SUBIECTE ORL

1. Rinoscopia anterioara: tehnica, aspect normal si pathologic

2. Bucofaringoscopia
3. Rinoscopia posterioara
4. Laringoscopia indirecta
5. Otoscopia
6. Traheotomia: indicatii, tehnica (2sub)
7. Probele cu diapazonul: Proba Rinne, proba Schwabach, proba Weber
8. Corpi straini auriculari: metode de retragere, tehnica spalaturii auriculare, indicatii, contraindicatii
9. Examinarea ganglionilor cervicali: (arii ggl laterocervicale)
-componenta lanturilor ggl cervicale
-enumerare organe ale caror limfatice dreneaza in ggl respectivi
-modalitati de palpare
10. Epistaxis: cauze, metode de tratament
11. Fracturile piramidei nazale: mecanisme de producere, manifestari clinice, modalitati terapeutice. (*)
traumatisme rinosinusale (8)
12. Foliculita vestibulara;
13. Rinita acuta banala
14. Rinita cronica hipertrofica
15. Alergie rinosinusala
16. Sinuzita maxilara acuta: manifestari clinice, tratament
17. Punctia sinusului maxilar: indicatii, tehnica, accidente, complicatii
18. Angina acuta banala
19. Angine ulceratice (2sub)
20. Flegmon periamigdalian
21. Amigdalita cronica + amigdalectomie
22. Adenoidita cronica
23. Angiofibrom de rinofaringe
24. Neoplasm de rinofaringe
25. Neoplasm de orofaringe
26. Polipoza nazala
27. Corpi straini faringo-esofagieni: manifestari clinice, metode de tratament
28. Formatiuni latero-cervicale ggl
29. Formatiuni latero-cervicale neggl.
30. LA
31. Clasificare laringite
32. Corpi straini laringo-trageo-bronsici
33. Neoplasm laringian (2sub)
34. Othematom
35. Otita externa acuta
36. Furuncul CAE
37. Otomicoza
38. Otita medie (toate- ac, cr, cu timpan inchis si deschis)
39. Complicatii otite si otomastoidite (endocraniene,paralizie facial, exterior)
---
40. Corpi straini laringo-traheo-bronsici (450)
41. Papilom laringelui (378)
42. Papilomatoza juvenila laringe (378)
43. Polipoza rinosinusala (229)
44. Chist canal tireoglos (515)
45. Otita externa cronica
 - Furuncul vestibul nazal??
1. Rinoscopia anterioara: tehnica, aspect normal si patologic
-se efectueaza cu ajutorul speculului nazal si al oglinzii frontale
-se va alege un specul adecvat marimii vestibulului nazal al bolnavului (exista 3 tipuri in functie de dimensiune)
-speculumul poate fi tinut in mana stanga/dreapta sau mai bine schimband mainile ( dr – examinarea fosei
nazale stg si cea stg – examinarea fosei nazale dr ).
- la copiii mici se poate utiliza speculumul auricular cu calibru corespunzator avand grija de a nu leza mucoasa.
- dupa proiectarea fascicolului luminos in orificiul narinar, se introduce speculum nazal, tinut inchis, in
vestibulul nazal, nu prea profund.
- se deschide speculumul incet, cu grija pentru a nu leza mucoasa septului nazal (care prezinta la acest nivel pata
vasculara a lui Kisselbach) si a nu provoca bolnavului dureri sau hemoragie.
- in acest timp, cealalta mana se sprijina pe fruntea si crestetul bolnavului, imprimand capului pozitia
corespunzatoare examenului pe care il efectuam.
-speculul se va extrage intredeschis
-rinoscopia anterioara se face inainte si dupa aplicarea de vasoconstrictoare
-daca exista secretii se aspira.
In completarea rinoscopiei ant se va efectua si palparea cu un stilet butonat obtinand date referitoare
la consistenta, mobilitatea, apartenenta unei formatiuni sau unui corp strain nazal.

Clasic, se descriu 3 pozitii (ale lui Lermoyez), astfel:

1. In rinoscopia ant joasa: capul bolnavului este asezat normal pe verticala corpului. Se observa partea
anterioara a foselor nazale cu :
*planseul foselor nazale
*baza de implantare a septului nazal
*capul cornetului inferior
*meatul inferior, aflat indaratul capului cornetului intre acesta si peretele extern al fosei nazale ( pe aici se
efectueaza punctia sinusului maxilar) si uneori, cand cornetul inferior nu este voluminos sau cand il
retractam cu un vasoconstrictor, se poate observa peretele posterior al faringelui, partea posterioara a
cornetului mijlociu si coada cornetului inferior.
2. In rinoscopia ant oblica: capul bolnavului se inclina inapoi cu 30 grade. In aceasta pozitie se pot
observa:
*septul nazal in totalitate
*cornetul inferior
*meatul mijlociu
*cornetul mijlociu
*fanta olfactiva, putin vizibila, situata deasupra cornetului mijlociu
Meatul mijlociu: este considerat a fi oglinda sinusurilor maxilare, etmoidale anterioare si frontale, aici
aflandu-se orificiile de deschidere ale acestora. Patologia de la nivelul acestor sinusuri se reflecta in
modificarile mucoasei de la nivelul meatului mijlociu
3. In rinoscopia ant inalta: capul bolnavului se inclina inapoi cu 60 grade. Se pot observa:
*extremitatea anterioara a cornetului mijlociu
*plafonului fosei nazale.

Aspecte patologice:
- Adenoidita acuta: rinoree purulenta
- Rinoreea anterioara: puroi la nivelul meatului mijlociu
- Rinita catarala: hipertrofia mucoasei la nivelul cornetelor
- Rinita hipertrofica: marirea de volum a capului/cozii cornetului inferior sau a cozii septale
- Rinita atrofica: mucoasa palida, atrofiata cu secretii purulente groase si cruste verzui
- Sinuzita frontala/maxilara acuta: secretii purulente la nivelul meatului mijlociu
 - Polipoza sinusala: formatiuni alb-sidefii cu origine uneori evidenta la nivelul meatului mijlociu,
acoperite de o mucoasa neteda, fara ulceratii
- Papilomul nazal: formatiune conopidiforma, roz-cenusie cu baza larga de implantare, sangeranda la
atingere, la niv port inf a sept nazal, capul cornetului mijlociu

2. Bucofaringoscopia
a. halena bolnavilor este uneori caracteristica:
-alcoolicii -> miros aldehidic caracteristic;
-diabetici -> mirosul de acetona;
-ozena, bronsiectazia, gangrena pulmonara -> miros insuportabil;
-uremia -> mirosul amoniacal de urina;
-insuficienta hepatica -> miros dulceag;

b. examinarea buzelor: (CIVAS)

-culoarea: palide in anemii, cianotice in asfixii si insuficienta respiratorie;
-integritate: cheiloschizis (malf congenitala);
-volumul: macrocheilie in acromegalie, hipotiroidism;
-aspectul -> in afectiunile cu stare febrila prelungita (pneumonie, febra tifoida, infectii grave) = buzele sunt
crapate, uscate, cu cruste brune negricioase, aderente;
-simetria in timpul miscarilor voluntare (vorbitul, aratatul dintilor);

c. examinarea dintilor:
-infectiile localizate la nivelul ultimului premolar sau la nivelul primilor 2 molari superiori – se pot constitui in
punct de plecare pt sinuzita maxilara odontogena;
-mobilitate anormala a dintilor cu avulsia acestora sau nemaipotrivirea protezelor la o persoana in varsta –
suspiciune de tumora maligna rinosinusala;
-avulsiile dentare cu exteriorizare de puroi prin alveola, la un copil mic febril, ridica suspiciunea de
osteomielita maxilarului superior;

d. Se va cerceta mobilitatea mandibulei si functia articulatiei temporo-mandibulare, precum si

mobilitatea arcadei dentare superioare.

e. Examinarea limbii (mobilitate, marime, culoare, aspect):

-la proiectarea limbii in afara, in paraliziile de nerv hipoglos, bolnavul ‘’arata leziunea cu limba’’, varful limbii
aratand sediul leziunii prin contractia doar a muschilor de partea sanatoasa;
-dificultati la proiectarea limbii in afara se intalnesc si in: flegmoanele bazei limbii si ale planseului bucal,
cancerul limbii;
-tremuraturile limbii: scleroza in placi, paralizia generala, intoxicatii cu alcool, morfina;
-culoarea rosie violacee a limbii – stari de asfixie, limba de culoare rosie intensa o intalnim in DZ, insuficienta
hepatica, ulcer, boli ale cailor urinare
-limba este palida in anemii, galbena in icter;
- in ingestia de substante caustic intalnim escare gri cu aspect gelatiniform (produse de soda caustica) sau gri-
alb (produse de acizi)

f. Examinarea planseului bucal: se realizeaza cerand bolnavului sa puna varful limbii in cerul gurii:
-se poate decela un chist al glandei sublinguale (grenueta), un calcul al canalului Warton

g. Examinarea mucoasei jugale si gingivale: cu ajutorul unei SPATULE care se introduce in santul
gingivo-jugal;
-in mod normal mucoasa e de culoare rozie;
-mucoasa poate deveni rosie in: intoxicatii, tabagism, scarlatina, rujeola, parotidita epidemica;
-in anemie mucoasa este palida;

h. Examinarea boltii palatine:

-poate prezenta o comunicare cu fosele nazale in palatoschizis sau in gomele luetice ulcerate;
-prezinta o forma ogivala in rahitism si la copii cu adenoidita cronica;

i. Examinarea valului palatin:

-mobilitatea: invitand bolnavul sa pronunte sunetul ‘’a’’;
-reflexele velopalatine vor fi evaluate prin atingerea valului palatin cu un stilet;
-prezenta unei petesii la nivelul valului, in contextul unei angine acute, evoca diagnosticul de mononucleoza
infectioasa;

j. Amigdalele palatine, amigdala linguala si peretele posterior al orofaringelui: vor fi examinate

folosind spatule. In mod normal aceste formatiuni sunt galben pal deschis spre roziu, umede
stralucitoare.
-cu ajutorul unui stilet se va indeparta pilierul anterior pt a observa recesul supraagmidalian;
-amigdala palatina va fi comprimata intre 2 spatule observand secretia care se exteriorizeaza din cripte;
-peretele post al orofaringelui poate fi acoperit cu un treneu mucopurulent (la copii cu vegetatii adenoide); sau
poate prezenta o bombare a sa in adeflegmonul retrofaringian, in abcesul rece retrofaringian sau in afectiuni ale
coloanei cervicale;
-prezenta ulceratiilor la acest nivel necesita DD intre afectiunile inflamatorii specific si nespecifice si afectiunile
tumorale;
Examenul fizic continua cu examinarea pilierilor, a santului amigaloglos si a trigonului retromolar.
Palparea zonelor suspecte din cavitatea bucala sau din orofaringe vor fi intotdeauna palpate pentru a
depista o eventuala induratie, ulceratie sau sensibilitate. Palparea va fi digitala sau instrumental (cea digitala se
va efectua cu ajutorul indexului care palpeaza valul palatin, amigdala palatina, linguala, peretele posterior, baza
limbii, valeculele, apofiza stiloida si glandele salivare.

3. Rinoscopia posterioara (examenul rinofaringelui):

-varsta minima de la care se poate realiza este de 5 ani
-pt acest examen utilizam o oglinda mica (cu diametrul de 6-8mm) = oglinda de rinoscopie posterioara.
-se fixeaza manerul prelungitor la oglinda;
-invitam bolnavul sa deschida gura, sa respire pe nas, usor si profund ca si cand ar mirosi o floare;
-cu ajutorul unei spatule tinuta in mana stanga comprimam usor, dar ferm, 2/3 ant ale limbii; in acest fel creste
distanta dintre limba si palatul moale;
-fixam lumina, reflectata de oglinda frontala, la nivelul luetei;
-oglinda de rinoscopie posterioara se apuca cu mana dreapta in acelasi mod in care se tine creionul;
-incalzim suprafata de sticla a oglinzii la flacara lampii de spirt (pt a nu se aburi);
-controlam temperatura oglinzii pe dosul mainii ( pt a nu provoca arsuri bolnavului );
-se introduce oglinda oblic dinspre comisura labiala stanga a bolnavului spre linia mediana, pana in spatiul
dintre valul palatin si peretele posterior al faringelui.
-suprafata refractanta a oglinzii este indreptata in sus si in anterior;
-evitam atingerea mucoasei orofaringelui cu oglinda pt a nu declansa reflexul de voma.
- pt a examina rinofaringele in totalitate va trebui sa modificam pozitia oglinzii imprimandu-i diverse inclinatii.

