Metodologie pentru calculul consumurilor tehnologice din sisteme de distribuţie a gazelor

naturale

Capitolul I. Scop şi domeniu de aplicare

Art. 1 - (1) Prezenta metodologie are drept scop stabilirea unei metode unitare de calcul a
consumurilor tehnologice de gaze naturale în sistemele de distribuţie, denumite în continuare
SD.
(2) În sensul prezentei metodologii, consumul tehnologic reprezintă cantitatea de gaze naturale
necesară a fi consumată de către un operator de distribuţie pentru asigurarea parametrilor
tehnologici necesari desfăşurării activităţii de distribuţie.
(3) Consumul tehnologic total rezultă din însumarea volumelor de gaze naturale:
a) injectate în conductele SD în vederea asigurării presiunii de lucru;
b) injectate în sistemele de distribuţie ca urmare a deciziei operatorului de distribuţie a
gazelor naturale de creştere a presiunii de lucru;
c) refulate în atmosferă din sistemele de distribuţie ca urmare a dezafectării, înlocuirii
sau reabilitării unor tronsoane de conducte;
d) disipate ca urmare a:
i. defectelor apărute la obiective din cadrul sistemului de distribuţie montate
suprateran;
ii. defectelor apărute la obiective din cadrul sistemului de distribuţie montate
subteran;
iii. defectelor apărute la conductele amplasate după postul de reglare până la
mijlocul de măsurare a gazelor naturale;
e) disipate ca urmare a permeabilităţii conductelor;
f) disipate ca urmare a intervenţiilor asupra SD, cu autor necunoscut;
g) generate de diferenţele dintre cantităţile de gaze naturale achiziţionate în condiţii
standard de temperatură şi presiune şi valorificate în condiţii de lucru.
(4) În categoria de consum tehnologic nu se încadrează volumele de gaze naturale:
a) utilizate pentru încălzire, prepararea hranei şi a apei calde de către operatorul de
distribuţie în construcțiile aflate în proprietatea/folosința sa;
b) pierdute ca urmare a intervenţiilor neautorizate ale terţilor asupra SD şi a căror
contravaloare a fost/poate fi recuperată de către operatorul de distribuţie al SD;
c) pierdute ca urmare a intervenţiilor neautorizate ale terţilor asupra SD şi a căror
contravaloare face obiectul unui litigiu aflat în curs de soluţionare;
 d) pierdute ca urmare a intervenţiilor neautorizate ale terţilor asupra
echipamentelor/sistemelor de măsură;
e) consumate fraudulos ca urmare a:
i. deteriorării, modificării fără drept sau blocării funcţionării echipamentului de
măsurare a consumului de gaze naturale;
ii. ocolirii indicațiilor echipamentelor de măsurare a consumului de gaze naturale
prin realizarea de instalații clandestine;
iii. executării sau folosirii de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la
sistemul de alimentare cu gaze naturale.
(5) La calculul volumelor de gaze naturale conform alin.(4), lit. b) și c), operatorul de distribuţie
a gazelor naturale aplică prevederile prezentei metodologii.
Art. 2 - Prezenta metodologie se aplică operatorilor de distribuţie a gazelor naturale, denumiţi în
continuare OSD.

Capitolul II. Termeni şi abrevieri

Art. 3 - În sensul prezentei metodologii, se definesc următorii termeni şi abrevieri:
a) presiunea de lucru – presiunea gazului natural din conductă în condiţii de exploatare
normală şi care nu trebuie să depăşească presiunea maximă de regim şi să nu coboare
sub pragul minim necesar funcţionării SD în regim de siguranţă şi asigurare a
parametrilor tehnici necesari alimentării consumatorilor;
b) presiunea maximă de regim – presiunea maximă de funcţionare, în orice punct al
conductei, corespunzătoare materialelor, categoriei de traseu şi tehnologiei cu care a
fost realizată conducta şi pentru care a fost realizată proba de etanșeitate;
c) ANRE – Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei;
d) V – volum de gaze naturale [m3];
e) m – masa de gaze naturale [kg];
.
f) m – debit masic de gaze naturale [kg/h];
g) T – temperatura [K];
h) Tn – temperatura la starea normală Tn=0°C/ Tn=273,15K;
i) Ts – temperatura la starea standard, Ts=15°C/Ts=288,15K;
j) Tm,luna – temperatura medie lunară atmosferică, în °C;
k) T* – temperatura critică [K];
l) ρ – densitatea gazelor naturale [kg/m3];
m) ρn – densitatea gazelor la starea normală [kg/m3];
n) ρs – densitatea gazelor la starea standard [kg/m3];
o) ρ* – densitatea critică [kg/m3];
p) erf – funcţia erorilor lui Gauss;
q) τ – timp [ore];
r) a – difuzibilitatea solului;
s) k – exponent adiabatic;
t) pa – presiunea atmosferică [bar];
u) p – presiunea gazelor naturale din conductă [bar];
v) p0 – presiunea absolută la suprafaţa solului [bar];
w) ps – presiunea la starea standard, ps=1, 01325bar;
x) pn – presiunea la starea normală, pn=1, 01325bar;
y) p* – presiunea critică [bar];
z) w* – viteza critică [m/s];
aa) R – constanta universală a gazului ideal;
bb) Z – coeficient de compresibilitate;
cc) cd – coeficient de debit;
dd) A – aria defectului [m2];
ee) µ – vâscozitatea dinamică [Pa*s];
ff) kA – permeabilitatea absolută a solului [m2/s];
gg) Q – debit de gaze naturale [m3/h];
hh) h – adâncime [m];
ii) D – diametrul exterior al conductei;
jj) L – lungimea conductei [m];
kk) ε – eroarea datorată lipsei corecţiei;
ll)
KP – factorul de corecţie pentru presiune;

