baez. Firește că lucrurile sunt mai complicate și că
oxitocina are și o instructivă fațetă respingătoare.

Elemente de bază

Din punct de vedere chimic, oxitocina și vasopresina sunt niște


hormoni asemănători: secvențele de ADN care constituie genele
lor sunt similare, iar cele două gene se găsesc una în apropierea
celeilate pe același cromozom. A existat o singură genă
ancestrală care, acum câteva sute de milioane de ani a fsot
accidental “duplicată” în genom, iar secvențele de ADN din cele
două copii ale genei s-au deplasat independent, evoluând în două gene strâns înrudite (rămâneți pe recepție
pentru mai multe amănunte în Capitolul 8). Această duplicare a genelor a survenit odată cu apariția
mameferelor, iar alte vertebrate posedă numai gena ancestrală, numită vasotocină, care, din punct de vedere
structural se situează între cei doi hormoni distincți ai mamiferelor.

Pentru neurobiologii din secolul 20 oxitocina și vasopresina erau destul de plicticoase. Sunt produse de neuronii
hipotalamici, care își proiectează axonii către suprarenala superioară. Acolo sunt eliberate în circulația sangvină,
prin aceasta dobândind statut de hormoni și neavând niciodată vreo legătură cu creierul. Oxitocina stimulează
contracția uterină în timpul travaliului și alăptarea postnatală. Vasopresina (cunoscută și sub numele de hormon
antidiuretic) reglează retenția apei în rinichi. Și, reflectând structurile lor similare, fiecare produce versiuni atenuate
ale efectelor celeilalte. Sfârșitul poveștii.

Ce au remarcat neurobiologii

Lucrurile au devenit interesante odată cu descoperirea faptului că acei neuroni hipotalamici care produc oxitocina
și vasopresina trimit, de asemenea, proiecții în tot creierul, inclusiv spre tegmentul ventral legat de dopamină și
spre nucleul accumebens, hipocamp, corpul amigdalian și cortexul frontal, toate fiind regiuni cu numeroși
receptori ai hormonilor. În plus, s-a dovedit că oxitocina și vasopresina sunt sintetizate și secretate și în alte regiuni
din creier. Acești doi hormoni periferici, clasici și plicticoși, afectează de fapt funcționarea creierului și
comportamentul. Au început prin urmare să fie numiți neuropeptide – mesageri neuroactivi cu structură peptidică
– un mod extravagant de a spune că sunt niște mici proteine (și, ca să evit să scriu la nesfârșit oxitocină și
vasopresină, le voi denumi neuropeptide, însă rețineți că există și alte neuropeptide).
Primele descoperiri legate de efectele lor comportamentale aveau sens. Oxitocina pregăteşte corpul unei femele
de mamifer pentru naştere şi lactație; logic, ea facilitează, de asemenea, comportamentul matern. Când naşte o
femelă de şoarece, creierul amplifică producția de oxitocină grație unui circuit hipotalamic, având funcții accentuat
diferite la femele şi la masculi. În plus, tegmentul ventral îşi intensifică sensibilitatea fată de neuropeptide sporind
numărul receptorilor de oxitocină. Injectati oxitocină în creierui unei şoricioaice virgine şi aceasta va acționa matern
- cocoloşind, giugiulind şi lingând puişorii. Blocați actiunea oxitocinei la o femelă de rozător cu pui şi
comportamentele ei materne, inclusiv alăptatul, vor înceta.

