Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE VOLEI
Absolvent:
NUTA MARIUS ALEXANDRU
CUPRINS
CAP I. INTRODUCERE
1
DEFINITII SI OBIECTIVE…………………………………….
………………...pag 3
CAP V.
CONCLUZII…………………………………...........................pag 18
BIBLIOGRAFIE…………………………………………....…pag 19
I INTRODUCERE
2
Pregătirea fizică este componenta cu un rol deosebit de important în procesul de
pregătire sportivă, constituindu-se în elementul de bază pentru ceilalţi factori ai
antrenamentului.
Acestea au fost diferenţiate şi aplicate după reguli precise, după specificul şi
adresabilitatea lor, constituind apoi elemente de conţinut ale antrenamentului sportiv.
Exerciţiile fizice şi-au găsit astfel domeniile: tehnica, tactica, sfera psihică, teoretică,
artistică, biologică, capacitatea de efort.
Aşadar, în antrenamentul contemporan, putem vorbi de: pregătirea fizică,
pregătirea tehnică, pregătirea tactică, pregătirea teoretico-metodică, pregătirea
psihologică, pregătirea artistică şi pregătirea biologică pentru concurs, care se
constituie în factorii antrenamentului sportiv.
Pregătirea fizică işi propune astfel, aproape în exclusivitate , dezvoltarea a ceea
ce JurgenWekieck numeşte,,factorii fizici condiţionali şi coordonatori ai
performanţei,, ,dar pe care preferăm să-i desemnăm cu termenul general de calităţi
fizice.
De fapt, această expresie ni se pare în măsură să califice simplu şi complet
realitatea concretă şi diferiţii parametri de dezvoltat atunci când se urmăreşte
ameliorarea potenţialul fizic al unui individ şi a utilizării pe care aceasta i-o poate da.
Voleiul este totuşi unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea
să fie păstrată cât mai mult timp în aer şi prin faptul că oferă posibilitatea paselor între
membrii aceleiaşi echipe înainte ca minge să fie returnată adversarilor. Introducerea
unui jucător specializat în apărare, Libero-ul, a mărit lungimea fazelor de joc.
Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a pune
mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotaţiei a fost dezvoltat pentru a
permite fiecărui sportiv să participe la joc.
Regula poziţiei jucătorilor permite echipelor flexibilitate şi posibilitatea
dezvoltării de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât şi pentru entuziasmul
spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bună.
Cu cât jocul evoluează, fără îndoială că se va schimba, va deveni mai bun, mai
puternic, mai rapid.
OBIECTIVE
OBICTIVE DE REFERINTA:
3
-sa menţină la un nivel ridicat indicii de dezvoltare a calitatilor motrice generale
,preponderant in specificul jocului
-sa valorifice in cadrul activitatii competitionale potentialul acumulat in pregatire
OBIECTIVE DE REFERINTA:
-sa aplice in procesul de pregatire si competitii ,la un nivel ridicat ,calitaile motrice in
forma combinata ;
-viteza-forta (detenta)
-forta-viteza(forta exploziva)
-rezistenta in regim de viteza –forta
-detenta in regim de indemanare–rezistenta
OBICTIVE DE REFERINTA:
OBIECTIVE DE REFERINTA
OBIECTIVE DE REFERINTA:
-sa se incadreze intr-un regim optim de pregatire sportive,scolara si sociala ,care sa-i
permita realizarea unui efort rational si recuperarea potentialului fizic si intelectual in
scopul cresterii performantei;
-sa adopte un comportament adecvat in care sa-si manifeste pesonalitatea si trasaturile
positive de caracter
II. ARGUMENT
4
Pregătirea fizică este prezentă în antrenamentul tuturor categoriilor de sportivi,
ponderea ei şi tipul mijloacelor folosite fiind diferite de la o ramură sportivă la alta şi
de la un eşalon la altul. Pregătirea fizică este componenta cu un rol deosebit de
important în procesul de pregătire sportivă, constituindu-se în elementul de bază
pentru ceilalţi factori ai antrenamentului
În jocul de volei , obţinerea unei performanţe este de neconceput fără
dezvoltarea corespunzătoare a factorului fizic sub toate aspectele.
Jocul de volei solicită din partea celor care îl practică o bună pregătire fizică a
cărei dezvoltare trebuie să se facă atât sub aspectul general-multilateral, cât şi sub
aspectul specific, legat de conţinutul tehnico-tactic al jocului.
Cele două laturi ale pregătirii fizice se condiţionează reciproc, fiind într-o
strânsă interdepenţă.
Pregătirea fizică multilaterală în volei se caracterizează prin manifestarea
complexă a tuturor calităţilor fizice de bază, dar cu forme şi cantităţi diferite de
manifestare, comparativ cu alte sporturi.
În volei,dintre calităţi predomină viteza şi forţa. Aceasta nu exclude
manifestarea diferită a calităţilor în joc de la un segment la altul. Astfel la nivelul
braţelor predomină viteza, iar la picioare forţa.
5
Pregătirea fizică generală vizînd dezvoltarea, dar mai ales armonizarea
diferitelor calităţi fizice (antrenarea punctelor slabe).Acesf tip de pregătire fizică va fi
utilizat ,în principal, în perioada pregătitoare de antrenament.
Principalul obiect al pregătirii fizice generale, indiferent de specificul sportului,
este îmbunătăţirea capacităţii de efort.
Cu cât potenţialul de lucru este mai mare, cu atât mai uşor se adaptează
organismul la creşterea continuă a cerinţelor de pregătire fizică şi psihologică.
În mod similar, cu cât este mai largă şi mai puternică pregătirea fizică generală,
cu atât mai înalt este nivelul calităţilor biomotrice la care poate ajunge sportivul. Este
important să punem în evidenţă potenţialul fizic prin intermediul pregătirii fizice
generale.
Pentru sportivii tineri, de perspectivă, pregătirea fizică generală este cam la fel,
indiferent de sport. Pentru sportivii avansaţi pregătirea fizică generală se corelează cu
nevoile specifice sportului respectiv şi cu trăsăturile individuale ale sportivului.
6
În aceste condiţii, celulele nervoase şi chiar întreg organismul ar putea ajunge
la o stare de epuizare,scăzând capacitatea de efort a sportivului. Ozolin (1971) susţine
că sportivii care aplică un program de intensitate medie au avut succes în activităţile
de lungă durată prezentând un potenţial fiziologic înalt. Sportivii nu-şi pot ridica
potenţialul de efort dacă nu-şi măresc atât volumul, cât şi intensitatea
antrenamentelor. Pentru că mulţti sportivi au zilnic antrenamente, este de aşteptat ca
viteza lor de refacere între
antrenamente să influenţeze creşterea încărcăturii de antrenament.
Execuţia în condiţii similare celor competiţionale măreşte, de asemenea, PFS.
Sportivii pot participa la competiţii neoficiale fără o pregătire specială, mai ales spre
sfârşitul fazei pregătitoare.
Durata PFS poate fi de la 2 la 4 luni, în funcţie de caracteristicile sportului şi
de programul competiţional. Planificarea pe termen lung poate fi făcută pe 6 luni sau
până la 1 sau 2 ani.
VITEZA
Formele de manifestare
A) Viteza de reacţie, este viteza reacţiei motrice. Ea este dependentă de cele cinci
elemente: apariţie excitaţiei în receptor; transmiterea pe cale aferentă; analiza
semnalului care durează cel mai mult; transmiterea pe cale aferentă; excitarea
muşchilor. Viteza de reacţie nu este identică pentru toate segmentele corpului, la
membrele superioare s-au inregistrat cei mai buni indici.
7
ÎNDEMÂNAREA
Formele de manifestare
REZISTENŢA
8
Forme de manifestare
b.1. Rezistenţa anaeroba care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 45 sec.
şi 2 min.
b.2. Rezistenţa aeroba care este specifică pentru eforturile care depaşesc 8 minute
adică eforturi de durată lungă. De aceea i se mai spune şi rezistenţa lungă.
b.3. Rezistenţa mixtă care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 2 şi 8
minute, adică eforturi cu durată medie.
9
FORŢA
Forme de manifestare
b.3. forţă mixtă, când pentru învingerea rezistenţei se intâlnesc atât contracţii
statice cât şi cele dinamice.
c.1. forţă maximă sau absolută care poate fi statică şi mai ales dimanică.
c.2. forţă relativă, care exprimă raportul dintre forţă absolută şi greutatea
corporală, deci valoarea forţei pe kilogram corp.
d.1. forţă în regim de viteză, sau forţă explozivă. Acest tip de forţă diferă
în funcţie de segmentul sau segmentele corpului şi este influenţată de forţă
maximă.
d.2. forţă în regim de rezistenţă.
d.3. forţă în regim de îndemânare.
10
Unele aspecte metodice
Pentru dezvoltarea/educarea forţei se pot folosi foarte multe exerciţii fizice, mai
ales cu încărcătură, exerciţii facute după reguli specifice fiecărui procedeu
metodic.
Ca temă forţa poate fi abordată atât în aer liber, cât şi în interior, unde sunt mai
multe instalaţii şi materiale specifice. În lecţie sau altă formă de organizare a
practicării exerciţiilor fizice, forţa şi rezistenţa se poate aborda numai ca ultimă
temă.
Forţa este calitatea motrică cel mai usor de verificat, având foarte multe probe de
control (precizate în programă, instrucţiuni, etc.)
11
-segmente si articulatii de prima importanta
-suport functional pentru efort specific
-elasticitate musculara si mobilitate articulara
- anamnezei:
- examenului somatoscopic - global si segmentar;
- examenului somatometric - măsurarea si calcularea unor indici
antropometrici;
- evaluarea stării de nutriţie.
Apreciarea dezvoltării fizice se realizează prin:
- calificative valorice generale (bună, satisfăcătoare..
- calificative valorice specifice (unităti de măsura, indici etc.)
Armononia dezvoltării fizice se stabileşte prin nivelul şi valoarea unor relaţii între
caracterele antropofiziometrice - indici de proporţionalitate. Sistemul de apreciere a
armoniei dezvoltării fizice este urmarea unui concept care depinde de epoca, nivel de
cunoaştere, autor, domeniu de activitate
12
Parcursurile aplicative constituie un mijloc eficient în dezvoltarea şi
consolidarea deprinderilor şi calităţilor motrice. Ele reprezintă activităţi globale prin
care se urmăreşte valorificarea în condiţii noi de exersare, a cunoştinţelor, priceperilor
şi deprinderilor dobândite în activităţile anterioare, prin repetarea exerciţiilor într-o
formă atractivă, plăcută copiilor, dar şi solicitantă.
După A. Dragnea (1999), în formarea unei deprinderi motrice se disting patru etape:
13
4.3.Dezvoltarea calitatilor motrice de baza:
3.Rezistenţă -mixtă,aerob-anaerob
-musculară locală de tip anaerob
14
4.Forţă: -dinamică in regim de viteză
15
Un alt aspect care trebuie avut în vedere în metodica de predare a educaţiei
fizice şcolare este acela de intercondiţionare a deprinderilor şi calităţilor motrice.
Astfel deprinderile nu se pot perfecţiona fără aportul calităţilor, după cum nici
calităţile motrice nu se pot dezvolta fără creşterea nivelului de execuţie a deprinderilor
motrice.
În cazul nostru, pentru dezvoltarea calităţilor motrice la clasele V-VI (ca parte
a ciclului de dezvoltare) prioritate va capta preocuparea de acţionare asupra calităţilor
de viteză şi îndemânare care sunt perfectibile cu deosebire la vârstele de 10-13ani,
după care procesul este limitat.
16
procesului de exersare, a deprinderilor motrice specifice probelor şi ramurilor de
sport.
- plasarea ciclurilor tematice specifice unei anumite calităţi motrice înaintea unui
ciclu tematic destinat unei probe/ramuri sportive care înglobează în conţinutul lor
calitatea motrică respectivă;
1.Atletism:-alergare de viteză
-alergare de rezistentă
-săritura in lungime
2.Gimnastica :-acrobatică
-sărituri la aparate
V. CONCLUZII
Calităţile fizice, forţa şi viteza se manifestă într-o pondere mai mică sau mai
mare în orice activitate fizică. Educarea calităţilor fizice nu are loc în mod izolat,
determinarea uneia dintre ele influenţînd şi dezvoltarea celeilalte.
17
Cercetările efectuate în domeniul forţei şi vitezei dovedesc că exerciţiile de
forţă contribuie la educarea ambelor calităţi. Oferta mai mare permite învingerea
rezistenţei externe şi executarea mişcărilor mai rapide.
Bibliografie
18
3. Ghenadi, V. Model şi modelare ăn voleiul de performanţă, Ed. Plumb, Bacău,
1993
4. Centrul de Cercetări pentru probleme de sport, Antrenamentul pliometric.
Sărituri, Bucureşti, 1997
5. Prof. Dr. Tudor O. Bompa, Periodizarea: Teoria şi metodologia
antrenamentului, Ed. Ex Ponto, Bucureşti, 2002
6. Albu. C. Educaţie fizică în liceu, Editura sport-turism , Bucureşti ,1981
7. F. Rus Volei în şcoală , Editura Accent, Cluj Napoca 2003
8. F.Rus Suport de curs , volei semestrul lll , UBB Cluj, F.E.F.S.
19