mm)
KT – factorul de corecţie pentru temperatură;

nn) pG – presiunea relativă a gazului din conductă [bar];

oo) H – altitudinea punctului de măsurare [m];

pp) tm – valoarea temperaturii atmosferice medii zilnice, în °C;
qq) ya – fracţia molară a apei din amestecul de gaze umede;
rr) Pe – criteriul Peclet;
ss)  m – viteza medie a gazelor naturale [m/s];
 tt) K – coeficientul de difuziune [m2/s];
uu) Hs – putere calorifică superioară [kW/m3];
vv) NTPEE – Norme tehnice pentru proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de
alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 5/2009, cu modificările
și completările ulterioare;
ww) zestrea conductei – cantitatea de gaze naturale, aparținând OSD, calculată în condiții
standard de temperatură și presiune, existentă într-o conductă, necesară asigurării
parametrilor tehnici (presiune și debit) la postul/stația de reglare/măsurare de la client
în scopul realizării unui regim de continuitate în alimentare a acestuia.
Art. 4 - Termenii utilizaţi în prezenta metodologie şi care nu se regăsesc în cuprinsul art. 3, sunt
definiţi în legislaţia incidentă sectorului gazelor naturale.

Capitolul III. Calcularea consumurilor tehnologice

Calculul volumelor de gaze naturale injectate în conductele SD în vederea asigurării
presiunii de lucru

Art. 5 - (1) Volumul de gaze naturale, exprimat în metri cubi în condiţii standard de temperatură

şi presiune, necesar umplerii unei conducte până la o anumită presiune de lucru, se determină cu

relaţia:
m
Vs  ,
s

în care:
- ρs reprezintă densitatea gazelor la starea standard;
- m reprezintă masa de gaze naturale din interiorul conductei, determinată cu
relaţia:
m  (Vc  VaS )   ,

unde:

- Vc reprezintă volumul conductei care se umple cu gaze naturale;

- VaS reprezintă volumul de amestec gaze determinat conform alin. (2);

- ρ reprezintă densitatea gazelor naturale din conductă.

(2) Prin umplerea cu gaze naturale a unei conducte, iniţial plină cu aer, se formează un amestec
gaze care este refulat în atmosferă; refularea se opreşte când se atinge un procent de gaze
naturale mai mare sau egal cu 95%; volumul amestecului de gaze se calculează cu relaţia:

,
în care:
a) Vc reprezintă volumul conductei care se umple cu gaze naturale;
b) p reprezintă presiunea medie a gazelor naturale în timpul umplerii conductei;
c) T reprezintă temperatura medie a gazelor naturale în timpul umplerii conductei;
d) Y(ca) reprezintă o mărime adimensională funcţie de concentraţia aerului din
amestecul gaze, determinată cu relaţia:

,
unde A = 0.82503953, B = -0.55284456, C = -1.2290809, D = -0.20472295;
e) Pe reprezintă criteriul Peclet, determinat cu relaţia:

,
unde:
i.  m reprezintă viteza medie a gazelor naturale;
ii. L reprezintă lungimea conductei;
iii. K reprezintă coeficientul de difuziune, în m2/s, determinat cu relaţia:

unde:
-D reprezintă diametrul conductei, în m.
(3) OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu calculul
consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza calcului:
- fişele tehnice ale conductelor ( conf. NTPEE)
- parametrii gazului natural (p,T, ρ);
- programul de lucru sau foaia de manevră ( conf. NTPEE);