Oxitocina acționează în sistemul olfactiv, ajutând o proaspătă mămică să învețe mirosul progeniturilor sale. În acest
timp, vasopresina are efecte similare, dar mai atenuate. Curând au fost investigate şi alte specii. Oxitocina le
permite oilor să invete mirosul mieilor lor şi facilitează tendința femelelor de maimute de a curăta blănița puilor.
Pulverizați oxitocină in nasul unei femei (un mod de a trece neuropeptida de bariera hematoencefalică ca să ajungă
în creier) şi se va simți mai atrasă de bebeluşi. În plus, în cazul femeilor cu variatii genetice care produc niveluri mai
înalte de oxitocină sau mai mulți receptori ai neuropeptidei se înregistrează frecvențe medii mai mari ale unor
gesturi precum atingerea sugarilor ori privirea galeşă sincronizată cu a lor. Aşadar, oxitocina joacă un rol central în
alăptatul mamiferelor femele, în dorința lor de a-şi alăpta puii şi în a-şi aminti care este puiul lor. Pe urmă intră în
scenă masculii, vasopresina jucând un rol în comportamentul patern. Când naşte o femelă de rozător, în tot corpul,
inclusiv în creierul tatălui de lângă ea, cresc nivelurile vasopresinei şi ale receptorilor acestui hormon. Printre
maimuțe, tații experimentați au mai multe dendrite ale neuronilor din cortexul frontal care contin receptori de
vasopresină. În plus, administrarea de vasopresină accentuează comportamentul patern. Un avertisment etologic
totuşi: procesul survine doar la acele specii în care masculii sunt paterni (de exemplu, şoarecii de prerie şi
maimuțele marmosete).

Cu zeci de milioane de ani în urmă, unele rozătoare şi specii de primate au dezvoltat independent în decursul
evoluției perechea monogamă odată cu neuropeptidele cu rol central în acest fenomen. Printre maimuțele
marmosete şi titi, ambele monogame, oxitocina întăreşte legătura dintre parteneri, accentuând preferința
individului de a se cuibări lângă partener, şi nu lângă o maimuță străină. După care a urmat un studiu cu rezultate
stânjenitor de asemănătoare cu ceea ce ştim despre şablonul cuplurilor umane. Printre maimuțele monogame
tamarin, dese descâlciri ale blănii şi frecvente contacte fizice indică niveluri înalte de oxitocină la femele. Care era
predictorul unor niveluri inalte de oxitocină la masculi? Sex din belşug.

Frumoasele cercetări de pionierat efectuate de Thomas Insel de la National Institute of Mental Health, Larry Young
de la Emory University şi Sue Carter de la University of Illinois au făcut dintr-o specie de şoareci de câmp poate cea
mai bine cunoscută specie de rozătoare de pe pământ. Majoritatea şoarecilor de câmp (cum sunt cei montani, de
exemplu) sunt poligami. Din contra, în onoarea lui Garrison Keillor, şoarecii de prerie formează perechi monogame
pe viață. Fireşte, nu este chiar aşa - în vreme ce practică „monogamia socială" cu relația lor permanentă, masculii
nu se pot lăuda cu o „monogarnie sexuală" perfectă, căci toți mai calcă şi pe de lături. Cu toate acestea, şoarecii de
prerie sunt mai monogami decât alți şoareci de câmp, făcăndu-i pe Insel, Young şi Carter să încerce a găsi o
explicație a fenomenului.

• Prima descoperire: sexul emite oxitocină şi vasopresină în nucleul accumbens al şoarecilor de câmp, atât
la femele, cât şi la masculi. Teorie evidentă: şoarecii de prerie emit în timpul sexului mai mulți hormoni
decât cei poligami, ceea ce le aduce recompensa unui plus de excitație şi încurajează indivizii să rămână
alături de partenerii lor. Dar şoarecii de prerie nu secretă mai multe neuropeptide decât şoarecii de
munte. În schimb, ei posedă în nucleul accumbens mai mulți receptori ai hormonilor decât cei poligami.
În plus, masculii de prerie cu o variație a genei receptorilor de vasopresină care produce mai mulți
receptori în nucleul accumbens erau mai ataşați de partenerele lor.
• Pe urmă, cercetătorii au efectuat două studii impresionante.
o În primul rând, in urma unor operații de inginerie genetică, în creierul masculilor de munte a fost
reprodusă versiunea receptorilor de vasopresină din creierul şoarecilor de prerie şi masculii astfel
tratați s-au despăducheat şi s-au giugiulit cu femelele care le erau familiare (dar nu cu unele
necunoscute).

