Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
I. Aspect istoric.
Vânzările la licitaţie au existat încă din antichitate, în Grecia antică şi în Imperiul Roman
fiind un mod primitiv de vânzare a prăzii şi a prizonierilor de război. În dreptul roman,
vânzările la licitaţie puteau fi organizate atât de către stat, cât şi de particulari, fie că erau
voluntare sau silite.
Ele fiind înregistrat încă în anul 500 în.Hr. Potrivit lui Herodot în Babilon licitații de femei
pentru căsătorie aveau loc anual.În perioada Imperiului Roman, în urma victoriei militare,
soldații romani aruncau sulița în pământ în jurul căruia prada de război a fost lăsată, aceasta
urmând a fi scoasă la licitație.
Mai târziu, sclavii de multe ori capturați ca ,,pradă de război”, erau scoși la licitație în
forumul sub semnul suliței, iar veniturile din vânzarea de sclavi mergeau în susținerea
războaielor
Romanii au folosit, de asemenea, licitațiile pentru lichidarea activelor debitorilor a căror
proprietate a fost confiscată.
Una dintre cele mai importante licitații istorice a avut loc în anul 193 d.Hr., când întregul
Imperiu Roman a fost pus pe blocul de licitație de către garda pretoriană. La 23 martie,
pretorianul Guard l-a ucis pe primul împărat Pertinax, după care a oferit Imperiul celui mai
bun ofertant. Didius Iulianus a supralicitat toată lumea pentru prețul de 6.250 de drahme, un
act care a inițiat un război civil scurt. Cu două luni mai târziu, când Septimius Severus a
cucerit Roma, Didius a fost apoi decapitat.
O țară care cel mai des utilizează modul dat de vînzare și anume licitația este SUA, avînd un
număr imens de modalități de contracte de vînzare la licitație. Practic orice bun poate fi
vîndut la licitație. Modalitățile utilizate sunt următoarele:
Licitația All-pay – licitație în care toți ofertanții trebuie să plătească ofertele lor,
indiferent dacă vor câștiga. Cel mai mare ofertant câștigă elementul.
Licitatia la lumânare – un tip de licitație, utilizată în Anglia, pentru a vinde nave, în
care cea mai mare ofertă este pusă pe masă până la arderea unei lumânări.
Licitația cu taxă, cunoscută ca și licitație penny – fiecare participant trebuie să
plătească un preț fix pentru a plasa fiecare ofertă (de obicei, un penny (de unde și
numele) mai mare decât suma licitată actuală). La expirarea timpului de licitație, cel
mai mare ofertant câstigă și trebuie să plătească un preț final de ofertă
Licitația buyout – licitație cu un pret suplimentar (prețul ,,buyout”), pe care orice
ofertant îl poate accepta, în orice moment în timpul licitației, după care imediat
încheie licitația și își adjudecă bunul.
Licitația combinată – vânzarea simultană a mai mult de un articol în care ofertanții
pot plasa oferte pe baza a ,,totul sau nimic” la ,,pachet”, mai degrabă decât doar
elemente individuale.
Licitația japoneză – o variație a licitației engleze. În cazul în care licitația începe, noii
ofertanți se pot alătura și fiecare ofertant trebuie să continue să liciteze fiecare rundă
sau abandon. Ea are similitudini cu miza în Poker.
Licitația Mystery – este cazul în care ofertanții licită pentru cutii sau plicuri ce conțin
elemente nespecificate sau subestimate, de obicei, mizând că produsele vor fi
valoroase.
Licitația absolută – licitație în care elementele de vânzare vor fi vândute, indiferent
de preț. Din punctul de vedere al vânzătorului, este bine să plaseze un preț de rezervă,
pentru că îl va asigura de subestimarea bunului.
Licitatia rezervă – este cazul în care elementele de vânzare nu pot fi vândute, oferta
finală nefiind suficient de mare pentru a satisface vânzătorul. Vânzătorul își rezervă
dreptul de a accepta sau respinge cea mai mare ofertă.
Licitația inversă– un tip de licitație în care rolurile de cumpărător și vânzător sunt
inversate, cu obiectivul principal de a conduce prețurile de achiziție în jos [20]. În
timp ce licitațiile obișnuite oferă furnizorilor posibilitatea de a găsi cel mai bun preț
în rândul cumpărătorilor interesați, licitația inversă dă cumpărătorilor o șansă de a
găsi furnizor la prețuri mai mici. În timpul unei licitații inverse, furnizorii pot depune
mai multe oferte, de obicei, ca răspuns la ofertele furnizorilor concurenți. Prin
dezvăluirea ofertelor concurente în timp real la ori ce furnizor participant, licitația
inversă promovează ,,transparența informațiilor”.