ASPECTE NORMALE:
Marginea posterioara a septului, care are o directie verticala, serveste drept reper pt localizarea structurilor
anatomice din rinofaringe.
In partea SUP: se observa plafonul rinofaringelui captusit de mucoasa mamelonata, strabatura de santuri
dispuse sagital= aspect dat de vegetatii adenoide la copil, care cu varsta dispar -> mucoasa devine regulate si
neteda la adult.
Peretii LAT ai cavumului: prezinta orificiile faringiene ale trompei lui Eustache a carui buza posterioara,
cartilaginoasa este mai proeminenta – bureletul tubar. Inapoia trompelor se gaseste foseta lui Rosenmuller.
La nivelul peretelui ANT se observa cele 2 orificii choanale separate prin marginea post a septului, iar INF
fata superioara a valului palatin.
Orificiile choanale au forma ovalara cu marele ax vertical. Pe peretele extern al fiecarui orificiu choanal se
observa cozile celor 3 cornete: sup, mij si inf.

Rinofaringele trebuie palpat manual.Vom executa aceasta manevra la adult cand dorim informatii suplimentare
privind consistenta, mobilitatea, dimensiunile sau locul de implantare a unor formatiuni din aceasta regiune.

ASPECTE PATOLOGICE:
1.Etmoidita: puroi la nivelul meatului mijlociu si pe bolta rinofaringelui
2.Adenoidita: formatiuni tumorale moi, boselate, ce ocupa plafonul si obstrueaza orificiile, obstrucitie
nazala
3.Rinita hipertrofica: cresterea in volum a cozii cornetului inferior sau a cozii septale
4.Hipertrofia amigdaliana +/- edem
5.Procese tumorale la nivelul cornetului inferior, plafonul orofaringelui
6.Tumori rinofaringiene

4. Laringoscopia indirecta
=metoda prin care endolaringele este inspectat cu ajutorul unei oglinzi introdusa in orofaringe.
Tehnica de examinare:
-bolnavul si medicul sunt asezati pe scaune, fata in fata, la o inaltime potrivita.
-bolnavul este invitat sa scoata limba
-infasuram limba intr-o compresa pt a avea o priza buna si pt a nu o leza in cursul tractiunii pe incisivii inferiori.
-oglinda frontala fiind fixata corect, lumina va fi focalizata la nivelul luetei.
-cu mana stanga se prinde limba bolnavului intre police si medius, iar indexul ridica buza superioara.
-oglinda laringiana fixata la maner se va tine cu mana dreapta, in acelasi mod in care se tine creionul.
-incalzim suprafata de sticla a oglinzii la flacara lampii de spirt (pt a nu se aburi);
-controlam temperatura oglinzii pe dosul mainii (pt a nu provoca arsuri bolnavului);
-se introduce oglinda oblic dinspre comisura labiala stanga a bolnavului spre linia mediana;
- suprafata refractanta a oglinzii este indreptata in jos;
- se recomanda bolnavului sa respire linistit si sa emita sunetul ‘’i’’ ( valul palatin si epiglota se vor ridica
permitand o mai buna vizualizare a endolaringelui);
- lueta va fi ridicata, cu dosul oglinzii, inspre in sus si indarat avand grija ca extremitatea ei inferioara sa nu
depaseasca in jos marginea oglinzii, evitandu-se astfel aparitia imaginii luetei in oglinda.
- se va evita atingerea bazei limbii si a peretelui posterior al faringelui, zone reflectogene ce declanseaza voma.
IMAGINEA NORMALA:
Laringele trebuie intotdeauna examinat in timpul celor 2 functii principale: in respiratie si in fonatie.
In partea superioara a oglinzii se vede baza limbii, cu ‘’V-ul’’lingual si amigdala linguala, apoi
valeculele acoperite de o mucoasa galbuie separate intre ele prin plica gloso-epiglotica mediana.
Sub valecule se vede epiglota, variabila ca forma, pozitie si marime. Se vor examina fata linguala si cea
laringiana a epiglotei, precum si marginea libera care impreuna cu pliurile ariepiglotice formeaza orificiul
superior al laringelui (coroana laringiana).
Sub orificiul sup al laringelui apare comisura ant de la care pornesc corzile vocale care se recunosc usor ( ca 2
benzi de culoare alba sidefie care se apropie si departeaza in cursul fonatiei) si care delimiteaza intre ele
orificiul glotic.
In timpul respiratiei linistite, orificiul glotic are forma unui triunghi echilateral cu laturile reprezentate
de cele 2 corzi vocale, iar baza situate intre aritenoizi- formand comisura post a laringelui.
Supero-extern fata de corzile vocale se observa benzile ventriculare a caror mucoasa are o culoare roz.
Se va controla intotdeauna: mobilitatea corzilor vocale, a aritenoizilor, care se apropie si se departeaza de
linia mediana, precum si deschiderea si inchiderea sinusurilor piriforme.
Aspecte patologice:
1. Laringita acuta catarala: congestie difuza a mucoasei laringiene
2. Laringita cronica pseudomixematoasa: edem de aspect gelatinos ale ambelor corzi vocale, albicios
3. Monocordita: inflamatia unei singure corzi vocale, cu aspect rosiatic
4. Granulomul cordal: formatiune ce se dezvolta pe partea posterioara a CV
5. Pahidermia interaritenoidiana: aspect de creasta de cocos la nivelul CV
6. Placa de leucoplazie: placard albicios la nivelul CV
7. Noduli ai CV: formatiuni mici, simetrice, in 1/3 medie a CV
8. Polipul laringian: formatiune cu localizare in 1/3 ant a CV, fie rosu, sesil sau pediculat(angiomatos)
fie fibros, alb-roziu(mixomatos);

5. Otoscopia
Examenul otoscopic se realizeaza cu ajutorul speculului auricular si lumina indirect reflectata de
oglinda frontala, cu speculul Siegle (speculum cu lupa), cu otoscopul electric prin care se examineaza
pavilionul urechii, CAE si timpanul.
Portiunea cartilaginoasa a CAE este adusa in acelasi ax cu portiunea sa osoasa, tractionand pavilionul postero-
sup la adult si post-inf la copil. Introducerea speculului, ales in functie de dimensiunea conductului, se va face
cu grija pt a nu leza tegum din conduct. Se va evita patrunderea in portiunea osoasa a conductului (peretii la
acest nivel sunt f sensibili si usor de lezat). Speculul va fi tinut in mana stanga. Mana dreapta va fi libera pt a
putea utiliza instrumente: carlig pt extragerea corpilor straini, aspirator, timpanotom.
De asemenea, CAE trebuie curatat in cazul dopului de ceara. Aceasta se face prin spalare cu seringa
Guyon dupa prealabila inmuiere a dopului cu apa oxigenata, diferite uleiuri.
Aspectul timpanului NORMAL trebuie sa fie:
Membrana timpanica va fi examinata in intregime pana la nivelul inelului fibros periferic
Neteda, de culoare alba-sidefie, gri-perlata, stralucitoare, translucida;
Orientata oblic dinspre peretele posterior spre cel anterior, de sus in jos si dinafara inauntru, cu o
proeminenta determinata de apofiza lenticulara a ciocanului-umbo.
La nivelul sau vom distinge o serie de repere:
Superior: scurta apofiza a ciocanului, ligamentele timpani-maleolare anterior si posterior
Median: manerul ciocanului cu directie verticala (de la scurta apofiza a ciocanului pana la umbo)
Anterior: dinspre umbo, conul luminos al lui Polizer.
Leziunile de la nivelul membrane timpanice pot fi traduse prin:
Con luminos fragmentat, scurtarea manerului ciocanului – in retractile sec obstructiilor tubare
Modificari de transparenta
a. Placi calcare, ingrosari cicatriceale – timpanoscleroza
b. Congestive, mata, fara repere – inflamatii acute
Prin transparenta:
c. Nivel de lichid – otita sero-mucoasa
d. Masa rosietica – tumora de glomus timpanic
e. Congestia promontoriului – otospongioza
Perforatii ale membrane timpanice:
f. Mici – colesteatom
g. Mari – perforatie prin combustie sau otita medie cronica supurata
h. Centrala (mezotimpanala) – otita medie cronica supurata simpla

6. Traheotomia: indicatii, tehnica (2sub)

Traheotomia reprezinta interventia chir de scurt-circuitare a caii aeriene sub nivelul obstacolului
faringian sau laringian, prin care traheea este pusa in comunicare directa cu mediul extern.
Indicatii:
A. Obstructia mecanica a cailor respiratorii: (TATI-TIP)
1. Tumori ale laringelui, faringelui, traheei, esofagului cervical
2. Anomalii congenitale ale cailor respiratorii superioare si/sau digestive
3. Traumatisme ale laringelui si/sau traheei
4. Inhalarea de corpi straini
5. Traumatisme ale masivului facial cu tumefierea partilor moi si/sau fracturi(mai ales ale mandibulei)
6. Infectia (edemul) laringelui, traheei, limbii, faringelui
7. Paralizia recurentiala bilaterala

B. Obstructia cailor respiratorii prin secretii sau respiratie insuficienta sau ambele:
 Blocarea prin secretii cu tuse ineficienta(imposibilitatea de a expectora) in timpul sau dupa:
1. Chirurgie toracica sau abdominal
2. Bronhopneumonie
3. Varsaturi si aspirarea continutului gastric
4. Arsuri ale fetei, gatului, cailor respiratorii
5. Precoma sau coma (DZ, IR si IH)
 Ventilatie alveolara insuficienta in timpul sau dupa:
1. Intoxicatie medicamentoasa sau cu pesticide
2. Traumatisme inchise ale toracelui cu fracturi de coaste
3. Paralizia m. respiratori
4. Obstructia pulmonara cronica (emfizem, bronsita cronica, bronsiectazie, astm, atelectazie)
 Blocarea prin secretii cu ventilatie alveolara insuficienta in cursul:
1. Afectiuni ale SNC(apoplexie, encefalita,poliomelita,tetanos)
2. Eclampsie
3. Traumatisme grave ale capului, gatului, toracelui
4. Coma preoperatorie neurochirurgicala
5. Embolia aeriana sau gazoasa
Dupa sediul unde se practica traheotomia, aceasta poate fi:
Inalta (primele 2 inele traheale)
Mjlocie (al 3-lea – al 4-lea inel traheal)
Joasa (al 4-lea – al 6-lea inel traheal)
* notiunea de inalta, mijlocie si joasa este in functie de istmul glandei tiroide

Tehnica:
Anestezia: generala, locala cu xilina 1%, in cazurile de extrema urgenta interventia se face fara anestezie.
- Pozitia pacientului este in decubit dorsal, cu un rulou sub umeri pt a aduce capul in hiperextensie- in
aceasta pozitie, care agraveaza semnele de IR, traheea este superficializata si interventia se poate efectua
mai rapid.
- In caz de IR severa, cand pacientul nu poate tolera aceasta pozitie, interventia va incepe cu pacientul in
pozitie sezanda si va fi culcat in momentul deschiderii traheei.
- Dupa dezinfectia tegumentelor, plasarea campurilor si efectuarea infiltratiei locale de anestezic( sau
anestezie generala), se va practica incizia vertical pe linia mediana de la marginea inferioara a
cartilajului tiroid pana deasupra furculitei sternale
- Incizia va interesa toate planurile regiunii – pielea, t. subcutanat, aponevroza cervicala superf, planul
muscular(nu se diseca si se indeparteaza), istmul tiroidian- care va fi ligaturat si sectionat sau tractionat
sup/inf;
- Hemostaza se va efectua pas cu pas daca este o traheotomie de necesitate sau dupa deschiderea traheei si
depasirea momentului critic respirator
 - Deschiderea traheei se va face, daca timpul permite, dupa injectarea in lumenul traheal al unui anestezic
pt a preveni sincopa respiratorie, totodata avand certitudinea ca organul abordat este traheea( se aspira
pe seringa dupa introducerea acului si se constata prezenta aerului)
- Incizia traheei se va face vertical, pe 1-2 inele sau se poate decupa o rondela din peretele traheal, cu
diamentrul cat mai aproape de cel al canulei traheale care va fi folosita. O alta varianta este decuparea
fragmentului traheal cu mentinerea unei balamale care va permite, la decanulare, refacerea continuitatii.
- Se introduce canula traheala care se fixeaza bine la gatul pacientului pt a nu fi expulzata in timpul tusei.
- Plaga se sutureaza desupra si dedesubtul canulei, iar sub canula se plaseaza o mesa mica pt a evita
aparitia emfizemului
- Pansamentul se face cu o compresa mare taiata in forma de sort care se introduce intre canula si
tegument.

Incidente si accidente si complicatii:

- la copii emfizemul mediastinal, subcutanat si pneumotoraxul
-hemoragia (tr venos brahiocefalic, VJA), ranirea organelor vecine (esofag, recurenti, dom pleural)
lezarea cartilajelor laringiene cu infectii secundare, introducerea canulei pretraheal sau expulzia canulei,
stenoza traheala.