o Pe urmă, savanții au făcut, tot prin inginerie genetică, să existe în creierul şoarecilor de munte mai
mulţi receptori de vasopresină în nucleul accumbens; masculii au devenit mult mai ataşati de niste
femele individuale. Ce se poate spune despre genele receptorilor de vasopresină la alte specii?
În comparaţie cu cimpanzeii, maimutele bonobo posedă o variație asociată cu mai mulți receptori
şi cu legături sociale mult mai strănse între femele şi masculi (deşi, în contrast cu şoarecii de prerie,
maimuţele bonobo sunt oricum ați vrea să le spuneți, dar nu monogame).

Dar oamenii? Sunt greu de studiat, fiindcă aceste neuropeptide nu se pot măsura în regiuni minuscule din
creierul uman; în schimb trebuie examinate nivelurile lor din circulația sangvină, o măsurare cât se poate de
indirectă. Totuşi, se constată că aceste neuropeptide joacă un rol în formarea cuplurilor umane. În primul rând,
nivelurile de oxitocină din sânge sunt înalte la scurt timp după ce partenerii s-au îndrăgostit. Mai departe, cu cât
nivelurile sunt mai înalte, cu atăt afectiunea fizică este mai intensă, comportamentele sunt mai sincronizate, relația
este mai durabilă şi fericiții chestionați evaluează mai pozitiv relația de cuplu.

Și mai interesante au fost studiile în care subiecților li s-a administrat intranazal oxitocină (sau altă substanță
vaporizată în cazul grupului de control). Într-un studiu amuzant, li se cere cuplurilor să discute despre un conflict
între parteneri; pulverizați oxitocină în nările lor şi observatorii vor aprecia că ei comunică mai pozitiv şi secretă mai
puțini hormoni de stres. Un alt studiu sugerează că oxitocina consolidează inconştient cuplul. Voluntari bărbați
heterosexuali, cărora li s-a pulverizat sau nu oxitocină în cavitatea nazală, au interacționat cu o cercetătoare
atrăgătoare, în timp ce rezolvau o sarcină absurdă. În rândul bărbatilor care aveau o relație stabilă, oxitocina a mărit
distanța dintre ei şi cercetătoare în medie cu 10 până la centimetri. În cazul celibatarilor, niciun efect. (De ce
oxitocina nu i-a făcut să se apropie? Cercetătorii au menționat că distanța dintre ei şi cercetătoare era deja la limita
inferioară a decenței.) Dacă experimentul era condus de un bărbat, niciun efect. În plus, oxitocina i-a făcut pe
bărbații care aveau o relație stabilă să petreacă mai puțin timp privind fotografiile unor femei atrăgătoare. Aspect
important, oxitocina nu i-a făcut pe bărbați să subaprecieze frumusețea acelor femei; pur şi simplu, acestea le-au
stărnit mai puțin interesul. Oxitocina şi vasopresina facilitează legătura dintre părinți şi copii pe lângă aceea dintre
partenerii cuplului.

Şi acum ceva cu adevărat incăntător despre o invenție recentă a evoluției. Cândva în ultimii cincizeci de mii de ani
(adică mai puțin de 0,1% din timpul scurs de când există oxitocina), în creierul oamenilor şi în cel al lupilor domesticiți
s-a format evolutiv o nouă reacție față de oxitocină; când interacționează un câine şi stăpânul său (dar nu un străin),
amândoi secretă oxitocină. Cu cât durează mai mult schimbul de priviri dintre om şi animal, cu atât nivelul oxitocinei
creşte mai mult. Dați câinilor oxitocină şi ei ei vor sta mai mult timp cu privirea pe stăpânii lor, ceea ce ridică nivelurile
de oxitocină ale oamenilor. lată cum un hormon care a evoluat ca să întărească legătura dintre mamă şi nou-născut
joacă un rol în această bizară formă fără precedent de legătură între specii. În concordanță cu efectele sale asupra
ataşamentului, oxitocina inhibă corpul amigdalian central, atenuează frica şi anxietatea, activând „calmul şi
vegetativul" sistem nervos parasimpatic. În plus, oamenii care posedă o variație a genei receptorilor de oxitocină,
asociată cu o mai mare sensibilitate parentală, au, de asemenea, o reacție cardiovasculară mai atenuată când sunt
luați prin surprindere.
După cum spune Sue Carter, expunerea la oxitocină este „o metaforă fiziologică a sentimentului de siguranță". Mai
departe, oxitocina reduce agresivitatea rozătoarelor, iar şoarecii al căror sistem de reglare a oxitocinei a fost
eliminat (eliminând gena pentru oxitocină sau gena pentru receptorii acesteia) sunt anormal de agresivi.