Calculul volumelor de gaze naturale injectate în SD ca urmare a creşterii regimului de

presiune
Art. 6 - (1) Calculul volumelor de gaze naturale se realizează în cazul în care se modifică
regimul de presiune în funcţionarea SD.
(2) Influenţa variaţiei presiunii iniţiale se calculează cu relaţia:
 p12, 2  p 22
Q2  Q1
p12,1  p 22

în care:
- Q1 reprezintă debitul inițial de gaze naturale din conductă;
- Q2 reprezintă debitul final de gaze naturale din conductă, după modificarea regimul de
presiune;
- P1,1 reprezintă presiunea inițială la intrarea în conductă;
- P1,2 reprezintă presiunea finală la intrarea în conductă;
- P2 reprezintă presiunea la ieșirea din conductă.
(3) Cantitatea de gaze naturale injectate suplimentar este:
Qsuplimentar=Q2-Q1
(4) OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu calculul
consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza calcului:
- fişele tehnice ale conductelor (conf. NTPEE);
- parametrii gazului natural (p,T, ρ);
- programul de lucru sau foaia de manevră (conf. NTPEE);

Calculul volumului de gaze naturale refulat în atmosferă din SD ca urmare a dezafectării,

înlocuirii sau reabilitării unor tronsoane de conducte

Art. 7 – Volumul de gaze naturale, exprimat în metri cubi în condiţii standard de temperatură şi

presiune, care se elimină prin golirea unei conducte de distribuție, se determină cu relaţia:
m
Vs  ,
s

în care:
- ρs reprezintă densitatea gazelor la starea standard;
- m reprezintă masa de gaze naturale din interiorul conductei, determinată conform art. 5
alin. (1).

Art. 8 - (1) Volumul de gaze naturale, exprimat în metri cubi în condiţii standard de temperatură

şi presiune, necesar umplerii unei conducte până la o anumită presiune de lucru, se determină cu

relaţia:
 m
Vs  ,
s

în care:
- ρs reprezintă densitatea gazelor la starea standard;
- m reprezintă masa de gaze naturale din interiorul conductei, determinată cu
relaţia:
m  (Vc  VaS )   ,

unde:

- Vc fiind volumul conductei care se umple cu gaze naturale;

- VaS fiind volumul de amestec gaze determinat conform alin. (2);

- ρ fiind densitatea gazelor naturale din conductă.

(2) Prin umplerea cu gaze naturale a unei conducte, iniţial plină cu aer, se formează un amestec
de gaze care este refulat în atmosferă; refularea se opreşte atunci când se atinge un procent de
gaze naturale mai mare sau egal cu 95%; volumul amestecului de gaze se calculează cu relaţia:

,
în care:
a) Vc reprezintă volumul conductei care se umple cu gaze naturale;
b) p reprezintă presiunea medie a gazelor naturale în timpul umplerii conductei;
c) T reprezintă temperatura medie a gazelor naturale în timpul umplerii conductei;
d) Y(ca) reprezintă o mărime adimensională funcţie de concentraţia aerului din
amestecul de gaze, determinată cu relaţia:

,
unde A = 0.82503953, B = -0.55284456, C = -1.2290809, D = -0.20472295;
e) Pe reprezintă criteriul Peclet, determinat cu relaţia:

,
unde:
-  m reprezintă viteza medie a gazelor naturale;
- L reprezintă lungimea conductei;
- K reprezintă coeficientul de difuziune, în m2/s, determinat cu relaţia:
 unde:
-D reprezintă diametrul conductei, în m.
Art. 9 – (1) În cazul înlocuirii unei conducte de distribuție a gazelor naturale existentă, la
calculul volumului de gaze naturale se ia în considerare atât refularea în atmosferă a cantităților
de gaze naturale existente în conducta veche cât şi cantitățile de gaze naturale injectate în
conducta nouă pentru asigurarea presiunii de lucru.
(2) Calculul volumului de gaze naturale menționat la alin. (1) se realizează prin aplicarea
prevederilor art. 7 şi art. 8.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1) și alin. (2) se ia în considerare faptul că zestrea conductei
trebuie refăcută, astfel se consideră consum tehnologic cantitatea de gaze injectată în conducta
nouă pentru asigurarea presiunii de lucru.
Art. 10 - OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu
calculul consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza
calcului:
- fişele tehnice ale conductelor (conf. NTPEE);
- parametrii gazului natural (p,T, ρ);
- programul de lucru sau foaia de manevră (conf. NTPEE);
- procesul verbal de punere în funcţiune;

