Din punct de vedere fizic viteza reprezinta relatia spatiu/timp - adica timpul necesar
pentru parcurgerea unei distante. În cursul deplasarii, viteza diferitelor parti ale corpului
variaza în functie de directia miscarii, de intensitatea sa, adica de raporturile dintre fortele de
frânare si de acceleratie. Viteza miscarilor simple sau complexe depinde strâns de gradul de
coordonare generala si specifica a individului adica de disparitia factorilor limitativi (tehnici)
în realizarea miscarii. În atletism alergarea de viteza se adreseaza la doua aspecte distincte:

-         alergarea accelerata - ce presupune timpul necesar pentru a atinge viteza

maxima;

-         alergarea lansata - distanta ce este parcursa cu viteza maxima.

            Abordarea tehnicii se face pe baza acestor doua aspecte si cuprinde:

1.1. Tehnica startului de jos

            Aceasta pozitie este obligatorie în probele de viteza si creeaza conditiile optime de

declansare a energiei lanturilor musculare într-un timp cât mai scurt. Startul de jos este întâlnit
în functie de caracteristicile sportivilor: clasic, grupat (apropiat), departat, dar cuprinde
aceleasi momente:

a. Pregatirea pentru start - reprezinta momentul în care sportivul se pregateste pentru

start si presupune aranjarea blocstartului în functie de specificul sportivului.In cazul
unui start clasic de regula aranjarea primului picior se face la distanta de 40-55 cm.fata
de linia de plecare si de 65-80 cm.pentru cel de al doilea picior.In practica la nivelul
elevilor asezarea primului picior se face la distanta de  1 ½ -2 talpi de pantofi fata de
linia de plecare.Al doilea picior se aseaza la distanta de 1 talpa dupa primul
picior.Blocstartul se aseaza la mijlocul culuarului pe care va alerga sportivul.In cazu in
care startul se executa in turnanta aranjarea blocstartului se face usor oblic in asa fel ca
traectoria de alergare a sportivului sa fie tangenta cu arcul turnantei.
b. La start - este momentul în care sportivul este pregatit pentru a lua startul (echipat cu
echipamentul de concurs, cu numerele de concurs, etc.) aflat pe culoarul care i-a fost
desemnat asteapta comanda urmatoare. În acest moment, de regula, sportivii
efectueaza mici miscari de pretensionare (de intrare în tonus, sarituri rapide pe ambele
picioare, alergare rapida cu genunchii sus, precum si unele momente ce tin de
pregatirea psihica,etc.);
c. Pe locuri - pozitie realizata prin asezarea palmelor mult înaintea liniei de plecare,
fixarea talpilor picioarelor în blocstarturi, punerea genunchiului din spate jos si
asezarea celor doua mâini paralel cu linia de plecare. Unghiul dintre laba piciorului si
gamba este mai mic de 90o în special la piciorul din spate, pentru a avea o pârghie cât
mai mare de actionare, deci o forta mai mare. Greutatea este repartizata egal pe toate
cele 5 puncte de sprijin, spatele este rotunjit. Bratele sunt asezate aproximativ la
latimea umerilor perpendiculare pe sol. Axul umerilor este paralel cu linia de plecare
 si usor înainte. Capul este în prelungirea spatelui cu ceafa relaxata si cu privirea
orientata la 0,50 - 0,70 metri în fata liniei de plecare. De regula în alergarile de viteza
sportivul aseaza în fata piciorul considerat puternic (cel de pe care face de obicei
desprinderile în sarituri) pentru a beneficia de o impulsie puternica la plecarea din
blocstart. Sunt situatii în care în special în probele de alergari peste garduri din cauza
piciorului de atac si a numarului de pasi necesari pâna la primul gard sa nu se poata
aplica aceasta regula. Dupa stabilirea pozitiei sportivul nu are voie sa mai faca nici o
miscare pentru a se putea da comanda urmatoare.
d. Comanda "gata" - presupune o pozitie prin care se produce o tensionare maxima a
lanturilor musculare. Se executa o ridicare a bazinului cu aproximativ 6-12 cm.
deasupra axei umerilor concomitent cu deplasarea trunchiului spre înainte. Se face un
transfer de greutate spre brate, toata pozitia fiind într-o usoara dezechilibrare
controlata. Unghiul dintre  laba piciorului si gamba se mareste fata de pozitia
anterioara, unghiul dintre coapsa si trunchi este de aproximativ 25 - 30o pentru cel din
fata si de 130 - 135o pentru cel din spate. Ceafa se încordeaza usor pentru a mentine
pozitia corpului asemanatoare cu cea din momentul anterior.

Fortele ce compun miscarea de lansare dupa start.

            Toate aceste actiuni au ca scop obtinerea unei pozitii din care sa se poata obtine o
maxima impulsie din membrele inferioare în urmatoarea faza cea a comenzii de plecare.
Aceasta impulsie "explozie" este ajutata de restul corpului, în special de lucrul bratelor prin
miscari energice în plan antero-posterior.

1.2. Lansarea de la start

            Dupa semnalul de plecare se produce o explozie a lanturilor musculare, tripla extensie

pentru împingerea în blocstart, de transformare a energiei statice în energie dinamica, iar
tripla flexie pentru ducerea piciorului înainte si efectuarea pasului urmator. Concomitent cu
impulsul picioarelor, bratele se desprind de pe sol si actioneaza energic spre înainte. Rolul
principal în acest moment revine piciorului asezat în fata în blocstart, forta dezvoltata înainte
si într-un timp de 0,38 - 0,45 secunde proiecteaza corpul înainte la un unghi de 70-75o fata de
verticala (dupa T. Tatu si D. Alexandrescu). Urmeaza o succesiune de pasi de alergare
caracteristici prin :

-       nu exista faza de amortizare;

-       laba piciorului este asezata oblic si departat fata de axa de deplasare, apropiindu-se de
axa de alergare dupa 15-20 de metri (fig. 1);

-       lungimea pasilor este mica la început dupa care cresc progresiv. Dupa aproximativ 15-
25 metri se atinge valoarea maxima;

-       oscilatia trunchiului în plan lateral este ampla;

-       oscilatia trunchiului în plan sagital este mult mai mare fata de alergarea normala.
 -       trunchiul este mult înclinat spre înainte având la început un unghi de 70-75 grade fata
de verticala, unghi ce se micsoreaza treptat ajungând ca dupa o distanta de 15-20 metri sa
se apropie de verticala.

.1.3. Alergarea lansata - se caracterizeaza printr-o miscare ciclica a pasilor de o lungime egala

si o viteza relativ constanta. Se executa o miscare puternica de impulsie, momentele de
pendulare posterioara si anterioara sunt scurte.

            În faza de luare a contactului cu solul se produce o amortizare cu un moment de

cedare urmat de unul de tragere continuat cu faza de impulsie. Bratele executa o miscare în
plan antero-posterior ampla din articulatia umarului, înaltimea la care ajunge pumnul (sau
palma) este aceeasi cu cea a privirii sau nasului.

.1.4. Atacul liniei de sosire - actiune specifica în general pentru probele de viteza se realizeaza
prin aplecarea trunchiului înainte pe ultimul (sau ultimii 2-3 pasi în functie de valoarea
performantei) pas, în asa fel ca pieptul sa fie proiectat înainte pentru a strabate planul liniei de
sosire. Bratele întrerup lucrul antero-posterior, ramân în urma si împing umerii spre înainte.

.1.5. Alergarea de viteza în turnanta

            Din punct de vedere tehnic alergarea în turnanta este asemanatoare cu cea din linie
dreapta, dar are unele aspecte distincte. Acestea pot influenta în bine sau rau valoarea
performantei. Dintre acestea amintim:

-         este obligatorie înclinarea trunchiului spre interiorul pistei pentru a contracara

actiunea fortei gravitationale;

-         impulsia piciorului din exterior (dreptul) este mult mai puternica solicitând în
plus articulatia labei piciorului. Lungimea pasului este mult mai mare fata de cea
realizata cu piciorul din interiorul turnantei.

-         este necesara o energie suplimentara pentru a contracara forta centrifuga.

.2.1. Metodica învatarii consolidarii si perfectionarii alergarii de viteza

            Caracterul natural al celor mai multe probe atletice face ca baza generala a miscarilor
sa fie cunoscuta înca înainte de a lua contactul cu procesul organizat de învatare. Elementul
asupra caruia trebuie sa se insiste în cursul activitatii de învatare si perfectionare a alergarii de
viteza va fi cresterea treptata a vitezei pâna la atingerea valorii maxime a acesteia. Caracterul
accelerarii este dat de însasi valoarea acceleratiei. Introducerea în tehnica alergarii de viteza
urmareste crearea unei reprezentari a exercitiilor prin mijloacele pedagogice cunoscute.

            Este indicat ca de la început sa se puna accentul pe aspectele importante ce trebuiesc

însusite si pe greselile ce apar în procesul de învatare.
            Învatarea tehnicii pasului alergator de viteza cu componentele sale se realizeaza prin
folosirea mecanismului de baza (alergarea) cu variantele sale, complicând exercitii treptat
folosind mijloace naturale sau artificiale, Formarea pasului alergator corect, reprezinta
principalul obiectiv precum si depistarea greselilor ce apar datorate diferitelor cauze
(receptionarea gresita a executiei, lipsa posibilitatilor fizice).

2.2. În procesul de învatare a tehnicii pasului alergator de viteza se începe cu însusirea pasului
accelerat.

a. Aceasta se face prin:

-         alergare accelerata în linie dreapta pe distante cuprinse în functie de vârsta, grad

de pregatire între 20-60 m. Aceasta alergare se face individual, pe perechi si apoi
în grup:

-         alergare accelerata în linie dreapta pe diferite distante la semnalul sonor al

conducatorului;

-         alergare accelerata în linie dreapta pe diferite distante, alternata de mers;

-         alergare accelerata în turnanta (sau linie curba) pe diferite distante;

-         alergare accelerata la deal;

-         jocuri si stafete ce presupun alergare accelerata.

b. Pasul accelerat de viteza este continuat de pasul lansat de viteza. Pentru învatarea si
perfectionarea lui folosim obligatoriu si pasul accelerat pentru a ajunge la viteza
maxima.

-         alergare accelerata pâna la viteza maxima dupa care se alearga liber 10-20 m. Se
exerseaza individual, pe perechi sau în grup. Exercitiul serveste la realizarea unei
alergari de viteza relaxata ce poate fi controlata si corectata;

-         alergarea accelerata în linie dreapta pâna la viteza maxima si mentinerea

acesteia 10-15 metri. La început nu este obligatorie atingerea vitezei maxime. De
asemenea se face o delimitare a spatiului de accelerare, a celui de mentinere a
vitezei precum si a celui de oprire.

-         alternari pe portiuni stabilite de alergare accelerata continuata de alergare libera

si din nou alergare accelerata etc.

-         alergare cu start lansat pe diferite distante (10, 20, 30 m) ce se cronometreaza.

-         alergare accelerata în linie dreapta cu atingerea vitezei maxime la intrarea în

turnanta si mentinerea alergarii lansate 20-30 metri.

-         alergare accelerata în turnanta cu atingerea vitezei maxime la iesirea din

turnanta si continuarea pasului lansat de viteza în linie dreapta
 -         alergare accelerata cu plecari din diferite pozitii si continuarea cu pasul lansat
pe distante de 20, 25 m.

-         pasul lansat de viteza pe diferite distante cu masurarea lungimii pasului -

repetari pe aceeasi distanta cu compararea pasilor.

.3.1. Metodica învatarii startului de jos si lansarea de la start. Dupa informarea subiectilor

asupra avantajelor folosirii acestui start se trece la obisnuirea cu startul. Aceasta se face prin:

-         start din picioare;

-         starturi din diferite pozitii ce ajung în final la pozitia de baza a startului de jos
(din ghemuit, din ghemuit cu sprijin pe palme, din fandat, din fandat cu sprijin pe
palme).

            Dupa explicarea si demonstrarea comenzilor si a pozitiei din startul de jos se trece la

însusirea acestui mecanism:

-         subiectul executa singur;

-         subiectul executa singur cu comenzi anterioare date de el;

-         subiectul executa singur si este corectat;

-         se fac treceri din pozitia "pe locuri" în cea "gata" si se revine pentru a simti mai
bine atât mecanismul de translatie a greutatii cât si ritmul ridicarii bazinului;

-         subiectul executa startul de jos la comanda;

-         se lucreaza pe perechi si pe grupe de 4-5 subiecti;

-         startul de jos la comanda si se alearga 5-10, 20 m. în linie dreapta;

-         startul de jos la comanda alergare accelerata pe 15-20 m. Se pune accentul pe

lansarea dupa start. Se urmareste pozitia trunchiului, lucrul bratelor, actiunea
picioarelor;

-         startul de jos cu alergare pe diferite semne trasate pe sol;

-         startul de jos la comanda alergarea accelerata pe 15-20 m. Pe parcursul alergarii

sunt asezate diferite obstacole (sfoara, stacheta) la diferite înaltimi. Cele mai
apropiate de start sunt mai joase apoi urmatoarele sunt tot mai înalte. Aceasta
pentru a determina subiectii sa nu se ridice brusc din blocstarturi.

-         startul de jos lansarea dupa start si atingerea vitezei maxime pe distanta de 10-
120 m;

-         startul de jos la comanda si alergare pe turnanta 20-30 m. Se va acorda atentie

asezarii blocstartului.
 -         startul de jos la comanda, lansarea dupa start si mentinerea vitezei maxime pe
distanta de 10-30 m. în turnanta;

-         startul de jos - lansare si alergare la deal.

4.1. Metodica învatarii atacul liniei de sosire

            Învatarea atacului liniei de sosire se face la început cu viteza moderata individual pe

perechi si în grup.

-         din alergare lansata pe 30-40 m. trecerea liniei de sosire.

-         din alergare cu pas lansat de viteza pe 20-30 m trecerea liniei de sosire cu

accent pe aplecarea trunchiului înainte pe ultimul pas dupa care se continua
alergarea cu aceeasi viteza înca 5-10 m.

-         alergare cu pas lansat de viteza pe 20 m. atacul liniei de sosire sub forma de

concurs pe perechi sau pe grupe de 3-4 subiecti.

            Pentru a realiza o tehnica corecta am aratat ca este nevoie si de dezvoltarea calitatilor

motrice necesara în proba respectiva. Pentru probele de viteza avem nevoie de calitatea
motrica: viteza cu formele de manifestare:

-         viteza de reactie

-         viteza de repetitie

-         viteza de accelerare

-         viteza de deplasare;

forta în regim de viteza, mobilitate si suplete.

            Exista numeroase exercitii ce contribuie la dezvoltarea acestor calitati si ramâne ca

specialistul sa gaseasca modalitatile de combinare, de dozare pentru a obtine rezultate
superioare.