Licitatia Silent– o variantă a licitației engleze în care ofertele sunt scrise pe o foaie de
hârtie. La sfârșitul predeterminat al licitației, cel mai mare ofertant listat câștigă .
Licitația Top-up este o variație a licitației toate-pay. Ofertanții trebuie să plătească
diferența dintre oferta lor și cea mai mică următoare ofertă. Ofertantul câștigător
plătește suma licitată, fără de top-up.
Licitația walrasian – o licitație în care adjudecătorul are oferte de la ambii
cumpărători și vânzători într-o piață de bunuri multiple. Licitatorul progresiv fie
ridică sau scade prețul propus, în funcție de ofertele atât ale cumpărătorilor și
vânzătorilor, licitația se încheie când cererea și oferta sunt în echilibru exact.
II. Vînzarea la licitație.
Contractul de vînzare la licitație este defenit ca: vînzarea către cel care oferă prețul cel mai
mare, sau o cumpărare de la cel care își oferă marfa la prețul cel mai mic.
O altă defeniție mai complexă este: vânzarea la liciație reprezintă modalitatea de vânzare a
unui bun, drept, serviciu sau a unui complex patrimonial prin chemarea la ofertă în mod
public a cumpărătorilor, acesta fiind vândut acelui cumpărător care oferă cel mai ridicat preț
și în condițiile cele mai avantajoase.
Codul civl, cît și alte acte normative nu dau o defeniție expresă a licitație, analizînd legislația
putem gasi doar defeniția la licitație deschisă și restrînsă , dată de legea privind achizițiile
publice care prevede că:
- licitaţie deschisă – procedură publică în cadrul căreia orice operator economic
interesat poate prezenta o ofertă.
- licitaţie restrînsă – procedură publică în cadrul căreia orice operator economic poate
solicita să participe şi în cadrul căreia numai operatorii economici preselectaţi de
autoritatea contractantă îşi pot prezenta ofertele.
Vînzarea la licitație fiind o varietate a contractului de vînzare cumpărare se poate manifesta
prind diferite modalități:
A) Ţinând cont de regimul juridic:
- Licitația deschisă- care poate fi benevolă sau silită, la care pot lua parte oricine.
- Licitație restrănsă- la care pot participa numai anumite firme fie pe bază de invitație,
fie pe baza îndeplinirii unor cerințe stricte de participare
B) După frecvenţa organizării:
- periodice care se organizează, se desfașoară la anumite perioade.
- ocazionale (se organizează ad-hoc).
C) După natura obiectului tranzacţiei, licitaţiile sunt:
- pentru produsele de bază (materii prime, semifabricate.
- pentru produsele finite.
- pentru anumite lucrări şi obiective economice complexe.
- pentru servicii.
Aceste modalități ale licitație le gasim în legislația noastră, însă nu trebuie să uităm că
vînzarea la licitație are o istorie îndelungată, fiind utilizată de multe state, care stabiliau alte
moduri de organizare a licitație, ca exemplu:
- licitația engleză, de asemenea, cunoscută ca Licitație cu preț crescator deschis. Acest
tip de licitație este astăzi, probabil, cea mai comună formă de licitație în uz;
- licitația olandeză, de asemenea cunoscută ca o licitație cu preț descrescator deschis .
În cadrul licitației tradiționale olandeze, adjudecătorul începe cu un preț ridicat cerut
pentru unele cantitați de elemente, iar prețul este redus până când un participant este
dispus să accepte prețul licitatorului;
- licitația primul preț sau licitația pe orb,de asemenea cunoscută ca o licitație cu ofertă
unică. În acest tip de licitație, toți ofertanții prezintă simultan oferte sigilate, astfel
încât niciun ofertant nu cunoaște oferta celorlalți participant.
- licitația Vickrey, de asemenea cunoscută ca o licitație a două prețuri unice . Acest
lucru este identic cu licitația primul preț, cu excepția faptului că ofertantul câștigător
plătește a doua cea mai mare ofertă, mai degrabă cea din urmă ofertă până la el
- licitația pachet vinde în același timp mai mult de un articol identic.
Vânzarea la licitație este formată din 5 elemente de bază:
- Obiectul
- Preţul;
- Vânzătorul
- Ofertanții
- Adjudecătorul
Aceste elemente sunt indispensabile pentru a exista vânzarea la licitație, acestora aplicându-
li-se regulile generale cu privire la contractul de vânzare-cumpărare.
Important de consemnat este că caracterele juridice ale contractului de vânzare la licitație
sunt aceleași ca și la contactul de vânzare-cumpărare clasic, cu unele partcularități: caracter
consensual, sinalagmatic, este un contract cu titlu oneros, caracter comutativ, este translativ
de proprietate.