Alte studii au arătat că oamenii apreciază chipurile celorlalți ca fiind mai demne de încredere şi sunt mai încrezători
în jocurile economice când li se administrează oxitocină (hormonul nu are niciun efect dacă subiectul crede că joacă
împotriva unui computer, ceea ce arată că fenomenul ține de comportamentul social). Această sporită încredere în
ceilalți este interesantă. În mod normal, dacă celălalt jucător se comportă duplicitar, în rundele următoare subiecții
sunt mai puțin dispuşi să aibă încredere în el; din contră, investitorii tratați cu oxitocină nu şi-au modificat
comportamentul în acest fel. Într-o formulare ştiintifică, „oxitocina le-a inoculat investitorilor aversiunea față de
trădare"; într-o exprimare caustică, oxitocina îi face pe oameni nişte nătărăi iraționali; vorbind in termeni mai
angelici, oxitocina îi face pe oameni să întoarcă şi celălalt obraz.

Au ieşit la iveală şi alte efecte prosociale ale oxitocinei. Aceasta îi face pe oameni mai apți să detecteze figurile
fericite (nu şi chipurile furioase, amenințătoare sau neutre), precum şi cuvintele care au conotații sociale pozitive
(nu şi negative) când acestea le sunt prezentate foarte rapid. În plus, oxitocina îi face pe oameni mai darnici. Indivizii
cu versiunea genei receptorilor de oxitocină care este asociată cu o mai mare sensibilitate parentală au fost evaluați
de observatori ca fiind mai prosociali (în timpul unei discuții despre o perioadă de suferințe personale), precum şi
mai sensibili față de validarea socială. Neuropeptida i-a făcut pe oameni mai reactivi față de întărirea socială,
ameliorându-le performanța în rezolvarea unei sarcini când răspunsurile corecte sau greşite erau însoțite de un
zâmbet sau respectiv, de o privire încruntată (în vreme ce nu s-a observat niciun efect când răspunsurile corecte sau
greşite erau însoțite de diferite luminițe colorate). Așadar, oxitocina stimulează comportamentul prosocial și este
emisă când avem experiența comportamentului prosocial (fiind tratați cu încredere într-un joc, primind o atingere
călduroasă și așa mai departe). Cu alte cuvinte, o buclă de feedback afectuoasă și calină.

Evident, oxitocina și vasopresina sunt cei mai grozavi hormoni din univers. Turnați-le în rețeaua de alimentare cu
apă și oamenii vor fi mai darnici, mai încrezători și mai empatici. Vom fi niște părinți mai buni și vom face
dragoste, nu război (deși mai ales amor platonic, de vreme ce oamenii care au relații stabile vor ține la mare
distanță pe oricine altcineva în afară de partenerii lor). Lucrul cel mai bun dintre toate este că vom cumpăra tot
felul de rahaturi inutile, dând crezare reclamelor din magazine de îndată ce sistemul de ventilație a început să
pulverizeze oxitocină.

Okay, a venit vremea să ne calmăm puțin.