Calculul volumelor de gaze naturale disipate ca urmare a defectelor apărute la obiective

din cadrul sistemului de distribuţie montate suprateran.
Art. 11 - (1) Volumul de gaze naturale disipat în atmosferă prin defecte aeriene, exprimat în
metri cubi, se determină pe baza formulei:
  / s
VS  m
,

în care:
.
- m reprezintă debitul masic de gaze naturale scurs prin defect;
- ρs reprezintă densitatea gazelor la starea standard;
- τ reprezintă durata de evacuare a gazului prin orificiu care în exploatarea
obiectivelor/sistemelor de distribuție a gazelor naturale poate fi considerat ca
intervalul de timp de la controlul anterior când nu s-au constatat scăpări de gaze
naturale/notificarea OSD în acest sens și până la remedierea acestuia, dar nu mai
mult de 480 de ore;
(2) La determinarea volumului de gaze naturale disipat în atmosferă prin defecte aeriene se ţine
seama de regimul de curgere prin defect; determinarea regimului de curgere se face pe baza
raportului:
k
p*  2  k 1
  *
 
p  k 1 ,

după cum urmează:

p
 dacă raportul p   , regimul de curgere prin defect este critic;
a *

p
 dacă raportul p   , regimul de curgere prin defect este subcritic.
a *

(3) În cazul regimului de curgere critic, viteza gazelor naturale prin secţiunea defectului este
egală cu viteza sunetului în zona defectului, iar parametrii gazelor naturale, denumiţi parametrii
critici, se determină cu relaţiile:
k

a) presiunea critică:  2  k 1
p  p
*

 k 1

2
b) temperatura critică: T* T ;
k 1
1
p  pa
c) densitatea critică:  2  k 1 , unde   RT ;
  
*

 k 1

d) viteza critică: w*  k  R T * .
(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), debitul masic de gaze naturale scurs prin defect este dat de
formula:
  c d A * w*
m
,

în care:
- A reprezintă aria defectului;

- cd reprezintă coeficientul de debit, a cărui valoarea este 0,75.

(5) În cazul regimului de curgere subcritic, destinderea gazelor din conductă se face până la
presiunea atmosferică, prezentă în exteriorul conductei; parametrii gazelor în zona defectului se
determină cu relaţiile:
k 1
 pa  k
a) temperatura gazelor: Td  T 
p p 
 ;
 a 

pa
b) densitatea gazelor: d  ;
ZRTd
  k 1

k  pa  k
c) viteza gazelor: wd  2 RTd 1    
k 1   p  pa  
  .

(6) În situaţia prevăzută la alin. (5), debitul masic de gaze naturale scurs prin defect este dat de
formula:
  cd A d wd
m
,

în care:
- A reprezintă aria defectului;
- cd reprezintă coeficientul de debit, a cărui valoarea este de 0,85.

(7) OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu calculul
consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza calcului:
- registrul de evidenţă a reclamaţiilor şi a defectelor din sistemul de distribuţie;
- detalii ale defectelor (suprafața și fotografie color);
- parametrii gazului natural (p,T, ρ).

Calculul volumelor de gaze naturale disipate ca urmare a defectelor apărute la obiective

din cadrul sistemului de distribuţie montate subteran.
Art. 12 - (1) Volumul de gaze naturale disipat în sol prin defecte, exprimat în metri cubi, se
determină pe baza formulei:
V S  QS  
,

în care:
- Vs reprezintă volumul de gaze naturale disipat în sol prin defecte;
- Qs reprezintă debitul de gaze naturale la starea standard, scurs prin defect;
- τ reprezintă durata de evacuare a gazului prin orificiu care în exploatarea
obiectivelor/sistemelor de distribuție a gazelor naturale poate fi considerat ca
intervalul de timp de la controlul anterior când nu s-au constatat scăpări de
gaze naturale/notificarea OSD în acest sens și până la remedierea acestuia, dar
nu mai mult de 720 de ore.
(2) Debitul de gaze naturale scurs prin defect este limitat de difuzibilitatea solului şi este în
funcţie de aria defectului şi de diferența de presiune ce se formează la peretele conductei
determinându-se cu formula:
A k ATS  pd2  p02 
QS 
2  pS h T
în care:
a) kA – permeabilitatea absolută a solului, în mp; valorile aferente kA se regăsesc în
Anexa nr. 1;
b) µ - vâscozitatea dinamică, în Pa·s;
c) pd - presiunea absolută a gazului din conducta cu defect;
d) p0 - presiunea absolută la suprafaţa solului;
e) T - temperatura gazului din conductă, presupusă egală cu temperatura solului,
calculată conform Anexei nr. 2.
(3) OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu calculul
consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza calcului:
- registrul de evidenţă a reclamaţiilor şi a defectelor din sistemul de distribuţie;
- detalii ale defectelor (suprafața și fotografie color);
- parametrii gazului natural (p,T, ρ).