7. Probele cu diapazonul: Proba Rinne, proba Schwabach, proba Weber

Diapazonul se pune in vibratie prin lovirea de propriul genunchi sau ciupindu-l. Se tine de maner fara a-i atinge
bratele, la distanta de 1 cm, cu bratele in jos- pt conducerea aeriana si cu piciorul plasat pe o suprafata osoasa
pentru conducerea osoasa.
PROBA WEBER – compara conducerea osoasa a celor 2 urechi:
 Piciorul diapazonului se aseaza pe linia mediana a craniului (vertex, glabela, menton, incisivi)
 Pacientul va preciza urechea in care se aude sunetul
 Proba sensibila deoarece se poate produce lateralizarea la un Rinne audiometric de doar 5 dB
 Sunet perceput pe linia mediana – weber indiferent – auz normal sau egal afectat
 Sunet perceput in una dintre urechi – weber lateralizat – in hipoacuziile de transmisie sunetul este auzit
in urechea AFECTATA, iar in hipoacuziile neurosenzoriale este auzit in urechea cea mai BUNA.
PROBA RINEE - compara conducerea aeriana (CA) cu conducerea osoasa (CO) de la aceeasi ureche
 CO - piciorul diapazonului se aseaza pe mastoida
 CA – bratele diapazonului se prezinta in plan frontal in dreptul CAE
 Raport exprimat ca pozitiv sau negativ – timpul CA/CO
 Rinne pozitiv = auz normal sau hipoacuzie neurosenzoriala
 Rinne negativ = hipoacuzie de transmisie
 Fals Rinne negativ = hipoacuzie neurosenzoriala
PROBA SCHWABACH – compara perceptia pe cale osoasa a subiectului cu cea normala pe aceeasi cale
Diapazonul pus in vibratie este plasat pe mastoida pacientului la nivelul punctului antral.
Cand pacientul nu-l mai aude, diapazonul se plaseaza pe mastoida examinatorului (considerand ca auzul
acestuia este normal). Daca examinatorul il aude, se considera ca bolnavul prezinta hipoacuzie de tip perceptie.

8. Corpi straini auriculari: metode de retragere, tehnica spalaturii auriculare, indicatii, contraindicatii
Indicatii:
Corpi straini endogeni:
- Dopul de cerumen – se extrage dupa inmuierea cu apa oxigenata
- Dopul epidermic – este format dintr-o aglomerare de lamele epiteliale, rezultate din descuamarea
epiteliului din CAE. Este aderent si necesita utilizarea de substante keratolitice inainte de spalatura.
Corpi straini exogeni neanimati sau animati:
- Corpii straini animati trebuie inactivati cu eter sau vitamin A uleioasa (sau ulei de bucatarie) inainte de
extragerea prin spalatura
 - Corpii straini vegetali se deshidrateaza introducand in CAE alcool absolut, dupa o ora se pot extrage
prin spalatura
- Corpii straini inclavati – care nu pot fi extrasi pe cale naturala vor fi rezolvati de chirurgul ORL.

Contraindicatii:
- Perforatii cunoscute ale membranei timpanice
- Otite externe
- Fractura de baza de craniu in antecedente
- Timpanoplastii in antecedente
Tehnica:

Pacientul asezat pe scaunul de consultatie, cu gura usor deschisa. Acesta tine tavita renala care este
asezata sub urechea la care urmeaza sa se faca spalatura, strans lipita de gat. Se incarca seringa Guyon cu
150-200 ml apa calduta la 37 grade Celsius, se tractioneaza cu o mana pavilionul in sus si posterior pentru a
rectiliniza conductul.
Se va injecta sacadat jetul de apa spre peretele posterior al conductului, iar spalatura nu trebuie sa fie
brutala. Se va avea grija ca peretele conductului sa nu fie lezat de seringa.
Dupa evacuarea corpului strain, se va verifica otoscopic aspectul si integritatea CAE si a membrane
timpanice.

9. Palparea lanturilor ggl cervical – component lanturilor ggl cervicale

GRUPE GANGLIONARE:
1. Grupul submandibular si submentonier ->dreneaza: buzele, obrajii, limba, cav. bucala si pielea fetei
2. Grupul jugulo-digastric superior ->dreneaza: rinofaringe, cav. bucala, orofaringe
3. Grupul jugulo-carotidian mijlociu ->dreneaza: rino-, oro-, hipo-faringe, laringe si glanda tiroida
4. Grupul jugulo-carotidian inferior ->dreneaza: hipofaringe, spatial subglotic, tiroida si esofag
5. Grupul triunghiular posterior
6. Grupul compartimentului anterior
*intre menton si hioid = gr 1
*in spatele SCM = gr 2, 3, 4
*intre SCM si trapez = gr 5
*median subhioidian = gr 6
Fata de gat si baza craniului, ggl limfatici se impart in:
1. Ganglionii lantului orizontal superior (bazi cranieni) ce alcatuiesc cercul limfatic Cuneo format din:
ggl occipitali, retroauriculari, subangulomandibulari, submandibulari, submentonieri, faciali si
parotidieni
2. Ganglionii cervicali anteriori formati din: lantul jugular ant superficial si lantul pre- si para-
laringotraheal profund
3. Ganglionii cervicali laterali formati din: ggl situati de-a lungul venei jugulare ext (superficiali) si
grupul ggl profund format din 3 lanturi ce formeaza triunghiul limfatic al lui Rouviere (jugular,
supraclavicular, spinal).

10. Epistaxis: cauze, metode de tratament

Cauze:
-de cauza locala: (CADA-T)
1. Cauze mecanice sau traumatice: leziuni de grataj, iritatii nazale, traumatisme simple(ale piramidei
nazale) sau complexe(ale masivului facial sau cranio-faciale);
 2. Afectiuni inflamatorii: rinite, sinuzite virale sau bacteriene, alergia, inhalarea de toxice, corpi straini
nazali neglijati;
3. Devierea septului nazal: prin uscaciunea mucoasei nazale si formarea de cruste;
4. Anevrisme : cel mai frecvent ale arterei carotide interne in portiunea intracavernoasa (adesea
posttraumatic);
5. Tumori : benigne (polip sangerand al septului nazal, angiofibromul juvenil nazofaringian) sau maligne
( fose nazale, sinusuri paranazale, nazofaringe);
-de cauza generala: (CEH-T)
1. C-V: HTA, ATS (prin scaderea elasticitatii peretelui vascular);
2. Endocrinologice: inainte, in timpul sau dupa ciclul menstrual (catamenial), ori la pubertate.
3. Hematologice: coagulopatii congenitale (hemofilia) sau dobandite- trombocitopenia drog indusa, prin
afectare hepatica, renala sau vasculopatii- maladia Rendu Osler;
4. Toxice: soc toxico-septic;

Metode de tratament:
1. HEMOSTAZA LOCALA: se aspira cheagurile din fosa nazala si se aplica solutii anestezice si
vasoconstrictoare locale (xilina, xylocaina, xylometazona, etc)
Se poate face astfel:
- Compresiune pe aripa nasului(min 10 min);
- Cauterizare (chimica, electrica, LASER) atunci cand se poate identifica cu precizie locul efractiei
vasculare;
- Tamponament anterior cu mesa de tifon, bureti expandabili (Merocel, Mystic, Conn) sau sonde cu
balonas;
In cazul in care exista coagulopatie, pt a se evita traumatismul local al mucoasei se pot plasa direct pe zona
hemoragica preparate de colagen microfibrilar (Avitene, Woburn, Mass) sau oxid de celuloza (Surgicel, Tex).
2. HEMOSTAZA REGIONALA: se efectueaza cand manevrele hemoragice simple nu au success si
constau:
- in embolizarea cat mai selective a arterei aferente zonei hemoragice;
- Ligaturi vasculare ( ACE, maxilara interna, sfenopalatina, etmoidala anterioara);
- Tehnici chirurgicale plastice: septo-dermoplastie in boala Randu Osler, rezectii ale crestelor septale,
fotocoagulare LASER;
3. TRATAMENT GENERAL: consta in administrarea de medicatie hemostatica ( Etamsilat,
Adrenostazin, Fitomenadion, Exacyl) concomitant cu reechilibrare hidroelectrolitica si
volemica( macromolecule, Ringer, sange, plasma), sedative, analgezice.
4. TRATAMENT ETIOLOGIC: scop: tratarea cauzei initiale a epistaxului: HTA, afectiuni hepatice,
hematologice, tulb de coagulare

11. Fracturile piramidei nazale: mecanisme de producere, manifestari clinice, modalitati terapeutice.
Fractura oaselor proprii nazale= cea mai frecv fractura a masivului facial.
La tineri- cel mai frecvent tip este fractura cu deplasare;
La persoanele in varsta- este specifica fractura cominutiva;
La copii- caract sunt fracturile ‘’in lemn verde’’ (fracturi fara o deplasare semnificativa, care au tendinta de a
reveni la pozitia initial in timp)

Simptomatologie:
1. Crepitatii osoase la nivelul traiectului de fractura
2. Echimoze in unghiul intern al ochiului sau suborbitar
3. Epistaxis
4. Durere
 5. Deformarea piramidei nazale
6. Obstructia nazala uni- sau bilateral
7. Mobilitate anormala
CEEDDO-M
Fractura piramidei nazale se poate asocia si cu interesarea altor structuri osoase faciale in fracturi complexe, cea
mai cunoscuta fiind cea a lui Le Fort:
LE FORT I: interesarea maxilarului;
LE FORT II: interesarea maxilarului, sinusului maxilar, celulelor etmoidale;
LE FORT III: interesarea orbitei si a bazei craniului (disjunctia mediofaciala);
Pt. aprecierea extensiei liniei de fractura si a lezarii structurilor vecine se impun o serie de explorari imagistice:
RX simpla de craniu (fata si profil) sau CT.

TRATAMENT:
Este CHIRURGICAL si consta in reducerea inchisa a fracturii (cel mai frecvent) urmata de: CONTENTIE
INTERNA (tamponament anterior) si EXTERNA (atele metalice sau gipsate).
Sunt situatii cand datorita leziunilor multiple si extinse (de tip politrauma) se impune reducerea deschisa si
fixarea fragmentelor prin osteosinteza impreuna cu chirurgul OMF si neurochirurgul.

12.Foliculita vestibulara( vestibulita):

= este o piodermita, avand ca agent patogen S. auriu, care intereseaza unul sau mai multi foliculi pilosi;
Pacientul prezinta:
Tumefierea regiunii vestibulare nazale:
- Durere
- Roseata locala
- Febra
- Uneori puncte de fistulizare cu un puroi alb-galbui, cremos
In evolutie, netratata, afectiunea poate duce la TROMBOFLEBITA DE SINUS CAVERNOS (prin diseminare
limfatica si vasculara, mai ales dupa incercari de exprimare a colectiei).
Tratament:
-antibioterapie
-comprese locale reci sau cu Rivanol
-antiinflamatorii
Se poate inciza colectia cu bisturiul, desi de cele mai multe ori fistulizeaza spontan.
In cazul recurentei, se poate efectua un autovaccin din bacteriile izolate din secretia purulenta.

13. Rinita acuta banala (coriza)

Etiologie: adenovirusuri, rinovirusuri, mixovirusuri.
Apare in general in anotimpurile de tranzitie (primavara si toamna) si are caracter endemic.
De cele mai multe ori apare si suprainfectia bacteriana.
SIMPTOME:
1. Perioda de debut :
 Alterarea starii generale
 Astenie
 Adinamie
 Rinoree apoasa
 Hiposmie
 Febra
 Stranut
 2. Perioada de stare(apare dupa 2-4 zile);
 Ingrosarea secretiilor nazale care devin mucoase sau mucopurulente (prin suprainfectie
bacteriana)
 Obstructie nazala, insa semnele generale se atenueaza progresiv pana la disparitie
Evolutie spre vindecare spontana in 7-8 zile.
Tratament: simpatomatic: - aport hidric crescut
-decongestionante nazale
-antipiretice,
Antibioterapia adresandu-se numai cazurilor cu suprainf bact
14. Rinita cronica hipertrofica
-rinita cronica nespecifica
-consta in inflamatia si degenerarea edematoasa a pituitarei
-se descriu 2 forme:
 localizata (mai ales la nivelul capului si a cozii cornetului inf, sau la niv cozii septale)
 difuza (generalizata la nivelul intregii muc nazale)
Dpdv evolutiv si histopatologic se descriu 3 stadii:
1. Hipertrofie moale: congestia si tumefierea pituitarea dar care se retracta la adm. de vasoconstrictoare
2. Hipertrofie conjunctiva: pituitara alb-violacee reactioneaza moderat la vasoconstrictoare (metaplazie
pavimentoasa difuza cu alterari ale fibrelor musculare ce explica reactia minima la vasoconstrictoare)
3. Hipertrofie edematoasa: pituitara este alterata ireversibil prin modificari de tip edematos, mixamatos,
polipoid si nu reactioneaza la admin topica de vasoconstrictoare.
TRATAMENT:
- Indepartarea excesului de mucoasa prin mucotomie submucoasa, galvano- sau criocauterizare
- Radiofrecventa sau vaporizare LASER dioda sau CO2 cu energie mica;

15. Alergie rinosinusala

Pot fi:
-Alergii periodice (sezoniere)= alergenul apare intr-o anumita per a anului
-Alergii aperiodice (perene) = prin expunerea permanenta a organismului la unul sau mai multi
alergeni (praf, ciuperci, par de animale, acarieni)
SIMPTOME:
Simptomatologie specifica: rinoree apoasa (hidroree, stranut in salve, mancarimi la nivelul nasului si
ochilor)

EXAMEN CLINIC evidentiaza:

1. Pituitara tumefiata, congestiva, acoperita de secretii apoase
2. In timp poate deveni alb-violacee, usor sangeranda la atingere, uneori cu degenerare de tip polipoid.
Confirmare diag se face pe baza testelor alergice la alergeni specifici: in vivo(teste cutanate) sau in vitro
(RAST- Radioallergosorbent test)

TRATAMENT:
- Evitarea, pe cat posibil, a contactului cu alergenul
- Concomitant cu medicatia pe cale GENERALA : antihistaminice, stabilizatori ai degranularii
mastocitare, inhibitori ai producerii de leucotriene; si LOCAL-TOPIC: admin sub forma de spray-
uri: corticosteroizi, anticolinergice.
Trat. etiologic este de competenta medicului alergoloc si consta in hipersensibilizare specifica si
imunoterapie.
Balneo-fizio-terapia (aerosoli, crenoterapie) ajuta daca este efectuata in perioadele de acalmie
simptomatica.
16.Sinuzita maxilara acuta: manifestari clinice, tratament
Reprezinta inflamatia mucoasei sinusului maxilar de cauza rinogena sau odontogena.
CLINIC: se manifesta prin
1. Rinoree purulenta
2. Senzatie de plenitudine la nivelul hemifaciesului corespunzator
3. Sensibilitate dureroasa la palparea punctului de emergenta a nv infraorbitar
4. Cefalee cu caracter de hemicranie
5. Febra
6. Tulburari olfactive
DIAGNOSTIC:
- Anamnestic
- Clinic: rinoscopie ant si post : congestia mucoasei nazale cu secretii la nivelul meatului mijlociu,
edemul si hipertrofia cornetului mijlociu.
TRATAMENT:
 Medicamentos: ATB, AINS, analgezice, antipiretice, decongestionante nazale, aerosoli.
Daca tratamentul este ineficient  PUNCTIE CU LAVAJ a sinusului maxilar si se plaseaza un dren pe care se
pot face spalaturi si se pot instila diverse medicamente
 Chirurgical: vizeaza deschiderea si drenajul larg al sinusului maxilar endocopic sau classic prin
abord la nivelul vestibulului bucal.

17. Punctia sinusului maxilar: indicatii, tehnica, accidente, complicatii

Abord:
- peretele intern al sinusului la nivelul meatului inferior
- ostiumul sinusal la nivelul meatului mijlociu
Tehnica:
- Se anesteziaza mucoasa din meatul inferior cu o mesa imbibata cu xilina sau cocaine 1-2%. In
meatul mijlociu se poate plasa o mesa cu o substanta vasoconstrictoare pt decongestionarea
mucoasei la nivelul ostiumului.
- Acul de punctie se introduce sub cornetul inferior, la 1,5-2 cm posterior fata de capul cornetului
inferior, imprimandu-i-se o directie oblica in sus si inafara (spre unghiul extern al ochiului).
- Se trece cu acul prin grosimea osului patrunzand in sinus
- Bolnavul tine capul orizontal
- Se adapteaza seringa si se aspira secretii pt analiza bacteriologica si citologica, apoi se spala
cavitatea sinusala cu SF
- Secretiile purulente vor fi antrenate prin ostiumul sinusal odata cu lichidul de spalatura
- Cerem bolnavului sa isi sufle nasul (manevra contraindicata la punctiile hemoragice)
Se introduce in sinus 1g de CLORAMFENICOL dizolvat in SF si HIDROCORTIZON ACETAT. In functie de
antibiograma, se poate folosi si alt ATB.
Punctia se repeta la 1-2 zile, pana cand din sinus nu se mai exteriorizeaza secretii purulente.
Daca dupa 12-14 punctii persista secretia purulenta, renuntam la punctie si intervenim chirurgical.

Indicatii:
1. In scop diagnostic:
 Se aspira secretiile si se spala sinusul. Aspectul lichidului de spalatura ne da informatii referitoare la
afectiunea sinusala.
Astfel, lichiul de spalatura hemoragic = suspiciune de TM rinosinusala; prezenta de secretii purulente galben-
verzui, in flocoane= sinuzita acuta; secretii purulente grunjoase, dispersate, cu miros fetid= sinuzita cronica.
  Se efectueaza examen bacteriologic si citologic al secretiilor;
 Permite introducerea de substanta de contrast in sinus(lipiodol);
2. In scop terapeutic:
 Se realizeaza drenajul secretiilor
 Se introduc medicamente in sinus(antiinflam, ATB)

Incidentele si accidentele punctiei sinusale sunt reprezentate de:

- Lipotimie: dat intolerantei la anestezicul utilizat sau emotivitatii pacientului;
- Ac de punctie neverificat in prealabil si nepermeabil;
- Ac infundat cu un fragment de os decupat in momentul trecerii prin peretele osos;
- Ostium sinusal blocat(prin dop de mucus sau/si edem) nepermitand evacuarea lichidului de
spalatura;
- Patrunderea cu acul sub tegumentele regiunii geniene( dat nerespectarii distantei de min 1,5 cm de
capul cornetului)
- Patrunderea si alunecarea acului sub mucoasa peretelui extern al fosei nazale(directie tangentiala a
trocarului)
- Patrunderea cu acul in orbita ( cand se introduce acul in meatul mijlociu)
- Patrunderea cu acul in groapa zigomatica unde varful acului poate intalni nv maxilar superior-
bolnavul acuza o durere fulguranta) sau rupe artera sau vena maxilara interna (hemoragie masiva
care necesita ligature de ACE)
- Embolie gazoasa- accident exceptional de rar -> colaps, pierderea constientei, cianoza, posibil
hemiplegie, amauroza, moarte subita
- Manifestari septice prin nerespectarea regulilor de asepsie.

18. Angina acuta banala

Angina= inflamatia acuta a elementelor limfoide ale orofaringelui, predominant a amigdalelor palatine.
Frecvent virala si mai rar bacteriana. ->rinovirusuri, adenovirusuri, virusurile influenza, parainflunzae, corona
virusuri, VSR, Coxackie, VEB, VH. (bact- streptococul beta-hemolitic grup A)

CLASIFICARE:
1. Etiologica: virale, bacteriene, din afectiunile hematologice;
2. Anatomo-clinica:
- Angine eritematoase
- Angine eritemato-pultacee
- Angine cu false membrane
- Angine cu ulceratii superficiale (veziculare)
- Angine cu ulceratii profunde (ulcero-necrotice)

CLINIC:
Debut -> brusc in anginele bacteriene prin:
 Disfagie inalta intensa si dureroasa (odinofagie)
 Febra 38-39 C
 Frisoane
 Otalgii reflexe
 Astenie
 Copii -> manifestari digestive: varsaturi, dureri abdominale;

-> In anginele virale:

  Debut insidios cu subfebrilitati
 Disfagie usoara sau moderata
 Obstructie nazala
 Rinoree seroasa sau sero-mucoasa
 Tuse iritativa
 Disfonie
BUCOFARINGOSCOPIE:
- Congestia amigdalelor palatine, care sunt marite de volum (angine eritematoase)
- Prezenta unui exudat pultaceu in cripte si/sau pe suprafata amigdalelor palatine (anginele eritemato-
pultacee; sunt intotdeauna bacteriene)
La palparea regiunii cervicale -> adenopatii subangulo-mandibulare cu caracter inflamator acut (adenite).

Forme clinice:
1. Anginele eritematoase: frecvent angine virale, dar pot fi si angine bacteriene la debut sau rezultate prin
suprainfectia bacteriana a celor virale.
2. Angine eritemato-pultacee: angine bacteriene, mai frecv cu streptococ beta-hemolitic.
3. Angine cu false membrane: angina produsa de Corynebacterium difteriae -> amigdale marite de volum,
acoperite de false membrane cenusii, aderente, a caror indepartate duce la sangerare locala.

19. Angine ulcerative (2sub)

4. Anginele veziculare = anginele cu ulceratii superficiale (virale) -> aparitia de mici vezicule la nivelul
amigdalelor palatine si eventual la nivelul pilierilor si al valului palatin care in 2-3 zile se sparg lasand
ulceratii superficiale:
a. Herpangina: cu virusul Coxackie -> vezicule cu continut albicios, inconjurate de un halou
eritematos, localizare pe amigdale, pilieri si val; pacientii prezinta conjunctivita si manif dig.
b. Angina herpetica: herpes simplex 1 -> disfagie, astenie, adenopatii laterocervicale, febra (39-40C);
leziuni veziculare localizate pe amigdale, pilieri si val, identice cu cele din stomatita herpetica. +
hipertrofia amigdalelor care sunt congestionate si cu exudat alb- galbui dupa disparitia veziculelor
c. Zona zoster faringiana: leziuni veziculare strict unilateral pe traiectul nervului maxilar superior
(ram din V) dureroase sau cu senzatie de arsura.
5. Anginele cu ulceratii profunde= anginele ulcero-necrotice:
a. Angina cu fusospirili (PLAUT VINCENT): este determinata de o asociere cu fusospirili –
Spirochaeta denticulata si Borelia Vincentii
Clinic:
 Disfagie
 Febra
 Cefalee
 Adenopatii subangulo-mandibulare sensibile
 Local: amigdalele sunt congestionate, marite de volum si acoperite de o falsa membrana care
se detaseaza usor lasand o ulceratie profunda, crateriforma, care se cicatrizeaza in 7-10 zile.
De obicei falsa membrana si ulceratie= unilateral
b. Mononucleoza infectioasa: det de virusul Ebstein Barr, transmiterea se face pe cale orala (boala
sarutului)
Clinic:
 Disfagie
 Febra
 Adenopatii laterocervicle
 Hepato-splenomegalie
  Local: amigdalele sunt marite de volum, congestionate, acoperite de depozite cenusii,
insotite de petesii la nivelul valului palatin.
Evolutia este de lunga durata 3-4S.
Este prezenta leucocitoza si un numar crescut de monocite in formula leucocitara.
Testul Paul Bunell Davidsohn de detectare a Ac antivirus EB este pozitiv dupa 10-14 zile de
la debutul bolii.
Administrarea de ampicilina duce la aparitia unei eruptii cutanate (manifestare patognomonica in absenta unei
alergii la acest medicament).
c. Anginele din bolile de sange:
Se intalnesc in LEUCEMII si AGLANULOCITOZA. Se manifesta prin:
 Disfagie
 Adenopatii cervicale
 Amigdalele sunt hipertrofiate, cu ulceratii profunde, acoperite de un exudat cenusiu-negricios.
Modificarile hematologice sunt caracteristice afectiunii pe care o insotesc

DIAG= mai ales clinic  HLG:leucocitoza cu neutrofilie (in bacteriene), VSH crescut.
EXAMENUL BACTERIOLOGIC AL EXUDATULUI FARINGIAN este util pt evidentierea germenului
implicat, iar antibiograma poate preciza sensibilitatea acestuia la diferite ATB.

TRATAMENT:
Anginele virale: se vor trata simpatomatic -> (3A) antipiretice, AINS, antiseptice bucofaringiene sub
forma de tablete (Strepsils, Septolete, Tantum verde) sau solutii pt gargarisme ( Citrolin, Hexoral),
hidratare.
Evolutia este usoara, spre vindecare in 5-7 zile in absenta suprainf bact.
In zona zoster faringiana = poate fi util trat antiviral (acyclovir) daca este admin in primele zile de la debut si
vitaminoterapie grup B.

Anginele bacteriene: antibiotic 10 zile!

Cea mai frecventa= angina streptococica  tratament cu penicilina sau macrolide (claritromicina) la alergici,
respectiv conform antibiogramei atunci cand aceasta este disponibila.
Pot fi necesare antibiotice active pe germeni secretori de beta-lactamaza: amoxi+acid clavulanic (Augmentin,
Amoxiklav), cefalosporine gen II sau III (Zinnat), unii autori recomandand Clindamicina.
Angina difterica: penicilina in doza mari si ser antidifteric (antitoxina) +traheotomie in caz de IR
Angina cu fusospirili: penicilina.
Angina din MI: simptomatic, ATB doar in caz de suprainf.
Aparitia dispneei datorita hipertrofiei amigdaliene marcate, face necesara CORTICOTERAPIA, iar daca IR nu
se amelioreaza, se recurge la TRAHEOTOMIE.

20. Flegmon periamigdalian

Complicatiile anginelor sunt:
 Supurative:
a. Locale : FLEGMONUL PERIAMIGDALIAN
b. Loco-regionale:
1. Flegmoanele spatiilor parafaringiene:
- anterior sau prestilian
- posterior sau retrostilian
2. Flegmonul spatiului retrofaringian
3. Adenoflegmonul laterocervical
 4. Celulita cervicala
5. Angina Ludwig
c. Sistemice: septicemia
 Nesupurative:
- RAA
- GNA
FLEGMONUL PERIAMIGDALIAN: colectie purulenta care se formeaza unilateral in spatial
periamigdalian in dreptul polului superior al amigdalei palatine.
Spatiul periamigdalian este delimitat intre capsula amigdalei, paretele lateral al faringelui, bureletul tubar si
sinusul piriform.
CLINIC:
1. Disfagie intensa cu odinofagie unilateral
2. Febra
3. Otalgie reflexa
4. Trismus
5. Sialoree
6. Halena fetida
7. Timbru vocal modificat
8. Cefalee
9. Astenie
10. Alterarea starii generale
Examen local  adenopatie subangulomandibulara ipsilaterala dureroasa si impastata a regiunii.
Bucofaringoscopie  congestie si tumefactie unilaterala a valului palatin si pilierului anterior, care impinge
inferior si medial amigdala palatina. Aceasta este congestiva si cu exudat pe suprafata. Lueta este edematiata si
impinsa spre partea opusa.
Forme clinice:
 Forma antero-sup: descrisa ant, cea mai frecv;
 Forma posterioara: colectia se form in spatial retroamigdalian, intre amigdala si pilierul post.
Bucofaringoscopie  pilierul post este tumefiat, edematiat, amigdala impinsa ant.
 Abcesul intraamigdalian: retentia exudatului purulent intr-o cripta amigdaliana la un pac cu amigdalita
cr reacutizata. (trismus absent, amigdala mult varita de volum, val si pilieri N)
 Forma bilateral: disfagie si odinofagie intense

Diagnosticul: este clinic; Paraclinic -> leucocitoza cu neutrofilie, VSH crescut.

Punctia-aspiratie extrage puroi din care se poate efectua un examen bacteriologic in vederea indentif germenilor
implicati.

TRATAMENT: urgenta!!!
1.Chirurgical: incizie (cu pensa Lubet-Barbon) si drenajul flegmonului in urgenta, pe care intraorala, sub o
buna anestezie locala precedata de sedare
AMIGDALECTOMIA se va efectua dupa 4-6 pana la 12S.
2.Medicamentos: antibiotice 10 zile!! : PENICILINA I.V. in doze mari sau ATB conform antibiogramei,
eventual active si pe anaerobi sau asociate cu metronidazol.
Se pot utiliza: Augmentin, cefalosporine, clindamicina.
Se va asigura: hidratare parenterala si se vor administra analgezice si antipiretice.

21. Amigdalita cronica + amigdalectomie

-inflamatia cronica a amigdalelor palatine ca urmare a inflamatiilor acute recidivante sau a unei inflamatii
subacute;
-se intalneste mai ales la adulti;
Starea de purtator de streptococ beta-hemolitic: prezenta streptococului in exudatul faringian, titrul ASLO fiind
normal.
Amigdalita recidivanta sau recurenta: presupune 7 episoade/an sau 5 episoade in 2 ani consecutivi sau 3
episoade/an 3 ani consecutivi.
CLINIC:
1. Disfagie usoara/moderata
2. Halitoza
3. Astenie
4. Inapetenta
Examen local: adenopatii subangulomandibulare si eritem la nivelul pilierilor ant.
- La nivelul criptelor amigdaliene: dopuri de cazeum (tonsiloliti) care se elimina spontan sau la
presiunea amigdalei si determina caracter fetid halenei(halitoza)
- Amigdalele palatine pot fi hipertrofiate la copii si tineri sau sclero-atrofice la adulti
- Hipetrofia amigdaliana voluminoasa poate determina disfagie importanta si/sau obstructie
respiratorie severa.
TRATAMENT:
 Antibiotic= doar in cursul episoadelor acute (similar celui din angina bact acuta)
 Trat definitiv= AMIGDALECTOMIA  aceasta se realizeaza sub anestezie generala cu intubatie
traheala; (la adult se poate efectua si cu anestezie locala)
*tehnica adoptata poate fi cea clasica cu bisturiul si ansa sau diverse alte tehnici: cu electrocauterul
mono/bipolar, cu radiofrecventa(ablatie/coablatie).
Indicatiile amigdalectomie:
a. Absolute:
- Angine acute - complicatii supurative sau nesupurative
- Angine acute recidivante la pacienti cu afectiuni valvulare cardiace sau convulsii febrile
- Hipertrofia amigdaliana care determina obstructie respiratorie severa, sleep-apneea, disfagie severa
sau tulb cardio-pulmonare
- Hipertrofia amigdaliana tumorala -> biopsie
b. Relative:
- Angine acute recidivante: >6 episoade in ultimul an sau 4-5 episoade/an in ultimii 2 ani
- Amigdalita cronica cu halitoza, tonsiloliti si adenopatii laterocervicale.
- Amigalita cronica sau recidivanta la purtatorul cronic de streptococ beta-hemolitic care nu raspunde
la trat cu ATB active pe germeni secretori de beta-lactamaze.

Contraindicatiile amigdalectomiei:

a. Absolute: coagulopatii, IC decompensata, insuficienta hepatica/renala, neoplasm cu alta

localizare
b. Relative: anginele acute, bolile infecto-contagioase, TBC, sifilis floric, status menstrual,
sarcina(trim I/II), faringe larg, insuficienta velopalatina, 30 de zile de la diverse vaccinari(mai
ales polio/BCG), DZ, HTA, trat cu anticoag/antiagreg plachetare.

22. Adenoidita cronica

= inflamatia cronica a amigdalei faringiene a lui Luschka
- se intalneste la copii, amigdala faringiana involuand treptat incepand de la pubertate
Etiologie: infectie plurimicrobiana, mai ales cu germeni G+
CLINIC:
1. Rinoree anterioara si posterioara mucoasa/ mucopurulenta persistenta
2. Halitoza
3. Congestie nazala si faringiana persistenta
 4. Coexistenta unei otite medii si eventual a unei rino-sinuzite
Daca se asociaza :
1. Obstructie nazala bilaterala persistenta
2. Respiratie orala
3. Sforait
4. Rinolalie inchisa
----------- ADENOIDITA CRONICA HIPETROFICA: facies adenoidian+paloare+somnolenta+deficit
staturo-ponderal
DIAG: clinic, bazat pe simptomatologie si examinare -> rinoscopie post/ fibroscopie nazofaringiana
Tuseul rinofaringelui permite DD cu angiofibromul rinofaringelui care este dur si sangera f usor la atingere.
TRATAMENT: chirurgical -> ADENOIDECTOMIE (sub anestezie generala cu IOT, dupa diverse tehnici: 1.
Clasica(cu ajutorul chiuretei)/ 2. Cu radiofrecventa (coablatie).

23. Angiofibrom de rinofaringe

-apare mai ales la copii si tineri, predominant la sexul masculin
CLINIC: (ORREO – C)
1. Obstructie nazala
2. Epistaxisuri anterioare si posterioare repetate (severe)
3. Rinolalie inchisa
4. Rinoree muco-purulenta
5. Otite medii prin compresiune tubara (confuzii cu adenoidita cr hipertrofica)
6. Cefalee
Desi e TB, are evolutie lenta expansiva spre fosele nazale, fosa pterigo-maxilara, endocraniu -> deformari ale
masivului facial, exoftalmie, iar sangerarea poate fi uneori masiva.
Rinoscopia post -> tumora de culoare rosie-violacee sau cenusie, cu suprafata neteda, alteori lobata
asemanatoare vegetatiilor adenoide. La palpare prin tuseu rinofaringian = consistenta dura si sangera f usor.
DIAG:
- Clinic: simpotomatologie + rinoscopie post si tuseul rinofaringelui
- Paraclinic: CT este util pt evaluarea extensiei tumorii, inclusiv endocranian, iar angiografie
supraselectiva a ramurilor arterei carotide vad un aspect caract suficient pt diag (biopsia e de evitat
 risc de hemoragie)
TRATAMENT: chirurgical : ABLATIA TUMORII pe diverse cai de abord. Ligatura ACE este necesara, mai
ales in tumorile mari si medii, pt a preveni hemoragia intraoperatorie imp.
Embolizarea supraselectiva este ultima preoperator in tumorile voluminoase pt a le reduce volumul.

24. Neoplasm de rinofaringe

Fact favor: infectia cu VEB, predispozitia genetica, repartitia geografica(mai frecv in SE Asiei).
Mai frecvente la tineri si adulti, la sexul masculin.
CLINIC: debutul este mult timp insidios, asimptomatic. In momentul debutului aparent clinic tumora poate fi
deja intr-un stadiu avansat:
1. ADENOPATIC:
- Adenopatie laterocervicala inalta, subdigastrica sau spinala anterioara (grupe II,V)  dura,
lemnoasa, nedureroasa;
2. OTIC (datorat obstructiei tubare determinate de tumora):
- Hipoacuzie de transmisie unilateral;
- Otite medii unilaterale trenante(seroase, catarale, supurate);
- Vertij;
3. RINOLOGIC:
- Obstructie nazala
- Epistaxisuri recidivante
 - Rinoree muco-purulenta unilaterala uneori cu striuri sanguinolente
4. NEUROLOGIC:
- Cefalee tenace
- Paralizie de nervi cranieni-> oculomotorii VI si apoi III si IV(diplopie)
-> ramul motor al nervului V
-> nervii ce ies prin gaura rupta posterioara IX,X,XI precum si XII

DIAGNOSTIC:
a. Clinic: rinoscopia post permite observarea tumorii cu aspect: vegetant, ulcerat sau infiltrativ, uneori cu
dezvoltare submucoasa, localizata la debut supratubar sau pe marginea latero-superioara a cadrului
choanal.
b. Paraclinic:
- Biopsia: diag de certitudine
- Panendoscopia: deceleaza o a2a localizare la niv cailor aero-dig sup
- Imagistic: CT(extensia locala si regionala), Rx torace(prez mts pulm), Echo abd(mts hepatice),
scintigrafie osoasa(mts osoase);

TRATAMENT: este reprezentat de radio si chimioterapie

Tratamentul chir - rezervat recidivelor ggl.
I = RT externa
II-IV = CHT+RT
Prognostic mai bun in formele cu diferentiere redusa care sunt radio- si chimio- sensibile.

25. Neoplasm de orofaringe

Factori fav:
- Consumul de alcool si fumatul asociate isi potenteaza actiunea carcinogenica
- Leziunile preneoplazice: placile de leucoplazie
- Infectia cu HPV;
CLINIC: debut insidios, mult timp asimptomatic, ceea ce face ca prezentarea la medic sa se faca adesea in stadii
avansate.
Indiferent de localizarea initiala, primele simptome pot fi:
1. Disfagia inalta de la simpla senzatie de corp strain, parestezii faringiene, pana la disfagia moderata sau
intensa.
2. Adenopatia submandibulara sau jugulara superioara dura, nedureroasa.
Ulterior apare:
3. Odinofagia (prin suprainf tumorala mai ales in formele ulcerate)
4. Otalgia reflexa
5. Halena fetida
6. Trismus
7. Tulburari ale vorbirii: modif timbru vocal, disartie prin limitarea mobilitatii limbii in cazul localiz
linguale, adenopatii multiple bilateral.
DIAGNOSTIC:
 Clinic: cu exceptia localizarii la baza limbii, toate celelalte localizari sunt accesibile examenului
direct bucofaringoscopic. Laringoscopia indirecta permite vizualizarea tumorilor de la baza limbii si
evaluarea extensiei inferioare a tumorilor orofaringiene spre hipofaringe, valecule, vestibul laringian.
 Paraclinic:
- Biopsia: stabileste diagnosticul de certitudine
- Panendoscopia: extensia tumorala sup si inf, respectiv descopera a2a localiz
- Imagistic: CT cranio-cervicala si IRM (extensia tumorala)
TRATAMENT: se alege in functie de stadiul tumorii in momentul diag si de forma histopatologica:
I+II= tratament unimodal  fie chirugical, fie RT externa, supravietuirea fiind similara
III+IV= tratament multimodal, combinat  chirurgical si RT externa, eventual radiochimioterapie.
Tratamentul chirurgical= presupune rezectii largi, adesea cu consecinte functionale importante(mai ales in cazul
localizarii la baza limbii) si reconstructia cu lambouri de vecinatate sau musculo-cutanate(pectoral).
RT locala (brahiterapia) si hipertermia reprezinta modalitati optionale de tratament asociate celui standard,
rezervate recidivelor.
Prognosticul este revervat in stadiile III si IV, recidivele fiind frecvente si suprav redusa.

26. Polipoza nazala

Polipii reprezezinta formatiuni ce rezulta din degenerarea edematoasa a pituitarei meatului mijlociu, a
etmoidului sau a sinusului maxilar cu proliferarea fibroblastilor din substanta fundamentala.
Etiologia: infectioasa, alergica, tumorala (polipi de insotire a TM), dar se poate asocia si unor afectiuni
(mucoviscidoza, sdr widal)
SIMPTOME:
1. Obstructie nazala uni- sau bilateral partial(initial) sau completa
2. Rinoree sero-mucoasa
3. Rinolalie inchisa
4. Tulburari de miros (hiposmie, anosmie)
Examen clinic -> formatiuni alb-sidefii cu origine uneori evidenta- la nivelul meatului mijlociu, acoperite de o
mucoasa neteda, fara ulceratii, moi, nedurerosi la atingere.
Polipii sunt:
- Unilaterali (in polipoza infectioasa si tumorala)
- Bilaterali (polipoza alergica)
TRATAMENT: medico-chirurgical:
 ablatia polipilor sub control endoscopic
 tratament antialergic
 tratament antiinfectios

Forme clinice:
1. polipul solitar sinuso-coanal: isi are originea in sinusul maxilar, dar in cursul dezvoltarii ajunge pana
in rinofaringe de multe ori coborand chiar pana in orofaringe, fiind vizibil la bucofaringoscopie
Clinic:
- obstructive nazala unilaterala care in timp devine completa
Tratament: chirugical -> excizia completa a formatiunii care altfel recidiveaza
2. polipoza nazala deformanta (sdr Woakes) apare in copilarie cand scheletul osteocartilaginos nu este
dezvoltat suficient si determina largirea si inaltarea piramidei nazale.
Tratament: ablatia chirurgicala a polipilor.

27. Corpi straini faringo-esofagieni: manifestari clinice, metode de tratament

CLINIC:
1. disfagie inalta, uneori complete (afagie), alteori cu odinofagie predominant la nivelul la care corpul
strain este inclavat
2. la copilul mic, disfagie completa + sialoree
3. in cazul corpilor straini voluminosi  compresiune laringiana sau traheala  dispnee+tuse iritativa
4. aparitia emfizemului subcutanat = semn de gravitate semnificand perforatia peretelui farigian.
DIAGNOSTIC SI TRATAMENT:
Corpii straini de la nivelul orofaringelui: pot fi vizualizati prin examen clinic direct sau prin laringoscopie
indirecta in cazul celor de la nivelul bazei limbii, valecule, sinusuri piriforme.  vor fi extrasi sub control
vizual cu ajutorul unor pense adecvate localizarii.
Corpii straini din hipofaringe : vor fi identificati Rx ( prin Rx simple in cazul celor radioopaci sau prin tranzit
cu substanta de contrast) , precum si prin endoscopii prin intermediul carora se si extrag.
Corpii straini voluminosi, inclavati in peretii hipofaringelui, care nu pot fi extrasi endoscopic, vor fi indepartati
pe care chirurgicala- cervicotomie exploratorie.

28. Formatiuni latero-cervicale ggl

Formatiunile regiunii antero-laterale sunt de obicei determinate de leziuni ganglionare. Distingem:
 adenopatii inflamatorii:
- nespecifice -> observate mai ales la copii, cu ggl mici, elastici, mobili;
- specifice -> 1. TBC (cu un ggl mai mare, subdigastric, inconjurat de ggl mai mici, pot fistuliza)
2. adenopatia tumorala – primitiva - in maladii de sistem (B. Hodgkin, leuc limf) sau –
metastatica- in cancere ale cailor aerodigestive sup cu sediul superior pt cancerul de rinofaringe si inferior
pt hipofaringe.
Data fiind frecventa deosebit de mare a acestor adenopatii metastatice se impune examenul atent al rino-,
hipo- si laringofaringelui, al intregului masiv facial.
Explorarea amanuntita a cailor aerodigestive in prezenta oricarei adenopatii cervicale este o regula care nu
are exceptii.
Mai rar, adenopatiile pot fi determinate de MI, boala ghearelor de pisica, toxoplasmoza.
Alte formatiuni :
1. chistul congenital unilocular (fluctuent, creste lent)
2. tumori de corpuscul carotidian ( nu se mobilizeaza pe vertical), anevrismul arterial (tumora pulsatila cu
ascultatie caracteristica)
3. tumori nervoase ( de nervi X, XI, XII)

29. Formatiuni latero-cervicale neggl.

De obicei sunt localizate, foarte rar difuze. Formatiunile localizate sunt situate fie in partea superioara, fie in cea
inferioara a regiunii anterioare.
In sus  deasupra hioidului formatiunea NU urmeaza miscarile deglutitiei.
Formatiuni bine delimitate, localizate median sau paramedian, cu sediul intre hioid si menton sunt adenopatii
inflamatorii (leziuni cutanate ale mentonului, furuncul, infectii dentare) sau tumorale (cancer de buza
inferioara).
In jos  formatiunile localizate apar in momentul deglutitiei. Sunt cele mai numeroase si sunt de origine
tiroidiana. Este vorba de guse nodulare chistice sau adenomatoase, bine definite in interiorul glandei, fie de
guse difuze interesand toata glanda sau un singur lob, fie de leziuni inflamatorii a corpului tiroid, de tiroidite de
obicei dureroase la palpare, fie in sfarsit de leziuni congenitale a tractusului tireoglos, formatiuni anatomica
reziduala intinsa de la marginea anterioara a istumului tiroid la osul hioid.
Formatiunile limitate, laterale, sunt situate sub rebordul mandibulei intre menton si unghiul mandibulei si pot
fi:

a. dureroase:
- adenite inflamatorii(lez inf ale gingiei sau limbii)
- adenite TBC – mai ales la copil dupa primoinfectia inalta(amigdaliana)
- submaxilita litiazica- cu aspect de colica salivara si tumefierea dureroasa a glandei ce regreseaza
intre mese.
b. Nedureroase:
- Tumori de glanda submaxilara – intraglandulare cu evolutie prelungita, ce se mobilizeaza in bloc la
palparea cervicala asociata cu tuseul bucal
- Adenopatii canceroase(cancer de buza, limba si orofaringe)

Formatiuni difuze subhiodiene pot fi :

 - Inflamatorii ( osteoflegmon perimandibular, flegmon difuz pelvi-bucal)
- Neoplazice (in cancerele pelvibucale sau adenopatii canceroase infiltrante)

30. Laringita acuta (catarala-simpla, benigna)

=inflamatie acuta a mucoasei laringiene, concomitenta sau secundara, determinata de agenti patogeni banali in
cursul unor inflamatii ale arborelui respirator
Etiopatogenie: existent unor factori externi favorizanta ca frigul, umezeala, schimbarile bruste de temperature,
tulburarile vasomotorii ale mucoasei, carentele alimentare vitaminice, starea de oboseala cat si flora saprofita
exisdtenta ce in anumite conditii poate deveni patogena, determina modificari la nivelul laringelui  hiperemia
mucoasei cu transudat, apoi exudat si posibila supraadaugare de miozita sau artrita crico-aritenoidiana ca si
diferite eroziuni ale mucoasei.
SIMPTOMATOLOGIE:
1. jena fonatorie ce merge pana la raguseala, FARA dispnee
2. starea generala NU este afectata
3. pot coexista: rinita, faringita, traheo-bronsita
Laringoscopia  congestive difuza supraglotica si a CV, eventual depozite muco-purulente
Perceperea la palpare  in reg laringiana, a unui emfizem subcutanat poate decela prezenta unui traumatism cu
solutie de continuitate laringo-traheala sau o inf cu anaerobi propagate de la o afectiune acuta faring-laringiana
si tiroidiana
DD: laringita supraglotica, aspirarea unui corp strain, diverse pneumopatii.
TRATAMENT:
 in cazuri simple cu discret process inflamator: regim igieno-dietetic +repaus vocal 3-5 zile, evitarea
mediului poluant, al bauturilor reci/foarte fierbinti, alcoolului, tutunului, condimentelor
Se vor administra: ceaiuri calde+pisnite locale cu alcool+inhalatii cu solutii tipizate si
aerosoloterapie pt fluidifierea secretiilor+antiinflamatoare
 in cazurile cu inflamatie pronuntata si edem al CV se admin: Ab( Ampicilina, Amoxi, Cefalosporine
II/III) +AINS / uneori, cand edemul e mai important- steroidiene.
Dat fiind similitudinea proceselor inflamatorii cu acelea din alergie, admin unui antihistaminic este benefica.

31. Clasificare laringite

LARINGITE ACUTE:
1. Laringite acute nespecifice:
 Laringita catarala (simpla, benigna)
 Laringita subglotica (striduroasa/pseudocrupul)
 Epiglotita (supraglotica)
 Laringo-traheo-bronsita acuta a copilului mic
2. Laringite acute specifice:
 Din cursul difteriei
 Din cursul scarlatinei
 Din cursul febrei tifoide
 Din cursul gripei

LARINGITE CRONICE:
1. Nespecifice:
 Laringita catarala cronica
 Laringita pseudomixomatoasa (edemul Reincke)
 Laringite pahidermice rosii:
- Cordita pahidermica simpla
 - Cordita pahidermica verucoasa
- Ulcerul de contact
- Granuloamele
- Pahidermia interaritenoidiana
 Laringita pahidermica alba:
- Placa de leucoplazie
- Forma exofitica
2. Specifice:
 Tuberculoza laringiana (forma infiltrative ulcerative + forma miliara acuta)
 Lupusul laringelui
 Sifilisul laringelui
 Scleromul laringelui
32. Corpi straini laringo-trageo-bronsici: manif clinice, diag, trat.
CLINIC:
1. Tulb respiratorii datorate obstructiei ce pot merge pana la asfixie si moarte
2. Fenomele inflamatorii si infectioase la nivelul corpului strain si sub acesta
3. Fenomele toxice, mai rar prin particule vegetale sau insect
4. Fenomene reflexe ce pot produce SCR
Patrunderea unui corp strain determina un tablou clinic dramatic cu mai multe faze:
a. Faza de debut: aparitia SDR DE PENETRATIE -> acces violent de sufocare, cu respiratie dificila de
tip bradipnee inspiratorie cu cornaj si tiraj, facies cianotic si inspaimantat, precum si chinte de tuse
explozica, spasmodica ce poate uneori expulza corpul strain.
Se mai pot intalni: dureri retrosternale, disfonie variabila, hemoptizie sau sputa sanguinolenta.
b. Faza secundara:
Localizat in laringe  daca nu a determinat moartea prin asfixie in prima faza, corpul strain det aceleasi
simptome, dispnee si tuse, disfonie si disfagie. In lipsa tratamentului adecvat, edemul si reactiile de aparare pot
agrava tabloul clinic pana la exitus.
La nivelul traheei  corpii straini, de obicei mobili, vor determina o simptomatologie intermitenta, perioade
de acalmie alterand , mai ales noapte cu schimbarea pozitiei, cu crize de dispnee, spasm laringian, chinte de tuse
si uneori dureri retrosternale si disfonie.
Stetoacustic, se percepe zgomot de drapel datorita vehicularii corpului strain intre reg subglotica si pintenele
traheal.
c. Faza tardiva: in cazul nediagnosticarii la timp, in corpi cronici necunoscuti. Se caracterizeaza in special
prin fenomene infectioase secundar, de obicei manif bronho-pulmonare: pneumopatii, bronhopneumonie
acuta, atelectazie, emfizem pulmonar, abcese pulmonare, etc.
DIAGNOSTIC: se bazeaza pe anamneza, cu specificare sdr de penetratie, exam clinic toraco-pulmonar si
ascultatie, examen RX-profil cervical, torace fata si profil cu semne Rx directe corpi straini radioopaci si
indirect atelectazie, emfizem, abcese pulmonare, etc., CT, bronhografii cu lipidol pt cei ignorati precum si
bronhoscopia care confirma diag si va permite si gesturi terapeutice.
TRATAMENT: consta in extragerea corpului strain in serviciu specializat, sub controlul vederii prin
bronhoscopie, cu pense speciale;
- Abordul se face pe cale bucala sau pe traheostoma
- Dupa extragerea corpului strain se recomanda reevaluare bronhoscopica si examinare
laringoscopica pt a decela un alt corp strain sau fragmente din primul, precum si
inventarierea leziunilor
- Postoperator: supraveghere + ATB + AINS
- In urgenta:
 Corpii straini voluminosi care se inclaveaza la nivelul laringelui si determina
fenom asfixice acute: manevra Heimlich
  Daca sunt de dimenisuni mai mici si obstrueaza partial faringele det IRA:
traheotomia de urgenta sau coniotomia
 Daca nu determina fen asfixice importante ce necesita traheotomie de urgenta se
directioneaza in servicii specializate dupa calmarea pacinetului si fenom spastic
cu FENOBARBITAL, antiinflamatorii de tip cortizonic, ATB.

33. Neoplasm laringian (2sub)

Punerea in evidenta a cancerului laringian se face prin:
1. Laringoscopia indirecta si laringoscopia directa folosind laringoscopul rigid si fibroscopul optic flexibil
2. Miscarile corzilor vocale se evidentiaza prin stroboscopie si videostroboscopie, paralizia fonatorie sau
totala indicand o leziune infiltrativa
3. Microlaringoscopia are posibilitatea de prelevare de biopsie si trebuie sa urmeze laringoscopiei
indirecte(cu ajutorul ei se practica si interventii chirurgicale)
4. Rx simpla in incidenta antero-post si laterala, in timpul inspirului sau a manevrei Valsalva, prezinta
imaginea ant-post pt examinarea glutei si a sp subglotic si imag lateral pt hipofaringe si port
supraglotica.
5. Laringografia si tomografia in special pt extinderea subglotica si in evidentierea distructiilor struct
laringiene
6. CT-scannerul permite evid extinderilor lez neplazice si prin aceasta selectarea modalitatior teraputice
7. US este imp mai ales in depistarea MTS ggl cervicale
8. RMN
9. BIOPSIA si EXAM HISTOLOGICA cu variantele: extemporanee, biopsie cu ac sau aspiratie

(Caiet): pacientii acuza in f de localizarea la cele 3 etaje :

1. Disfonie (orice disfonie care dureaza >3S trebuie obligatoriu investigate orl)
2. Dispnee
3. Disfagie
4. Adenopatii: supraglotic , subglotic

FORME ANATOMO-CLINICE:
1. Neoplasmul etajului glotic: are punct de plecare in general de la marginea libera a corzilor vocale si
pana la un plan ce trece prin planseul ventricular.Este sarac in vase limfatice de unde se explica si
extensia limf exceptional
2. Neoplasmul etajului supraglotic este format din:
a. Neoplasmul vestibular: cuprinde epiglota, benzile ventriculare, repliurile ariepiglorice si aritenoizii;
- Punctual de plecare a acestui neoplasm este frecvent pe fata laringiana a epiglotei,
extensia facandu-se in jos spre glota, in fata si lateral spre loja HTE si spatiul paraglotic
si in sus pre valecule si baza limbii
b. Neoplasmul ventricular: situat intre coarda vocala si banda ventriculara
3. Neoplasmul etajului subglotic: localizare rara a neoplasmului, in general manifestat prin dispnee cu
extensie spre traheea cervicala.
Diagnosticul pozitiv: anamneza si simptomatologie, examen clinic si metode de explorare paraclinica.
DD: cu afectiuni vegetante si ulcerante ale aparatului fonator: laringita edematoasa, scleromul laringian, polipii
laringelui, angioame, schwanoame, etc, papilomul laringian, luesul teriat, tbc laringiana, pahidermiile albe
TRATAMENT:
LOCALIZARE SUPRAGLOTICA:
I = laser/chirurgie functionalalaringectomii orizontale supraglotice tip Alonso sau epiglotectomie Huet, in caz
contrar aplicandu-se RT (esec therapeutic -> in primul caz RT si in a2a situatie chirurgie de
salvare=laringectomie totala +/- CHT)
II = chirurgie (laringectomii subtotale supraglotice) + iradiere post-operatorie. (esec -> totalizarea
laringectomiei si CHT)
III+IV = tratament complex, in sandwich : CHT+laringectomie totala+RT +rezolvarea MTS ggl prin evidari
ggl radical sau modificate. (esec/recidive -> CHT)

LOCALIZARI GLOTICE:
I = terapie endoscopica prin microchirurgia laringiana cu laser/ tehnici clasice de chirurgie partiala vertical
functionala ca: cordectomie, laringectomie fronto-laterala sau frontal ant, de asemenea posibil aplicarii RT (esec
-> RT/ completarea laringectomiei)
II = exereza endoscopica, microchirurgie cu laser sau metoda chir functionala clasica sub forma
hemilaringectomiei tip Hautant si Gluck Sorenson, sau se opteaza pt RT. (esec -> iradiere/ completare
laringectomie)
III = chirurgie + chirurgie laringiana reconstructive tip crico-hiodopexie Labayle sau dupa caz laringectomie
totala cu evidare ggl radicala si RT postoperatorie.
IV = tratament sandwich -> CHT preop + laringectomie totala cu evidare ggl radical + RT (esec/recidiva
-> CHT si tratament paleativ, symptomatic

34. Othematom
-colectie sanguinolenta la nivelul fosei naviculare unde anatomic pericondrul este mai usor decolabil si mai
fragil
-sectionarea vasculara este produsa mai frecvent la sportivi dar si prin accidente iatrogen(acupunctura) sau
domestic
TRATAMENT: incizie in zona decliva + drenaj si pansament compresiv pentru a acola pericondrul la cartilaj.
El se poate suprainfecta si determina leziuni de pericondrita, motiv pt care esti OBLIGATORIU tratamentul cu
ATB si supraveghere atenta.
Neglijat si daca nu s-a suprainfectat (rar) colectia se poate organiza conjunctiv devenind fibroasa, deformand
pavilionul cu aspect de ureche conopidiforma.

35. Otita externa acuta

= dermoepidermita acuta care intereseaza o parte / intreg CAE
-germeni frecvent incriminati: stafilococul, streptococul, piocianicul, proteus, anaerobi
-fact favorizanti: umiditate >80%, diminuarea secretiei ceruminoase sau tratumatisme locale (grataj, arsuri,
betisoare cu vata)
CLINIC:
a. Subiectiv: durere intensa ca in furuncul care evolueaza in paroxisme cu iradiere in mandibula si in
regiunea temporala exacerbate de masticatie sau orice atingere locala + hipoacuzie
b. Obiectiv: infiltratie inflamatorie eritematoasa cu secretie seroasa sau purulenta, detritusuri epidermice.
TRATAMENT: evolutie spre vindecare in 7 zile; netratata -> complicatii supurative grave, pericondrita, la
distant cronicizari stenozante in formele cicumscrise
- Aspiratii zilnice locale/ chiar de 2 ori pe zi
- Aplicatii de ATB local conform antibiogramei si general ATB active pt stafilococ si
streptococ de genul AMPICLOX 2g/zi
Trebuie retinut ca poate determina complicatii grave: paralizie de facial, meningite, tromboflebite de sinus
lateral,osteomielita a bazei craniului cu o mortalitate de 50% chiar sub antibiotic.

36. Furuncul CAE

=inflamatia circumscrisa a foliculului pilosebaceu, de origine stafilococica, favorizata de traumastime, leziuni
de grataj, diabet
CLINIC:
a. Subiectiv: durere violenta cu evolutie in paroxisme, exacerbate de masticatie si tractiunea pavilionului
auricular
b. Obiectiv: tumefactie dureroasa, eritematoasa, centrata pe un fir de par cu adenopatie pretragala
El se matureaza in 3-5 zile cand se produce eclozarea lui cu o secretie purulenta cremoasa si diminuarea durerii.
Netratat +teren deficitar imunitar sau DZ -> complicatie: pericondrita sau adenoflegmon retroauricular cu
pastrarea santului retroauricular (semul Jacques) patognomonic in diferentierea cu o otomastoidita cu
exteriorizare retroauriculara
TRATAMENT:
- incizie+ drenajul colectiei cu pansamente locale cu mesa de drenaj 3-5 zile cu
betadina/acid boric iodoformat
- general: Ab antistafilococica (OXACILIN 2-4 g in functie de fenom locale associate)

37.Otomicoza
-inflamatia tegum urechii externe produsa de fungi (aspergilus, flavus sau candida albicans)
-fact favorizanti: umezeala, stagnarea apei in conduct, igienta defectoasa
CLINIC:
1. prurit intens
2. otalgie discreta
3. hipoacuzie
Otomicroscopia -> releva o pasla de mecelii de culoare alb-cenusiu, pe o magma formata din epitelii
descuamate zemuide cu miros fetid care lasa dupa aspiratie un tegument intens congestionat.
EXAMENUL SECRETIILOR AURICULARE: obligatoriu!! Deoarece in putine cazuri apare trama de micelii
care pun diagnosticul
TRATAMENT: in exclusivitate local si consta in 2 faze:
1. aspiratie si pansament local cu alcool salicilic sau betadina 1-2 zile
2. unguente cu antifungice : exoderil, clotrimazol, pimafucin, dupa rezultatul antifungigramei.

38. Otita medie (toate- ac, cr, cu timpan inchis si deschis)

Clasificare:
1. otite cu timpan deschis :
- acute = otita supurata acuta
- cornice = otita supurata simpla/ otita supurata cronica propriu-zisa
2. otite cu timpan inchis:
- acute = otita seroasa acuta
- cornice = otita seromucoasa

OTITA SUPURATA ACUTA

-proces inflamator acut al mucoasei UM de etiologie bact (h. influenze, streptococcus pneumonie)
-fact favor: deviatia de sept cu rinita cronica hipertrofica, vegetatii adenoide, traumatismele timpanului, bolile
infecto-contagioase
Exista 4 faze distincte simpatomatologic si ca aspect otomicroscopic:
a. faza congestiva:
1. otalgie vie cu caracter pulsatil cu iradiere in reg temporala sau mastoidiana
2. hipoacuzie
3. febra 39C
4. timpanul este rosu sumbru cu disparitia elem anatomice (maner ciocan apofiza scurta a ciocanului)
dar in pozitie normal
b. faza colectata : simptomele se accentueaza  timpanul intens congestionat bombeaza in zona cea mai
depresibila unde nu exista decat 2 straturi in structura lui, desupra ligamentelor maleolare si debordeaza
peste ele formand o adevarata punga
c. faza supurata: simptomele se amelioreaza  durerea dispare, dar apare secretia auriculara purulenta
aerate care in timp devine franca.
 Otomicroscopic -> dupa aspirarea secretiilor abundente se observa perforatia timpanului in cadranul antero-
inf, zona care este cea mai putin vascularizata si unde s-a produs necroza
d. faza de cicatrizare: sub tratament acuzele se amelioreaza progresiv, mai persista o hipoacuzie cu
senzatie de ureche infundata care si ea se amelioreaza pana in 3S. Timpanul se inchide iar congestia se
retrage spre manerul ciocanului
TRATAMENT:
a. faza congestiva:
o tratament general: ATB active pe flora mentionata (AMOXICLAV, AUGMENTIN,
KLACID 2G/ZI sau PENICILINA INJ 2-4 ml/zi)
o tratament otologic: decongestionante locale (BORAMID)
o tratament rinologic: vasoC puternic (Rinofug) cu precadere in nara de aceeasi parte cu
otita
b. faza colectata:
o tratament general: idem
o tratament rinologic: idem
o tratament otologic: paracenteza sub microscop care asigura o incizie larga de la ora 12 la
6 fara a leza lantul osicular, deschide toate fosetele de la nivelul capului ciocanului, cat si
cele 2 zone, atica si antru, separate pe o sectiune sagitala prin o zona mai ingusta si
oferind astfel un drenaj complet.
Momentul de paracenteza e impus de pulsatilitatea timpanului.
Dupa paracenteza se recomanda: pansamente otice cu solutii de Adrenalina din fiolaj pt un drenaj eficient.
c. Faza supurata:
o Tratament general si rinologic: idem
o Tratament otologic: aspiratii ale secretiilor si pansamente simple de drenaj cu solutii de
alcool boricat 4% sau Ab conform antibiogramei
d. Faza cicatriciala: se mentine numai drenajul trompei Eustachio prin instilatii nazale.
Evolutia este de 7 zile sub tratament corect, dar pot interveni si complicatii in cazul altor agenti virulent,def
imunitar, trat incomplete -> propagarea inf spre celulele mastoidei = otomastoidita acuta, labirintite seroase

OTITA SUPURATA CRONICA SIMPLA (MEZOTIMPANALA)

-inflamatie cronica a mucoasei UM
CLINIC:
1. Otoree seromucoasa care evolueaza in pusee de obicei acutizate la puseele de infectii rinofaringiene
2. Hipoacuzie de transmisie, care se accentueaza in timp
Aceste acutizari si remisiuni nu se insotesc de complicatii infectioase, motiv pt care este considerate ca forma
benigna de otita cronica.
Otomicroscopie -> dupa indepartarea secretiilor se observa o perforatie mezotimpanala(lasa o zona de timpan
indemn pana la insertia pe cadrul conductului extern). In faza de remisiune, timpanul este normal colorant alb-
sidefiu, dar congestionat in faza de acutizare.
TRATAMENT:
a. Faza de acutizare: aspiratii si pansamente de drenaj zilnice cu ATB conform antibiogramei si pana la
rezultatul bacteriologic cu alcool boricat 4% si obligatoriu instilatii nazale cu vasoC tipizare (Rinofug,
Olinth, Bixtonim)
b. In perioada de ureche uscata: se identifica si se rezolva chirurgical cauza disfunctiei tubare ( deviatie de
sept, rinite hipertrofice) si la 2 luni -> TIMPANOPLASTIE

OTITA CRONICA SUPURATA PROPRIU-ZISA (OTOREEA PURULENTA)

-proces inflamator cronic caracterizat prin prezenta unui epiteliu malpighian, migrant, keratinizat, descuamant
-etiologie exclusiv bacteriana
Anatomopatologic: in UM se produce un proces de metaplazie cu formarea epileliului malpighian care clinic
apare ca un tesut de granulatie ce prolifereaza formand polipi. Imporant este faptul ca la nivelul lui este sediul
unor procese enzimatice continue indiferent de aspectul clinic si care determina osteita atat a lantului oscicular
cat si a peretilor si explica calea cea mai frecventa de complicatii endocraniene.
Un alt element caracteristic: prezenta COLESTEATOMULUI = tumora epidermica produsa prin migrarea
epiteliului din conduct pe lantul osicular si rasfrangerea incat stratul descuamant revine la interior. Toata
magma de descuamare se strange la interior, colesteatomul se mareste progresiv si se adauga prin presiunea
mecanica la distrugerea peretilor UM sau celulelor mastoidiene.

CLINIC:
1. Otoree fetida
2. Dupa aspirarea secretiilor  perforatie marginala care nu mai lasa nimic din membrane timpanica fata
de cadrul timpanal. Aceasta leziune permite foarte usor migrarea epiteliului din conduct in UM si
formarea colesteatomului care se prezinta ca o masa alb sidefie, moale, insensibila la palpare,
nevascularizata
Otomicroscopic -> elemental care dominca este polipul auricular sesiul cu punct de plecare din zona de osteita
de aspectul unei formatiuni rotunde usor depresibila, nedureroasa, usor sangeranda, de coloratie rosie, bine
delimitate de peretii conductului
3. Hipoacuzie de transmisie, dar poate fi si perfect normal, sunetul transmitandu-se prin colesteatom
Evolutie: spre o complicatie endocraniana, deci singurul tratament care se impune este cel chirurgical!
TRATAMENT: chirurgical, vizeaza 2 aspecte:
1. Eradicarea proceselor de osteita din UM si mastoid
2. Functional -> redare a auditiei prin refacerea montajului osicular
Acesti 2 timpi pot fi realizati in o singura interventie cand se curate perfect colesteatomul sau in 2 timpi la un
interval de cel putin 6 luni cand exista suspiciunea ca vidarea colesteatomului s-a facut neglijent.
!! Se impune controlul casei la un an de zile pt a surprinde formarea unui colesteatom din resturile epidermice
fiind suficienta pt colesteatomale secundare o insula infima de celule.

OTITA SEROMUCOASA
-epansament lichidian prin process inflamator subacut sau cronic a UM in spatele unui timpan fara solutie de
continuitate.
CLINIC:
a. Subiectiv:
1. Hipoacuzie de transmisie cu scadere de 30 db pe frecventele conversationale, la copil bilateral, la
adult unilateral
2. Cu timpul aceasta devine mixta, antrenand prin lipsa de stimulare si UI in asa zisul process de
labirintizare

Sensul corect de otita seromucoasa acuta poate fi numai la copil in cea ce se numeste otita congestive
care insoteste puseele de adenoidita acuta.
Otomicroscopic -> timpanul este rozat cu disparitia elementelor anatomice, dar in limita normal ca pozitie fata
de insertia pe cadrul timpanal,
Ea dispare spontan la 14 zile de la adenoidectomie, dar necesita o urmarire audiometrica; daca persista scaderea
auditiva se recomanda 3 cure de tratament cu AINS +/- Ab si la persistent simptomelor: aerator transtimpanic.
La adult: pt catarul acul tubotimpanic este sufficient tratamentul cu PSEUEFEDRINE CENTRALE si manevre
de stimulare a trompei Toynbee, dar obligator de identificat o cauza rinologica a disfunctiei tubare (deviatie de
sept, rinite, polipoze).

Formele cornice edifice diferite aspect otomicroscopice, de la punga de retractile la otita fibroadeziva si
atelectazia urechii.

PUNGA DE RETRACTIE: invaginatie partial sau totala a timpanului secundara unei presiuni negative cat si
prin subtierea structurii fibroase, in urma distrugerii structurii de collagen timpanale prin process inflamator
cronic.
Evolueaza in 4 faze dupa Sade:
1. Stadiul 1 = debutul invaginarii cu orizontalizarea manerului ciocanului
2. Stadiul 2= invaginare pronuntata care poate fi decolabila la Valsalva
3. Stadiul 3= invaginare necontrolabila la microscop cu descuamare
4. Stadiu 4 = evolutie spre colesteatom

TRATAMENTUL: in exclusivitate chirurgical si se aplica la 2 luni dup ace a fost rezolvata cauza rinologica a
disfunctiei tubare: devieti de sept, rinita cronica, polipoza.
Stadiul II -> decolarea transmeatala a fiilmului epidermica de pe lantul osicular si intarirea timpanului prin
grefon pericondrocartilaginos tragal
Stadiul III -> frezarea zidului aticii pt eliberarea fundului pungii de pe peretele intern al casei si lantul osicular
si intarirea timpanului cu grefon pericondrocartilaginos
Stadiul IV- >mastoidectomie urmata de decolarea timpanului cu intarirea prin grefon pericondrocartilaginos
tragal

OTITA FIBROADEZIVA: process sechelar caract prin retractia partial sau totala a timpanului, coalescenta
mucoasei de la fata interna a timpanului in urma unui process initial inflamator apoi fibros ireversibil , la care se
adauga liza osiculara sau colesteatom
TRATAMENT: identice cu ele din Sade IV.

39.Complicatii otite si otomastoidite (endocraniene,paralizie facial, exterior)

Complicatiile otitelor medii suppurate propriu-zise pot fi impartite dupa locul de producere a efractiei prin
osteita de vecinatate si liza osoasa:
 La nivelui urechii medii: labirintita, paralizia de facial;
 La nivelul mastoidei:
- Exocraniene: otomastoidita exteriorizata
- Endocraniene: meningita otogena, tromboflebita de sinus lateral, empiemul
epidural, abcesul cerebral, abcesul cerebelos, hidrocefalia otogena, sindroamele
Bergman.
Otomastoidita exteriorizata: reprezinta cea mai frecventa complicatie a inflamatiei UM, prin osteita corticalei
externe a mastoidei si imbraca diferite forme clinice dupa difuzia puroiului.
CLINIC:
1. process infectios sever cu stare generala alterata
2. hiperleucocitoza cu VSH crescut
3. otalgie pulsatila
4. otoree
5. durere la presiunea mastoidei
6. in forma retroauriculara, tegumentele retroauriculare capata aspect inflamator cu decolarea pavilionului
urechii
Otomicroscopic -> dupa aspirarea secretiilor fetide, aspectul este tipic din forma de otita, cu timpan
congestionat ingrosat, perforatie marginala cu sau fara colesteatom.
Acest process trebuie diferentiat de:
a. furunculul CAE sau otita externa cu adenoflegmon retroauricular, in care elemental definitoriu este
pastrarea santului retroauricular (semn Jack)
b. parotidita (disparitia santului retromandibular)
c. limfadenita cervicala(tumefactie cervicala fara modificari de timpan)
Examenul Rx in pozitia Schuller confirma zone de osteoliza si osteonecroza. Fistulizarea externa se produce
in diferite moduri, cum ar fi:
 fistulizare spre reg occipital
 fistulizare spre zona retroauriculara
  fistulizare spre varful mastoidei cu fuzare spre muschiul sternocleidomastoidian determinand
torticolis sau spre burta posterioara a muschiului digastricc determinand trismus pluss
tumefactia dureroasa inflamatorie clasica in regiunea cervicala superioara sau mandibulara
 fistulizare spre zona temporo-zigomatica, in special la copii, determinand edemul
hemifaciesului
 fistulizare in CAE, postero-sup sub forma fistulei Gelle
TRATAMENT: mastoidectomie, cand consideram ca leziunile au determinat process de osteita mastoidiana si
au aparut complicatii locale tip fistulizare, paralizie nerv facial sau cele endocraniene.

PARALIZIA DE NERV FACIAL

Nv facial= nv mixt, avand o component motorie, una senzitiva, una senzoriala si una autonom vegetative
Paralizia de nerv facial poate fi de natura central/periferica.
a. Lezarea facialului motor -> determina modif ale motilitatii muschilor mimicii cu pareza si paralizie
motor.
Se poate observa la inspectie sub forma asimetriei faciale si a tulburarilor de motilitate a muschilor mimici,
cu disfunctii fonatorii,masticatorii, de deglutitie, cu hipotonie sau atonie muscular, absenta reflexului
cornean, absenta reflexului stapedian obiectivat prin impedancemetrie.
Este necesara testarea excitabilitatii nervului (test Hilger) ce arata tipul de conductibilitate a nervului si
starea placii motorii si a fibrelor muscular. Inreg se face sub forma electromiografiei.
Lezarea nervului facial motor poate fi :
- Genetica: sdr Moebius si Melkerson-Rosenthal
- Traumatica
- Chirurgicala: otologica, cofochirurgie, neurochirurgie, chirurgia parotidei
- Inflamatorie(cea mai frecventa complicatie a otitei medii acute si cornice)
- Tumorala(neurinom facial, tumora glomica jugulara, tumori parotidiene)
- Idiopatica : paralizie facial esentiala (boala Charles Bell)
b. Lezarea intermediarului Wrisberg cuprinde:
 Afectarea facialului senzitiv ce este de tip:
- Iritativ -> determinand nevralgia otica sub forma de otodinie, otalgie reflexa si
otonevralgia;
- Distructiv -> manifestata prin anestezia zonei Ramsey Hunt;
 Afectarea sistemului sensorial guezic al facialului prin tulburari lingual ce se
exploreaza prin chimiogustmetria Bornstein(sensorial) si electrogustmetria Krarup
(neurosenzorial)
 Afectarea sistemului autonom vegetativ secretor al facialului. Se manifest ape axul
petros vidian lacrimal sip e axul chordal submandibular.
Evaluarea se face prin:
1. Testul Schirmer(dacriometria) ->sediul leziunii supra sau subgeniculate
2. Testul Blatt(sialometria) -> leziunea poate fi supra sau subchordala
Clinic, diferenta intre o paralizie periferica si central este data de faptul ca in cea central predominant este pe
facialul inferior, fara semnul Charles Bell.
TRATAMENTUL este variabil in functie de cauza:
 In otita medie supurata acuta: antibioterapie masiva + miringotomie larga
 In otita medie supurata cronica : mastoidectomie cu ablatia zonei osteitice, a colesteatomului cu
decompresiune a nv din apeductul lui Fallope de la patrunderea in urechea medie pana la gaura
stilomastoidiana.
 +trat general cu AINS, Ab, Vitamine, vasoD in cocktail perfuzabil
Esec therapeutic -> neurogrefa de facial, in general cu nerv mare auricular.
67.Anatomia clinica a laringelui.-laringele este un organ musculo-fibro-cartilaginos, situat deasupra traheei si
sub faringe in care se deschide prin vestibulul laringian delimitat prin coloana laringiana.
Forma-piramida triunghiulara cu baza anterosuperioara deschisa in hipofaringe si varful in continuarea traheei.
Fata posterioara reprezinta peretele anterior al hipofaringelui. Fetele antero-laterale fiind acoperite de lobii
laterali ai glandei tiroide, de muschii subhioidieni si tegumentele regiunii cervicale anterioare.
Raporturi: antero-lateral - piele,tesut celular subcutanat,aponevroza cervicala superficiala, ce prin unire
formeaza linia alba cervicala si loja viscerala ce contine ductul laringo-traheal, faringo-esofagian corpul glandei
tiroide;lateral-lojele carotidiene;posterior –corpurile vertebrale V,VI,VII cervicale, marginea superioara a
epiglotei. Scheletul este alcatuit din 3 cartilaje mediane (cricoid,tiroid,epiglota) si 2 aritenoizi situati lateral.