Prosociabilitate versus sociabilitate

Sunt oxitocina și vasopresina legate de prosociabilitate sau de competența socială? Ne fac acești hormoni să
vedem pretitutindeni chipuri fericite ori să devenim interesați în a culege informații sociale exacte despre figurile
celorlalți? Ultima întrebare nu este neapărat prosocială; la urma urmei, având informații exacte despre emoțiile
oamenilor, îi putem manipula mai ușor.

Școala Neuropeptidelor Cool susține ideea prosociabilității omniprezente. Dar neuropeptidele stimulează, de
asemenea, interesul social și competența socială. Ele îi determină pe oameni să privească mai îndelung în ochii
celorlalți, ceea ce sporește precizia cu care le descifrează emoțiile. În plus vasopresina stimulează activitatea în
joncțiunea temporoparietală, profund implicată în teoria minții, atunci când oamenii au de rezolvat un test de
recunoaștere socială. Oxitocina sporește precizia estimării gândurilor celorlalți, cu o diferență de gen – femeile
devin tot mai abile în detectarea relațiilor de rudenie, în vreme ce bărbații devin tot mai abili în detectarea
figurilor de dominație. În plus, tot oxitocina sporește precizia amintirii figurilor și a expresiilor emoționale, iar
oamenii cu variația genetică a receptorului de oxitocină care le induce “sensibilitatea parentală” sunt deosebit
de abili în
estimarea emoțiilor. Tot astfel, hormonii le facilitează rozătoarelor învățarea mirosului specific al unui individ, dar
nu și învățarea unor mirosuri nesociale.

Cercetările de neuroimagistică arat că aceste neuropeptide sunt legate atât de componenta socială, cât și de
prosociabilitate. De exemplu, variații ale unei gene legate de semnalizarea oxitocinei sunt asociate cu diferite grade
de activare a zonei fusiforme faciale atunci când se observă figurile celorlalți.

Astfel de descoperiri sugerează că anomaliile acestor neuropeptide sporesc riscul unor tulburări de sociabilitate
deficientă, mai exact spectrul tulburărilor autiste, pacienții cu aceste diagnostice prezentând reacții ale ariei faciale
fusiforme diminuate atunci când privesc figuri umane. Este remarcabil că tulburările spectrului autist au fost legate
de variații ale genelor oxitocinei și vasopresinei, de mecanisme nongenetice de dezactivare a genei receptorului de
oxitocină și de un număr redus de receptori ai oxitocinei. În plus, neuropeptidele îmbunătățesc abilitățile sociale ale
unor indivizi cu tulburări de spectru autist, spre exemplu, stimulând contactul vizual.

Așadar, uneori oxitocina și vasopresina ne fac mai prosociali, dar uneori ne fac culegători mai avizi de informații
sociale precise. Cu toate acestea, există o atracție sporită față de chipurile fericite, întrucât acuratețea este mai
mare în cazul emoțiilor pozitive.

A venit vremea pentru mai multe complicații.

Efectele contingente ale oxitocinei și vasopresinei

Un factor deja menționat este genul: oxitocina amplifică diferite aspecte ale competenței sociale la bărbați și la
femei. În plus, efectele calmante ale oxitocinei asupra corpului amigdalian sunt mai accentuate la bărbați decât la
femei. În mod previzibil, neuronii care produc aceste neuropeptide sunt reglați atât de estrogen, cât și de
testosteron.

Un efect contingent realmente interesant este faptul că oxitocina amplifică generozitatea, dar numai la oamenii
care erau deja generoși. Este reflectarea în oglindă a faptului că testosteronul amplifică a greisivtatea doar la
indivizii cu predispoziții agresive. Hormonii acționează rareori în afara contextului individului și al mediului său.

În sfârșit, un studiu fascinant prezintă contingențele culturale ale acțiunilor oxitocinei. În perioade de stres,
americanii caută sprijin emoțional (de exemplu, vorbind cu un prieten despre problemele lor) mai des decât oamenii
din estul Asiei. Într-un studiu, au fost identificate la niște subiecți americani și coreeni variații genetice ale
receptorilor oxitocinei. În situații lipsite de stres, nici profilul cultural, nici variația receptorului nu au afectat
comportamentul de căutare a susținerii emoționale. În perioade stresante, nevoia de sprijin s-a manifestat în rândul
subiecților cu variața receptorului care este asociată cu o mai mare sensibilitate față de feedback-ul social și față de
aprobare - dar numai în cazul americanilor (inclusiv al americanilor de origine coreeană). Ce face oxitocina pentru
comportamentul de căutare al sprijinului emoționale? Depinde de starea subiectului – dacă este sau nu stresat. Și
de variația genetică a receptorilor săi de oxitocină. Și de cultura subiectului. Mai multe despre subiect în capitolele
8 și 9.

Și partea urâtă a acestor neuropeptide

După cum am văzut, oxitocina și vasopresina atenuează agresivitatea rozătoarelor femele. Face excepție
agresivitatea cu care își apără puii, pe care neuropeptida o amplifică prin intermediul efectelor produse în corpul
amigdalian central (implicat în frica instinctivă).

Fenomenul concordă cu proprietatea acestor neuropeptide de a intensifica atitudinea maternă, inclusiv gestul
matern de a mârâi către agresorii potențiali ai puilor. Tot astfel, vasopresina intensifică agresivitatea paternă a
șoarecilor de prerie. Această descoperire este asociată cu o familiară contingență suplimentară. Cu cât șoarecele
de preerie este mai agresiv, cu atât se atenuează mai puțin agresivitatea lui după blocarea sistemului său
de vasopresină – exact așa cum, în cazul testosteronului, odată cu acumularea de exeperiență, agresivitatea
este menținută de învățarea socială mai degrabă decât de un hormon / o neuropeptidă. În plus, vasopresina
sporește agresivitatea îndeosebi la rozătoarele masculi care sunt deja agresivi – un alt efect biologic care
depinde de contextul individual și social.

Iar acum ne îndreptăm realmente spre încheierea viziunii noastre despre aceste neuropeptide minunate. În primul
rând, să revenim la faptul că oxitocina sporește încrederea și cooperarea într-un joc economic – dar nu și dacă
celălalt jucător este anonim și se află în altă încăpere. Când subiectul joacă împotriva unor necunoscuți, oxitocina
diminează cooperarea, amplifică invidia când jocul merge prost și intensifică bucuria lacomă când jocul merge bine.

În sfârșit, frumoasele studii efectuate de Carsten de Dreu de la Universitatea din Amsterdam au arătat cât de
neprietenoasă și de contondentă poate fi oxitocina. În primul studiu, niște bărbați au format două echipe. Fiecare
subiect a decis câți dintre banii lui să depună într-un fond comun, la care au contribuit toți ceilalți coechipieri. Ca de
obicei, oxitocina i-a sporit generozitatea. Pe urmă, participanții au jucat dilema prizonierului cu cineva din cealaltă
echipă. Când mizele financiare erau mari, subiecții fiind motivați, oxitocina a sport probabilitatea de a-l trăda
preventiv pe celălalt jucător. Astfel, oxitocina te face mai prosocial în relațiile cu cei ca tine (coechipierii), dar în mod
spontan devii mârșav față de ceilalți, care constituie o amenințare. După cum subliniază de Dreu, poate că oxitocina
a evoluat ca să dezvolte competența socială necesară pentru a ne spori abilitatea de a-l identifica pe acela care este
unul dintre noi.

În cel de-al doilea studiu efectuat de De Dreu, un grup de studenți olandezi au dat testul de asumpții implicite pentru
depistarea unor preconcepții părtinitoare inconștiente, iar oxitocina a exagerat prejudecățile față de două grupuri
externe care cuprindeau persoane din orientul mijlociu sau germani. A urmat o a doua parte a studiului, cea cu
adevărat relevantă. Subiecților li s-a cerut să ia răspundă la o variantă a dilemei tramvaiului, în care trebuiau să
decidă daca este corect să ucizi o singură persoană ca să salvezi alte cinci. Conform scenariului, numele individului
sacrificat era tipic olandez (Dirk sau Peter), tipic german (Markus
sau Helmut) sau tipic islamic (Ahmed sau Youssef). Cei cinci
indivizi aflați în pericol care trebuiau salvați nu aveau nume. Este
remarcabil că oxitocina a redus probabilitatea ca subiecții să îl
sacrifice pe bunul Dirk sau Peter în comparație cu Helmut sau
Ahmed.

Oxitocina, hormonul drăgăstos, ne face mai prosociali față de


„Noi”, dar și mult mai răi față de „Ei”. Nu este o prosociabilitate
generică. Este etnocentrism și xenofobie. Cu alte cuvinte,
acțiunile acestor neuropeptide depind în mod dramatic de
context – cine ești, în ce mediu trăiești și cine este persoana cu
care interacționezi. După cum vom vedea, principiul se aplică și
reglării genelor relevante pentru aceste neuropeptide.

Bibliografie 16
Christian Jarett – Great Myths of the Brain,
p.306-307;
The Pleasure Chemical and Cuddle Hormone
“Beer Makes Brain Release Pleasure Chemical Dopamine” announced a headline in the Huffington Post in 2013. The
article was about a brain imaging study that found small sips of alcohol-free beer were sufficient to increase
dopamine activity – an effect described by the journalist as “a pleasurable response in the brain.” Similar news articles
appear almost weekly. People’s favorite music evokes the same feelings as good food or drugs, claimed The
Guardian in 2011, because it releases “the brain’s reward chemical dopamine.”

In reality, most neuroscientists today agree that to describe the neurotransmitter as a “reward chemical” is a huge
distortion and oversimplification. Dopamine is involved in many functions, including the control of movement,
and it’s found in many different brain pathways, only some of which are related to reward. Dopamine is released
not just when we score a high from food, sex, or money, but also when we fail to get a reward we were expecting.
And there’s research that found increased dopamine activity in so-called “reward pathways” when distressed
bereaved people looked at pictures of a lost relative. This dopamine activity went hand in hand with participants’
reports of sadness and yearning, certainly not pleasure in the usual sense of the word.

A more accurate characterization of dopamine is to say that it is important for motivation and finding salience in
the world. Indeed, schizophrenia is associated with excess dopamine activity and one theory proposes that many
of the illness’s problematic symptoms, such as paranoia, are related to reading too much importance and meaning
into largely random situations.

Another brain chemical that’s acquired its own mythology is oxytocin, produced by the hypothalamus, and
nicknamed variously as the “cuddle hormone,” “love molecule,” or “moral molecule.” It’s released in extra doses when
we hug (hence one of its nicknames) and have sex; and giving people more of the hormone via a nasal spray has
been linked with a range of positive emotions from trust and empathy to generosity. No wonder it’s been subject
to such hype – the io9 web-site even ran a feature: “10 Reasons Why Oxytocin Is The Most Amazing Molecule In The
World.” Some excitable scientists are already speculating that the hormone could form the basis of a treatment for
a range of psychological problems from shyness to personality disorder.

The trouble is, as with dopamine, the truth about oxytocin is far more nuanced than the media’s “hug hormone”
epithet would suggest. One paper showed that extra oxytocin can increase feelings of envy. Another found that
the effects varied from person to person – people with a healthy attachment to their mother felt even more
positively toward her when given extra oxytocin; by contrast, giving oxytocin to people with an anxious style of
attachment led them to view their mothers less positively. Still further research has shown the hormone can
increase trust toward people we know well, but reduce it toward outsiders. And here’s one more – a 2014 study
found that oxytocin can increase an aggressive person’s inclination to be violent toward their partner. It’s clear
there’s a lot more we’ve yet to learn about the cuddle hormone. As usual the true picture is more complicated, but
ultimately more fascinating than the media myths would have us believe.