Calculul volumelor constituenților din gazele naturale disipați ca urmare a permeabilităţii

conductelor.
Art. 13 – Datorită permeabilităţii conductelor, în mod statistic s-a stabilit că pentru calculul
volumului anual al constituenților din gazele naturale disipați se utilizează formula:
V= Ckm*L
în care:
- L reprezintă lungimea conductelor exprimată în km;
- Ckm reprezintă un coeficient determinat pe baze statistice exprimat în m 3/km
având valoarea de 5,657.

Calculul diferenţei de volume de gaze naturale generate de achiziţia acestora în condiţii

standard de temperatură şi presiune şi valorificarea lor în condiţii de lucru.

Art. 14 - (1) În cazul utilizării aparatelor de măsură fără corector, calculul diferenței ΔVf , se

determină cu relaţia:

V f  VFC ,
100
în care:
- ε reprezintă eroarea datorată lipsei corecţiei;
- VFC reprezintă volumul total de gaze livrat prin contoare fără corector.
(2) Eroarea datorată lipsei corecţiei se calculează conform relaţiei:
 V  Vc   1 
  100    1100 ,
Vc K K 
 p T 

în care:

- V reprezintă volumul total de gaze naturale livrate lunar prin contoare fără

corector;

- Vc reprezintă volumul de gaze naturale corectat;

- KP reprezintă factorul de corecţie pentru presiune;

- KT reprezintă factorul de corecţie pentru temperatură.

(3) Pentru determinarea volumului de gaze naturale corectat,

Vc=V·KP·KT ,

factorii de corecţie pentru presiune şi pentru temperatură se determină cu relaţiile:

p G 0,11 H
a) K P  1  ,
1.013,25
în care:
- pG reprezintă presiunea relativă a gazului din conductă;

- H reprezintă altitudinea medie a localității în care este amplasat punctul de

măsurare;
TS
b) K T  ,
t m  273,15

în care:
- tm reprezintă valoarea temperaturii atmosferice medii zilnice, exprimată în ˚C;
- Ts reprezintă temperatura în condiții standard, exprimată în K .
(4) OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu calculul
consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza calcului:
- parametrii gazului natural (p,T, ρ);
- valorii medii zilnice ale temperaturii şi presiunii atmosferice transmise de
Administrația Națională de Meteorologie; se iau în considerare valorile
comunicate OSD pentru zona meteo din care face parte punctul de consum sau
 valorile comunicate pentru cea mai apropiată stație meteorologică de punctul de
consum.
Calculul volumelor de gaze naturale disipate ca urmare a intervenţiilor asupra SD cu autor
necunoscut.
Art. 15 – (1) Volumul de gaze naturale pierdut prin defecte cauzate de intervenţii neautorizate se
determină conform art. 11, considerându-se că în momentul producerii agresiunii, conducta era
dezgropată; timpul de scurgere al gazelor din conductă se consideră egal cu timpul scurs de la
momentul anunțării defectului produs prin agresiune şi până la oprirea pierderilor de gaze
naturale prin defectul identificat.
(2) OSD înregistrează pentru fiecare punct de lucru/entitate organizatorică, o dată cu calculul
consumului tehnologic şi următoarele documente justificative care au stat la baza calcului:
- registrul de evidenţă a reclamaţiilor şi a defectelor din sistemul de distribuţie;
- dovezile cu privire la măsurile întreprinse de OSD pentru recuperarea
prejudiciului;
- detalii ale defectelor (suprafața și fotografie color);
- parametrii gazului natural (p,T, ρ).

Capitolul IV. Dispoziţii finale

Art. 16 – (1) Situaţia consumului tehnologic se raportează, se transmite și este certificată de

către OSD conform prevederilor Metodologiei de monitorizare a pieței gazelor naturale, aprobată

de ANRE.

(2) OSD are obligația să dețină documentele fiscale de achiziție a cantităților de gaze naturale

necesare asigurării consumului tehnologic calculat conform prevederilor prezentei metodologii.