III. Particularitățile licitației benevole și silite.
Conform Codului civil, licitația poate fi benevolă și silită.
Diferenţa dintre vânzarea la licitaţie benevolă şi cea silită este conturată de regimul juridic
diferit. Pe de o parte, principiul libertăţii contractuale în cazul vânzării la licitaţie voluntare,
pe de altă parte – normele imperative care reglementează executarea silită prin vânzarea la
licitaţie.
Vorbind despre vînzarea la licitație benevolă putem menționa că:
- Vînzătorul poate stabili prețul sau alte condiții de vînzare.
- Vînzătorul are dreptul să nu-și denunțe identitatea la licitație
- Părțile sunt, vînzătorul, adjudecătorul și adjudecatarul.
- În cazul licitației benevole organizarea acesteia depinde de bunurile care sunt puse la
licitație, conform, Hotărîrii Guvernului nr.136 din 10.02.2009. cu privire la
aprobarea Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, în cazurile:
- de expunere la vînzare a bunurilor proprietate publică a statului supuse privatizării,
Agenţia instituie, prin ordin, Comisia de licitaţie, care va include trei reprezentanţi ai
Agenţiei şi cîte un reprezentant al Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor şi
autorităţii administraţiei publice centrale, în administrarea căreia se află bunurile
expuse la licitaţie, precum şi un reprezentant al Serviciului Fiscal de Stat. În
componenţa Comisiei de licitaţie pot fi incluşi cu vot consultativ şi experţi
independenţi.
Reprezentanţii Agenţiei, Ministerului Economiei şi Ministerului Finanţelor
participă şi au drept de vot la toate şedinţele Comisiei de licitaţie, reprezentanţii
autorităţilor administraţiei publice centrale participă cu drept de vot numai la şedinţele
privind vînzarea bunurilor aflate în administrarea acestor autorităţi, reprezentantul
Serviciului Fiscal de Stat – numai la şedinţele Comisiei de vînzare a bunurilor
sechestrate.
Preşedintele Comisiei va fi un reprezentant al Agenţiei. Secretarul va fi desemnat
din personalul Agenţiei şi nu va fi membru al Comisiei.
- În cazurile de expunere la vînzare a bunurilor proprietate a unităţilor administrativ-
teritoriale supuse privatizării, autoritatea administraţiei publice locale, prin decizie,
instituie Comisia de licitaţie din reprezentanţi ai consiliului şi primăriei unităţii
administrativ-teritoriale, precum şi ai subdiviziunilor abilitate ale acestora,
reprezentanţi ai consiliului raional/municipal, specialişti în domeniul privatizării din
cadrul aparatului preşedintelui raionului, ai Serviciului Fiscal de Stat, iar pe teritoriul
UTA Găgăuzia – din reprezentanţi ai organului abilitat de Comitetul Executiv. În
cazurile de expunere la licitaţie a bunurilor de importanţă deosebită pentru unitatea
administrativ-teritorială, pot fi antrenaţi, cu vot consultativ, reprezentanţi ai
Ministerului Administraţiei Publice Locale, subdiviziunilor competente a Agenţiei
Servicii Publice, precum şi experţi independenţi.
- În cazurile de expunere la licitaţie a activelor neutilizate în procesul tehnologic al
întreprinderilor, în vederea comercializării sau obţinerii dreptului de locaţiune,
Comisia de licitaţie se instituie în modul stabilit de Regulamentul cu privire la modul
de determinare şi comercializare a activelor neutilizate ale întreprinderilor, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 480 din 28 martie 2008 ( Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2008, nr. 69-71, art.458).
- Comisia de licitaţie are următoarele atribuţii:
a) examinarea dosarelor bunurilor expuse la licitaţie;
b) stabilirea preţului iniţial de expunere şi a taxei de participare pentru persoanele
fizice şi juridice, inclusiv străine şi apatrizi, a modului şi termenelor de achitare a
costului;
b1) reducerea preţului iniţial de vînzare cu 5 la sută după expunerea bunului la
vînzare de 2 ori, dar nu mai mic decît preţul de piaţă indicat în actul de evaluare
În cazul vînzării la licitație silită putem menționa că:
- În cazul dat prețul este stabilit de către executorul judecătoresc.
- Bunurile sunt vîndute de către executorul judecătoresc, care preia locul
adjudecătorului.
- Executorul judecătoresc organizează licitația în cel muld 10 zile, doar în cazul dacă
actele de aplicare a sechestrului nu au fost contestate.