Art. 17 –(1) OSD are obligaţia să ia toate măsurile necesare, inclusiv prin modernizarea

sistemului de distribuție și/sau intensificarea activității de detecție a pierderilor de gaze naturale,

astfel încât consumul tehnologic menționat la art.1 alin (3) lit. d) să nu depășească o limită de 2%

din volumul total de gaze naturale vehiculate;

(2) Limita menționată la alin (1) se reduce anual de către OSD astfel încât până în anul 2020 să

reprezinte 1,3% din volumul total de gaze naturale vehiculate.

Art. 18 - Mărimile utilizate la stabilirea relaţiilor de calcul din prezenta metodologie sunt

detaliate în Anexa nr. 3.

Art. 19 - Mărimile utilizate în relaţiile de calcul din prezenta metodologie sunt exprimate în

unităţile de măsură specifice Sistemului Internaţional de unități SI, cu excepţia cazului când se

specifică altfel.

Art. 20 - Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantă din prezenta metodologie.

 Anexa nr. 1

la metodologie

Valoarea permeabilităţii absolute a solului kA

Tip sol Permeabilitatea absolută kA [10-12mp]

Nisip tasat 50..100
Pietriş 200..300
Sol fără argilă 10..25
Sol argilos/argilă 0.7..0.9
 Anexa nr. 2

la metodologie

Determinarea temperaturii solului în cazul calculului zestrei conductei

Temperatura solului la o adâncime h funcţie de temperatura medie lunară a aerului Tm,luna,

exprimată în °C:

(2.1)
în care:
λ - conductivitatea, în W/m/K;
ρ - densitatea, în kg/m3;
cp - căldura specifică, în J/kg/K;
τ – timpul, în s.
a - difuzibilitatea solului, în mp/s; a = λ/ρcp
se poate determina luând în considerare proprietăţile solurilor din Tabelul 2.1.
Tabelul 2.1 Proprietăţile solurilor
Proprietate \ Sol Argilă Gresie Calcar Nisip umed Marnă
Densitate 2460 2650 2670 1950 2670
Căldură specifică 941.8 835 929.5 2090 925.3
Conductivitate 2.2608 3.917 2.3027 1.13 3.5085
Difuzibilitate 10-6 0.9758 1.7702 0.9278 0.2773 1.4201

În relaţia (2.1), erf reprezintă funcţia erorilor lui Gauss, a cărei valori se regăsesc în Tabelul
2.2.
Tabelul 2.1 Funcţia erorilor lui Gauss
 Anexa nr. 3

la metodologie

Calcularea mărimilor caracteristice gazelor naturale

Calcularea masei moleculare aparente a amestecului

Masa moleculară aparentă a amestecului notată cu M se poate calcula ca o medie ponderată a

maselor moleculare Mi ale componenţilor, cu una din formulele:

n
M   ri M i (1.1)
i 1

n
M   yi M i (1.2)
i 1

1
M 
g (1.3)
 Mi
i

Compoziţia volumică ri, compoziţia molară yi şi compoziţia masică gi se regăsesc în buletinul

de analiză cromatografică a gazelor naturale.

Calcularea constantei universale a gazelor naturale

Ecuaţia de stare pentru gazele reale are forma:

pV  mZRT (1.4)
În ecuaţia (1.4) cu R s-a notat constanta universală a gazelor. Aceasta se calculează ca raportul
dintre constanta molară universală a gazelor 8314 [J/kmol/K] şi masa moleculară aparentă a
amestecului:
8314
R (1.5)
M

Calcularea factorului de compresibilitate al gazelor naturale

Pentru substanţele pure se pot determina mărimile caracteristice cum sunt presiunea critică pc
şi temperatura critică Tc, mărimi ce reprezintă coordonatele punctului critic care împreună cu
factorul acentric ω se utilizează pentru determinarea factorului de compresibilitate. Parametrii
critici pentru componenţii gazelor naturale, conform analizei cromatografice la care s-a
adăugat şi apa, sunt prezentaţi în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1

Nr Component Formula Fracţie M [kg/kmol] Tc [oK] Pc [bar] ω

1 metan CH4 C1 16.043 190.4 46.00 0.008
2 etan C2H6 C2 30.070 305.3 48.84 0.098
3 propan C3H8 C3 44.097 369.7 42.46 0.152
4 iso-butan C4H10 iC4 58.124 408.0 36.48 0.176
5 n-butan C4H10 nC4 58.124 425.1 38.00 0.193
6 neo-pentan C5H12 C5 72.151 469.5 33.74 0.251
7 iso-pentan C5H12 C5 72.151 469.5 33.74 0.251
8 n-pentan C5H12 nC5 72.151 469.5 33.74 0.251
9 2,2-dimetil-butan C6H14 C6 86.178 507.3 29.69 0.296
10 2,3-dimetil-butan C6H14 C6 86.178 507.3 29.69 0.296
11 3,3-dimetil-butan C6H14 C6 86.178 507.3 29.69 0.296
12 3-metil-pentan C6H14 C6 86.178 507.3 29.69 0.296
13 2-metil-pentan C6H14 C6 86.178 507.3 29.69 0.296
14 hexani C6H14 C6 86.178 507.3 29.69 0.296
15 2,4-dimeti-pentan C7H16 C7 100.205 528.6 34.98 0.453
16 2,2,3-trimetil-butan C7H16 C7 100.205 528.6 34.98 0.453
17 2-metil-hexan C7H16 C7 100.205 528.6 34.98 0.453
18 3-metil-hexan C7H16 C7 100.205 528.6 34.98 0.453
19 3-etip-pentan C7H16 C7 100.205 528.6 34.98 0.453
20 heptani+ C7H16 C7 100.205 528.6 34.98 0.453
21 2,2,4-trimetil-pentan C8H18 C8 114.232 552.3 31.23 0.491
22 n-octan C8H18 C8 114.232 552.3 31.23 0.491
23 metil-cilohexan C7H14 C8 98.189 552.3 31.23 0.491
24 ciclohexan C6H12 C7 82.146 528.6 34.98 0.453
25 benzen C6H6 C7 78.114 528.6 34.98 0.453
26 toluen C7H8 C8 92.141 552.3 31.23 0.491
27 Hidrogen H2 H2 2.000 33.0 13.00 0.000
28 Monoxid de carbon CO CO 28.010 132.9 35.00 0.066
29 hidrogen-sulfurat H2S H2S 34 373.6 88.9 0
30 Heliu He He   5.2 2.26 0.000
31 Argon Ar Ar 39.848 150.7 48.98 0.000
32 azot N2 N2 28.013 126.0 33.94 0.040
33 Oxigen O2 O2 31.990 154.6 50.40 0.025
34 bioxid de carbon CO2 CO2 44.010 304.1 73.76 0.225
35 apa H2O H2O 18.015 647.3 221.3 0.334
O metodă rapidă şi eficientă constă în considerarea amestecului de gaze naturale ca un
pseudocomponent caracterizat de presiunea pseudocritică ppc, temperatura pseudocritică Tpc
şi factorul acentric al amestecului ω.
Valorile mărimilor pseudocritice ale amestecului se calculează folosind regula lui Kay ca o
medie ponderată a valorilor mărimilor componenţilor.

n
T pc   y i Tci (1.6)
i:1

n
p pc   yi pci (1.7)
i 1

n
 a   y i i (1.8)
i 1

Parametrii pseudoreduşi ai amestecului, temperatura pseudoredusă Tpr şi presiunea

pseudoredusă ppr se calculează cu formulele:

T
T pr  (1.9)
T pc

p
p pr  (1.10)
p pc

În formulele (1.9) şi (1.10) T reprezintă temperatura gazelor şi p reprezintă presiunea gazelor.

Pentru calculul factorului de compresibilitate se poate utiliza formula propusă de American

Gas Association, valabilă până la presiuni de 70 bar:
pr
Z  1  0.257 p r  0.533 (1.11)
Tr

Calcularea exponentului adiabatic al gazelor naturale

Exponentul adiabatic notat cu k se defineşte ca raportul între căldura specifică izobară şi

căldura specifică izocoră, prin formula
 cp
k (1.12)
cv

Folosind relaţia lui Robert Mayer pentru gaze reale

c p  cv  ZR (1.13)
exponentul adiabatic se poate exprima astfel:
cp
k (1.14)
c p  ZR

Căldura specifică izobară se poate calcula ca medie ponderată a căldurilor specifice izobare
ale componenţilor folosind formula:
n
c p   yi c pi (1.15)
i 1

Determinarea căldurii specifice izobare a gazelor naturale

Căldura specifică izobară a gazelor naturale este utilizată la determinarea exponentului

adiabatic, mărime utilizată pentru scurgerea gazelor prin defectele conductelor. Căldura
izobară a amestecului se determină ca medie ponderată a căldurilor specifice izobare ale
componenţilor, ponderile fiind fracţiile molare sau volumice.
Pentru determinarea căldurii specifice izobare a componenţilor se utilizează recomandările
propuse de American Gas Association. Căldura specifică a unui gaz se poate determina cu
relaţia
c p  R a k  bk (T  273.15)  ck (T  273.15 )
2
(1.16)
În relaţia de mai sus R reprezintă constanta universală a gazului, iar ak, bk, ck sunt constante
specifice fiecărui component. În tabelul 1.2 sunt prezentate valorile coeficienţilor pentru
componenţii gazelor naturale.

Tabelul 1.2
Component ak bk*100 ck*100000
metan 4.1947 0.3639 1.49
etan 5.9569 1.377 1.69
propan 8.2671 2.286 1.9
iso-butan 10.824 3.153 0.82
n-butan 11.109 2.875 1.82
neo-pentan      
iso-pentan 13.412 3.54 1.4
 n-pentan 13.587 3.288 2.98
2,2-dimetil-butan      
2,3-dimetil-butan      
3,3-dimetil-butan      
3-metil-pentan      
2-metil-pentan      
hexani 16.134 3.986 3.6
2,4-dimeti-pentan      
2,2,3-trimetil-butan      
2-metil-hexan      
3-metil-hexan      
3-etip-pentan      
heptani+ 18.642 4.786 3.84
2,2,4-trimetil-pentan      
n-octan 21.192 5.48 4.3
metil-cilohexan      
ciclohexan      
benzen      
toluen      
Hidrogen 3.433 0.155 -0.74
Monoxid de carbon 3.503 0.009 0.09
hidrogen-sulfurat 4.07 0.118 0.28
Heliu 2.5 0 0
Argon 2.5 0 0
azot 3.502 0.044 0.28
Oxigen 3.52 0.044 0.28
bioxid de carbon 4.324 0.58 -0.65

Calcularea densităţii gazelor la starea normală şi la starea standard

Starea normală este caracterizată de presiunea normală pn=1.013 bar şi temperatura normală
Tn=273.15 K. Pentru determinarea densităţii gazului la starea normală se consideră, conform
legii lui Avogadro, că un kilomol din orice gaz la starea normală are volumul molar de 22.414
mc.
M
n  (1.17)
22.414

Starea standard este caracterizată de presiunea standard ps=1.013 bar şi temperatura

standard Ts=288.15 K. Densitatea gazelor la starea standard se calculează funcţie de
densitatea la starea normală cu formula:
Tn
s  n  0.94794  n (1.18)
Ts
Calcularea compoziţiei medii ponderate

În cazul când se doreşte definirea unei compoziţii medii pentru un sistem de distribuţie a
gazelor naturale, pentru o anumită perioadă de timp, sunt necesare compoziţiile pe punctele de
intrare şi volumele de gaze intrate prin aceste puncte în perioada de timp analizată.
Compoziţia medie se realizează prin ponderarea fracţiilor componenţilor funcţie de volumele
de gaze din punctele de intrare. Fracţiile care se ponderează sunt următoarele:
- ri compoziţia volumică [% vol.]
- yi compoziţia molară [% mol.]
- gi compoziţia masică [% mas.]
- mi masa componentului [g/Nm3].
Considerând Vj volumul de gaze intrat în reţea prin SRMP-ul j, cu compoziţia (ri)j, (yi)j, (gi)j,
(mi)j şi xj ponderea elementului i din amestecul de gaze naturale, dacă Nsrm reprezintă
numărul total de SRMP-uri care alimentează sistemul de distribuţie, ponderea unui SRMP
este:
Vj
xj  Nsrm
(1.19)
V j 1
j

Valoarea medie ponderată pentru fiecare component din analiza cromatografică se calculează
astfel:

Nsrm
rm ,i  x
j 1
j (ri ) j (1.20)

Nsrm
ym ,i  x
j 1
j ( yi ) j (1.21)

Nsrm
g m ,i  x
j 1
j ( gi ) j (1.22)

Nsrm
mm ,i  x
j 1
j ( mi ) j (1.23)

Acelaşi model de ponderare îl putem aplica şi umidităţii uj sau puterii calorifice superioare
Hsj; pentru SRMP-ul j, valorile medii ponderate se pot calcula cu relaţiile:
Nsrm
u x u
j 1
j j

Nsrm
Hs  x
j 1
j H sj

Calcularea vâscozităţii gazelor naturale

Vâscozitatea gazelor creşte cu temperatura T, conform relaţiei lui Southerland

3
T C T 2
  n n   (1.24)
T C  Tn 

în care C reprezintă o constantă ce depinde de natura gazului, iar n este valoarea vâscozităţii
dinamice la temperatura normală Tn; pentru gaze naturale n = 10.35 . 10-6 Pa.s şi C = 168.