- În cazul licitație silite licitațiea se organizează de către executorul judecătoresc și la
sediul acestuia.
- În cazul licitației silite, anunțul despre desfășurarea acesteia se publică conform
art129 aln.1CE. care prevede: Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei se publică într-un
ziar de nivel raional ori naţional sau în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se
afişează la sediul biroului executorului judecătoresc. La solicitarea creditorului, pot fi
aplicate suplimentar şi alte modalităţi de anunţare a licitaţiei.
- La fel și conținutul acestui anunț tot este stabilit de art 129. Aln.2 care prevede:
Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei va cuprinde:
a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;
b) specificarea bunurilor, principalele lor caracteristici tehnico-economice, locul
aflării;
c) informaţii despre proprietarul bunurilor;
d) informaţii despre terenul pe care sînt amplasate bunurile imobile şi condiţiile de
utilizare a terenului de către proprietar;
e) preţul iniţial de vînzare a bunurilor;
f) specificarea formei de plată;
g) modul în care se ia cunoştinţă în prealabil de bunurile scoase la licitaţie;
h) termenul-limită de depunere a cererii şi a acontului de 5% din preţul iniţial al
bunurilor scoase la licitaţie, contul bancar la care urmează să fie vărsat;
i) termenul-limită de înregistrare a prezenţei şi de primire a biletului de participare
la licitaţie;
j) cuantumul taxei de participare;
k) datele de contact ale executorului judecătoresc.
- În cazul dat licitația va avea loc cel puțin peste 15 zile de la data anunțării desfășurării
licitației.
- Condițiile de participare la licitația silită:
a) La licitaţie se admit persoanele care au depus la timp cerere de participare şi au
prezentat documentele necesare.
b) Doritorii de a participa la licitaţie prezintă următoarele documente:
- cerere de participare la licitaţie, în care indică preţul propus pentru bunul scos la
licitaţie;
- copie de pe documentul de plată care confirmă depunerea acontului în mărimea
stabilită la art.129 din prezentul cod şi a taxei de participare pe contul bancar indicat
în anunţul despre organizarea licitaţiei;
- procură, după caz, pentru dreptul de a participa la licitaţie.
c) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu o zi înainte de data licitaţiei.
- Prețul în cazul dat se stabilește în felul următor: prețul inițial al bunurilor scoase la
licitație este mai mic cu 20% decît cel stability la evaluarea lor.
- În cazul licitației repetate prețul se reduce cu 20% din prețul la care a fost expus bunul
la licitațiea precedent și 10% în cazurile bunurilor immobile. În cazul la a treia
licitație prețul nu poate fi mai mic decît 50% din prețul stability la evaluarea bunului.
Dar aceste reguli se aplică doar în cazul dacă licitația repetată se desfășoară din
următoarele 3 motive: nu s-au înregistrat cel puţin 2 participanţi, la licitaţie s-a
prezentat numai un participant sau nu s-a prezentat nici unul; nici un participant la
licitaţie nu a propus cel puţin un preţ egal cu preţul iniţial al bunurilor scoase la
licitaţie;
IV. Licitația ca procedură de achiziție publică.
Prin achiziție publică înțelegem- procurarea, prin intermediul unui contract de achiziții
publice, de bunuri, de lucrări sau servicii de către una sau mai multe autorități contractante de
la operatorii economici selectați de acestea, indiferent dacă bunurile, lucrările sau serviciile
sînt destinate sau nu unui scop public;
În cazul dat licitația servește ca o procedură prin care se face achizițiile publice, legea cu
privire la achizițiile publice delimitează licitația deschisă și licitația restrînsă ca procedură de
achizăție publică, prin urmare propun spre analiză particularitățile acestor două modalități de
licitație.
Prin licitație deschisă înțelegem- procedură de achiziție publică, în cadrul căreia orice
operator economic interesat poate prezenta o ofertă;
Iar prin licitație restrînsă înțelegem- procedură de achiziție publică , în cadrul căreia orice
operator economic poate solicita să participe şi în cadrul căreia numai operatorii economici
preselectaţi de autoritatea contractantă îşi pot prezenta ofertele;
Licitația deschisă are următoarele particularități:
- cuprinde ofertele tuturor operatorilor economici care doresc să participe la licitaţie.
Autoritatea contractantă publică în prealabil un anunț de participare la licitaţia
deschisă pentru informarea potenţialilor participanţi, astfel încît aceştia să îşi poată
pregăti ofertele.
- Autoritatea contractantă este obligată să publice în Buletinul achiziţiilor publice şi pe
pagina web a Agenţiei Achiziții Publice.
- Anunțul de participare la licitație deschisă va conține cel puțin următoarele informații: