Sunteți pe pagina 1din 130

Bucovina Literară

publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXI, Nr. 10-11-12 (356-357-358)/2020


REDACTOR-ŞEF: Revista apare cu sprijinul financiar
Alexandru Ovidiu VINTILĂ al Consiliului Judeţean Suceava,
prin Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”.
REDACTORI:
Mihaela GRĂDINARIU
Ioan MATEICIUC
Isabel VINTILĂ

COLEGIUL REDACŢIONAL: Număr ilustrat:


1. copertele – cu reproduceri
Nicolae CÂRLAN
după lucrări ale artistului plastic
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Ammar Alnahhas;
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
2. interiorul revistei – cu reproduceri
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.) după lucrări ale sculptorului
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC Ion Mândrescu, din cadrul
expoziţiei „Omul, timpul, spaţiul”,
COLABORATORI PERMANENŢI: Muzeul de Istorie, Galeria „Pod”, Suceava,
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) 19 august 2020 - 31 ianuarie 2021
Liviu ANTONESEI (Iaşi) (foto: Petru Palamar).
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Conceptul grafic al revistei:
Paul EMOND (Bruxelles)
Ioan Mateiciuc.
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia: Redacţia revistei Bucovina literară


Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava urează cititorilor şi colaboratorilor
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com. Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AUTOGRAF Dan COMAN

Foto: Rafal Komorowski

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


2 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Constantin Severin, Bibliotecarul infernului,

REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Iaşi, Cartea Românească Educaţional, 2019

C ând l-am cunoscut pe Constantin Severin,


în urmă cu peste 18 ani, de abia ieșisem de
pe băncile facultății și intram în fascinanta, cum mi se
Regală era situată în aripa stângă a Palatului Reale, re-
şedinţa viceregilor din Capodimonte, iar eu eram obiş-
nuit să studiez acolo încă din perioada adolescenţei, în-
părea pe atunci, lume a presei scrise. Constantin Seve- drăgisem rafturile din lemn de nuc pentru cărţi vechi,
rin mi s-a dezvăluit, așa cum îl cunoaștem mulți dintre incunabule şi manuscrise, cu frumoase ornamente
noi, intelectualizat, pasionat de arte, cultură și, nu în florale, scaunele înalte şi elegante îmbrăcate cu catifea
ultimul rând, poezie. Nici nu îmi închipuiam atunci franţuzească de culoare albastră, micuţa masă pentru
că voi scrie astăzi despre proza lui Constantin Severin, ceai din lemn de santal, unde o mână de femeie sosită
despre personajul său masculin care descoperă secretul în vizită părea un trandafir japonez, sofalele stil Empi-
nemuririi în inima unei biblioteci secrete în care va re acoperite cu catifea liliachie, draperiile aurii legate
avea acces după ce va parcurge un drum pe care l-am cu panglici din satin alb şi în special naturile statice cu
putea numi inițiatic. Poate că perioada în care l-am re- vaze de flori din sticlă, inscripţii pe vechi hârtii, care pă-
găsit pe Constantin Severin la Biblioteca Bucovinei a reau să plutească deasupra obiectelor, precum AMOR
fost prolifică pentru prozator care, se pare că s-a lăsat IN UMBRARUM, candele şi clepsidre ale pictorului
inspirat de acest loc, un adevă- local, Francesco Solimena, al cărui
rat creuzet alchimic. Iată cum, în susţinător fervent era Cardinalul
paginile cărții îl recunoaștem pe Vincenzo Orsini, devenit ulterior
bibliotecarul Constantin Severin, Papa Benedict al XIII-lea.”
spirit cercetător și analitic, visător Prințul Eugen de Savoia
și acribios în investigațiile sale de este impresionat de cunoștințele
ordin cultural: „Din zori şi până lui Giovanni Esposito, de puterea
seara târziu eram îngropat de viu sa de pătrundere și îl invită să lu-
în slove şi semne din numeroase creze la Biblioteca Imperială din
culturi, le respiram şi le degus- Viena, loc în care nu va sta mai
tam pe îndelete, le deformam şi mult de un an pentru că i se va în-
le refăceam la loc sau în alt chip, credința o secretă și fascinantă mi-
le ordonam ca într-o carte de vise, siune: „Probabil Prinţul Eugeniu
făceam statistici complicate despre de Savoia a fost plăcut impresionat
frecvenţa vocalelor şi consoanelor de taifasul nostru de peste două
în scrierile unor autori celebri, dar ore, în care subiectele au început
şi în limbajul cotidian al cititorilor să se înşire precum mărgelele pe
mei, cu toţii intelectuali de vază ai aţă, de la Caravaggio la Vico şi
oraşului”. Descartes, de la alchimie şi magie
Povestea din acest volum la istoria oraşului Napoli, fiindcă
este simplă. Giovanni Esposito, în final mi-a lansat neaşteptata şi
bibliotecar în Napoli, este fasci- măgulitoarea invitaţie de a deveni
nat de insula Ada Kaleh, pasiu- bibliotecar la Biblioteca Imperială
ne pe care o împărtășește cu alte din Viena, care rivaliza atunci cu
personaje din carte. Încă de la începutul romanului, Biblioteca Vaticanului. Am acceptat fără să stau prea
Constantin Severin lasă cititorul să pătrundă în lumea mult pe gânduri, iar peste trei luni eram deja în cel mai
fabuloasă a bibliotecii, descriind cu măiestrie și vădi- important oraş de pe tot cursul Dunării”.
tă plăcere Biblioteca Regală din Neapole: „Biblioteca Împăratul Carol al VI-lea și Prințul Eugen de
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 3
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Savoia hotărăsc că Giovanni Esposito poate avea grijă și invocații sacre cu încărcătură primordială”. În 250
de biblioteca subterană construită sub insula Ada Ka- de ani de viață prelungită de magia tăblițelor de sma-
leh, loc care închidea documente secrete, manuscri- rald, Giovanni Esposito trece prin numeroase locuri
se medievale asupra cărora planau blesteme sau care (Napoli, Viena, Ada Kaleh, Belgrad, Orșova, Tekija)
și cunoaște numeroși oameni. După scufundarea in-
sulei Ada Kaleh în anii ’70, în urma construirii hidro-
centralei Porțile de Fier, Giovanni Esposito se simte
dezrădăcinat și nu mai înțelege rostul nemuririi sale,
nici plăcerea că deține viața eternă. Mai mult, se sim-
te dezgustat și regretă că nu s-a legat cu lanțuri de
insulă înaintea scufundării. Astfel, sentința lui Thoth
care îi venea deseori în minte, pare că nu mai are nici
o semnificație (Cheia către lumile din interiorul tău se
găsește doar în interiorul tău). Ajunși la finalul roma-
nului, ne-am dat seama că această cheie este livrată
de Constantin Severin undeva în primele pagini ale
cărții moment în care nemurirea lui Giovanni Esposi-
to nu părea posibilă: „Ceea ce este autentic și rezultat
al unui drum de suflet va rămâne în picioare oricărei
răsturnări de valori umane, pentru că a trecut pragul
umanului și a pornit spre Dumnezeu”.
Paul Gorban spunea despre romanul de față că
tehnica în scris a lui Constantin Severin stârnește in-
teresul pentru lectură și că în povestea captivantă ne
putem regăsi fiecare dintre noi. „Obsesiile culturale,
cele carnale, cele sociale, precum si cele mentale ale
personajului principal ne fac să trăim cu intensitate
fiecare pagină a acestei cărți, cu atât mai mult cu cât
ai mereu senzația că din cititor poți deveni treptat un
personaj al romanului”, subliniază pe coperta a IV-a
Paul Gorban. De fapt, toate obsesiile din acest roman
se reduc la una singură cât se poate de serioasă și de
chinuitoare pentru omenire: moartea. Povestea bibli-
otecarului infernului nu este pentru autorul romanu-
lui decât un pretext pentru a dezbate, cu ton eseistic
fuseseră interzise de Inchiziție, manuscrise cu foi din pe alocuri, problematica vieții și a morții, a capacității
vellum otrăvite, o bibliotecă a Răului în adevăratul ființei umane de a se desprinde de condiția comună a
L U X

sens al cuvântului. Tăblițele de smarald ale atlantu- muritorului.


lui Thoth pe care le studiază în răstimpul petrecut în „Romanul e impresionant. Suprapus în diferite
această bibliotecă a Infernului îl vor face pe Giovanni straturi, borgesian. Și tonul e acaparator”, susține Ni-
Esposito nemuritor: „În planul biografiei personale, chita Danilov în revista „Orizonturi culturale italo-ro-
descoperirea tăblițelor de smarald și descifrarea lor mâne”. Noi am spune că în carte îl regăsim pe însuși
a constituit o imensă cotitură existențială deoarece autorul romanului: pasionat de filozofie și istorie, de
F

Thoth m-a învățat să mă eliberez din încătușarea căr- studii culturale, de literatură, de artă, fin observator al
E

nii după propria voință și să-mi prelungesc tinerețea naturii umane, veșnic admirator al femeii frumoase,
la nesfârșit prin tehnici de meditație în anumite po- un descriptor înzestrat, inventiv, un avizat arheolog al
R

ziții, legate și de punctele cardinale, rostind cuvinte ideilor și un rafinat intelectual.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


4 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Teoria tipicului”

A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU

N ici o valoare morală nu e mai pură decît


speranța neîmplinită.
*
rătatea ca aspirație și singurătatea impusă? Nu cumva
orice singurătate este, în esență, impusă?
*
Octavio Paz propune reintroducerea cuvîntu- G. Călinescu a crescut nemăsurat în ochii mei,
lui compathia, utilizat de Petrarca, desemnînd senti- grație dragostei sale de animale. Omul care s-a închis
mentul dragostei transfigurat de bătrînețea sau boala trei zile într-o odaie pentru a-l plînge pe cîinele său
iubitei. Fofează mi se pare impresionant în sine.
* *
Paradisul gîndurilor care nu s-au născut sau al Consolarea pe care ți-o dă faptul că unele do-
celor ce au fost uitate. rințe dispar înaintea dispariției noastre.
* *
Nu poți trăi decît prin micile impulsuri ce te Eroarea: fața întunecată a vitalității. Totuși o
poartă înapoi, spre trecut, sau înainte, spre viitor. Do- față a vitalității.
rința poate fi și paradoxal retrospectivă, prin scandalul *
delicat al nostalgiei. Lipsit de mobilitatea pe care i-o Să scrii fără plăcere, stăpînit doar de chinuitoa-
imprimă celelalte două timpuri, prezentul e un timp rea amenințare a nonexpresiei. Din teama de tăcere
inert. și gol.
* *
Teoria tipicului, la modă în epoca „realismului Peisaj geologic: anorganicul degajîndu-și mira-
socialist”: un soi de colectivizare, de colhoz estetic. jul pentru a distra viața.
* *
„Banalitatea, crunta banalitate a răului” (Han- Orice dorință e o violență aplicată existenței.
nah Arendt). Dacă Răul e crunt de banal, Binele nu Din care motiv, budismul.
poate fi niciodată banal, e doar simplu. *
* Atras de Imposibil ca de un extaz.
Un vizionar, care începe de pe-acum să măsoa- *
re versurile acestor ani cu tona și tablourile cu kilo- Nici o tristețe nu are credit fără un sacrificiu
metrul pătrat. care s-o justifice interior.
* *
Frumusețea e o formă imanentă de inteligență Uneori durerea e o simplă chestiune de poziție
a spiritului. Nefiind obligată a se autoreflecta concep- a trupului sau a conștiinței.
tual, produce suspiciuni în planul conceptului gelos. *
* Suferința reală nu poate fi vulgară.
Mi-e milă de acele mistere mici, umile pe care *
nimeni nu le bagă-n seamă. Scriptor. Ușurarea pe care o încercăm atunci
* cînd găsim o comparație nimerită, probă a împreju-
Ani, zeci de ani a strigat în tine o tinerețe pre- rării că lumea concretului în care ne aflăm e capabilă
lungită de care-ți era jenă. Acum a început a-ți șopti o încă, prin autoritatea sa ancestrală, a ne ocroti.
senectute care se sfiește, ea, de tine. *
* Prin însăși disimularea sa, ipocritul dă dovadă
Se poate face oare o distincție clară între singu- că se disprețuiește pe sine.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 5
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

JURNAL COMENTAT Liviu Ioan STOICIU N-ar strica să apară o direcţie nouă în literatu-
ra română în aceste vremuri de „pandemie”

M ă tot întreb dacă „pandemia” actuală (o


pun în ghilimele fiindcă n-a fost declarată
oficial) va fi o piatră de hotar la care să se raporteze lu-
falimentarea veniturilor muritorilor de rând (nu a celor
din domeniul medical și farmaceutic, nici a celor din
administrațiile de stat abuzive), în numele protejării
mea, să spună „înainte de Covid 19, în timpul COVID în fața acestui virus, intră de acum în zona absurdului
19 și după”, sau „înainte de noul coronavirus (SARS nostru politic, dus la extrem.
COV-2), în timpul noului coronavirus (SARS COV-2) Sunt și eu un martor al acestor vremuri infec-
și după”. În genul „înainte de Revoluția din Decembrie tate cu noul coronavirus. Peste acest an 2020 privind,
1989, în timpul Revoluției și după”... Îmi e în conti- cultura, actul de creație a avut de suferit, teatrele, nu
nuare greu să înțeleg de ce trebuia să se oprească lumea mai departe, au stat mai mult închise, pur și simplu
în fața acestui nou coronavirus. Au speriat planeta și actorii au ratat premierele. S-au anulat pe rând mani-
sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS- festări literare (inclusiv acordarea Premiului Național
CoV) și sindromul respirator acut sever (SARS-CoV), de Poezie „Lucian Blaga” la Lancrăm-Alba). S-a tot pus
să dau numai exemplul lor, și lumea și-a văzut de viață, pe tapet transmiterea online a festivalurilor de teatru
n-a fost blocată economia, n-a fost distrus turismul, nu și literare, cu premieri la concursuri. Pe mine nu m-au
s-au închis școlile și actele de cultură n-au fost suspen- făcut curios să mă uit la aceste ediții online. ICR a găsit,
date, n-a fost pusă sub semnul întrebării starea spiri- în 10 septembrie, formula de a ține la București Gala
tuală colectivă și starea psihică a fiecăruia dintre noi... Poeziei Contemporane (și înainte de ea, o dezbatere
Din martie 2020 trăim cu sufletul la gură, în restricții, despre poezia română, azi) în formație restrânsă, mode-
carantină și izolare, cu masca pe față și ținând distanță rată de Nicolae Manolescu în aer liber, într-o grădină,
unii de alții „în spațiul public”, deși s-a demonstrat că cu măști pe față și distanțare fizică (care s-a transmis și
nu ajută la mai nimic, COVID 19 își vede de drum și pe Facebook, în direct). Uniunea Scriitorilor condusă
mai triumfal în unele locuri (și așa va face până se va de Nicolae Manolescu (care în România literară îi face
stinge de la sine, ca la orice gripă; nici un vaccin nu-l va praf pe cei ce cred în libertatea de mișcare și de expresie
putea stopa, fiindcă și COVID 19 își schimbă tulpina în vremuri de „pandemie”, condamnându-i pe cei ce
din mers; chiar dacă vom face caz de „lockdown”). De protestează) a acordat, apoi, „față în față”, premiile ei
ce lumea n-a luat de bună experiența Suediei, care a pe anul 2019, „în condiții speciale, respectând normele
lăsat populația să se autoimunizeze (ca în fața oricărei impuse”, la Casa Vernescu. Nu același lucru s-a întâm-
gripe, unele gripe fiind mai violente, altele mai ușoare) plat însă cu Gala Scriitorii Anului (în 6 noiembrie, la
și azi e bine mersi? Trebuie să ne învățăm să conviețuim Iași), moderată tot de Nicolae Manolescu, dar exclusiv
cu acest COVID 19, așa vrea mama natură, ne-a pus online... În general scriitorii s-au resemnat cu „izolarea
iar la încercare (fie și în numele împuținării naturale acasă”, fiind învățați să stea la masa de scris, impresio-
a populației globului). E uimitor că autoritățile de pe nați de infectările cu noul coronavirus, puțini dintre ei
toate continentele au pus brusc (începând cu China, au mers în vacanță la mare și la munte, în țară (puțini
de unde ar fi pornit acest virus) sănătatea populației pe merg în vremuri normale în străinătate). E de așteptat
primul plan, încercând să o protejeze de acest virus vi- să apară mari cărți inspirate de această nebunie colec-
rulent (probabil speriate de o eventuală revenire a „gri- tivă legată de COVID 19 (deocamdată sunt publicate
pei spaniole”, similară cu „gripa aviară” de azi, care ar în reviste jurnale din viitoarele cărți cu vitejiile celor ce
fi ucis, în 1918 și 1919, între 50 și 100 de milioane de stau „cu forța” în casă, mai mult sau mai puțin bolnavi).
oameni; morți puse tot pe seama sistemului imunitar Deși, dacă stau și mă gândesc, Revoluția din Decem-
slăbit). Dar azi pe mai departe se moare tot de inimă brie 1989 (care ar putea fi comparată prin intensitatea
și de cancer în primul rând, nu de COVID 19. Nu sentimentelor puse la bătaie pe piața literară) n-a scos
contestă nimeni existența acestui virus periculos, dar nici o capodoperă... Anul acesta au apărut cărți mai
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
6 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

bune sau mai proaste (Gabriel Chifu a scos o carte de noi (ale „pandemiei”) o schimbare radicală naturală în
versuri-eveniment, în timp ce Mircea Cărtărescu a pu- literatură n-ar fi stricat. Poate va apărea, totuși, dacă se
blicat o carte de versuri surprinzător de slabă, conform va lungi boala.
primirilor critice în revistele literare care contează). În
absența târgurilor (Bookfest la sfârșitul primăverii și 3 noiembrie 2020. BV
Gaudeamus la sfârșitul toamnei), anulate din motive de
COVID 19, cărțile originale de literatură rămân pen-
tru „publicul avizat” nevalorificate. Am văzut pe Face-
book „maratoane de poezie” locale și internaționale, în
care poeții își publică din producția proprie mai veche
sau mai nouă în limba română și în limba engleză, or
fi avut vreun impact? Normal
ar fi fost să crească numărul ci-
titorilor în această perioadă de
restricții, cum să nu; s-a con-
statat că s-a cumpărat orice fel
de carte (școlară, de divertis-
ment, de specialitate), numai
cartea de poezie și de proză
originală românească nu...

T A T
Altfel, revistele literare impor-
tante au apărut nesmintit în
aceste vremuri („pe hârtie” și
online), el dau de curiozitate măsura determinării
impuse de acest nou coronavirus, n-am observat

N
nici o schimbare în conținutul textelor publicate,
poartă aceeași calitate cu care suntem obișnuiți –

E
de ce n-o fi apărând acum o direcție nouă în po-
ezia, în proza, în critica românească? La vremuri

C O M
A L
N
R
U
J

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 7
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

P O ES I S Horia DULVAC niciun copil nevăzut de doctor

în aceeași clipă dar în alt loc


propria ta moarte fusese
nu îmi reușeau prea bine mirosurile când ultimul pumn de pământ cădea pe sicriul onest
și toți întorceau spatele
cel mai bine e să te ascunzi
în clipă câteva milioane de oameni se gândeau
acolo se naște cel puțin un copil în timp ce făceau sex la ziua de mâine
plin de foame prostească alte milioane priveau pe furiș trupuri

mamele uită durerea ușor doar hoții își câștigau pâinea cu spaimă cinstită
în fiecare dimineață aproape de dumnezeu mai erau și excepții
soarele răsare plin de geometrie
în apartamente
prin ferestrele maternității populare mici în garsoniere catolice câteva
mai puțin în zilele noroase fete
udaseră batiste hectare cu lacrimi
în aceeași clipă când voi erați
fericiți iar femei puternice mirosind a săpun
cineva murea nu înțelesese își călcau lenjeria de noapte
nu le puteai vedea decât
mai ales că trupul în răcire se temea prin binoclu
de încăperile întunecoase
într-o celulă un pușcăriaș se ruga
dar era totodată curios citise el era cel mai liber
cartea tibetană a morților
putea să fie simultan cu mine lucrurile stăteau diferit crezusem
în sfârșit că orașul
ceea ce era să se împlinească va fi suficient de mare pentru aura mea

în aceeași clipă unii îndrăgostiți nu trebuia să se vadă


erau cuprinși de îndoială până nu îi va veni timpul
în definitiv nici ei nu înțelegeau
de ce se simt ușurați și vinovați pentru asta chestia e că începuse să-mi placă

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


8 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mă camuflam minunat – ce bun e camuflajul spunea (în somn) bunicul


nu te lăsa amăgit de închipuire
dar nu îmi reușeau prea bine mirosurile fură femeia și fugi
de prieteni toată viața

lacrimile sunt enunțuri sigure pune-ți o mască de câine


eu m-am slujit de ea cunosc hadesul
lacrimile sunt enunțuri sigure ca pe buzunarul meu propriu
se dau de gol se înghesuie să spună
tot ce au în tulburata și bagă de seamă vor să te jefuiască
lor citoplasmă de chip

în care plutesc avortonii mei preferați chiar la propria înmormântare


îi ucisesem cu Maria cea plină

de dragoste un prototip cu aparat excretor și rigoare


dar ne plăcea să vorbim despre ei să-i privim
plutind în gelatină adevărul e că îmi plăcea să fiu testat
ce-ar mai fi trăit fiecare pe bucățele la subsuori cum mă cerceta nașa
un prototip care îi umplea de uimire
erau drăguți dar cam proști
ca niște peștișori îndopați cu regrete cu perfecționat aparat excretor
și rigoare
am făcut odată greșeala să îi consolez inutilă și din belșug
“hai la tata” dar ei au răbufnit și mai tare ca urina șoarecilor prinși în capcanele foamei

atât le-a trebuit un pic de atenție stăteau pe ciuci erau consiliul de supraveghere al
au irupt din orbite ca două izvoare fabricantului
au spus că poate viața viitoare
udau cu exactitatea lor și au plecat fiecare la treburile lor
stânjenitoare din lumea de dincolo
picioarele mele de zeu egiptean
eu m-am simțit fericit
împietrit în memorie în sfârșit puteam să-i dezamăgesc
pe cei ce mă iubiseră

bunicul știa bine hadesul fără morți mai ales eram liber S
am rămas pe pământ doar eu și cuvintele pur și simplu
I

cu ochii în soare nu știam altceva decât să strâng firimituri


de timp miroseau
S

nu le înțelesesem substanța gravitația a brânză și zile uscate


E

dădeam inutil din aripi


le mele crude de humă adunam cu mintea numai a mea
O

mi-am scos până și masca toate subrutinele abandonate


sub ea fața lipsă
P

în cutia cu gesturi

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 9
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

niciun copil nevăzut de doctor să nu calc pe oasele lor atât de


curate
I S că începeau să lumineze
dincoace adică unde eram eu
nu mai era niciun copil nevăzut
de doctor
S

găleata cu fețe uzate


pe toți i-am lichidat i-am trimis la culcare
E

în camerele lor barbă albastră vine o vreme când te întrebi


le-am dat voie să-și ia cu ei farduri ce să faci cu fața cea veche
O

pernițe și arcuri
pe fața cea veche să o lași la intrare
P

acolo și-au scos măștile de avortoni în biserica cu gâtul lung în biserica lebădă în biserica
și au văzut împăcați că chipul lipsește cu gâtul întors în biserica
Sfânta Treime
nu mai avea cine să le facă observație
acolo pe dreapta e un loc de aprins
după ce i-am zvântat i-am rânduit loc întunecos pentru suflete moarte
în felul lor după sămânță
nu te speria de ziduri
chiar dacă își țineau pleoapele strânse le afumate
știam ce gând tainic rodea fiecare de sfinți și diavoli care îți fac cu ochiul
e doar jocul
pe categorii flăcărilor ni se pare totul
mergeam la sigur
după ușă e un vătrai și
apoi i-am îngropat în pământ un lighean de tablă țigănească
atent să nu le sparg oasele
crocante nu te grăbi
să nu dau peste grămăjoare religia ta să fie atenția
de dinţi reci (ca șoriceii cu capetele pline
pierduți la cazinouri de firimituri
le zilei
ca niște zaruri cu ochii în soare prudentă)

ca atunci când se trezeau dacă vei lua smerit pe limba-fâșii


pe racleta carnea tăiată bucățele
lui dom' doctor ce-i scosese în lume
vei vedea un copil drăgălaș
să nu iau pe cazma dimineţi poți să-l mănânci el n-are nicio premeditare în asta
cu lenjerii murdare oricum te vei simți sătul pentru prima dată în viață
ca un buchet de crini cărora le mirosea gura
ca chiloții rupți ai iubitei pe caloriferul din bucătărie după aceea vei vedea în ligheanul de tablă
galvanizată
să nu îi lovesc cu cazmaua în timp ce dorm o mulțime de fețe
în cripte frumoase cele mai multe
în sertare bolnave
de amnezia infantilă ale femeilor bătrâne căci ele au

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


10 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

la vârsta senectuții lângă biografia abandonată


printr-o eroare de programare
biologică ca hainele înainte de culcare
această subită limpezire ea e ofranda

nu te lăsa nici acum păcălit de înaintează cu carnea jupuită


masca lor mortuară cu ochii închiși nu doare
ca ai oarbei vizionare Baba Vanga o și lasă-te în voia
venețiană mască a voluptăților
luminii o nouă membrană
atinge-le cu mână cinstită
ele sunt ești tu nou-nouț și de acum încolo
bunicile și mamele noastre ea îți va fi numele

cu scalpurile lor luminoase (nu îți face griji pentru fața cea veche
ca niște felinare în biserică e o baborniță care golește
din morminte dolofane ligheanul cu fețe uzate
în curtea mirosind a urină de acolo le iau cerșetorii
scoate apoi fața ta știu ce să facă cu ele)
așaz-o cumpătat

S
I
S
E
O
P

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 11
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S Gabriela FECEORU Poeme

Foto: Zamfira Zamfirescu


S

„noul om
E

eu plus tu
nicio singurătate nu ne va locui”
O

(Marcel Vișa, dumnelike)


P

la>ora<cinci

hârtiile scrise printre copaci peste mâinile care le împrăștie - zboară


se răspândesc la fel ca vinilurile din vremea părinților noștri. când s-au întâlnit prima dată și noi am pornit din
primul lor sărut - alburii.
în spațiul acela unde mă simt răcoros de bine. mă întorc în locul unde îmi permit să îmi spun reala

amăgire.

acum sufletul șerpuiește prin somnul care nu vine prin amintiri și prin zăpadă.
în câteva ore voi fi dat la o parte gheața. când va fi să vreau, retrage-mă. când sper și exagerez și devin un fabulos
crin imperial udă pământul meu scrumat.
șuvoi rece. stropii peste pământ. egretele din materie pentru acalmie. invizibile Ecaterine. ea mi-a

zis să vin la tine. camerele tale sunt goale. ceaiul tău e cald. jar lângă cană. cană înconjurată de jar.
dacă nu sunt acolo niciodată, dar dacă aș fi? și nu ca să văd din nou catedrala unde ați îngropat eroii. ce simt eu
pentru tine să treacă oare cu ceai?

pot să petrec lângă tine ani care-mi rămân pentru muncă. pot să muncesc în colțul colibei tale (10 ore pe zi). dar
nu mai am arta seducției, cât am postit, doar știi. (ce absurd!)
și apoi dau inimi fetelor cu care te văd sărutându-te la story. de parcă aș fi eu. tu ce înțelegi de aici/ la ora cinci.

puțin cam târziu | a l p i n i ș t i

specimene de aripi zboară fără păsări un anime care ne apropie de țurțuri. adevărații oameni de zăpadă se
burdușesc și mănâncă materia din care sunt făcuți. zăpadă peste tot și fulgii ne cad peste pleoape.
iarna asta crăiasa e îmbrăcată în roșu. sângele ei nu cangrenează. pardesiul ei se apropie de trupul

cald al leșului zdrobit și încă palpită. omiduțe se strecoară în pantalonașii omului de zăpadă. el vine spre mine e o
treabă din care nu poate ieși fără ajutor.
vom vorbi ore în șir despre cum norii albi ca în fiecare an acoperă orășelul de iarnă muntos. la noi este frig. oasele
ne trosnesc. lingurile metalice răsună. furtuni de zăpadă ne acoperă gurile

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


12 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

chiar acum dacă nu ne vom apropia


cât timp poate rezista căldura umană?
mă vei lăsa mov. și tu vei fi mov. începem să visăm oameni și umbre
noi nu am vrut dar vântul ne apropie

avalanșa ne blochează împreună


noi nu am vrut dar natura ne apropie.
ce vom face de astăzi cu două trupuri apropiate care se călăuzesc precum bulgării. acum ne putem privi îndelung

cu priviri maronii - ferestre de noapte la nesfârșit. când sufletul tău este înghețat
și nu știe nimic. cioplesc în el un iglu.
mă așez în brațele tale - anemone. visez flori și îngeri. coronițe de fier. suntem singuri. ceilalți pier diferit. aici în
creste de munți unde atingerile sunt polare.

un gând înseamnă o faptă. hainele tale sunt lângă bocanci și eu scriu poezii despre iarnă pe tavan cu metalul din
cureaua ta. și apoi mi-o înfășor în jurul gâtului, cea mai scumpă bijuterie pe care o putem folosi alternativ.
dacă rămânem singuri va trebui să fim sinceri. joaca poate deveni declanșatorul corbilor. există o

variațiune de întâmplări. în ultima vreme nu ne mai prefacem că nu ne vedem. dimpotrivă. ne-am obișnuit atât
de mult încât mă vezi ca pe o balerină de cristal.
locuim împreună în spațiul strâmt. mâinile tale se rostogolesc peste mine. dar eu mă joc și acum de-a înzăpezita.

oricât ai fi de aproape trebuie să te apropii și mai mult. „dă-mi să-ți cos cămașa de gheață!” tu spui „nu. nu de
asta m-am dezbrăcat” răspund: „cred că a venit timpul să construim și un un pat în iglu”. suntem obosiți. ne
foim. peste noapte îmi topești gura.

Transylmagica

cerul se oprește cu norii deasupra gurii lui.


o pisică - și el – și eu.
pe cer. disperarea imaginilor provizorii.
mă chemi. strămoșii vorbesc despre
pajiști. femeilor întunecă nisipul albastru
– strat de jar întins ca o plajă de
marmură.

oricât ar fi de rău de aici nu mai plec


S
îmi șoptesc frunzele de toamnă - e o poveste
nu de azi pe mâine. răpitoarele flori de munte știu unde
I

am crescut alergând în picioarele goale întotdeauna


S

tulpini înflorindu-mi printre degete. mov și albastru și galben.


E

mov și albastru și portocaliu și roșu. cangrenez nisip albastru - beau


O

mă-ndrăgostesc într-o furtună de o vedenie - un bun pelerin


însoțitor cu care vorbesc mereu în visele mele. umerii mei se ridică pe ai lui
P

și pășim peste aceste gropi nesecate - izvoare ieșind din matcă


serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 13
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ne alipim ca într-un mănunchi din mulțimea de flori încoronate


stau pe o stâncă, lumea de-aici îmi pare o scenă de tablă
I S
S ce-am putea face cu lumea lor? aici suntem noi – emailați goruni.

s u s p e n d a ț i - agonie capitalistă
E

aș vrea să știu cum se transformă o amăgire într-un sens, cum se transformă firele de păr lungi în crestături la modă
- am aflat despre mine că îmi tund breton ca pe o formă de mutilare, ca să-l las pe restul să curgă lung.
O

cum devine un prieten de-alături iubitul unei fete ca mine. îmbrac cămășuțe albastre. ca să uit de
P

tine citesc Federici, beau cappuccino din căni imprimate și ceai, scriu cinci articole pe zi poezii, văd filme, structurez
idei, revin la jurnal, revin la discuție.
când voi veni la tine și creierul meu va drena sute de cărți consecutiv de parcă sunt un kindle gata să se reverse, o
moară stricată, toacă de biserică, să știi că aia e frica. dacă am să-mi acopăr ochii

cu degetele când mi te vei înfățișa dacă nu am să știu ce să fac, dacă mă așez într-un colț de cameră să știi că și aia
e tot frica.
mai întâi apare proiecția, apoi se nasc marile intenții și gesturile atât de umile. de exemplu strânsul în brațe
prietenesc.

o autogară cu tine și lumea a dispărut.


de atunci câți copaci înverziți și aurii și câte treceri ale unora. peisaje și pasageri.
poate așa cum atingi o mână care e obișnuită doar să scrie, poate așa cum atingi un creier care e obișnuit doar cu
pierderea. poate așa cum lași lacrimile lui să curgă pe obrajii tăi. poate așa cum îl

lași să mărturisească. poate nu suntem făcuți pentru plecare poate de asta nu ne-am apropiat mai mult. poate am
fi murit dacă atingerea ta m-ar fi lăsat fără atingerea ta. și apoi.
am așteptat atât. m-am panicat ca un stol de lilieci. bucurând nopți cu trezitul în toi. m-ai suporta așa? încep să
accelerez niște obiceiuri ale unui mecanism care dictează. dacă m-aș ridica din patul

tău când trupul tău curat și cald somnolent și visător și aș scrie aceste versuri? ai vrea să rămân? ai vrea să rămân?

P a r s i f a l | 1882
dacă noaptea e lungă, să mergem în Pennsylvania. wagner. bilețele. citat din memorie: „nu ne amintim zilele, ne
amintim momentele”.
iei o mașină. de data asta nu va muri nimeni. în față doar șosea, drum drept. pustiu. nu ne vede nimeni. tu-mi spui
planul & la care copac ne vom opri unde ne vom da

jos încălcălțările. le vom atârna de crengi. unde vom scrie pe pietre: am fost aici. ne vom șopti despre lagune. sărim
de pe mal în lacul unde înoți tao.
frunzele copacilor înghit rechinii.

ochii tăi sunt două imense evantaie


ilustrând poeme. s-a terminat noaptea. ar trebui să înceapă zorii. undeva după perdea. am senzația că de abia acum facem
cunoștință. rămânem într-un vagon de lagăr cu pereții decupați. culcați într-o pătură de lână. cerul e o flacără de candelă.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
14 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Amin Marcel MUREȘEANU

I S
S
Aleasa

E
O
Cultivatorul de flăcări
se scoală dimineața cu ochii lipiți

P
și dă foc rămășițelor nopții.
Toată ziua va cultiva flăcările,
le va întreține, va sufla în ele, și te scuturi de ele în râu.
le va crește și le va lumina, Atunci frunzele arinului se aruncă în apă
însă doar una va dura și le salvează.
până spre seară, pe care Când te vei duce la stupar
o va închide în sarcofagul să ceri miere, el, ca trezit din somn,
unei lumânări și o va pune se va mira și va zice:
la fereastră. ce este aceea?

Amin Mai multe răspunsuri greșite

Mă voi lupta pentru viața albinelor O nedreptate făcută celor mulți de cei puțini
ele sunt zidul dintre noi și moarte, nu este mai rea decât o nedreptate
în lunga lor viață nu au avut făcută celor puțini de cei mulți.
un dușman mai înverșunat decât omul O nedreptate făcută celor puțini de cei mulți
și mai perfid. Scriu în aer cu aripile, nu este mai rea decât una făcută
trimit semnale peste tot pământul, de cei puțini celor mulți.
fug de la o floare la alta, Atunci ce vă scărpinați unde nu trebuie
ca poștașul-mag, fără odihnă. și agitați punga cu vipere?
Zumzetul lor, ca dintr-o orgă de mierle, Dacă cei mulți încap în cei puțini,
e imnul pentru stup și pentru monarh. de ce puținii nu încap în cei mulți
Descriu volute pe cer și dacă puținii se saltă pe val,
și se lasă pe mâna ta de ce mulții se tem și fug de ei?
să vadă cât te-ai sălbaticit, Am locuit o vreme în manșeta unui uriaș
se uită în ochii tăi și te întreabă: și m-am simțit bine trei veacuri,
știți că fără noi veți pieri? eram ca un nemuritor, până când
Dar tu nu iei în seamă mi s-a năzărit să-l împung

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 15
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cu o țepușă de fier.
El m-a luat între degete și mi-a zis:
știam că ești acolo! Dacă știai, de ce
n-ai avut grijă de mine, să mă salți
la vedere, să mă ridici? l-am întrebat
eu mânios de parcă o voce a răului
vorbea prin mine, mereu născocitorul
Auzind, uriașul s-a despicat în sine
de mirare și de tristețe
și m-a lăsat din palma lui fără un cuvânt.
În cădere m-am agățat de o rădăcină de iederă
iar puterile mă lasă acum încet-încet.
Nu mai am cui mă plânge
și nici pe cine disprețui.
Uită-te la el cât e de urât!
zic păsările care trec peste mine,
dar atât de sus încât nici nu le văd.

O încercare sticloasă

Dacă va veni la tine o broască țestoasă


și îți va spune înțelepciuni, vei zice:
a fost la mine o broască țestoasă!
Dacă va veni la tine o albină
Ca să te binecuvânteze, vei zice:
a fost la mine o albina!
Dacă va veni la tine un om fără lumină,
vei zice: a fost la mine un martir
al vieții celei oarbe!
S

Dacă va veni la tine un Trimis


din cer și-ți va spune
I

fă-ți o corabie măreață


S

și adună în ea toate ființele


E

de pe Pământ și închide-o,
pregătește-o de drum, că vine
O

potopul, dar tu să rămâi


în afara ei, ce vei zice?
P

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


16 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Autoportret

I S
Adrian POPESCU

S
După bucovineanul obicei

E
O
După bucovineanul mit și obicei,
De seară, au sub pernă busuiocul,

P
Să își viseze de Sânt-Andrei norocul.

Și scoțiencele își taie-n rotocoale


Coaja de măr, să știe cum îl cheamă îngerul său a devenit războinic,
Pe cel care, Licorn, îi doarme-n poale. iar sexul angelic ?

Nu moare eresul așa ușor, cyborgii Ne despărțim ca doi concitadini,


Cam tot neoameni, sau pe jumătate. care se întâlnesc într-o țară străină.
Pot să se bucure de măreția orgii? Se recunosc și se bucură,
întristându-se în secret,
O, spiriduși, nici vouă nu vă place, morții vorbesc despre cei vii,
Nici ielelor pădurilor, nici gnomilor, iar viii despre cei morți ca ei,
Monștri de nichel, care nu au pace. într-o tăcere resemnată.

Mereu alegi între Atena și-ntre Sparta, Autoportret


Mișcându-se smucit, ca somnambulii,
De ei gonită, în mit se-ascunde Arta. Fața, pieptul, plămânii- o.k.
mai jos de coastele gratii
dorințele au umflat trupul,
La piață care arată din rău în mai rău.
Cal și om din ceata lui Chiron.
Înainte de a intra în piață, Pe care n-ai cum să le desparți,
o prietenă din copilărie undeva ascunsă o flacără vie,
mă strigă pe nume, care se hrănește din ea însăși.
obrazul ei ridat și părul cărunt
îmi taie respirația.
Fucina degli angeli
Sub trăsăturile căzute
zâmbetul de altădată, Vâscoasă este sticla de Murano!
un puf cum au adolescenții Ca mierea pe un tub o-nfășoară
îi mijește pe buza superioară, neîntrecuții meșteri din Lagună.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 17
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Sticlarii-îngeri robotesc în grabă, vrea să reflecte tot, cu disperare,


și varurile și nisipurile, împreună, canale, catedrala, mozaicul cald,
le ard cu altele. Lucrat ,,a mano,, palatele cojindu-se de nepăsare.
un candelabru sună a primăvară.
Un sfeșnic rugăciunea ți-o adună. Puțini sunt care intră în emporii,
în magazii uitate, expirata marfă
Și mulți în sinea lor, se-ntreabă acolo în cotloane mucezește lent,
de unde-i roșu-acela-ntunecat? își fac hotel ades în ele prădătorii,
De parcă e uleiul florii de paciuli, ce chițcăie de-i calci(nu ești atent).
în pandantive râde galben crom, E cheul anonimilor, cel dimpotrivă,
O fi șiragul blu, senin lapis-lazuli? nu vezi aici șalupele de agrement,
Mărgelele-ți par perele din pom, e Giudecca, pedeapsa colectivă.
vrăjit admiri oglinzi ce nu te mint,
în ramele de aur sau liricul argint. Tu, muza mea, să pot găsi pe harfă
întreaga gamă-nvață-mă, vibrând,
Dețin secrete, e meseria fără greș? să nu-nchid ochii, dacă văd urâtul!
Demult li-i dusă faima peste mări Părul murdar i-ascunde, uite, gâtul
oglinzilor Lagunei, legate fedeleș, marmorean,celei la ușa sfintei Lucii,
călătoresc în tren, sau pe cărări, cerșind, cu glas melodios, cântând.
plutesc pe fluvii clare și nu dorm Zeiță o fi în travesti cu unghii lucii?
apele lor în Scuola di San Rocco… E fiica veacului, prin râs plângând?
De Tintoretto, un plafon enorm,
pe unde calci, dublat, tu-l vezi. Ca sub asalt, cetatea lui San Marco,
Parchetul cu tavanu-s siamezi. bizară, șuieră furtuna ca-ntr-o hârcă,
și bate bora rece într-o capelă spartă.
Cu suflul lor, sticlarii mai insuflă Statuile și stupul să le păzim mai bine!
materiei fluide un destin de foc. Cum pe iubitul tată, fiul duce-n cârcă,
Dar cine? Ei, sau poate Eol suflă Eneas, și noi așa, neprețuita lumii artă?
în magma tresărindă ce-o evoc? Poezia? ,,Cea de preț, pe ea îmbarc-o!”
În lumea transparențelor lucide, ,,Pe cel ce-o scrie, lasă-l!”…,,E ca tine!”
aceste forme-și vor găsi un loc?
Oglinda e o poartă, se deschide,
să treci dincolo, dacă ai noroc. Sandala
S
I

Sandala lui Empedocle,


Veneția ascunsă, 2ooo… printre rădăcinile ginestrei siciliene,
S

ascunsă în tuful vulcanic,


E

E Leul Marcului, nu e Marzocco, iar mai jos valeriana roșie, fisticul.


în coama lui, văd stropi de sare. Bolboroseala mantică s-a scurs pe
O

Aici, în hale, lasă plumb și cobalt coastele muntelui, lava răcită.


în sticla ce tresare din cuptoare, Mă simt dăltuit de foc precum piatra
P

și răsucită-n lenevosul său asalt, de meșterii catedralelor medievale


serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
18 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Vieţile Pictorilor

I S
Constantin SEVERIN

S
E
O
P
Ion Ţuculescu
în fața pânzei trebuie să fii ca un tigru
să pictezi dintr-o dată și să-ți folosești instinctul la maximum
am fost un primitiv și m-am lăsat condus de instinct și nu de știință
este absolută nevoie de erudiție dar după ce o asimilezi trebuie neapărat s-o uiți
și să încerci să se manifeste subconștientul aflat în căutarea arhetipurilor
tot ce-ai învățat trebuie să lași să dospească în inconștient
a picta înseamnă a te lăsa condus de o urgență interioară

în artă explorarea eului se face adesea jucându-te


a imita natura înseamnă să mănânci cartofi cruzi cu coajă cu tot
eu am refuzat realismul socialist și după câteva mutații spirituale
am abandonat și linia moderată și cuminte a picturii românești
dar cei mai mulți colegi m-au făcut diletant și decadent
mi-au interzis accesul în galerii deși viața mea plină de aureole
troițe roiuri de fluturi coloane de ochi depindea doar de artă

Paul Klee și biologia au fost maeștrii mei și-mi împărțeam nopțile


între șevalet și microscop încercând să caut absolutul
și să pictez universul invizibil care se oprește la poarta retinei
pe pânzele întinse și preparate în pod împreună cu Maria
înconjurat în casa din strada Lizeanu de colecția de scoarțe oltenești
în care admiram motive și culori care mă obsedau până și-n vis
iar sub lentila microscopului mă îmbiau noi reconfigurări de forme

de când ne întâlnim văd culoare forme și ritmuri peste tot


chiar și în pietrele pavajului de pe stradă îmi spunea o prietenă
am știut de tânăr de la Van Gogh culoarea primează în artă
culoarea-pasăre de foc care veghează trecerea spre alte tărâmuri
dar când armonia este compusă din suprafețe colorate intens
negrul este necesar pentru a face să cânte aceste culori
culoarea ori conține o muzică ori nu o mai faci

când mă apropiam de șevalet în ultimii ani de viață


cuprins de spaimele necunoscutului și ale vremelniciei
parcă simțeam că asist la un concert de Alban Berg
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 19
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cu acorduri țâșnind din privirile unor ochi negri într-un ocean oranj
privirea-linie privirea-frunză privirea-pește privirea-spirală
privirea din ochiul adânc și hipnotic al privirii
eu am pictat misterul cosmic pe care l-am căutat în abisul privirii

Suceava, 7 august 2020

Frida Kahlo
nu am așternut niciodată vise pe pânză doar am pictat cele două Frida
cu inima însângerată pulsând în căușul palmelor tremurânde
am fost porumbiță și cățea înger și demon comunistă și capitalistă
fericirea e o lamă strălucitoare de cuțit ascuns sub eșarfa rebozo
durerea și singurătatea au fost siamezele mele fidele
ce m-au inspirat să-mi pictez autoportretul la nesfârșit
cu culori extrase din cel mai frumos curcubeu al durerii

roșu-o grămăjoară de oase rupte stropite cu sânge la vârsta de 18 ani


oranj-o corolă de agavă înflorind din durere o dată la 30 de ani
galben-trupul meu dezintegrat de durere într-o aureolă de înger iubitor
verde-o salbă din mărgele de jad purtată ca un straniu atractor al durerii
albastru-Casa Azul în care mi-am născut operele și iubirile cu dureri intense
indigo-pălăria lui Diego bărbatul care mi-a dăruit al doilea accident
violet-universul în care m-am realcătuit din iubire și suferință

am înțeles treptat autobuzul morții avea ca destinație finală arta


curând sub oglinda montată deasupra patului din Casa Azul
mă nășteam a doua oară laolaltă cu primele picturi
și cu strigătele femeilor și bărbaților pe care i-am iubit până la capăt
André Breton a spus că sunt o panglică înfășurată în jurul unei bombe
fragilitate și forță au fost cuvintele cu care am fost descrisă în Gringolandia
o făptură firavă cu sprâncenele unite ca niște aripi de pasăre neagră
o pasăre colibri țâșnind din lava misterioasă a vieții întoarse din moarte

poate că nu aș fi fost întreagă și puternică sufletește


fără coloana vertebrală clavicula coastele și pelvisul făcute țăndări
adâncimea iubirii poate fi atinsă doar după ce ți-ai frânt inima
uneori bucuria îmi umplea pieptul strâns în corsete ortopedice
în timp ce tristețea orbitoare îmi copleșea ochii
eu am iubit viața în clarobscur frumusețea contrastantă
și am preferat plinătatea interioară în locul fericirii trecătoare
S

am simțit mereu ceva dur și persistent în gâtlejul meu


I

de parcă aș fi înfulecat cu disperare întreaga lume


am vrut să pătrund în interiorul cel mai întunecat al totului
S

ca să nu mai aud plânsetele copiilor care mor de foame


am vrut să vină o furtună care să mă facă să curg într-un cântec nescris
E

până la urmă arta mi-a dat aripi și am uitat de durere de piciorul cangrenat
O

țipătul artei mele e la fel de intens ca țipătul identității mele

Suceava, 12 august 2020


P

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


20 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Giorgio de Chirico
din tinerețe am învățat să aștept sosirea lui Zarathustra
să privesc de la fereastră cadavrele iluziilor
și să pictez în amurg viața interioară a timpului
rătăcind printre arcade manechine turnuri cu ceas
statui izolate trenuri și hărți embleme ale melancoliei
vrăjit de enigme singurătate și nostalgie
plângând noaptea-n vis pe perna în flăcări

am descifrat treptat sufletul Sudului


prin cărțile unui poet și gânditor al Nordului
nu întâmplător în viziunea mea orașele mediteraneene
au umbrele adânci și stranii ale catedralelor gotice
umbre-ființă umbre-memorie umbre-cuvânt
retrăgându-se pe neobservate în valuri concentrice
din venele anemice ale oamenilor deveniți obiecte

am respirat cu privirea umbra-culoare prin fiecare por al turlei


am ascultat o umbră-bolero cântată de îngerul meu păzitor
la întâlnirea atemporală a apusului cu răsăritul
am inhalat o umbră-oleandru în piața Santa Croce
am savurat o umbră-portocală în Cafeneaua Van Gogh
am furișat o umbră-mângâiere spre Alceste
chip însorit rotit tot mai adânc de umbre limpezi

am dorit să văd lumea cu ochii primului om din univers


în crize solitare și dureroase de migrenă cu aură
și m-am izbit pe neașteptate de strigoiul lumii
înfășurat în mingi și dâre luminoase în revelații și halucinații
în orașe tot mai bolnave pline de nonsens cu adevăruri amputate
am căutat în firimituri de adevăr ce mi-a mai rămas să iubesc
enigma lucrurilor și așteptarea ghilotinei de cristal

mi-am văzut în întuneric venele fosforescente ale mâinilor


picioarele alergând fără mine printre cuvintele textului originar
inima bătând cu sonorități atavice în statuile grecești ale Mediteranei
melancolia țâșnind ca o lavă din orbitele goale ale manechinelor
tot ce am pictat a fost doar o eternă reîntoarcere a primei priviri S
care mi-a fost dată într-o eră indescifrabilă fără idei și idealuri
ca să surprind miracolul pe aripile fluturilor misterioși ai artei
I

Suceava, 24 august 2020


S

(din volumul în lucru, „Viețile Pictorilor”)


E
O
P

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 21
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
S
E
O
P George VULTURESCU Descântec, cu un snop de busuioc

nu poți fi cenușă dacă nu ai ars.


Mormintele fulgerelor Moartea e derutată pentru că nu poate lua
tot ce a văzut Ochiul Orb.
„Cal gârbov, azi de cioturi copita ți-e durută...” Domnul a prevăzut asta
(C. Baudelaire – Dor de neant) când a îngăduit ca fulgerele să-și afle mormântul
doar în cenușile pământului
Un cal negru călăream pe câmpul din sat - și îngerii nu vor putea veni să aprindă lumânări
aveam ochii Teferi și știam că la mormintele lor
moartea ne vede pe fulgerătură, Ce ar însemna atâtea mii de lumânări
deși moartea n-are privire,ci doar vânt împânzind lumina Lumii?
care spulberă praful și pulberea - Domnul a prevăzut asta
nu-i alt mormânt pentru firul de praf
decât giulgiul vântului Nu sunt acte pentru mormintele fulgerelor,
nici pentru tine nu am acte,calule gârbov,
– Cine călărește împotriva vântului? decât un vers împrumutat din Baudelaire,
se întreabă moartea nici pentru literele cu care scriu nu am acte în regulă -
ele pot trece oricând din vizibil în invizibil
Ea mă vede cu frica mea, precum lumina din Noaptea Învierii trece din
cu gelatina ei din carne și sânge lumânare în lumânare
prin care intră precum vântul printre trestii.
Ochii mei au orbit ,de-acum,calule gârbov
Orbirea derutează moartea Biblioteca de lut
pentru că e nu cunoaște oboseala smoalei
din tabloul lui Malevici - ”Negru pe negru” „Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb...
și nici epuizarea literelor  dar mă tem că n-aș sfârși cât lumea...”
pe care le duc de dârlogi până la marginea paginii (M. Eminescu – Istoria unei lacrimi)

– Cine e nebunul care scrie ca și cum m-ar vedea? Cine desface pecețile cărților de lut
se întreabă moartea mă vede
sunt în cimitirul din satul meu, Tireac –
Ochii orbi au erudiți fulgerelor -  în față e mormântul mamei mele,Irina,

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


22 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

dedesubt e și sicriul tatălui meu, Gheorghe, cu tije de busuioc și de scaieți, de lucernă și


așezat ca și rândurile într-o carte – grozamă, cu izul de salvie din odaia Babei Melinda
 o scriere cu litere de lut care probozea gravidele, le descânta pântecele sterp
în care e și numele meu și al surorii mele,Maria. înainte de măritiș
Noi suntem și în rândurile din cartea de lut
a bunicilor noștri, Dumitru și Terezia, Nu erau cuvinte ceea ce auzeau femeile în odaia ei,
pe care cineva le buchisește grăbit ci horcăituri, vaiete, muget bolborosit
precum vântul răvășește praful de pe drumuri. și ochii le rămâneau zile în șir încețoșați
Fiecare literă stă lipită de tina celeilalte litere  ca și cum descântecul ei nu le pătrunde prin auz,
de lut – fir de praf lângă fir de praf în norul de praf ci prin ochi – răsădindu-le rădăcini în carne,în 
„pe care-l spulberă vântul  sânge și-n creier, de păducel și de alun,
pe suprafața pământului” ace de brad și tulpini zemoase de lăptucă.

Noi am încredințat totul prafului – trupurile noastre Mie mi-a spus, sacadat, când m-a trimis mama să-i duc 
din cimitire,cetățile,bisericile și turnurile, un cocoș, brânză și lapte de bivoliță
precum e scris - ”din pământ ești și în pământ „...Răstignește, nu zugrăvi cuvintele, scrisul bate
te vei întoarce” piroane – nu așează pe pagină cum așezăm morții
iar cel care urzește vântoasele prafului pe năsălie...
desface și pecetea de pe versul lui MIhai Eminescu ...nu le pronunța, zdrobește-le, cum ai tropoti capul
„Orcât storci pământul nu capeți o lacrimă” șerpilor prin iarbă cu bocancii...
...lasă fiecare cuvânt ca și ar fi atârnat, nu plantat –
precum atârnăm vitele în cârligul din șură când le
Descântec, cu un snop de busuioc jupuim pielea...
...topește-le, cum topim carnea vitelor pentru seul 
(La expoziția pictorului Marcel Lupșe – „Descântec”) lumânărilor...
...nu te aștepta să vezi o ușă cu lumina lor,
În poeziile bune ci chipul copilului care ai fost
nu intri niciodată ca pe o ușă, ridicând chepengul unui sicriu atât de ușor
nu le poți sări pragul precum ți-ai face vânt peste pe cât de ușoară este 
un pârleaz, vibrația unei aripi de fluture 
nici nu te poți furișa precum ai da deoparte care mișcă aerul în cealaltă parte a lumii...”
vălul pictat
al unei draperii... Ieșisem impertinent dintr-o sală de expoziție S
și mergeam pe străzi ca un poet dintr-un sat
I

Poet impertinent,la asta mă gândeam ieșind din sălile de sub codru


Muzeului Literaturii Române... printr-un codru de oameni
S

Pe străzi mi-am dat seama că lipsa unei uși și aveam corpul întreg impregnat impertinent
E

nu te omoară cu un miros ca dintr-un snop de busuioc


într-un oraș străin, care oricând putea lua foc 
O

dar un miros de smintește,te încovoaie,te toropește, precum tufișul de acacia din care Dumnezeu
te face lipie de lut din satul meu i-a vorbit lui Moise...
P

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 23
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

CRONIC A L I T ERARĂ Ioan HOLBAN Ion Enache – 70 de ani de la naştere


S-a apropiat de mine o stea

D intre cele şapte volume de poezie – Dumini-


ca sângelui (1985), Quadrige (1993), Abisa-
lom (1995), Gândul mâţei (1997), Sfera cu Sfinx (1998),
tind de cele ale lui Ioanid Romanescu, conferă structu-
ra de rezistenţă a poemelor din Sfera cu Sfinx. Sunt aici
şi influenţe din Nichita Stănescu (Repere), dar şi certe
Citat dintr-un vis (2003), Metafizica uitării (2003) –, semne dostoievskiene (Păpuşile peştilor, foaie verde…),
două sunt publicate, cum se vede, într-un singur an la lângă elegii închinate apostolilor şi mucenicilor bisericii
Editura „Junimea“; poetul se grăbea. Simplul inventar creştine; Ion Enache se recunoaşte pe sine în oglinda re-
al cărţilor spune că Ion Enache, asemeni atâtor scriitori trovizoare a umanităţii din literatura marelui rus, singura
contemporani, a avut un destin literar fracturat; după amprentă e textul însuşi („Pune pupila degetului tău pe
debut au urmat aproape zece ani de tăcere, apoi, tipări- aceste/ litere/ de forma feluritelor insecte/ şi convinge-te
rea în serie a cărţilor (scrise altădată?): ceea ce se întâmplă că sunt adevărate“, scrie poetul în Elegia Apostolului
cu Ion Enache, un poet care a răspuns „prezent“ când Toma), iar cămaşa de corp e frica, spaima ce se adună în
s-a împărţit talentul (nu şi „norocul“, cum zic lăutarii metafora obsedantă a trecerii de pietoni şi a unor mănuşi
din Vaslui), e un fapt care seamănă deja – măcar prin albe care dirijează circulaţia: referentul ei se descoperă
numărul „cazurilor“ adunate – cu un fenomen şi care într-o dedicaţie la poemul Sângele în stradă ca bătut cu
adună o problematică interesantă pentru criticul, istori- parii: „Poetului Ion Iancu Lefter, omorât într-un straniu
cul şi sociologul literaturii noastre de azi. E bine şi e rău. accident de circulaţie, chiar pe trecerea de pietoni“: nu se
E rău pentru că, între altele, şi dincolo de dramele uşor putea, probabil, o mai acroşantă imagine în memoria ur-
de intuit, ceea ce se cheamă „vârstele creaţiei“ dispare, se maşilor decât metafora care obsedează poezia altui poet:
reduce într-un mincinos interval de timp, se aplatizează, Ion Iancu Lefter „trăieşte“ astfel în poezia lui Ion Enache:
devine neinteresant. E bine pentru cărţile scrise, cu vorba „Unde eşti Ioane, Ioane bădiţă/ Să hrănim cu jar caii din
poetului, când Sfinxul plânge cu sfere pe care să le culegi peniţă./ Chiar în vremea ceţii cu profil de lup/ Îţi era
şi să-ţi faci un sistem planetar şi când forţa poemului e condeiul harnic ca un stup./ Sau în huma crâşmei la pe-
dată de puterea imaginii, a metaforei: „S-a apropiat de riferie/ Băteai crunt oraşul c-un harag din vie/ Ai plecat
mine o stea/ Cu bot de căprioară să mă adulmece./ Era ca când plumbul năştea noi ziare/ Lingea rotativa un viţel
o ţigancă/ Sub un cireş înflorit./ Razele ei pe nori/ păreau de sare/ Chiar din mărul nunţii te-a gonit un vierme/ A
mănunchiul de paie/ pe lutul pregătit pentru chirpici./ schimbat în clopot cuşma cu poeme./ Unde eşti Ioane,
Era o stea vagă,/ o căţea la capătul lanţului de explozii./ Ioane bădiţă/ Să hrănim cu jar caii din peniţă“.
Cu razele ei cenuşii/ abia reuşea să-şi păstreze conturul./ Poemele în proză din volumul Citat dintr-un vis
Avea razele frânte de oboseală./ Era anonimă./ Exclusă au acelaşi nucleu tensional: metafora care închide în ea
de propriu-i sistem/ se vărsase pe masa mea./ Ca pe găini o definiţie, o numire ca pentru a lua în stăpânire lumea,
am început să o strig…/ Nu ştiam ce se dă de mâncare Lumea Nouă a poetului: soarele e un cal cu coame de
la/ stele…/ Acum o hrănesc cu lacrimi de Sfinx“ (La stea- raze (Calul), adevărata evoluţie tehnică a omului va fi
ua vagă). În această forţă a metaforei se regăsesc farmecul atunci când se va produce o plasă de celofan în care să în-
şi, până la urmă, originalitatea poeziei lui Ion Enache; capă Calea Lactee (Cântecul) şi atunci poetul va suge lap-
definiţii pertinente, multe dintre ele antologice – flacăra te de la sânii de celofan ai zeiţei Iştar (Hrane), omul este
şi fumul sunt ziua şi noaptea focului (Elegia Apostolului justificarea lui Dumnezeu (Floarea este o rană) – toate se
Ioan Evanghelistul), şesurile, felii de pâine unse cu ceaţă întâmplă în această Lume Nouă pentru că, iată, „toate
(Chilere), casele, paşi pe iarbă (În oglinda din sufragerie), lucrurile se află cu adevărat în spatele denumirilor“ (Şi-
femeile, mesteceni spre toamnă (XXX), pescăruşii, cure- nele). Unele texte adie dinspre gândirea filosofului, altele
le trapezoidale care învârt moriştile ploii (Geamandura), exprimă condiţia poetului şi poeziei (în legătură cu vi-
menhirii, colaci de salvare ai continentelor scufundate nul şi care este un cal), fruntea lui este răsăritul, coastele
(Menhiri) –, o ţară, Colhilda şi un scenariu mitic, amin- sale sunt amiezi. „Coada lui este amurgul“ – vinul şi cu
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
24 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vântul care este „cartea miresmelor“. În el se bate crinul meu/ să-ţi fie fluture“ (Larva gândului). A apus poezia
cu trandafirul. Un cap lovit de „ranga de mireasmă e ae- dinainte, s-a stins cântecul lui Orfeu, în miturile de altă-
rul“ – Între solzi şi petale). În fine, câteva se revendică dată „nu mai este bine şi cald“, în Labirintul lui Minos
din psihanaliză (Dincolo de Calea Lactee). Ca într-un vis, „miroase a minotaur mort“ (Unde să mă duc?), până şi
în fond, (re)citarea poemului în proză de acolo acordân- furnica – insectă sacră a poeziei de până acum – îşi pune
du-le credibilitate, forţă de sugestie şi valoare estetică. în pericol „muşuroiul ancestral“, iar ţăranul şi-a părăsit
Metafizica uitării e o carte atinsă de discursivitate, „pentru totdeauna cochilia mitului“ (Ţăranul II); e, în
chiar dacă universul temelor – acuta stare de spaimă, cu fond, aici lumea de azi, incapabilă să mai gândească (ori
apăsate accente expresioniste, aceeaşi metaforă obsedan- fie doar să mai creadă) în poveştile din trecut: e duşmănia
tă a trecerii de pietoni din Vaslui, la care se adaugă mitul poetului cu Orfeu: „înţelepciunea mea e ca un măr:/ să
lui Iona şi câteva figuri lirice, cum sunt Cavalerul Trac, nu muşti din el niciodată căci/ te voi izgoni din propriul
Omul Negru, Deceneu, asociate unei misterioase date tău subconştient,/ voi sădi duşmănie între eu şi Orpheu,/
de 11.01.2001, schiţând ceea ce unii au numit motivul partea ta stângă o voi numi Abel,/ partea ta dreaptă o voi
dacic – se transmite din cărţile precedente; e, însă un alt numi Cain,/ Precum Cronos o să-ţi mănânci sperma,/ te
fel de poezie care contestă, înainte de toate, lirismul şi vor robi cu palate şi temple ale justiţiei,/ cireada viselor
simbolistica sa: „Nu ştiam dacă Iona a ajuns vreodată/ tale o voi păstori până/ vacile albe vor fi înghiţite de cele
să propovăduiască în Ninive/ sau a bătut cu oase de negre,/ Viaţa şi moartea sunt inspiraţia şi expiraţia mea“
cămilă în vreo poartă/ sau în apeductul unei curve…/ (Înţelepciunea mea).
Legenda l-a lăsat în burta unui kit/ înfricoşat şi strâns Suntem departe de lirismul cărţii din anii care

Ă
de îndoieli ca-n cleşte./ Iona se ruga de pachiderma care au trecut; vârsta de fier, cu apusul zeilor şi al mitologiei,
langhiţit/ şi nu la Demiurgul care-l urmăreşte./ Când vine parcă prea repede în poezia lui Ion Enache. E un

R
marinarii l-au găsit în cală/ şi s-au mirat de somnul său proces intern de intrare în deriziune; şi nu e sastiseala
ca de iască/ l-au ceruit ca pe un manuscris în sticla goa- obişnuită, e, încă, mai mult: Ion Enache se îndreaptă

A
lă/ şi l-au dat mării să-l citească./ Cum nu putea deloc spre vârsta de fier cu teamă, încercând, cu disperare,
lui Demiurg săi scape/ o fi ajuns grădină cu relicve,/ ar- să mai păstreze ceva din punţile cu citatele din vis: cât/

R
heolog ce scotocea şi pe sub ape/ să propovăduiască în cum mai rămâne de acolo? Iată: „Bărbatul meu crede

E
Ninive./ Dar nu mă-nduioşez pân’ la girafe/ chiar dacă că din versurile sale/ soba va extrage rădăcini pătrate/
mi semplântă sub vertebră un cuţit/ m-adaug la acelaşi a tumultuoase simfonii./ Eu lucrez la o fabrică de con-

T
şir Autodafé./ De propria-mi metaforă Iona-i înghiţit“ fecţii/ de unde vin acasă fiartă/ la aburii unei maşini
(Metafora). Metafora e acum monstrul care va fi înghiţit de călcat./ El mă aşteaptă la ieşirea din schimb/ şi îmi

L I
totul, pe poetul însuşi, salvându-se din noul său kit prin spune că-i hotărât/ să cumpărăm o vacă./ Eu mă jur pe
lucrul asupra textelor, prin elaborarea lor („Lucram la un zâmbetele maşinii de spălat,/ pe gura blidului de post
poem – centaur“, scrie poetul); numai ca filosofarea care că nu mai am timp/ când vine vaca de la cireadă/ să-i
dădea farmec şi substanţă citatelor din vis, quadrigelor pun tain în covată./ Mă trezesc cu palma lui grea peste

A
sau sferelor cu Sfinx „strică“ acum poezia, o încâlceşte şi faţă./ La fabrică maistrul mă ceartă/ şi mă întoarce cu
pune în pericol metafora, nucleul său de rezistenţă; de lucrul/ de două ori pe acelaşi loc…/ Acasă bărbatul mă
vină e, poate, reîntoarcerea în realitate, părăsirea realului bate pentru o vacă/ nici măcar cumpărată“ (Simfonii). C
din vis. Nu întâmplător figurile care tutelează discursul Şi ca o replică – atât de rare sunt, însă, aceste oaze de
I
liric sunt Socrate şi al său pahar de cucută: „Pe haragul lirism într-un deşert expresionist –, poetul îşi şopteşte
înfipt în centrul cerului/ se înfăşura îndărăt rugul de în barba din ce în ce mai albă că, poate, nu e totul pier-
R O N

care/ atârnau păstăile ca plicuri cu spermă,/ spre vârful dut câtă vreme poate scrie, din nou, astfel: „Să ari cu o
rugului înfloreau discoteci,/ preoţii zburau pe mătură,/ petală de crin/ şi-n loc de boi să-njugi doi fluturi,/ să
vrăjitoare cu ochi atârnaţi în afara pleoapei/ slujeau în porţi pe umeri sacii cu Amin ai seminţelor/ din crengile
biserici,/ fecioarele părăseau din când în când/ fumul ru- cu veştede scuturi,/ să cobori pe scara de incendiu/ în
gului spre a naşte/ sfinţi în conteinere./ — Socrate, mul- miezul de cărbune al florilor de mac,/ să miroşi tran-
ţumesc pentru ceaiul tău de cucută!/ A fost bun, a fost dafirul gri din Evul Mediu/ şi să loveşti cu vârful de
C

ca o lovitură de par/ De mult aşteptam larva creierului floare“ (Plantă speriată de dinozauri).

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 25
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă Constantin CUBLEȘAN Crima de la distanţă


(Constantin Virgil Gheorghiu)
R A

A proape fără excepție, romanele lui Con-


stantin Virgil Gheorghiu sunt construite pe
o intrigă polițistă, având în substrat politic o intrigă
cu executarea crimei o primește un anume Baxan, un
pseudonim, evident, al unui gâde de meserie, care a exe-
cutat la ordin numeroase persoane și personalități inco-
menită a dezvălui oribila mașină dezumanizantă a re- mode pentru regimul comunist („- Prezidiul Suprem vă
E

gimului comunist de la București, regim instaurat prin încredințează o misiune, spuse Iuri Morcovescu. Sunt
T

forța dictatorială a Moskovei, după război, in urma ac- însărcinat să vă comunic aceasta./ - Pe cine trebuie să
tului de la 23 august 1944, moment în care tânărul mai ucid?/ - Pe episcopul român al Occidentului, care
I

scriitor se afla în misiune diplomatică și refuzase în- locuiește la Paris, spuse Iuri”), renumit, de altfel, pentru
toarcerea în țară, tocmai pentru a nu slujii ideologiei că e „singurul care știe să ucidă făr a folosi săgeata, cu-
L

partinice opresive. Asta n-a însemnat însă, că s-a des- țitul ori alte arme. Dețineți secretul de a ucide cu mâna
prins definitiv de țară ci dimpotrivă, că prin toate scri- goală și de la distanță”. Este fixată, în acest scop, și data
erile sale a evocat-o, firește, în felul până la care trebuie îndeplinită
A

său. Romanul Dumnezeu la Paris misiunea, anume până la solstițiul


(publicat în 1964 cu versiunea în de iarnă.
C

limba română la Editura Sophia, Romanul derulează ast-


în traducerea lui Gheorghiță Cio- fel, cu meticuloasă și captivantă
I

cioi, București 2016, după ediția descriere, preparativele pentru


N

fraceză Dieu à Paris, Editura Plon, îndeplinirea misiunii, într-un sus-


1980), nu face excepție. E aborda- pans epic incitant prin lentoarea
R O

tă însă aici o variantă, ca să zic așa, cu care se înaintează – factologie


a romanului polițist, ilustrându-se bine gradată, însă cu largi acola-
ca un roman Krimi, după expresia de în derularea intrigii, pentru a fi
germană, adică unul care se desfă- prezentate biografiile protagoniș-
C

șoară în jurul săvârșirii (și devoa- tilor, caracteristici ale ținuturilor


lării) unei crime. Subiectul este pe Modovei, din care provine episco-
cât de simplu, pe atât de subtil. pul, detalii explicative ale rându-
Iar prozatorul, ca întotdeauna, de ielilor bisericești ș.a., informații
altfel, așază în primă atenție con- oarecum enciclopedice, specifice
textul tratării religioase a acestuia. de altfel tuturor scrierilor roman-
Regimul comunist din Ro- cierului. Este prezentată figura
mânia își propune anihilarea influ- odioasă a lui Baxan:„fost șeful
enței în diaspora a bisericii orto- secției misiuni speciale ale poliției
doxe de la Paris („Această biserică secrete, fără să știe cineva aceasta.
este singura navă care nu a putut În ochii celor din jur, el este direc-
fi capturată de pirați, după potopul Armatei Roșii”), torul Insrtitutului Apicol”; cea a lui Iurii Morcovescu,
drept pentru care decide asasinarea episcopului aces- alt personaj odios din suprastructurile organizatorice
teia, pe Theodot, vocea cea mai autorizată a opoziției ale conducerii de partid („El este mesagerul morții”);
românilor din Franța, slujitorul de naînduplecat, inco- generalul Horodincă, șeful poliției de stat; Victor
ruptibil, reprezentantul lui Dumnezeu pe pâmânt, cea Caragma, ambasadorul României la Paris („Știți ce
mai importantă piedică în fața presiunilor regimului înseamnă Karagma? întreabă episcopul. Karagma în-
din țară pentru transformarea bisericii acesteia într-o seamnă pecetea diavolului, semnul fiarei. În Apocalipsă
anexă a politicilor ideologice comuniste. Însărcinarea se spune: Și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
26 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și direct cu Theodul.


pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă Intriga romanului este condusă impecabil, Con-
sau pe frunte. Acestei peceți a satanei și a fiarei, în gre- stantin Virgil Gheorghiu dovedindu-și cu adevărat mă-
cește, i se spune karagma”) etc. Dar, personajul cheie al iestria în elaborarea unor asemenea scenarii prin care
acestor demersuri este tânărul Anton Moldav, profesor să dezvăluie odioasele acțiuni antiumane ale regimului
universitar de istorie medievală, credincios practicant, comunist din România. Este în fond o parabolă pam-
care decide să se hirotonească, într-o cvasi-tăinuire, pa- fletară condusă după regulile literaturii de aventuri.
raccliser al unei biserici din Nordul Moldovei. Cum, Pe parcursul evoluției subiectului, prozatorul in-
nimic nu rămâne necunoscut serviciilor securității, și troduce pasaje cald-evocatoare ale ținuturilor Moldovei
acest fapt este aflat și tocmai de el se slujește Baxan în din care provine („Văzută de la înălțime, Țara de Sus a
demersurile sale oculte pentru a-și îndeplini misiunea. Moldovei este și mai frumoasă. Râul Bistrița, precum
El însuși participă, împreună cu generalul Horodincă un șarpe argintiu, se strecoară pe lângă poalele stânci-
– neinvitați, cum altfel?! – la ceremonia din biserica lor împădurite. Câțiva kilometri mai spre răsărit se află
de la Pometia (prilej cu care este prezentat întreag fas- râul Ozana /…/ la Pometia, biserica este foarte aproape
tul slujbei de hirotonie), și imediat după aceea are loc /…/ O adevărată livadă. Peste tot pomi fructiferi. În
arestarea tânărului Moldav (comuniștii trebuie să fie, întreaga zonă, morții sunt îngropați în jurul bisericii.
obligatoriu, atei), pe care îl interoghează cu brutalitate La fiecare mormânt există câte un pom”), cărora li se
însuși generalul, ca în final să decidă sentința:„partidul adaugă pasaje informative asupra istoriei României,
nu tolerează una ca asta: mascarada ta din această di- autentice demersuri inițiatice pentru cititorul străin:

Ă
mineață e intolerabilă. Începând de astăzi, ești exclus „România s-a născut la nord de Dunăre, în Carpați.
din parrtidul Comunist (…) Ești exclus din Universi- Asta o știe toată lumea. La sfârșitul primului veac creș-

R
tate”. Soarta lui Anton Moldav este pecetluită astfel și tin, legiunile romane ale împăratului Traian au trecut
condamnarea lui pare iminentă. Dar, în virtutea inte- la miază-noapte de Dunăre și au cucerit țara nemuri-

A
reselor lui Baxan, care intervine strategic ocrotindu-l torilor, pe daci, creând România. A fost ultima colonie
pe Anton Moldav, în loc ca acesta să ia drumul de- romană. Cadetul imperiului. Din această cauză ea a

R
tenției, se pomenește introdus în diplomație și trimis primit numele de România. Cei mai mici sunt întot-

E
cu o însărcinare insignifiantă la ambasada de la Paris. deauna cei mai iubiți. Dintre toate coloniile romane,
Toată lumea rămâne surprinsă, neînțelegând aceas- doar România poartă numele Romei. Între român și

T
tă întorsătură a lucrurilor, singurul care manevrează roman nu este decât o singură literă diferență. După
totul, conspirativ, fiind Baxan, cel care urmărește să un secol și jumătate, legiunile romane au abandonat

L I
ajungă astfel, indirect, la episcopul Theodot, spre a-l România. Țara noastră rotundă de la nord de Dunăre
compromite. Ceea ce se și întâmplă. Pentru că, la Pa- a fost ocupată de de goți și străinii o vor numi Goția.
ris, Anton Moldav se întîlnește pe ascuns cu episcopul, Alte hoarde barbare vor veni în urma goților și o vor
căruia îi dezvăluie demersurile sale de creștin ortodox ocupa (…) Când revărsarea barbarilor a încetat, Româ-

A
și îi solicită sprijinul pentru a putea rămâne, ca disi- nia a fost sfâșiată în bucăți și împărțită între puternicii
dent, în Occident, în Franța. Și Theodot se angajează ei vecini. Slavii de la răsărit și de la miază-noapte au
în demersul sălvării lui Moldav. Este exact ce își dorea pus mâna pe Basarabia și pe Bucovina (…) Popoarele C
Baxan care instigă enoriașii romîni de la Paris împotri- germanice au luat Transilvania și Banatul (…) Turcii au
I
va episcopului, considerându-l trădător, vândut regi- luat Moldova, Valahia, Dobrogea și Oltenia” Etc, etc.
mului de la București și dispus a ceda influența asupra Dumnezeu la Paris este unul dintre cele mai
R O N

bisericii. Toate aceste manevre, care nu sunt puține și atrăgătoare și mai bine împlinite romane ale lui Con-
au un grad înalt de agresivitate, tensionează relațiile stantin Virgil Gheorghiu. Fără excese în condamnarea
episcopului cu populația românească a Parisului, la realităților politice din România postbelică, prozato-
cote atît de înalte încât îi provoacă bătrânului episcop rul surprinde cu abilitate și virulență totuși, atmosfera
o criză cardiacă și în cele din urmă sfârșește printr-un tensionată a acelor ani de ascensiune a comunismului,
atac de cord. Misiunea lui Baxan este îndeplinită ast- căruia îi ilustrează, cu mijloacele artei literare, ororile și
C

fel, fără ca el să se dovedească a fi avut vreun contact strategiile opresive.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 27
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă Adrian ALUI GHEORGHE Mihai Zamfir & Gheorghe Simon:


„Dialoguri la Agapia” (Editura „Timpul”, 2020)
R A

C e fac doi scriitori, doi intelectuali când


se întâlnesc? Vorbesc. Despre ce? Despre
teme comune, despre cărți, despre lume, despre rostul
decât credința și Dumnezeirea, sub toate aspectele lor
imaginabile”.
Dialogul din carte este împărțit în opt capitole,
literaturii, culturii într-o societate care mai mult rătă- sumă a întîlnirilor și a dialogurilor dintre cei doi prota-
E

cește decît evoluează. Nu altfel s-a întîmplat în urma goniști. Și fiindcă Gheorghe Simon, „provocatorul” di-
T

întîlnirilor repetate dintre prozatorul, eseistul și criticul alogului, îl cunoaște foarte bine pe Mihai Zamfir, om și
literar (și diplomatul!) Mihai Zamfir și poetul și eseis- operă, întrebările sunt bine țintite, răscolitoare adesea,
I

tul Gheorghe Simon în spațiul extrem de îmbietor al amănunțite, eseistice chiar, preopinentul „este obligat”
Mănăstirii Agapia. Mihai Zamfir trăiește în București, la sinceritate absolută, la mărturisiri esențiale. Din acest
L

dar se refugiază adesea, de bune decenii, pentru liniș- motiv dialogul este cuceritor, se citește cu sufletul la
te și re-rostuire interioară la Agapia; Gheorghe Simon gură, experiența culturală a lui Mihai Zamfir, de pe mai
trăiește la Agapia și formulează întrebări, pentru sine multe meridiane, nuanțează teme curente din spațiul
A

și pentru alții, despre lumea care se agită dincolo de literar românesc.


Munții Neamțului. Cum vede Mi- Primul capitol al cărții de
C

hai Zamfir mănăstirea Agapia și tot dialoguri se referă, firesc, fiind vor-
ce o înconjoară, pe orizontală și pe ba de spațiul generos spiritual al
I

verticală: „Există aici, dincolo de Agapiei, la relația literaturii cu ru-


N

persoanele care s-au perindat de-a găciunea, a creatorului de literatură


lungul anilor, un spațiu miraculos, cu latura divină a creației inițiale.
R O

formativ, în el omul începe să se Mihai Zamfir, provocat, răspunde,


comporte altfel, să gîndească, să se între altele: „Rugăciunea comună
mire; există un spiritus loci, un fel de dintr-o mare catedrală, dintr-un
magmă globală care ne transformă”. mare spațiu public, indiferent care
C

Cum vede Gheorghe Simon, viețu- ar fi el, dar mai ales dintr-un spațiu
itor în preajma mănăstirii Agapia, public religios, face ca, deodată, cei
același loc: „La Agapia devii ceea ce care participă la ea să-și descopere
ești, un altul decât cel care ai fost o personalitate necunoscută”. Este
până acum. Te trezești, uitând cu o observație extrem de subtilă, de
totul de străinul care erai la intrare”. implicată, de adevărată. În ceea ce
Care sunt, însă, raporturile privește relația artistului creator cu
dintre cei doi protagoniști? Iată cum creația divină, Mihai Zamfir răs-
îl vede Gheorghe Simon pe Mihai punde, între altele: „Întotdeauna
Zamfir, în prefața cărții: „M-am marii creatori au avut conștiința
apropiat de sufletul lui Mihai Zamfir cu sfială și cu un faptului că sunt copărtași la creație, cu alte cuvinte, s-au
fel de temere, conștient de valoarea spirituală pe care o simțit un fel de Demiurgi (...) Au creat o lume paralelă,
reprezintă. (...) Arta pe care o promovează Mihai Zam- o lume pe care doar ei o reglează, așa cum Dumnezeu
fir e arta discernerii, a cunoașterii, arta de a ne elibera reglează marea creație”. Bernard Pivot, la emisiunea sa,
de tot ce ni se pare că am ști, fără a înțelege mare lucru”. Brouillon de culture, adresa invitaților săi următoarea
Dar iată cum îl percepe Mihai Zamfir pe Gheorghe întrebare: „Dacă l-ați întîlni pe Dumnezeu, ce întrebare
Simon, în postfața cărții: „Gheorghe Simon e solitar i-ați pune?” La ceeași întrebare, reluată de astă dată de
din cel puțin două motive: monocord cu bună știință, Gheorghe Simon, Mihai Zamfir spune că nu ar pune
e în plus poet exclusiv religios, care nu atacă alte teme nicio întrebare, ar striga surprins: „Deci, e adevărat!”.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
28 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ă
Astfel s-ar elibera, probabil, de îndoiala ziditoare care îl mare poet”, „mesajul literaturii române pentru Europa
însoțește pe oricare credincios. rămîne în primul rând un mesaj poetic” sau „o istorie

R
Despre poezie Mihai Zamfir spune că „dintre a literaturii reprezintă, pînă la urmă, o uriașă ficțiune”,

A
toate artele verbale, poezia este cea mai puțin supusă lucru perfect adevărat, chiar „Istoria literaturii...” a lui
contextualizării personale și sociale, ea există în afara George Călinescu este și se citește ca un roman al lite-

R
contextualizărilor”, mai mult, poezia nu poate fi de- raturii române de pînă la al doilea Război mondial. Dar
scrisă, explicată, ea „trăiește prin ea însăși”. După ce nici întrebările formulate de Gheorghe Simon nu sunt

E
a cunoscut lumea portugheză, în calitate de ambasa- simple provocări, sunt ele însele purtătoare de mesaj
dor, Mihai Zamfir poate să spună că portughezii trăiesc propriu, cel care le formulează „se demască”, co-par-

T
mult mai lent viața, clipa, în comparație cu românii, ticipă la spectacolul de idei: „Despre actul mărturisi-
care se grăbesc: „Pentru ei, timpul are o desfășurare rii, despre arta confesiunii să vorbim. Suntem ceea ce

L I
diferită de desfășurarea aș zice europeană sau moder- mărturisim. Arta, în general e și arta înduhovnicirii, de
nă. Ei lasă timpul să treacă. Sunt, probabil, convinși îmbunătățire a spiritului, de eliberare, de golire de prea
că, lăsând timpul să treacă, se rezolvă în mod spontan, mult sine, de ceea ce marii teologi numesc, în chip feri-
natural, lucruri pe care graba noastră le rezolvă prost. cit, chenoză. Există, totuși, un rest, o fărâmă, o cîtime,

A
(...) Și pe urmă, spre ce să te grăbești? Spre mormânt?”. ceva ce pare neglijabil, dar de acest rest, depinde întrea-
În altă parte, Mihai Zamfir, care a fost ambasador în ga noastră viață”.
Portugalia și Brazilia, observă cu mâhnire că românii „Dialoguri la Agapia” este o carte a experiențe- C
„manifestă un individualism aproape maladiv” ceea ce lor literare și de viață esențiale, iar miza nu e adevărul,
I
determină poporul român „să nu fie coerent din punct care se dovedește destul de versatil în lumea noastră,
de vedere social, să nu se poată mobiliza spre eforturi ci relevarea sensului în viață și artă. Mărturisirile celor
R O N

comune, să nu aibă pornirea de a da dreptate celui de doi scriitori protagoniști te conving că arta este singura
lângă el”. Sunt observații pertinente, le regăsim, sub reflexie a raiului inițial în viața comună de pe pământ,
alte exprimări și la Eminescu, la Rădulescu-Motru, la iar întoarcerea la starea edenică ține de stăruința cu care
Patapievici. dialogăm/ interacționăm cu aceasta.
Experiența literară, culturală îi dă posibilitatea
lui Mihai Zamfir să fie, de multe ori, sentențios: „li- Piatra Neamț,
C

teratura română începe atunci când am avut primul 18 octombrie 2020


serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 29
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă Felix NICOLAU Un Taj Mahal de tip bonsai,


tehnică ikebana
R A

M ulţi artişti au generat peste ani acelaşi tip


de discurs cam din două motive: unii şi-
au construit cu migală un trademark (fie şi cu riscul
Privind retrospectiv, ne dăm seama că poetul
îşi atinsese de mult maturitatea. Vestea bună e că
actualmente nu doar că nu a îmbătrânit, dar a devenit
de a plictisi cumplit, căci nu au putut produce doar mai spectaculos. Faza „spectaculosului” mi se pare
E

capodere în aceeaşi tonalitate), alţii pur şi simplu atât detaşată clar din 2000: „inima/ bătând clopotul/
T

au putut, aşa a fost paleta lor: cam monotonă şi cam morţilor din/ mine” (privire 7). Dincolo de mode şi
mătăhăloasă. Ioan Matiuţ face parte dintr-o rarefiată a trenduri, Matiuţ mizează pe o esenţializare elegantă,
I

treia categorie: a celor bântuiţi de o viziune artistică şi adesea cu aditiv romantic sensibil sau învolburat.
de anumite procedee, însă cu respect faţă de nervii şi Totuşi, dacă Matiuţ ar proceda precum Walt
L

timpul publicului. Whitman, care şi-a făcut sub pseudonime mai multe
Iată, Ioan Matiuţ adună în Contraatacul de cronici la volumul Fire de iarbă, sunt convins că şi-
panică. Poeme vechi şi noi (Editura Tracus Arte, 2020) ar descoperi discipoli ori modele pe care le-a adaptat
A

poezii din intervalul 1987-2020. O poetică şi o poietică propriului stil. Ori, precum în cazul Madonnei, arta
uluitor de unitare peste un arc de timp de 33 de ani şi lui a traversat epoci şi s-a reinventat mereu. O mostră
C

peste variate distorsionări politice ale societăţii. Fireşte, din 2012: „nu scoate capul pe fereastră/ mi-a zis/
această antologare ne ajută să distingem diferenţe conductorul// prea târziu” (fuga din urmă 13).
I

de fineţe în emotivitatea şi în gândirea artistică ale De regulă, preferă temele grele, cu miză,
N

poetului. aşa cum le adoră criticii literari. Însă nu le poate


De regulă, motivele acestei poezii au rămas şi idolatriza şi devine ocoş, combatant, deşi multe texte
R O

ele serioase, dacă nu chiar grave. Unele imagini ating l-ar recomanda ca un confesiv-contemplativ: „azi/ voi
intensităţi expresioniste, deşi tonalitatea generală încerca să deschid/ cutia de conservă/ cât să scot/ degetul
tinde dacă nu chiar spre zen, măcar spre o detaşare mijlociu// azi/ istoria se scrie/ sângerie” (contraatacul de
geometrizată filosofic. panică 19 – 2019)
C

Dar sunt şi texte ale emotivităţii, delicate şi Aşadar, Matiuţ alege să fie virtuos la muzicuţă
subtil sculptate – nu miniatural, ci din câteva tuşe decât să se desfăşoare pe o chitară electrică dotată
decise. Aşa precum există şi „situaţii consternante” cu amplificator complicat. Dar chiar şi aşa, el poate
exprimate metaforic: „privire topită/ în cerul din aborda orice temă, poate face faţă oricărui ansamblu
lemnul/ sicriului” (fuga din urmă 17 – din 2013). orchestral. Un chinez pierdut în Delta Yangtze pe post
Deci poetul este capabil şi este interesat ca pe întinderi de Orfeu miniaturist: „desăvârşite în/ toate/ limbile
textuale miniaturizate să abordeze orice temă, orice pământului// suspinele/ sub arcuşul toamnei din/
motiv, orice arhetip. Un virtuoso la chitară clasică gata toate/ anotimpurile” (după perete 22 – din 2015).
oricând să epateze publicul şi la ukulele dacă e cazul, Minunat îi ies poemele intimiste, ca unui
aşa cum o făcea tatăl lui Eddie Van Halen. seducător autentic care nu se cocoşeşte, ci învăluie,
Ioan Matiuţ e în ton cu toate trendurile absoarbe, te face să torci: „cel mai frumos loc/ pentru
poetice din ultimii treizeci de ani, dar le abordează somnul tău/ sunt visele mele” (după perete 25 – din
în manieră proprie. De pildă, poate jongla perfect cu 2015).
contraste ori poate uşor schimba traseul mesajului, Până la urmă, Andy Warhol spunea că pentru
rezolvarea în poantă îi este la îndemână, deşi preferă a fi artist ajunge să te declari artist în mod public. Aşa
net contemplativitatea şi tonul serios: „când cerul nu procedează nenumăraţi scriitori, pe ocolite. Se declară
mai e/ desupra/ iar timpul/ îngheaţă/ şi tot ce ai trăit/ se în cărţile lor culţi, intertextuali, sofisticaţi şi, deci, fără
sparge în nimicuri/ din care te naşti mereu// mersul la timp de scanare a vieţii ori a post-vieţii. Apoi trag o
market/ e absolut necesar” (după perete 21 – din 2015). auto-antologie şi îşi proclamă opera. Matiuţ a ghicit
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
30 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

de la început că o asemena
abordare nu poate avea căutare
decât la snobi (care şi ei sunt
de două feluri: alambicaţi sau
simplişti, demolaţi de citatul
direct), aşa că şi-a stilizat cvasi-
folcloric textele ca pentru a
nu cădea în capcana de mai
sus. Bunăoară: „înveleşti
lucrurile/ în cuvinte/ le pui
între marginile/ unei coli// ca
şi cum/ nimic/ nu ţi-ar scăpa”
(contraatacul de panică 2 – din
2016).
Matiuţ a ştiut
întotdeauna să se joace cu
absenţa, efectul fiind un je
ne sais quoi inteligent: „las
chipul în/ oglindă/ când mă

Ă
bărbieresc/ dimineaţa/ şi plec
în căutarea celuilalt// care vine/

R
mereu altul” (fuga din urmă
12----din 2012). Absenţă

A
deloc deprimată ori doborâtă
de melancolie, căci este mai

R
curând o dublare-triplare-

E
multiplicare. Fără să practice
heteronomia pessoană, poetul

T
tânjeşte orişicât la ubicuitate
dispoziţională.

L I
C. G. Jung descria
în The Unconscious Mind
o (sub)umanitate ce va
practica o religie secularizată,

A
idolatrizarea statului-Zeu
ce va impune segregarea şi
atomizarea indivizilor pentru cofraj rafinat timp de 30 de ani. Ca la un brand, îţi C
a sista comunicarea. Mai acut se simte atomizarea în dai seama rapid de caracteristici. O mostră de cofrare
I
„poemele vechi” ale lui Matiuţ: „cuvinte viscolind/ şi o oferea chiar el în 1996: „se ia carnea/ oasele/ şi se
o privire îngheţată/ pe fereastra/ dintre zi şi noapte// îmbracă în/ piele/ se pune în pântecul/ mamei sale/ şi
R O N

lasă-ţi respirarea afară” (stâlp de sare 8 – din 1988). se naşte/ se trăieşte şi se moare/ ca un om/ apoi/ sa iau
Cu timpul, adresantul se multiplică, viaţa devine mai înapoi/ carnea/ oasele/ şi pielea” (umbră 3).
verbalizabilă. Cu timpul, poetul devine tot mai bun. Se simte
Aş mai aminti că Alexandru Muşina considera antrenamentul şi lipsa de frică în faţa vieţii, de aici
o boală gramaticalizarea poeziei, turnarea ei în scheme sau de dincolo. Şi mai ales buna măsură, cunoaşterea
şi maniere (cam cum a procedat proletcultismul). perfectă a propriilor calităţi şi puteri, a propriilor
C

Avantajul lui Matiuţ este că şi-a construit propriul vulnerabilităţi. Un combatant redutabil.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 31
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AP EI RO N Matei VIŞNIEC O partidă de table


(fragment dintr-un roman în lucru)

D e fiecare dată cînd deschidea cutia de ta-


ble făcută din lemn de tei lăcuit domnul
Sclipa o mîngîia ca şi cum ar fi fost o vioară iar el ar
foaie în trei coloane şi plasa în capul fiecărei coloane
cîte o literă: S, Y şi M.
De obicei atît Adam Yoel cît şi Hubert Mirwand
fi urmat să cînte în faţa unui public exigent. Timpul aduceau cîte ceva de băut sau de ronţăit, dar fără abu-
lucrase în favoarea acestei cutii conferindu-i o evidentă zuri... Nici unuia dintre ei nu-i plăcea să joace încălzit
prestanţă, învechind-o în cel mai nobil sens cu putin- de alcool, nici unul nu era băutor în sensul greu al cu-
ţă. Se vedea imediat, din patina sedimentată în cursul vîntului deşi trăiau într-o regiune în care bărbaţii în
anilor, că găzduise multe partide febrile şi că asistase la general nu se dădeau înlături de la un pahar, indiferent
multe conversaţii aprinse. Pentru domnul Sclipa aceas- de oră sau de context. Cîte o bere, cîte un păhărel de
tă cutie reprezenta memoria celor mai plăcute clipe lichior, cîte o limonadă făcută din flori de soc, iată tot
petrecute de el în fiecare săptămînă, de foarte, foarte ce savurau cei trei din cînd în cînd în cursul partidelor.
mulţi ani, cu doi dintre prietenii săi vechi, Adam Yoel Doamna Sclipa le mai plasa, pe un taburet alături de
şi Hubert Mirwald. masa de joc, cîte o cupă cu şerbet, cîte o farfurioară cu
Partidele lor de table începeau în fiecare dumini- cornuleţi de nucă sau cu felii de chec. Adam Yoel adu-
că în jur de ora patru după-amiaza şi reprezentau grădi- cea des seminţe de dovleac sau de floarea soarelui, iar
na lor secretă, un moment unic de defulare şi de relaxa- Hubert Mirwald aducea ciocolată primită de la rudele
re, dar şi de încăierare verbală şi de meditaţii. Nimeni şi sale din Germania.
nimic nu i-ar fi putut convinge să renunţe la acest ritual Cei trei se cunoşteau din copilărie, toţi erau năs-
pe cei trei bărbaţi. Iar de pe la jumătatea săptămînii aş- cuţi la începutul secolului, trăiseră pe aceeaşi stradă,
teptau deja cu nerăbdare aceste momente cînd se lăsau merseseră la aceeaşi şcoală, avuseseră aceiaşi profesori
pe mîna zarului, a hazardului, a unei pasiuni depăşind şi dansaseră cu aceleaşi fete, iubiseră în acelaşi timp,
de fapt jocul propriu-zis. fuseseră bulversaţi de istorie în acelaşi timp şi supra-
Nimeni dintre ei n-ar fi putut spune exact de vieţuiseră uneori ajutîndu-se reciproc. Din toate aceste
ce prefera ca partidele duminicale de table să aibă loc motive şi din altele, nemărturisite, îşi permiteau şi să se
la Arcadie Sclipa acasă şi mai rar la Adam Yoel sau la tachineze la nesfîrşit, recurgînd la nişte coduri verbale
Hubert Mirwald. Poate din cauza faptului că în casa cunoscute numai de ei.
lui Acadie Sclipa se simţeau mai la adăpost şi mai feriţi Cînd domnul Sclipa îi spunea lui Adam Yoel
de lume, de privirile oraşului. În timpul verii, partidele „iar joci evreieşte” acesta din urmă îi replica spunîndu-i
se derulau în verandă sau într-un foişor înconjurat de „taci, idiot antisemit”. La care domnul Sclipa ofta şi
tufe de trandafiri situat în fundul grădinii, departe de concludea „poftim, noi ne certăm şi neamţu’ cîştigă”.
stradă şi de orice ureche curioasă. Prămavara şi toamna, Ceea ce îl făcea pe Hubert să reia aceeaşi replică sea-
pe timp de ploaie, cei trei jucau în atelierul din pod că dar precisă: „nu sunt neamţ, sunt austriac”. Uneori
amenajat parcă exact în acest scop de domnul Sclipa. Adam Yoel îi cerea însă lui Arcadie Sclipa să se explice:
Iarna, cînd viscolea şi cînd muşca gerul, doamna Sclipa „cum adică joc evreieşte? ce, Hubert joacă nemţeşte?”.
punea foc în soba de teracotă a sufrageriei şi partidele „Păi da, Hubert joacă nemţeşte, nu vezi cît e de cal-
se derulau nu departe de pîlpîitul liniştitor al focului. culat?” răspunea domnul Sclipa. „Şi eu cum joc?” se
Fără să-şi mărturisească acest lucru, cei trei aveau înfuria Adam Yoel. „Tu suferi la fiecare mutare pentru
nevoie ca de aer de aceste partide săptămînale, tradiţie că ţi se pare că dacă ai fi făcut alta ar fi fost mai bună”.
începută la sfîrşitul războiului. Regula era simplă: cine „Şi cu ce te deranjează pe tine că sufăr, ce, suferi tu în
cîştiga o linie sau un marţ rămînea la masa de joc şi ad- locul meu?”. „Nu, dar eşti atît de previzibil că mă ener-
versarul din faţa sa se schimba. Domnul Sclipa nota cu vezi”. „Şi Hubert nu e previzibil că nu riscă niciodată
grijă scorurile într-un caiet dictando. Împărţea fiecare nimic?”. „Hubert nu contează, oricum pe el îl primim
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
32 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

aici mai mult ca chibiţ”. Cînd auzea cuvîntul chibiţ era rusă urma să fie lungă şi cu urmări profunde, cei trei se
rîndul lui Hubert să se înfurie: „Chibiţ, nechibiţ, dacă amuzau deseori acompaniind Istoria cu campionatele

N
facem un calcul cu tot ce am jucat tot eu am cele mai lor de table. Cînd unul dintre ei spunea „hai să facem
multe puncte”. La o astfel de aserţiune Arcadie Sclipa şi azi una specială” însemna că partidele din acea dumini-

I R O
Adam Yoel se coalizau imediat şi strigau: „asta să o crezi că urmau să fie mai mult un pretext pentru comenta-
tu, Herr Mirwald!”. rea unor evenimente importante petrecute în România
De cînd jucau table în fiecare duminică se adu- sau în lume. Una din primele lor speciale se derulase
naseră cîteva caiete cu scorurile săptămînale, dar ab- în noiembrie 1946 cînd comuniştii reuşiseră să cîşti-
solut nimeni nu îşi dorise efectiv să se facă un calcul ge alegerile. Evenimentul merita o specială şi o discuţie

E
anual, pentru a fi desemnat efectiv cîştigătorul. De fapt aprofundată întrucît toate lumea ştia că la începutul
nimeni nu voia să ştie dacă se afla pe locul unu, doi sau anului 1944 Partidul Comunist Român abia dacă nu-

P
trei. Nu acest lucru conta. mărase o mie de membri. Cum putea acelaşi partid,
Cel mai înflăcărat la joc era Arcadie Sclipa, iar doi ani mai tîrziu, să devină primul partid al ţării, iată o

A
dacă soţia sa l-ar fi văzut cum se excită şi cum îl in- enigmă care se cerea descifrată la o furioasă competiţie
vocă pe zeului Hazardului ca să-i asculte rugăminţile de table în trei. Alte speciale memorabile avuseseră loc
probabil că nu l-ar fi recunoscut. Cînd avea nevoie de în decembrie 1947, după abdicarea regelui, şi în iunie
un zar precis, de exemplu de un şase-cinci ca să fugă 1948, după naţionalizarea tuturor uzinelor şi bogăţiilor
din casa adversarului, Arcadie Sclipa amesteca îndelung ţării de către comunişti. Cînd decideau că partidele ur-
cele două zaruri în mîna dreaptă, ridica privirile spre mau să fie speciale, cei trei jucau cu o imensă furie, de
cer şi invoca o forţă necunoscută spunînd cu un tremur fapt în jocul lor se transfera neputinţa resimţită în faţa a
în glas: „Şase-cinci… Şase-cinci te rog, şase-cinci, hai, ceea ce se întîmpla în România. Exclamaţiile pe care le
că ştiu că poţi…”. Culmea este că foarte des Arcadie scoteau aveau şi ele o legătură cu starea lor sufletească şi
Sclipa chiar reuşea să dea zarul de care avea nevoie… cu diversele etaje ale indignării din sufletul lor. „Ce za-
Ceea ce îl irita în primul rînd pe Adam Yoel: „ia mai ruri de căcat dau azi!” murmura Arcadie Sclipa. „Asta e,
scuteşte-ne de misticismele tale”. Arcadie Sclipa era mi-am ieşit total din mînă” suspina Adam Yoel. „Cînd
însă convins că există o relaţie secretă şi inexplicabilă e să nu fie, nu e…” medita Hubert Mirwald. Toţi trei
între concentrarea mentală şi legile hazardului. Nu la jucau parcă supăraţi, îmbufnaţi, trîntind piesele cu pu-
Dumnezeu se ruga el atunci cînd cerea un şase-cinci tere, mai, mai să spargă cutia de table. Evident, aruncau
sau o dublă mare. El se adresa unor energii imposibil cu mai multă furie şi zarurile, iar de fiecare dată cînd se
de definit, dar în care credea. Zeul Hazard (în absenţa uitau să vadă ce cifre au ieşit mai scoteau cîte o înjură-
altor termeni îl accepta şi pe acesta) avea anumite exi- tură: „futu-vă muma-n cur de scroafe!” În astfel de mo-
genţe, iar domnul Sclipa simţea, după decenii întregi mente jocul de table devenea mai degrabă un concurs
de practicare a jocului de table, că începe să le înţeleagă. de insulte aduse zarurilor. „Idioatelor!” „Cretinelor!”
Iată cum îşi rezuma domnul Sclipa observaţiile făcute „La ce să te aştepţi de la nişte cifre fără minte?” „Mă,
în decursul anilor: da’ puturoase mai sunteţi azi!” Un zar puturos însemna
– În faţa Hazardului trebuie în primul rînd să cifre mici ieşind în mod sistematic atunci cînd jucătorii
rămîi umil. Hazardul face de fapt ce vrea el, dar este aveau nevoie de cifre mari…
atent şi la cum te comporţi tu. Hazardului nu-i pla- Cel puţin o dată sau de două ori pe an partide-
ce să te baţi cu pumnul în piept, să te crezi invinci- le de duminică erau dedicate dispariţiei unor anumite
bil. De neînvins cu adevărat este doar el, Hazardul. În persoane şi personaje. În astfel de cazuri domnul Arca-
schimb, Hazardului îi place să vadă că ai încredere în el. die Sclipa spunea „eu zic să facem astăzi un priveghi”.
El apreciază cel mai mult încrederea sinceră, profundă, Toţi trei de altfel şi-ar fi dorit ca numărul de speciale
aproape inconştientă. Cînd simulezi că ai încredere în să scadă şi numărul de priveghiuri să crească, dar viaţa
Hazard el nu te ajută. De fapt, Hazardul are un com- reală funcţiona fără să ţină cont de doleanţele lor. Unul
portament foarte capricios. Uneori te rogi fierbinte la el din priveghiurile de pomină, cînd cei trei jucară timp
şi nu te ajută, alteori uiţi să te rogi şi te ajută… de opt ore fără încetare, fu în martie 1953 cînd muri
Din 1945, de cînd devenise clar că ocupaţia Iosif Visarionovici Stalin. În decembrie 1953, cînd fu

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 33
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

anunţată executarea lui Beria, partidele de table durară noi în comun, gustul mirării în faţa OPEREI HAZAR-
şase ore… DULUI.”
De prin 1952 cei trei îşi luară obiceiul de a juca Cînd îl auzeau pe domnul Sclipa proferînd fraze
în pod în ultima duminică a fiecărei luni pentru a as- cu astfel de adîncimi speculative, prietenii săi izbuc-
culta împreună emisiunile în limba română a postului neau în rîs. „De ce nu te-ai dus tu să studiezi filozofia
de radio Europa Liberă. Uneori mai ascultau şi BBC- în loc să te duci la Poduri şi Şosele ca să ajungi un mi-
ul şi Vocea Americii, dar Europa Liberă deveni repede nuscul şef de gară?” îl întreba Adam Yodel. Iar Hubert
cel mai incisiv post de radio anti-comunist cu emisi- Mirwald adăuga: „Acum îmi dau seama că dacă Hegel
uni aproape în toate limbile vorbite în lagărul sovietic. ar fi ştiut să joace table ar fi înţeles mai bine cum func-
„Dacă am să fiu arestat voi şti în orice caz că unul dintre ţionează istoria şi poate că ne-ar fi putut explica totul
voi m-a turnat” spunea Arcadie Sclipa. „Iar dacă vom doar într-o singură cărticică şi nu în zece volume…”
fi arestaţi noi doi, înseamnă că de la tine ni se trage” „De fapt cred că suntem puţin atipici…” spu-
spuneau Adam Yoel şi Hubert Mirwald. „Iar dacă se nea Adam Yodel. „Cum aşa?” întrebau ceilalţi doi. „Eu
întîmplă cumva ca să fim arestaţi toţi trei, şi dacă voi cred că ne-am îmbogăţit fiecare şi cu defectele dar şi cu
doi ieşiţi primii din închisoare după o săptămînă iar eu calităţile celorlalte naţii din Bucovina…” În astfel de
mai rămîn şapte ani, înseamnă că voi doi m-aţi turnat momente, cînd unul dintre ei se pregătea să extragă cîte
pe mine” spunea Adam Yoel. o pepită reflexivă din magma de pălăvrăgeală, partidele
Fără să fi avut acest lucru în program, fără să de table se întrerupeau, zarurile erau depuse în cutie
fi avut intenţia de a crea un „nucleu” de rezistenţă în ca să se odihnească, Zeul Hazard era invitat să facă o
raport cu capriciile Istoriei, românul Arcadie Sclipa, pauză.
evreul Adam Yoel şi austriacul Hubert Mirwald între- „Adică, ce vrei să spui legat de defecte?”
ţineau de fapt o complicitate bazată pe convingerea că „Păi, să luăm întîi cazul tău, Hubert. Deşi te-ai
rîsul, ironia, deriziunea şi autoderiziunea puteau deveni născut etnic austriac şi ţi s-a băgat în cap de la naştere
un antidot împotriva absurdului, a prostiei şi a răutăţii. că strămoşii tăi au avut un imens rol civilizator în Estul
Născuţi în anul 1900 cînd oraşul Rădăuţi făcea par- Europei, tu te-ai lăsat şi puţin stricat de balcanismul
te din Imperiul Habsburgic, cei trei avuseseră norocul românesc, ceea ce te-a umanizat oarecum, pentru că al-
să fie prea tineri la începutul primului război mondial tfel n-ai juca table cu atîta plăcere. Austriecii preferă să
pentru a fi încorporaţi, şi să fie prea bătrîni în 1941 joace tarot, din cîte ştiu, nu table… In plus, te-ai lăsat
pentru a fi trimişi în linia întîia cînd Antonescu dudu pervertit de umorul românesc şi de cel evreiesc, pentru
faimosul şi dezastruosul ordin „ostaşi, vă ordon, treceţi că altfel n-ai rîde cu atîta poftă la bancurile noastre.
Prutul!” Iar tu, Arcadie, întrucît te-au dat părinţii la un liceu
Li se întîmpla de altfel, celor trei, să se întrebe german ai reuşit să-ţi mai atenuezi exact la timp încli-
uneori cu toată sinceritatea: „In definitiv ce avem noi narea spre băşcălie care la români este un dar natural
în comun înafară de faptul că ne place să jucăm table?” abundent. Nu că ai fi cîştigat mult în rigoare, sau că
Domnul Sclipa considera însă că pasiunea lor pentru ar fi scăzut în sîngele tău cantitatea de globule oportu-
N

acel joc complex era mai mult decît suficientă ca să jus- niste, că altfel ai fi devenit austriac... În viaţa ta, însă, a
tifice nu doar întreţinerea prieteniei ci şi complicitatea. intervenit generos şi norocul, şi probabil din acest mo-
R O

„Diferenţa dintre noi şi ceilalţi oameni care joacă table tiv îţi place atît de mult să dai cu zarul. Întrucît ţi-ai
în Bucovina este că noi nu jucăm ca nişte brute, spunea luat nevastă austriacă, ţi-au mai trecut şi complexele de
domnul Sclipa. Noi avem o privire metafizică asupra inferioritate ancestrale, aşa că faţă de alţi compatrioţi ai
jocului, ne mirăm în faţa infinitelor sale posibilităţi şi tăi ai fost infinit mai puţin dispus la răbufniri violente
I

mai ales în privinţa modului în care, brusc, se poate iraţionale…”


întoarce cursul unei partide. Cînd crezi că eşti pe dru- „Iar tu, Adam, ce defecte şi ce calităţi ai preluat
E

mul cel bun şi că nimic nu-ţi mai poate sta în cale ca să de la noi?”
P

cîştigi, odată intervine ceva, un zar foarte prost al tău „De la voi am învăţat că orice antisemit are un
asociat cu un zar foarte bun al adversarului, şi în loc foarte bun prieten evreu.”
A

să urci cazi de pe piedestal de nu te vezi. Iată ce avem Cînd tema antisemitismului revenea, ca o co-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


34 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

metă otrăvită, şi începea să se învîrtă peste capetele peută. După fiecare dezbatere de acest gen Arcadie Scli-
celor trei bărbaţi, deasupra zarurilor şi deasupra cutiei pa, Hubert Mirwald şi Adam Yoel se simţeau oarecum
de table, discuţiile se puteau prelungi pînă la miezul uşuraţi, dezintoxicaţi de dileme existenţiale şi de mize-
nopţii şi chiar mai tîrziu. Cometa nu revenea însă des, riile Istoriei. Cei trei aveau de fapt în comun, pe stratul
cam o dată sau de două ori pe an. Nici unul dintre ei cel mai profund al prieteniei lor, o nostalgie legată de
nu se temea de acest subiect dar nici nu-l relansa cu ceva ce s-ar fi putut perpetua dacă după primul război
plăcere. Convenţia nescrisă a întîlnirilor dintre cei trei, mondial n-ar fi căzut Imperiul habsburgic: utopia unei
hrănită de sinceritatea absolută, avea şi o funcţie tera- coexistenţe calme, omeneşti, a tuturor naţiilor.

N
R O
I
E
P
A

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 35
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

NICOLAE LA BI Ş – 85 Adrian Dinu RACHIERU Nicolae Labiş şi Şcoala de Literatură (II)

vor apropia de Labiş. Fiindcă poetul, iute clasat drept


Cei doi Labiş un „ideolog” obedient, are dreptul la o relectură, în-
tr-un context al recepţiei calme, reaşezând valorile,

S emnalând accentele de răzvrătire – ca temă


dominantă a discursului labişian (subversiv)
–, Ioan Holban propunea o reevaluare a poetului din
descoperindu-i, poate, lirica erotică „prebărbătească”
(cf. Valeriu Cristea) sau semnificaţia inversă a atâtor
texte dinamitarde.
Mălini, demersul său contrazicând percepţia „oficia- Trebuie să observăm că N. Labiş, despicând ce-
lă”, convenţională, fixată în / prin circuitul didactic rul poeziei noastre ca „vestitor”, ispiteşte, în aceeaşi
(Holban 2015: 26). Şi „rezolvată”, regretabil, în anii măsură, şi prin biografism. Poezia sa prelucrează un
postdecembrişti, prin eliminarea lui Nicolae Labiş fond autobiografic: de la linia epică a marilor poe-
din manualele şcolare. Recitindu-l cu grija inserţiei în me, în filiaţie maiakovskiană, la contemplativismul
context, descoperind congruenţa cu climatul şi „ca- rafinat, în lirica erotică. E vorba de o interioritate în
nonul” poetic al epocii, să nu uităm „evadările” sale clocot, de elanurile unei vârste care privea în juru-i
din estetica proletcultistă (sau „iluminările” sale, cum cu nesaţ („absorbind” lacom lumea), replicând unei
le numise Dan Mănucă), insistând pe dimensiunea linii epicizate, sufocată de clişee. Nu va lipsi poezia
simbolică şi ambivalenţa poeziei labişiene, descifrând, anecdotică („fapte petrecute strâng”, ne avertizase po-
surprinzător, un „al doilea strat”. Rebelul Labiş, de- etul), vom afla paradisul copilăriei, schema arhetipală
viind de la „făgaşurile instituţionalizate”, merită, in- a vânătorii ritualice (ca în capodopera sa, Moartea că-
discutabil, acest efort exegetic. El a marcat generaţia prioarei, de succes popular), şi chiar metafore textua-
„luptei cu inerţia”, sigilată de inocenţă şi exuberanţă, liste (vezi „albatrosul ucis”). Dar sinceritatea poetului
traversând „era entuziasmului”; cu toţii doritori să se nu se desfăşoară neîngrădit şi, astfel, sufletul se încarcă
afirme, talentaţi şi neştiutori (cf. Lucian Raicu). Poe- de scârbă. Un alt Labiş îşi taie vad, fiind de o surprin-
mele timpurii ale lui Labiş probează acest lucru. Mai zătoare modernitate. Cei care au scotocit prin manus-
târziu, vocea sa lirică, câștigând „dreptul de a gândi”, crisele labişiene, ştiu prea bine că poetul din Mălini
se schimbă, încărcată de reflexivitate; dar acest mai nu trebuie anexat „esteticii hei-rup-ului”. E vorba,
târziu (care se suprapune, aproape, cu începuturile) deopotrivă, de gestul iconoclast, vestejind reţetarul
nu suprimă candorile virginale şi prospeţimea ma- epocii, evadând din chingile normelor epicizante, de
tinală ale acestei lirici, doritoare să dezvăluie „toate o fisură a îndoielii (constatând, prin omul comun, de-
durerile lumii”. După cum nimeni nu poate contesta gradarea idealului, implicit coruperea lui), dar şi de
„zonele de retorică” în care se zbate ea. Poetul dispărut o frondă estetică, anticipând poetica antipoeticului,
la 21 de ani, fără a fi avut, astfel, „şansa” disidenţei şi cum demonstra Paul Dugneanu. A vedea în poetul
timpul cizelării, nu înseamnă doar „o trecere”. Legen- Primelor iubiri doar ecoul înfrigurărilor vârstei, doar
da labişiană conservă această vibraţie pură, tempera- o conştiinţă virginală, bântuită de „viscolele viselor”
mentul de luptător, sacrificiul şi inocenţa şi, în ultimă înseamnă a perpetua o imagine falsă, refuzându-i ca-
instanţă, răspunde chiar nevoii noastre de mituri. Fi- pacitatea problematizant-reflexivă. Neputinţa cuvân-
ind vorba despre o operă „întreruptă” (cu brutalitate, tului (un „rău ascuns”) îl încearcă; vitalitatea tânără
de un destin nemilos), broderia speculativă exploatea- suportă, curios, infiltraţiile thanaticului iar pulsaţia
ză tocmai legenda; nu pare posibilă o lectură desprin- erotică dezvăluie, de fapt, însingurarea. Adolescenţa
să de tragismul sfârşitului, cu „iz mioritic” (observa frenetică, cu nucleu biografic, inocenţa şi senzoria-
Mircea Tomuş) și o aură mitic-tragică. Ce se salvează litatea conectate la un eden naturist, eposul popular
din acestă operă, fatal inegală, cu relief accidentat, va etc. reverberează într-un lirism confesiv care, încer-
hotărî timpul, adică noile generaţii de cititori care se când a prinde – într-un „veac clocotitor” – a vremii
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
36 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

înţelesuri, devine o gravă şi precoce meditaţie epică, (Ioniță 2018: 147). Încât „copilul minune nu putea să
sfârşind în sarcasm şi amărăciune. Labiş nu poate fi dispară decât în mister”, intrând în legendă.
anexat înfloritoarei lirici publicistice (clişeizată, de Cât priveşte soarta autorului Labiş (autor ca-
platitudine tematică); dimpotrivă, sensibil la vibraţia sabil, chiar „expirat”, după unii), ea depinde, decisiv,
ideilor, pătruns de „suflul marilor probleme morale” de testul lecturii. Fenomenul Labiş legitima o gene-
(Raicu 1977), el dă tonul unei salvatoare intelectua- raţie, redescoperind lirismul şi refăcând legăturile cu
lizări, anunţând, cu un „spor de entuziasm”, respon- o tradiţie boicotată. Iar C. Regman (Dan Costa) nu
sabilizarea generaţiei: „Clopote grave sunară trezirea / ezita să afirme, în 1956 (!), că „generaţia sa nu va în-
Generaţiei noastre. / Tragem cugetarea afară din teacă” târzia să se recunoască pe sine” (v. Viaţa Românească,
(v. Vârsta de bronz). Cel care „a licărit scurt între două nr. 5/1956). Resurecţia lirismului, ieşirea din somnul
nopţi” (cf. Vl. Streinu), un esenian acceptând, prin dogmatic, părăsind erotica de partid (cu inerentul tri-
angajare sinceră, grefa maiakovskiană, prins în mrejele umfalism al epocii), transfigurarea unor teme bătăto-
utopiei ştia că „elanul nu poate fi ucis”. Dar trăirile rite (de epic festivist, lozincard, şablonard) au căpătat,
aurorale, „frenetica beţie” a viului, incandescenţa cre- prin scrisul labişian, prospeţime, branşate la „viaţa
atoare suportă asaltul birocratizării, a inerţiei şi pre- clocotind în vers”, angajând dezbaterea morală. Mai
judecăţilor. Spre deosebire de abundenta producţie a mult, Labiş s-a dovedit „fecundator prin absenţă”,

5
liricaştrilor de partid, exterioară şi ditirambică, poezia recunoştea Mircea Cărtărescu (e drept, prin 1981).
lui Labiş se verosimilizează (Popa 2009: 818), procla- Această iradiere, estompată după seismul decembrist,

8
mând necesitatea „luptei duble”. Expediţia cinegetică ridică o serie de întrebări pe care n-ar trebui să le oco-
din Moartea căprioarei, poezie rostită de Labiș în 29 lim. E vorba, negreșit, de un poet angajat și de o poezie
octombrie 1955, la deschiderea Cenaclului Facultă- de mare sinceritate și intensitate, exprimând o epocă;


ții de filologie, consfinţea despărţirea de vârsta can- fără a fi, însă, doar poezia unei epoci, oferindu-ne „ex-
dorilor; astfel, lirica labişiană, însetată de puritate, se presia versificată a unei ideologii politice”. Mai mult,
maturizeză brusc, obsedată de tema degradării idealu- Labiș însuși recunoștea că adolescența e și „soră cu
lui, anunţând, nota acelaşi Marian Popa, „dezvoltarea marile greșeli”.

Ş
unui opozant” (Popa 2009: 821). În scurtul răgaz ce i s-a dat, poetul, la cei abia
Iată de ce supoziţia asasinatului (politic), bucu- „douăzeci de ani şi încă unul”, impunea prin teribila

I
rându-se doar de „certitudine foclorică” încă rezistă. forţă de creaţie, uluitoare prin întindere şi varietate,

B
În pofida numeroaselor cărţi care au atacat subiectul, vestind noua poezie. Iar bogăţia ineditelor nu face de-
nebuloasa împrejurărilor nu s-a risipit. Dosarul Labiş cât să confirme fabulosul său laborator, acolo unde, în

A
e voluminos, anii petrecuţi la „fabrica de scriitori” din masa manuscriselor, Lucian Raicu descoperea o „dez-
Kiseleff 10 (preluând sintagma-titlu propusă de Marin ordine dureroasă”. Dar noutăţile, câte se vor mai ivi,

L
Ioniţă) întreţin frenezia detectivistică a foştilor colegi. nu vor putea schimba imaginea poetului, prins într-o
Imré Portik cu Hora morţii (2005) sau Irimie Străuţ tranziţie frântă, cu „destin poetic rezect” (cf. Vl. Strei-
(O moarte care dovedeşte ceva, 2001), încercau aştep- nu). Sinceritatea labişiană, mobilizatoare, slăvind re-

E
tatele și amânatele clarificări. Iar inflaţia de prieteni torica angajării („să împlinim cu suflet”) vira periculos
post-mortem, livrând „ficţiuni memorialistice” (cum spre o altă, mijindă, poetică (rimbaldiană, închinată A
se rostea, „în numele prieteniei şi al adevărului”, Imré „încâlcitului ştrengar, Arthur”). Încât, alături de Ion
Portik în volumul îngrijit de Florin Diac) sau tenta- Simuţ, putem conchide că „citit azi, Nicolae Labiş nu
L

tivele exegetice amatoristice, pornite în numele „re- e un mare poet, dar, dacă îl raportăm la context, ne
C O

cursului la memorie” nu fac decât să întreţină confu- dăm seama că ar fi putut să fie” (Simuț 2015: 14).
zia, deplasând interesul spre senzaţionalism, părăsind Totuşi, el vestea trecerea de la o sensibilitate (inocen-
opera. Marin Ioniță respinge ipoteza asasinatului, tă) la poeticitate, ca asumare lucidă a travaliului liric;
notând că „sistemul avea nevoie de el” (Ioniță 2018: „efectul Labiş” (cf. Marin Mincu) a reorientat recep-
I

156). Spirit boem, vitalist, amator de farse, optimist tivitatea, odată cu reîntoarcerea prigonitului eu poe-
incorigibil, Labiș alunecase pe „panta pierzaniei”, is- tic, deschizând pârtie postlabişienilor. Oricum, Labiș,
N

pitit – cu băutură și bacante – „în lumea exceselor” o febrilă conștiință interogativă, brusc maturizată,

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 37
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vorbea în numele unei generații; poezia sa, sublinia aflat cu Labiş la berăria La Buturugă din Cişmigiu,
Iulia Murariu, nu poate fi judecată din perspectiva reconstituie momentul când primise (15 octombrie
8 5 unui accident existențial: „Ea există ca atare, nu ca 1956) placheta Primele iubiri, anunţând, prin pana
promisiune și nu poate fi restrânsă la poezia aservită celui care „se luase de piept cu timpul dogmatic”,
politicului” (Murariu 2010: 6). Și M. Ungheanu era un „cutremur de înnoire” în lirica noastră (v. Como-
ferm: „Nicolae Labiș este un poet
autentic, iar acest fapt rămâne

hotărâtor” (Ungheanu 1996: 21),


dincolo de orice prezumții postu-
me, iscate sau degrevate de „pova-
I Ş

ra manualului”.
Bineînțeles, selecția operată
prin manualele școlare, ideologi-
zată, a rulat ani în șir o imagine
B

oficializată. Or, incomodul Labiș,


împrospătând lirismul, a anunțat
A

„ca nimeni altul” poezia deceniu-


L

lui următor (Manolescu 2008:


946), vestejind poncifele vremii.
Prin ivirea meteoricului Labiș, G.
Călinescu anula și „calomnia” că,
E

sub noul regim, „cerul poeziei s-ar


A

fi întunecat”! Din păcate, posteri-


tatea târzie a mutat accentul de la
L

operă spre legenda poetului, vic-


timă a unui accident de tramvai
C O

(9/10 decembrie 1956), conside-


rat, de unele voci tăioase, o indu-
bitabilă crimă politică. Dosar rapid
clasat, alimentând „ficționalismul
I

popular și profesional” (Popa


2009: 818), cazul Labiș incită, în-
N

treținând o scenarită înfloritoare.


Ancheta asupra morții lui Labiș,
concluziona M. Ungheanu, „con-
ține informații datorită cărora nici
o anchetă serioasă nu se închide,
ci se continuă” (Ungheanu 1996:
20).
Firesc, aşadar, ca cel „născut şi pierdut în de- rile unui prieten tânăr: George Corbu-junior, Editura
cembrie”, cum scria prietenul Gheorghe Tomozei, să MLR, 2016, p. 289), proiectându-şi destinul în mit.
trezească amintiri şi să stârnească pofta exegetico-de- Iar Florian Saioc, redactor la Viața Românească, rela-
tectivistică. Alecu Ivan Ghilia relatează, bunăoară, tează cum, la sugestia lui Eugen Jebeleanu, i-a scris la
cum a ascultat înfiorat de emoţie, într-o uscătorie Mălini, invitându-l la redacție, colectivul redacțional,
de bloc, alături de Ştefan Luca, Moartea căprioarei, încântat de poezia trimisă (Gazeta de stradă), propu-
recitată în premieră de Labiş (v. revista Polemici, nr. nându-l pentru Școala de literatură. Şi lista, evident,
7-8/2016), poem hărăzit unui uriaş succes. Ion Brad, poate fi lungită. Stăruim, însă, în cele ce urmează,

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


38 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

asupra unui volum aducând „desluşiri şi precizări” nită cu tenacitate, l-a împins în arhive, confruntând
privind viaţa şi opera lui Nicolae Labiş, sub semnă- şi corectând variante (voinţa auctorială / text tipărit,
tura lui Nicolae Cârlan (2016). Acolo, împătimitul în atâtea volume ivite). Dincolo de bilanţul statistic
cercetător, adunând texte mai vechi şi mai noi, cu in- (din Lupta cu inerţia lipseau, aflăm, 255 de versuri!),
evitabile repetiţii, întocmeşte o acribioasă Cronologie adunând grijuliu puzderia de însemnări (acele „note
şi pune în evidenţă truda sa de o viaţă, adeverind că pentru ceva”), Nicolae Cârlan ne încredinţează că, în
osârdia în explorarea manuscriselor labişiene poar- scurtul timp ce i s-a dat, poetul impune prin teribila
tă amprenta unei veritabile campanii, urmând sfatul forţă de creaţie, vestind noua poezie. Iar bogăţia ine-
lui Gh. Tomozei, cel care, interesat de valorificarea ditelor nu face decât să confirme fabulosul laborator
„zestrei Labiş”, visa la o integrală Labiş. Pe care, iată, labișian.
harnicul N. Cârlan ne-o pune, etapizat, la îndemână. Volumul pomenit insista asupra triunghiu-
Reamintim că sub egida Centrului Cultural Bucovi- lui fălticenean (Vasile Gh. Popa, N. Labiş, Valeriu
na, prin strădania lui Nicolae Cârlan, a fost tipărit Bogdăneţ) şi ne reaminteşte că preotul-profesor Va-
un volum de Poezii inedite labişiene (Editura Lidana, sile Gh. Popa, un tecucean „transplantat de destin”
2015), ca Addenda la impozantul tom Opera magna (ca şi N. Cârlan, dealtminteri), a fost îndrumătorul
(Lidana, 1296 p.), dăruit de acelaşi devotat şi acri- providenţial, martor al frământărilor copilandrului

5
bios cercetător. Chiţibuşar de modă veche, venit, în Labiş, cel căruia, cuprins de febra eseniană, îi „cântau
aprilie 1975, la muzeul din Suceava, inimosul Nicolae versurile în suflet”. Sunt informaţii preţioase privind

8
Cârlan, „înfiat” de bucovineni, ne oferă, după atâtea debutul elevului Labiş E. Neculai („potenţial geni-
isprăvi editoriale, un monumental gest recuperator, al”), a prezenţei sale în Iașul nou (producții analizate
scotocind neobosit arhiva Labiş. Când tipărea Opera meticulos de Marian Popa) și la Consfătuirea tineri-


magna (2013), N. Cârlan scria (credea) că explora- lor scriitori din Moldova (Iaşi, noiembrie 1950), de
rea „se încheie”. Iată că s-a înşelat. Volumul de poezii unde se va întoarce „plin de cărţi” (cum scria, la scurtă
inedite (ca „ultime recuperări”), şi el consistent (edi- vreme, unui văr), a tatonărilor creatoare, vădind aria
ţie îngrijită, text stabilit şi cuvânt înainte de Nicolae preocupărilor: ispita exegetică, preferând „atitudini

Ş
Cârlan) ne prilejuia alte incursiuni în labirintul ma- hotărâte”, folclorist şi traducător „în devenire”. Un
nuscriselor lui N. Labiş, oferindu-ne oglinda integrală. interes special e rezervat corespondenţei, acele „relicve

I
E drept, rămânem, recunoaşte exegetul, în „zariştea epistolare” care întregesc dosarul biografic, inaugurat

B
aproximărilor”; oglinda e „fără margini precis trasa- de Gh. Tomozei printr-o valorificare sporadică; pagi-
te”, neputând şti şi nicicând afla cum ar fi configurat nile epistolare dezvăluie, desigur, chinurile creatoare,

A
(editorial) poetul însuşi acest patrimoniu, uluitor prin dar şi grijile poetului, fie la modul jucăuş-ironic (când
întindere şi varietate. Dar oferindu-ne o temelie sigură viza tensiunile din interiorul obştei juvenile scriitori-

L
pentru viitoarele abordări exegetice, monografice ori ceşti), fie încărcate de dramatism (căutarea „odiseică”
tematice. Să reamintim că muzeograful N. Cârlan, a unei camere de locuit, de pildă, cu toate consecinţe-
până la Opera magna, prezintă o impresionantă listă le pentru existenţa poetului, obligat la improvizaţii),

E
bibliografică, dedicându-se poetului de la Mălinii Su- reconstituind „o zodie luciferică” (anul 1956 marcând
cevei, dar şi altor personalităţi bucovinene. S-a îngrijit tragic „un vis întrerupt”, după vorbele lui Al. Piru) A
de Casa memorială, a pus la cale, împreună cu Gh. sau implicarea Margaretei Labiş, o „soră providenția-
Tomozei, un Album memorial (1987, împotmolit, o lă”, cum s-a spus, veghind posteritatea labişiană, şi ea
L

vreme, la Consiliul Culturii), s-a avântat dincolo de convulsionată1.


C O

fruntariile poeziei (proză, dramaturgie, traduceri, în


2007; corespondenţa, în 2009; texte critice, în 2011), 1
Labiș însuși, în corespondența cu Doina Sălăjan, se măr-
a scos ediţii bibliofile (1995, 2005) şi, în fine, îşi anun- turisea necomplezent, recunoscându-și franc „delirurile
ţa, complementar strădaniilor editoriale, intenţiile semi-lirice” și „stanțele ridicole” (într-o epistolă din 30
I

exegetice (Virtuţi şi virtualităţi poetice în manuscrisele august 1954), dar și „slăbiciunea” pentru destinatara ace-
lui Nicolae Labiş, 1998), în pofida „obiecţioniştilor lor scrisori (14 august 1956). Totuși, se dovedea puter-
N

de serviciu”, cum spune. Aspiraţia integralităţii, râv- nic, convins de măreția propriului destin: nonconformist
boem, mărturisea că și-a rărit orgiile, că ar prefera tovărășia
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 39
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

În puzderia liricaştrilor de partid, idealistul La- Neculai, la debutul „năclăit” şi accidentul „dubios”,
biş face o figură aparte. El „a trăit paroxistic comu- survolând şi desluşind o viaţă tumultoasă, curgând
8 5 nismul” (Popa 2009: 818) şi soarbe entuziast-juvenil, între bornele norocului şi a nenorocului.
deşi trecut prin botezul „criticii tovărăşeşti”, lumea: Evident, Labiș nu trebuie crezut pe cuvânt
„Întreaga lume-a sufletului, vie / Palpită-ntr-o fre- atunci când, printr-un scurt avertisment, ne prevenea
netică beţie”. Acele „câteva poeme încântătoare” pe că ar fi doar un tematist: „Nu-s poet, nici vizionar, /
care le semnala G. Călinescu, acel „entuziasm estetic” Sunt un om care-și tratează temele”. Se înțelege că ar

mărturisit de Titus Popovici (după lectura unor frag- fi vorba de rețetarul epocii. Or, apariția „ereticului”
mente din Omul comun, tipărite în Scânteia tineretu- Labiș, o vedetă a momentului, neindiferent, se înțe-
lui) sau interesul pentru poezia filosofică (recunoscut lege, la „exigențele exterioare” are semnificația unui
I Ş

de Radu Cârneci) vin să confirme verdictul lui N. „eveniment fondator” (Pop 2018: 93). Desigur, „cre-
Cârlan: Labiş, afirmă corectiv exegetul, n-a fost un ditat pentru potențialitățile sale” (Simuț 2017: 294),
poet comunist, ci „un poet al idealurilor comuniste” cultivând o altfel de poezie militantă, departe de mo-
(Cârlan 2016: 215). Un entuziast, de un „idealism notonia tematică, precară esteticește, ci, dimpotrivă,
B

hipertensiv” (Negrici 2019: 171). După „ilumina- asumând-o interogativ, problematizând, anunțând
re”, refuzând „zăbala partinică”, poetul ar fi devenit, „starea de de conștiință” (Raicu 1977: 151); adică
A

în contextul luptei cu inerţia, „primul disident pur lupta cu inerția.


L

sânge” (Cârlan 2016: 26), sfârşind prin acel dubios


accident de tramvai, „inexplicabil” şi pentru M. Be-
niuc. Încât, blamând impostura politică, Labiş – din „Efectul Labiș” și generația orfelină
ipostaza unui poet interzis, aflat în nesiguranţă – lasă
E

senzaţia „dezvoltării” unui opozant. Cum „nu există o Pornind de la un articol semnat de Monica Joi-
A

reconstituire viabilă a acelei nopţi”, ne reamintea Ma- ța (Ce mai face generația Labiș, în Noua Revistă Româ-
rian Popa în Istoria sa (Popa 2009: 821), enigma Labiş nă, nr. 5/1996), Mihai Ungheanu propunea „câteva
L

persistă, hrănind o scenarită rebusistică și controverse adnotări și precizări” despre această generație „dislo-
„irezolubile”. Prezumţiile potenţează „restul postum”, cată și contestată”, notând că înaintea fenomenului
C O

acel cumul de texte-eboşă şi, cu deosebire, alegoris- generaționist, înrolat sub stindard labișian „a existat
mul care învăluie Pasărea cu clonţ de rubin, insinuând fenomenul Labiș” (Ungheanu 1996: 15). Indiscutabil,
ipoteza unei „răzbunări”. Și iscodelnicul Ion Filipciuc, Labiș, depășindu-și momentul, a exprimat o aspirație
cu ştiuta-i râvnă detectivistică, s-a pricopsit cu „o gri- de generație, evoluând „pe deasupra recomandărilor
I

jă acaparantă”. Fără a întocmi, neapărat, o biografie oficiale”, într-o literatură mutilată, prigonindu-și cla-
a poetului, ne punea la îndemână câteva „frânturi” sicii (Ungheanu 1996: 18). Dispariția liderului haris-
N

(zice cu modestie), rod trudnic al unei „ochiri docu- matic, ca gest sacrificial, a umflat legenda, cu faimă în
mentare”. Fiindcă „Trudind peniţa” sub vraja păsării diminuare, însă, odată cu ivirea unui nou reper (po-
cu clonţ de rubin se adaugă altor contribuţii (Mircea pularul Nichita Stănescu); însăși generația, privată de
Coloşenco, Stela Covaci, Florentin Popescu, Vasile maeștri, orfelină, cu un „lot norocos” de semi-activiști
Gh. Popa) menite a corecta numeroase inadvertenţe şi (Grigurcu 1999: 13, 79) etc. va cunoaște o eroziune
„neglijenţe cronistice”. Interogând contextul, Ion Fi- lentă, dezicându-se de „patronul” ei și bucurându-se
lipciuc citeşte gospodăreşte presa epocii, reconstituie de „protecție oficială”. Curios, „acceleratorul Labiș”
evenimentele, cercetează „fojgăiala ideologică”. Oferă (cf. Radu Cosașu), înfruntând „opreliștile de epocă”,
lămuriri, aduce la lumină texte necunoscute, discută n-a ușurat misiunea congenerilor; fenomenul literar
în registru comparatist, „desfoliind” chestiuni aparent postbelic își va tăia cu dificultate vad, în conflict cu
clasate: de la „neamul” poetului şi botezul pruncului autoritățile politice. Iar „zestrea Labiș” se va bifurca
(Ungheanu 1996: 19): fie pe linia lecției stănesciene
munților și a cărților (retras la Mălini), notând în treacăt, de lirism, fie pe traiectoria unor dezbateri etice, de
la 13 septembrie 1954, că „cenzura e foarte atentă cu noi” asprime morală, precum în cazul „primitivului” Ion
(v. Mircea Coloșenco, Corespondența Nicolae Labiș-Doina Gheorghe. Sau, adăugăm, a desolemnizării soresciene,
Sălăjan, 1954-1956, în Bucovina literară, nr. 7-8/2018).
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
40 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

părăsind limbajul înalt. dezvoltă fiorul reflexiv şi dispoziţia etică. Labiş trăieşte
Generaţia orfelină (Rachieru 2014) include, incandescent şi pe cont propriu, dar climatul poetic –

8 5
așadar, o entuziastă serie creatoare, având drept nu- şi pe baza unor coincidenţe de biografie – va prelua
mitor comun tocmai vitregia condiţii formative; ea a motivele labişiene, bătătorite cu hărnicie ori refuzate,
fost modelată de interdicţii (lecturi clandestine, maeş- tot din exces polemic.
tri „ascunşi”, biblioteci epurate), provocând o reacţie Labiş, scriau D. Micu şi N. Manolescu în
polemică (ruptura) şi promovând, astfel, la start, un Literatura română de azi (1944-1964) este „autorul


program negativ. Dar, în acelaşi timp, a fost o genera- unei lecţii de poezie”; el ar fi fost, potrivit aceloraşi,
ţie aurorală, cu rol de verigă, redescoperind – euforic mai însemnat în consecinţe, decât în valoare absolută
– tradiţia, definind o stare de spirit, angajându-se, (Micu, Manolescu 1965: 143). Să fie Labiş doar un

I Ş
prin combustie creatoare, la o lucrare comună, recu- potenţial mare poet? În fond, nici Gh. Grigurcu, deşi
peratoare, fecundă, susţinută, prin propulsie adjecti- recunoaştea indelebila amprentă labişiană, nu credea
vală, de o critică solidară, risipind şi cronici „tactice”, altceva, din moment ce părea convins că „izolatul La-
cum recunoştea Matei Călinescu. biş” nu a lăsat o posteritate. Efectul Labiş este însă du-

B
Admiţând că peisajul literar, poluat propa- blu: opera, valoroasă în sine, se însoţeşte cu exemplul
gandistic, se reconfigura sub presiunea sistemului, în labişian (contagios), atins de fiorii maturizării, trăind,

A
noua conjunctură istorică, trecând prin desovietizare cu adolescentină candoare, o experienţă esenţială:

L
(1958, odată cu retragerea Armatei Roşii şi Declaraţia luarea în posesie a lumii. Sfera de influenţă labişiană
CC al PMR, din aprilie 1964) la perioada „liberală” s-a repercutat, cu impact decisiv, asupra unei promo-
şi naţionalism doctrinar (instalarea lui N. Ceauşescu ţii literare, vădind afinităţi de sensibilitate. Sechelele
la cârma Partidului, în 1965, şi uriaşul capital politic epicizării fortuite a liricii făceau victime, atleţii prolet-

E
acumulat, condamnând, în august 1968, invazia în cultului manevrau criteriile de clasă (primitiv înţele-

A
Cehoslovacia) şi, apoi, la izolaţionismul din „deceniul se) ajustând astfel literaturii noastre un chip străin de
satanic” (cf. M. Zaciu). Un socialism etapizat, aşadar, propria-i substanţă. Era dorită eliberarea de servituţile

L
faraonizat, „reîngheţat” ideologic, rigidizat, cerând momentului.
obedienţă, cu o viaţă literară care, în pofida vicisitudi- Trecând peste vitregia condiţiilor formative,

C O
nilor, încerca să se „normalizeze”, refuzând ierarhiile peste belşugul şi rezistenţa producţiilor, mulţi comen-
trucate, figurile encomiate (acei „mici clasici”, preg- tatori reproşează generaţiei uşurinţa afirmării. Întâm-
nanţi în proletcultism, violent declasaţi), ticurile şi pinată cu ovaţii, această generaţie (înţeleasă limitativ,
poncifele realismului socialist, cu supravieţuitori şi deci fals, doar ca o generaţie de poeţi) a fost răsfăţată,

I
victime, cu valori active într-o literatură subordonată. bucurându-se de o recepţie sărbătorească. Ea a resti-
Generaţia Labiş a izbucnit când scriitori im- tuit scriitorii veritabilei vocaţii militante, desfiinţând

N
portanţi lipseau din atenţia publică. Ea propunea un antinomia dintre real şi poetic. Labiş, întemeieto-
alt tip de literatură, fiind expresia unei vârste de mare rul ei tragic, era cutreierat de „spiritul adâncurilor”;
tinereţe spirituală. Prin Labiş, ivit în condiţiile mani- „cosmoidul” stănescian, preluând ştafeta, plutea în
pulării propriei noastre istorii, talentul învingea încă sferele eterice ale gândului, oferind deschideri nova-
odată tirania schemelor. O generaţie entuziastă, pom- toare de larg ecou, cu efect regenerator. La ora bilan-
pând „sânge nou” în artele literaturii, îşi croia drum, ţului, generaţia ilustra o strălucită epocă literară (care,
gardând măreţia şi ironia istoriei. Copilul Labiş a fost nutrită de ciocnirea literaturii cu evenimentele politi-
mentorul acestei generaţii orfeline. Prin frenezie vi- ce, putea fi o renaştere), de mare densitate intelectua-
talistă, ingenuitatea receptării, lăcomia concretului, lă, răsfrântă – parţial adecvat – în oglinzile criticii. Ea
patosul romantic (poetul va vorbi de „văpaie de cra- şi-a decantat valorile, precizându-şi aderenţele cultu-
tere-n erupţii” a sentimentelor), prin ardere purifica- rale (trăgându-şi sevele din specificul naţional).
toare, Labiş a fost o conştiinţă angajată şi interogativă. Rolul lui Labiș, poetul-meteor, pare, încă, ne-
El ţâşneşte dintr-o joasă cotă lirică a deceniului şi pri- verosimil. O operă, „până la un punct adolescentină”
meneşte atmosfera epocii, ventilând-o; la temperatu- (cf. Daniel Dimitriu), „tensionată până la incandes-
ra romantismului sufletesc, poetul „primelor iubiri” cenţă” (cf. L. Raicu), aderând sau refuzând cu fermita-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 41
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

te, clarificatoare (pentru sine, în primul rând) devine


o confesiune lirică energică, proaspătă, contagioasă. NOTE:
Ca poet angajat, respingând „cârja metaforelor fade”, Anghel (2014): Petre Anghel, O istorie politică a lite-
raturii române postbelice, Editura RAO, București.
Labiş a fost, negreşit, cântăreţul Revoluţiei, şi, în egală
Cârlan (2016): Nicolae Cârlan, Relevanțe și semnifi-
măsură, pe suportul analogiei revoluţie / creaţie, prin cații, Editura Lidana, Suceava.
tatonările sale, a revoluţionat lirismul, dinamitând Cistelecan (2011): Al. Cistelecan, Poezia unei genera-
limbajul „omogenizat” (prin tematism dirijat şi clişe- ții, azi, în România literară, nr. 15/2011.
istică inerţială). Și chiar „întâiul condei disident” (cf. Filipciuc (2013): Ion Filipciuc, „Trudind penița” sub
Gh. Grigurcu). vraja păsării cu clonț de rubin, Biblioteca Miorița, Câmpu-
Asupra razei de influenţă a poeziei labişiene în lung Moldovenesc.
Grigurcu (1989): Gheorghe Grigurcu, De la Mihai
lirica urmaşilor, opiniile, se ştie, sunt împărţite. După Eminescu la Nicolae Labiș, Editura Minerva, București.
cum şi generaţia, răsfăţată, supralicitată, mitificată, Grigurcu (1999): Gheorghe Grigurcu, Amurgul ido-
îndeosebi prin campaniile lui Eugen Barbu la Lucea- lilor, Editura Nemira, București.
fărul (1962-1968), beneficiind şi de o fidelă critică Holban (2015): Ioan Holban, Poezia lui Labiș, azi, în
de susţinere (prin voci autorizate), a iscat, inevitabil, România literară, nr. 47-48/13 noiembrie 2015.
controverse. Contemplând declinul şaizecismului Ioniță (2018): Marin Ioniță, Kiseleff 10: fabrica de
5

(dispus a onora comanda oficială), Mircea Cărtărescu scriitori, ediție revăzută și adăugită, Prefață de Alex Ștefă-
nescu, Corint Books, București.
era convins că încercarea de a propune o nouă poezie
8

Labiș (2009): Nicolae Labiș, Moartea Căprioarei,


a fost o tentativă eşuată, naufragiind în tardomoder- Prefață de Răzvan Voncu; cronologie: Margareta Labiș, Edi-
nism. Ion Pop intervine corectiv, notând că astfel de tura Minerva, București.
aprecieri, dincolo de un polemism generaționist, țin Manolescu (2008): Nicolae Manolescu, Istoria critică

de „rațiuni limitat-militante” (Pop 2018: 10). Chiar a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45,
Labiş, izbucnind din maculatura epocii, a fost taxat Piteşti.
Micu, Manolescu (1965): Dumitru Micu, Nicolae
drept un nerealizat (cf. I. Negoiţescu), încât influen-
Manolescu, Literatura română de azi (1944-1964), Bucu-
ţa lui e nulă de vreme ce „destinul l-a împiedicat să
Ş

rești, 1965.
se realizeze”. Dar poetul, vădind o „inexplicabilă al- Murariu (2010): Iulia Murariu, Poezia lui Nicolae
chimie” (cf. M. Iorgulescu) şi o gravitate prematură,
I

Labiș, Editura „George Tofan”, Suceava.


enigmatică, vorbea în numele unei generaţii; moartea Negrici (2019): Eugen Negrici, Literatura română
B

sa, responsabilizând congenerii, nota Grigore Hagiu, sub comunism, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura
a grăbit intrarea în legendă şi, negreşit, a influenţat Polirom, Iași.
A

Pop (2018): Ion Pop, Poezia românească neomodernis-


receptarea. Întrebarea ce ar fi putut să devină / să fie,
tă, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca.
deseori formulată, rămâne oţioasă.
L

Popa (2009): Marian Popa, Istoria literaturii române


Ceea ce s-a încumetat să facă Ion Pop în glose- de azi pe mâine, (23 august 1944 – 22 decembrie 1989),
le sale de cititor fidel, ca o „datorie aproape împlinită” Versiune revizuită și augmentată, vol. I., Editura Semne, Bu-
(Pop 2018: 825), urmărind traiectoriile atâtor protago- curești.
A E

niști după acea „primă încercare de evaluare” (1973), Rachieru (2014): Adrian Dinu Rachieru, Generația
„mult lacunară” (cum recunoștea), privește trasarea orfelină (Mitografii lirice), Editura Ideea Europeană, Bucu-
rești.
unui teritoriu „redevenit liric” (Pop 2018: 818), ramifi- Raicu (1977): Lucian Raicu, Nicolae Labiș, Editura
cat, cu un discurs rafinat-diversificat la vârsta „neomo-
L

Eminescu, București.
dernistă”, aducând informația la zi. Reușind, printr-o Simuț (2015): Ion Simuț, Nicolae Labiș între Maia-
C O

„pacientă examinare”, o „hartă mai extinsă”, reactivând kovski și Rimbaud, în Cultura, nr. 46/2015.
memoria culturală, în atâtea rânduri amnezică sau Simuț (2017): Ion Simuţ, Literaturile române postbe-
ignorantă. Și observând, esențial, că „reînvățând” mo- lice, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca.
dernitatea poetică după paranteza realismului socialist, Ștefănescu (2016): Alex Ștefănescu, Despre moartea
lui Nicolae Labiș, în România literară, nr. 52/9 decembrie
I

lirica noastră, redescoperind „poetici refuncționaliza- 2016.


te”, și-a regăsit suflul creator, ca prim impuls, prin eul Ungheanu (1996): Mihai Ungheanu, Generația La-
N

labișian, un „spirit al adâncurilor”. biș – decimare lentă, în Noua revistă română, nr. 8-9/1996.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


42 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I se spunea Meshugah

M ISC EL L ANEA
Elena Brânduşa STEICIUC

Dedic acest text memoriei prietenilor evrei ai Reconstitui toate aceste detalii pe baza celor câteva
familiei mele și regretatului Beni Budic (1964-2020) fotografii și povești care mi-au fost transmise din familie.
Tot așa cum am primit de la cei dragi un cald sentimet

A vea boticul umed, cu mustăți lungi și mătă-


soase. Peste tot căuta lăptic sau resturi arun-
cate de oameni, trăgându-le spre el cu lăbuța dreaptă din
filosemit, pe care l-am șlefuit de-a lungul vieții, mai ales al
ultimilor ani. Cum ar fi fost România fără evrei? Dar fără
ceilalți străini – germani, francezi, italieni – care s-au așe-
față, cu o mică ezitare. zat aici, aducând un mod de viață și cunoștințe folositoare
Când avea chef, se cățăra nebunatic pe pereți, cu unui popor situat „între Orient și Occident”.
gheruțele-i ascuțite și făcea o mie și una de șotii, care de Sunt convinsă că nu ar fi fost posibilă calea spre
care mai aiurită: de aceea, prima lui stăpână l-a numit modernitate fără aceste semințe pe care ei le-au cultivat
Meshugah. cu pricepere și generozitate, primiți fiind la rândul lor, de
Când Roza a intrat cu el în brațe în curtea familiei un popor cu inima deschisă.
Maftei, Lenuș stătea picior peste picior în fața casei, aș-
Lenuș avea să urmeze după război cursurile școlii
teptând la cei 17 ani ai ei ca viitorul să-i scoată în cale un
de telegrafie CFR, în paralel cu sora ei, Ecaterina. Două
băiat chipeș, care să-i fie alesul.
fete frumoase, în anii secetei, îmbrăcate în haine de îm-
Părul în flăcări al tinerei evreice cu care Lenuș era
prumut și semănând ca două picături de apă.
prietenă din copilărie părea rupt dintr-o frescă flamandă,
atât de strălucitoare îi erau reflexele. Aducea vești nu toc- Dacă nu s-ar fi întâmplat toate aceste tragedii, ni-
mai bune: tatăl ei, Iacob Weistein, venise posomorât de meni dintre noi nu ar fi putut să-și continue viața. Du-
la Iași, de unde adusese un transport de mărfuri. Evreii rerea războiului, a pierderilor, au dat tuturor puterea de a
aveau să fie deportați în masă. rezista, de a o duce mai departe, chiar dacă anii aceia au
fost plini de frustrări și suferințe. Lipseau bunuri elemen-
– Te rog păstrează-l tu, nu am cui să-l las, nimeni
tare și alimente, marmelada era raționată și împărțită în
altcineva nu-i cunoaște capriciile mai bine ca tine!
cantine, alături de căni pline cu un ceai străveziu. Rar se
Lenuș primi în suflet o bună porție din frica Ro-
vedea laptele pe masă.
zei, în care se reflecta ca într-o oglindă. Meshugah mie-
Din Moldova, oamenii plecau înspre sud, cu bu-
ună afectuos și apoi i se lipi de picioare. Primi și câteva
nuri de tot felul în căruțe, ca să le schimbe pe câteva ki-
pălmuțe de alint pe spinare, apoi o zbughi spre piersicul
lograme de făină sau doi saci de fasole. Nimeni nu rezista
din curte, în care fructele parfumate dădeau în pârg.
fără credință și speranța în mai bine.
– Nu mai avem timp, bagajele se fac în noaptea
asta și tot ce e mai de preț se pune în mici cocoloașe de Lenuș avea să devină mama mea. Poza cu motanul
pâine și se ia cu noi. Bijuteriile bunicii, mai ales. cel nebunatic o păstrez printre amintirile scumpe inimii
mele, pe care n-aș pierde-o pentru tot aurul din lume.
Așa au plecat pentru totdeauna din Lespeziul in-
Prea multe amintiri zac în acest sipet pe care nici nu știu
terbelic cei șapte membri ai familiei Weinstein, despre
cum să-l numesc: să-i spun, pur și simplu, inimă?
care nimeni n-a mai știut nimic. A rămas despre ei doar
amintirea și un cimitir pe malul Siretului, pe care îl ve- Ar mai fi multe de spus despre mulți alți membri
deam uneori în verile când mergeam în vizită la rudele ai familiei, ale căror vieți s-au scurs ca apa, prin nisipul
noastre. de pe malul Siretului. Ar trebui să spun despre (aproape)
înecul surorii mai mari, Mărioara, în apele învolburate
Meshugah a ajuns un cotoi bătrân, rămânând și
venite de la munte. Sau despre mesele de sărbătoare în
el aproape fără stăpân, după ce bunicii mei, părinții lui
familie, când toți verișorii se reuneau și cântau – pe mai
Lenuș, au plecat în refugiu la Câmpulung Muscel.
multe voci – romanțe care astăzi nu se mai știu.
La întoarcere nu au mai găsit nici casa, nici mota-
nul. Războiul distrusese totul în calea lui, iar frontul din N-aș putea lăsa să se piardă toate aceste gânduri,
linia Pașcani a trecut peste unicul târg și peste oameni ca pentru că ele sunt moștenirea cea mai de preț pe care o
un tăvălug.. lăsăm urmașilor.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 43
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

TR ADUC ERI Carino BUCCIARELLI Zece poeme

N ăscut în 1958. Poet, nuvelist, romancier. A


publicat mai multe volume de versuri: Le
jour d’Attila (Ziua lui Attila), 1985; Un ami vous par-
de adecvată viziunilor sale distopice, distorsionate, pal-
pând lăuntrul mental-neuronal al ființei aflate la limită,
întrupare fantastică ori doar abur al singularei clipei de
le (Vă vorbeşte un prieten), 1988; Conversation dans une visare, poate al nebuniei anarhice de a desființa întreaga
chambre d’Europe (Conversaţie într-o cameră a Europei), creație a Domnului, vai atât de șubredă, și de a se mul-
1993; Dialogues anonymes (Dialoguri anonime), 1998; țumi (auto)ironic cu faptul că, în schimb, „totul merge
Poussière (Pulbere – volum antologic), 2019. Volume de bine-n miezul pietrelor / unde nimic nu se clintește de mii
proză: La Main (Mâna), roman, 1996; L’inventeur de de ani”. Meditativă și inventivă în același timp, poetica
paraboles (Inventatorul de parabole), nuvele, 1997, Sa- lui C. B. își însușește concomitent banalul și supra-re-
muel est mort (Moartea lui Samuel), roman, 1999; La alul, colajul acesta uneori aspru, alteori calin, insinuant
Femme de sel (Femeia de sare), roman, 2001; Dispersion fiind una din mărcile sale. Oricum, comentariile la o
(Dispersie), nuvele, 2018; Mon hôte s’appelait Mal Wal- poezie atât de complexă sunt întotdeauna riscante căci
dron (Gazda mea se numea Mal Waldron), roman, 2019; – ca toți poeții importanți, care merg direct la rădăcinile
Singularités, poeme, 2020. lucrurilor - și Bucciarelli își asumă mai degrabă obscuri-
Cele 10 poeme traduse mai jos sunt selectate tatea unor pasaje decât să cedeze facilului explicativ, pe
din volumul „Singularități”. Pe pagina de gardă, au- înțelesul tuturor. Nu-i vorba de elitism aici, ci de grija
torul explică de unde a preluat această vocabulă: „O de a nu trăda impulsurile unui subconștient contorsi-
singularitate, după Stephen Hawking, este o regiune a onat în singulare fulgurații creatoare. În sensul acesta,
spațiului-timp care a atins o curbură atât de mare încât este revelatoare aplecarea autorului spre ființele ciudate,
acolo legile fizicii încetează să mai funcționeze”. Pentru introvertite genetic, revoltate a priori pe lumea noastră
cititorul atent al poemelor – și în general pentru cel fa- conformistă, rutinieră, lipsită de perspectivă: „Prin ce
miliarizat cu textele poetului și prozatorului Bucciarelli hazard universul se află-n pumnul acestei fetițe / surde și
– această anomalie a realului cuantic este cât se poate mute din naștere / și care nu acceptă nimic de la nimeni”.

* * * * * *
La începutul secolului nostru Am încă timp să scapăr chibrite
timpul s-a pierdut sub bolta unei capele să merg prin ploaie
și templul unde scriu e o magazie cu tavan scund să mănânc prin mici bodegi de cartier

vrând să sortesc pierzaniei o bătrână doamnă toată apa din lume am băut-o
și să-i subtilizez poșeta cea mai tulbure cea mai clară cu aceeași
am lansat zvonul că spațiul nu mai există sete nedomolită
știu bine de câte infamii am fost capabil
compunând poeme orașul unde m-am născut va pieri mâine
m-au tot lovit peste picioare în primul rând periferiile în care
nu-s ranchiunos dar genunchii mei își amintesc nu doar un singur poet muri
trebuie ca lumea să-și plătească eternitatea apoi zgârie-norii se vor fisura
pe sub ferestrele străduțelor
copii vor izbucni în râs
amatorii de „Paris Match” își vor potrivi aparatele

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


44 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

auditive
mirați să vadă pe tarabe prețurile

* * *
În septembrie în camerele de hotel din toate capitalele
perechile discută despre foametea care face ravagii
bărbatul vorbește primul și cel mai îndelung
varsă apa alături de pahar
e ora două dimineața și oboseala stăruie în aer

la Bruxelles un copil de opt ani și-a insultat câinele


a scris în ziarul de dimineață
dar nimeni nu se mai gândește la ora de culcare
(și somnul care nu vine)

ziua s-a sfârșit încă o dată


vecinii s-au grăbit să tragă storurile
să stingă televizorul
în stradă un bețivan a făcut tărăboi
o bătrână doamnă a telefonat la poliție * * *
Prin ce hazard universul se află-n pumnul acestei fetițe
surde și mute din naștere
* * * și care nu acceptă nimic de la nimeni

Omul ăsta suferă de frig sub soarele apăsător al amiezii


în vârful muntelui ea se-ndrepta înspre locul viran
o știam nici măcar părinții ei nu cunoșteau secretul
dar misiunea mea pe pământ bombei cu neutroni ascunsă sub un teanc de vechi
nu-i să consolez dezmoșteniții soartei reclame
mă cheamă Solomon

I
și sărmanii nu o dată m-au dat dracului câinii mârâiau (animalele au uneori presimțiri)

R
și pe pragul ferestrelor îngrozitoare plante verzi
cum lumea șchioapătă din clipa-n care Domnul a beau apa dimineții de parcă nu s-ar fi-ntâmplat nimic

E
creat-o
totul merge bine-n miezul pietrelor azi nici un singur ziar n-a fost vândut
unde nimic nu se clintește de mii de ani mecanicii și alți meseriași se pregătesc să asculte
U C
cuvântul irevocabil
iată viața simplă pe care-am dorit-o
o vacă poartă numele meu
A D

atunci când hrănit cu pâine mucegăită * * *


tândălesc într-o chițimie bine încuiată
Dacă nu eram mort cerul ar fi fost mai înalt
când va ajunge la greutatea cuvenită
T R

oamenii vor mânca vaca sub mine iarba larmă a mii de insecte
și vor împrăștia bogățiile mele fără să cunoască
nimic din viață gust o pace fără seamăn într-o scoică
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 45
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

universul behăie în stropul său de ploaie își spuse c-ar fi grozav să fii atât de mic încât
într-atât frigul îl hărțuiește să te ghemuiești în acest sertar
R I o femeie și-a dat jos veșmintele cu nasul în stratul imperceptibil de praf
sub straturi grose de argilă va înota având certitudinea că o voce îndepărtată
spre o strălucire-ndepărtată o să-ți spună ce și cum
E

de mii de ani aștept venirea faraonilor


C

râvnesc voluptăți pierdute-n universul mic * * *


D U

pe ce planetă s-a născut cel dintâi om Dublul meu, te-am recunoscut


orice copil se trezește noaptea speriat de cea mai în clipa-n care ai apărut la colțul străzii
neînsemnată pală de vânt
nu te speria de bastonul meu alb
T R A

știu să citesc ca și tine cărțile filosofilor


* * * te vei simți bine sub aceeași piatră unde-i lumină mare
de-acolo se-aud piuituri
Cel mai frumos lucru ce putea să se-ntâmple s-a ca de copii care plâng
întâmplat vom fi liberi în acele spații
frunzele moarte scuturate toamna trecută s-au
ridicat ca niște copii muți milenii trec până răsare-un fir de iarbă
aerul însuși a luat o consistență neașteptată și tot atâta vreme
să mergi pe stradă devine capital cultural ca să clipești din ochi în fața soarelui

un butoi cu apă rătăcit în fundul unei magazii


este o comoară întrucât adăpostește o
parte din mare
și miracolele nu se vor termina
căci totul oferă adăpost
totul este conținut

* * *
Asvârle-mi zăpadă pe pantofi
pe haină pe pantaloni pe mănuși
înlăuntrul lor nimeni nu tremură de frig
toată iarna ai frecventat un veșmânt gol
chipul mi l-am decupat anul trecut
din pagina întâi a unei reviste de modă
purtat de ceață am urmărit totul de sus
cât mi-ai părut de înțelegătoare în tot acest timp
flecărind de zor cu nimeni

* * *
În sertarul scrinului
găsi o batistă spălată și călcată cu mare grijă (Traducere, prezentare şi ilustraţia
două pixuri cu pastă după atâția ani precis expirate de Constantin Abăluță)

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


46 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Gellu Naum. Libertatea ca definire

AVANGARDE
Isabel VINTILĂ
a conştiinţei de sine
Tema devenirii fiinţei, această „goală intuire tă cufundare a subiectului în sine, e faptul că finitul se
de sine”1, l-a preocupat se pare pe Gellu Naum de la ştie pe sine însuşi ca infinit şi este împovărat cu opoziţia
începutul carierei sale, de când, ca tânăr doctorand în pe care este menit s-o rezolve”5. După modelul suprare-
filosofie, redacta o teză2 în urma unui stagiu început aliştilor francezi, Gellu Naum se întoarce la rândul său
la Paris. Deşi nu concepe nici un text teoretic în acest spre ceea ce este primitiv în fiinţa umană şi îşi creează
sens, Naum încearcă de-a lungul vremii să dezvolte rituri de iniţiere proprii, menite să îl ajute în procesul
un sistem propriu care are la bază atât crezurile supra- devenirii. Ritul, aşa cum îl vede Naum, schimbă Fiinţa
realiste, cât şi scrierile lui Fichte, Hegel, Freud, Jung, în plan existenţial, şi nu înseamnă doar „act” sau „cu-
Agrippa, Paracelsus şi alţii. Evident, vorbim în cazul lui vânt” rostit ritualic, ci „poezie”. Suprarealistul român
Naum de un permanent zbucium, de o continuă cău- va transforma poezia într-un mod de viaţă, dar şi într-o
tare, dar şi de o conştiinţă a devenirii. Iar aceasta din practică simbolică de tip ritualic necesară în procesul
urmă îmbracă, la fel ca la Constantin Noica, trei forme cunoaşterii. Poezia, această necesitate în devenirea fi-
pe care suprarealistul român le parcurge în opera sa: hinţei6, stă la baza renaşterii despre care vorbea Eliade,
„conştiinţa existenţei omului (a sinelui), cea a îngrădirii renaştere care în procesul iniţierii urmează stării agonice
sinelui şi cea de depăşire a îngrădirii sinelui”3. Acest ul- şi morţii. „Judecată din perspectiva religiilor primitive,
tim moment va constitui debutul unei perioade în care spune Eliade, angoasa lumii moderne este semnul unei
Naum recurge la diferite experienţe în vederea eliberării morţi iminente, dar al unei morţi necesare, salvatoare,
sinelui, nevoia sa de libertate manifestându-se atât în pentru că este urmată de o reînviere şi va face posibil
textele programatice, cât şi în opera lirică. Libertatea accesul la un nou mod de existenţă, acela al maturităţii
nu este în cazul poetului suprarealist o cale prin care şi responsabilităţii”7. Emanuel Lévinas susţine în acelaşi
pot fi satisfăcute preferinţele umane, ci, la fel ca la He- sens că moartea „şochează gândirea, făcând-o tocmai
gel, ea este esenţială în definirea conştiinţei de sine. Mai prin asta întrebătoare, dacă acordăm un loc privilegiat
mult, pentru Hegel istoria este o evoluţie spre libertate, propriei noastre morţi ca la Heidegger”8, ea fiind „con-
progresul pe care aceasta îl implică fiind neapărat ba- trariul a ceea ce se iveşte”, „inversul ivirii, ca o întoarce-
zat pe o teorie a cunoaşterii susţinută de argumente. re a fiinţei în sine”9.
În Fenomenologia spiritului (1808) el descrie stadiile pe Devenirea naumiană poate fi urmărită şi în
care le îmbracă toate formele de conştiinţă, ajungând la raport cu sistemul propus de Constantin Noica, si-
stadiul în care conştiinţa de sine nu va fi asimilată doar tuându-se nu la nivelul individualului, ci la cel al de-
prin legătura pe care o are cu simplele fenomene4, ci va terminărilor, la interior, la Idee, la spiritul obiectiv, la
fi posibilă şi prin sine. La baza teoriei hegeliene despre arhetip10, existenţa apropiindu-se în acest fel de natura
devenirea spiritului stă concepţia lui Fichte care elimi-
nă elementul transcedental kantian şi susţine conştiinţa 5
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de filosofie a
ca bază a explicării experienţei, viaţa devenind o căutare religiei în Despre artă şi poezie, vol. I, Bucureşti, Editura
neîntreruptă a eului, căutare în care lumea exterioară Minerva, 1979, p. 174
este văzută ca un obstacol în calea desăvârşirii. „Măreţia
6
Termen care înlocuieşte în scrierile lui Gellu Naum cu-
poziţiei lumii moderne, spune Hegel, este aşadar aceas- vântul „fiinţă”. Pe acelaşi principiu iau naştere şi cuvinte ca
„pohet”, „moahte” sau „nathură”.
1
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Ştiinţa logicii, III, Bucu- 7
Eliade, Mircea, Mituri, vise şi mistere, Bucureşti, Editura
reşti, Editura Academiei, 1966, p. 64 Univers Enciclopedic, 1998, p. 57
2
Este vorba despre o teză despre Abélard. 8
Lévinas, Emanuel, Moartea şi Timpul, Cluj, Biblioteca
3
Noica, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Bucureşti, Edi- „Apostrof ”, 1996, p. 82
tura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981 p. 131 9
Ibidem
4
Naum o va numi în poemele sale „legătura cu lucrurile”. 10
Noica, Constantin, op. cit., p. 389
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 47
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fiinţei şi devenind „una cu fiinţa sau deopotrivă cu ea” demonstrabilă în contextul desprinderii ei de psihana-
doar în aceste condiţii. În cazul lui Gellu Naum, iniţie- liza freudiană care nu dispune de toate atuurile necesare
rea urmează o schemă ternară, inspirată în mare măsură susţinerii ideii în discuţie.
de doctrina suprarealistă. Astfel, primul pas al iniţierii Atenţia lui Naum se va concentra în scrierile sale
este reprezentat de o etapă a revoltei asociată cu dorinţa asupra dinamicii eu-lui, fiind inspirat de schema indi-
carnală şi cu distrugerea elementelor vechi care con- viduaţiei a lui Jung, sinonimă cu ceea ce vom numi
strâng şi limitează individul, cel de-al doilea stadiu este călătorie spre arhetipul interiorităţii, adică desăvârşire
cel al experimentelor, iar cel de-al treilea, al salvării prin prin cunoaştere. Jung consideră anumite producţii li-
iubire. Agonia de care pomeneşte Eliade este înlocuită terare ale umanităţii imposibil de decriptat în măsura
la Naum cu o revoltă absolută care atinge în poezie cote în care faptele prezentate în aceste scrieri nu sunt ex-
paroxistice şi care are drept scop eliberarea totală. Vom perimentate. „Singurul proces de iniţiere încă viu şi cu
vedea cum revolta pe care o alimentează Naum nu se folos practic din sfera culturală occidentală este analiza
manifestă doar programatic, propunând modificarea inconştientului”11, susţine acesta, subliniind ideea că
radicală a conceptului de literatură, ci implică şi o evo- textele ezoterice, precum Cartea tibetană a morţilor, de
luţie evidentă în plan spiritual care poate fi identificată exemplu, rămân „tainice”, chiar dacă pentru interpre-
mai ales în primele sale volume. De asemenea, depăşi- tarea lor se folosesc diverse metode ştiinţifice şi psiholo-
rea acestei prime etape iniţiatice va transforma şi per- gice. Faptele prezentate în astfel de scrieri sunt impor-
sonajul care străbate întreaga operă naumiană dintr-un tante nu în măsura în care sunt comunicate, ştiute sau
erou revoluţionar, într-un iniţiat care împărtăşeşte tai- interpretate, ci atunci când sunt experimentate. Este şi
nele devenirii sale prin intermediul poeziei. Aşa cum cazul poeziei suprarealiste care este creată în urma unor
am mai spus, a doua treaptă în procesul devenirii este experienţe asumate de fiecare individ în parte, dar şi ca
definită de experimentele pe care Naum le realizează rezultat al unor manifestări de grup. Toate acestea vor
iniţial alături de suprarealiştii români din al doilea val, fi transpuse de Naum în mituri personale, simboluri şi
pentru ca mai apoi, la maturitate, să renunţe la cerceta- arhetipuri.
rea agresivă a acestui spaţiu numit „suprarealitate” şi să De asemenea, când vorbim despre literatură
creeze un nou cod, bazat de această dată pe experienţe naumiană ca experienţă a căutării sinelui, ne referim
individuale. El va recurge la un sistem propriu de rituri la mai multe forme de iniţiere şi la numeroase stadii şi
iniţiatice şi va face apel la alchimie şi la ezoterism, rezul- ipostaze ale scriitorului suprarealist iniţiat, toate studi-
tatul fiind redactarea unui adevărat manual de iniţiere, ate dintr-o perspectivă mitic-arhetipală. Principal con-
Calea Şearpelui. Tot în această etapă trasează în mod ţinut al „inconştientului colectiv”, arhetipul a cunoscut
clar rolul poeziei de cale iniţiatică în afara căreia deveni- în timp definiri dintre cele mai diverse.
E

rea nu este posibilă. A treia etapă culminează cu recupe- De asemenea, în ceea ce priveşte teoria devenirii
rarea purităţii Fiinţei prin dragoste, sentiment care este spiritului, o influenţă considerabilă o are asupra operei
D

în acord cu iubirea suprarealistă ce „erotizează” lumea şi lui Gellu Naum Martin Heidegger care vorbeşte despre
R

o salvează în faţa morţii angoasante. Fiinţa în lume, ceva ce există real într-un loc (Dasein),
Suprarealiştii susţin la rândul lor că în procesul caracterizată în termeni de „relaţie afectivă cu ceilalţi
G A

de cunoaştere nu primează doar raţionalul şi manifes- oameni”12 şi obiectele înconjurătoare. Dasein-ul, ca fi-
tările conştientului, ci mai ales fenomenele interioare ind deja situat dintotdeauna (adică în mod originar) în
care completează experienţa senzorială şi procesele de lume, are o pre-comprehensiune a lumii, din care el nu
gândire raţionale. În scrierile sale, Gellu Naum respectă poate ieşi. Astfel, comprehensiunea constituie modul
A V A N

doctrina suprarealistă, depăşind treaptă cu treaptă fa-


zele unui lung şi complex proces de iniţiere, o lungă 11
Jung, Carl Gustav, Kommentar zum Bardo Thödol (Co-
şi complicată călătorie înspre sine. În acest mod, prin mentariu la Bardo Thödol) în Gesammelte Werke (Opere
intermediul literaturii, Naum reuşeşte să realizeze ceea complete), 11, p. 555 apud Wehr, Gerhard, Doi giganţi:
ce Carl Gustav Jung numeşte „devenire de sine”, dar Jung şi Steiner: confruntare şi sinopsis, Bucureşti, Editura
şi ceea ce antroposoful Rudolph Steiner înţelege prin Trei, 2002, p. 147
„realizarea cunoaşterii lumilor mai înalte”. Teoria este
12
Dicţionar de filosofie (Oxford), Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, 1994
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
48 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

originar de a fi al Dasein-ului. Această situaţie este o şi „nelibertate”. Suprarealistul român susţine că terme-
ilustrare a cercului hermeneutic, pe care Heidegger îl nul de „conştient nu are nici o legătură cu conştientul
descrie şi îl întemeiază existenţial, marcând prin aceas- lui Jung şi al altora... Pentru mine, continuă el, aşezarea
ta un nou sens dat comprehensiunii. În unele dintre e răsturnată, conştientul se află dedesubt... Deci este la
poemele lui Gellu Naum, se poate identifica acea con- suprafaţă... Adică suprafaţa este cu faţa în jos... Unde-
ştiinţă a apartenenţei omului la „totalitatea fiinţei”13 va, înăuntru...”. Aşadar, „conştientul” este legat în con-
despre care vorbea Heidegger, un „straniu organism”, cepţia sa de fenomenele pe care le trăieşte în interior,
„obscur”, „întâlnit odinioară pe teritoriile umede prin „dedesupt”. Faptul că interiorul este în cazul lui Naum
păduri şi prin munţi”14. sinonim cu suprafaţa explică multe dintre declaraţiile
Cu toate că opera lui Gellu Naum este evident bulversante pe care le face în legătură cu lucrurile trăi-
influenţată de toate aceste sisteme filosofice, el va nega te într-o stare conştientă. Suprafaţa este astfel un plan
de fiecare dată amprenta lor încercând reconfigurarea al suprarealităţii, al interiorităţii care este adus până la
celor mai importante concepte de care se foloseşte. De acelaşi nivel cu planul real.
exemplu, în volumul în care au fost publicate dialo-
gurile sale cu Sanda Roşescu, el clarifică termenii de
„conştient” şi „neconştient”, dar şi pe cei de „libertate”
13
Heidegger, Martin, Principiul identităţii, Bucureşti, Edi-
tura Crater, 1991, p. 13
14
Comentarii la viaţa cotidiană a păsărilor, în volumul Par-
tea cealaltă, în Naum, Gellu, Despre identic şi felurit (antolo-
gie), prefaţă şi notă asupra ediţiei de Simona Popescu, Iaşi,
Editura Polirom, 2004, p. 313

E
D
R
N G A
A V A

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 49
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

TERI TO RI I Nicolae CÂRLAN La obârşiile teoriei literare româneşti

P reocuparea esteticienilor pentru coordo-


natele și dimensiunile receptării operei de
artă nu datează de prea multă vreme, ea făcându-și cu
(1633-1691). Primul notează, în Predoslovie la Psaltire
pre versuri tocmită (Uniev, 1683), că „pentru aciaia cu
multă trudă și vriame îndelungată, precum am putut
adevărat simțită prezența în veacul al XIX-lea, con- mai frumos, am tălmăcit și am scris” (Psaltirea), ca „să
comitent cu constituirea psihologiei ca știință, deli- poată trage hirea omului cătră cetitul ei”, iar contem-
mitându-și definitiv domeniul și fundamentându-și poranul său, în De neamul moldovenilor, constată că
conceptele și terminologia specifică prin achiziții gno- „nu iaste alta mai plăcută și mai folositoare omului
seologice furnizate de sociologia artei, de cibernetică zăbavă decât cetitul cărților.” Așadar, unul este inte-
și de teoria informației. Veciul khatarsis aritotelic, ce resat de valențele atractive (seducătoare, îmbietoare),
pare a contrazice o atare aserțiune nu intră în dome- prin frumusețea codului în care trebuie să transpună
niul propriu-zis al esteticii receptării, pentru că nu vi- mesajul, spre a determina „hirea omului” (id est recep-
zează decât „efectul operei asupra receptorului” (efect torului) spre lectură, în vreme ce contemporanul său
emoțional sau moral-educativ), neinteresându-se mizează pe plăcerea și utilitatea (utile dulci!) actului
nicicum de „înțelegerea efectului invers” (feed-back-ul lecturii. Sunt numai două exemple, dintre cele mai
din cibernetică) „a contemplatorului asupra operei”, frapante, din care rezultă că dimensiunea receptării se
influență deosebit de importantă pentru „încheierea, afla în atenția emițătorului (creatorului) care nu putea
desăvârșirea și obiectivarea socială a operei de artă (v. să nu aibă în atenție atari implicații de natură estetică,
Estetica, București, Editura Academiei Republicii So- chiar dacă disciplina și denominația ei nu se iviseră
cialiste România, 1983, p. 238). Cercetarea estetică încă nicăieri în plan universal. De remarcat încă un
românească de prin ultimul pătrar al veacului XX fapt: Mitropolitul Dosoftei îl vizează în mod expli-
pare categoric de acord că receptarea este o achiziție cit și expres pe partenerul dintotdeauna al creatoru-
exclusiv și eminamente contemporană (ibidem, p. lui (emițătorului de mesaj codificat artistic), cititorul
238-239. Silvian Iosifescu, în Configurație și rezonan- (receptorul), contând pe „hirea” (interesul, pasiunea,
țe. Un itinerar teoretic, București, Editura Eminescu, predispoziția) acestuia pentru lectură („cetitul căr-
1973, p. 336, notează că „Interesul pentru contactul ților”, cum zice Cronicarul, atent la efectul lecturii:
diferențiat și activ cu opera literară caracterizează mo- „plăcută și de folos omului zăbavă”). Că despre abor-
mentul actual.”), ceea ce este adevărat numai dacă darea „efectului invers”, nu poate fi vorba acum, e o
avem în vedere cristalizarea definițiilor, terminologia, chestiune înțeleasă de la sine.
conceptele și, mai cu seamă, aplicabilitatea acestora la În urma schițării acestui context, ni se impu-
o sferă amplă și diversificată de cazuri particulare, de ne ca extrem de relevantă constatarea din 1936 a lui
unde au putut decurge apoi generalizări în virtutea că- Tudor Vianu, care, din perspectivă diacronică, obser-
rora a fost posibilă stabilirea genului proxim și a dife- va, în Estetica sa: „Psihologismul estetic a fost moște-
renței specifice. Altminteri, prospectând orizonturile nitorul misticismului estetic. Vechea idee a revelației
culturii noastre „vechi”, constatăm că interesul pen- prin frumusețe și artă a a trăit mai departe în noțiunea
tru receptor are unele „state de funcțiune”, chiar dacă emoției estetice” (subl. N. C.).
empirice, mai îndepărtate, fie ele fortuite și sporadi- „Socotesc că este una dintre cele mai importan-
ce. Este suficient să parcurgem predosloviile vechilor te teme ale cercetării contemporane revizuirea acestui
noastre tipărituri (și manuscrise), spre a ne convinge bun tradițional.” (Tudor Vianu, Estetica, București,
imediat de acest lucru. Deocamdată, să reținem că, Editura pentru Literatură, 1968, p. 298.)
la nivel de elită, existența interesului pentru cititor Ar fi de adăugat că nu numai revizuirea, dar
(receptor) este prezentă, concomitent, în veacul al și valorificarea „acestui bun tradițional” se impune în
XVII-lea la Dosoftei (1624-1693) și Miron Costin momentul de față cu necesitate, deoarece, pe de o par-
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
50 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

te, beneficiem, spre deosebire de generația lui Tudor tă, implicațiile lecturii (receptării) asupra vieții afecti-
Vianu, de un fond documentar substanțial ca și de ve, spirituale și pragmatice a cititorilor (receptorilor),
acumulările și clarificările teoretice operaționale înre- într-o vreme mai îndepărtată; desigur în raport cu o
gistrate între timp, iar, pe de altă parte, nu mai sun- serie de parametri mai generali, între care conținutul
tem constrânși să suportăm restricțiile obtuze ale unei și factura expresivă a cărții, orizontul intelectual al re-
„tutele” ideologizante închistate în dogme anticultu- ceptorului, concepția despre lume și viață a acestuia,
rale și neștiințifice. Iar postmodernismul agresiv, înțe- pot fi detectați din variate surse livrești și documen-
les îngust și discreționar, dacă nu-și modelează atitu- tare, în timp ce factorii subiectivi (de natură particu-
dinea exclusivistă față de tradiționalismul încăpător și lară) care au guvernat lectura (percepția, receptarea)
flexibil, își taie singur craca de sub picior, anulându-și pot fi identificați / aproximați din însuși conținutul
astfel perspectiva de a deveni la timpul său... tradiți- notelor de lectură. Să mai reținem faptul că estetica
onalism, adică zestre clasică, aidoma atâtor orientări receptării din zilele noastre mizează preponderent pe
novatoare care au traversat istoria culturii. lectorul profesionist – criticul literar sau de artă – ca
Prin urmare, întorcându-ne, în timp, la viața exponent al entității (cvasi)omogene prezumate. (V.
și soarta cărților, suntem în măsură a descifra, grație Silvian Iosifescu, op. cit., cap. Tipuri de receptori și
însemnărilor manuscrise, printr-o abordare pertinen- apreciere, p. 496-410.) Dar și în cazul unei anchete
sociologice reale, nu putem ști cu precizie câtă sin-
ceritate și câtă „poză” ar conține anumite răspunsuri
ale subiecților, oricât de adecvată ar fi selectarea aces-
tora... Deci, aleatoriul ca și entropicul nu pot fi, ori-
cum, evitați. (Ibidem, cap. Frontiere cu sociologia, p.
442-443.) Ori, în cazul notelor de lectură, intimitatea
confesiei garantează un procent de sinceritate, de na-
turalețe și, ca atare, de certitudine mult mai ridicat.
Cu aceste considerații preliminare încheiate, să
poposim asupra unui caz concret, desprins din cer-
cetările intreprinse în depozitul de carte veche de la
Mănăstirea Dragomirna, județul Suceava. Catalogând
cărțile românești vechi ce acoperă, în această colec-
ție, perioada 1643-1799 (61 de titluri/84 de exem-
plare), am constatat că doar o singură carte ne aduce
mai concludent astfel de mesaje, și anume: Sf. Ioan
Gură-de-Aur, Mărgăritare, tradusă de frații Șerban și
Radu Greceanu și tipărită la București, în anul 1691.
(Vezi BRV, I (91), p. 315-321.) „E o carte frumoasă
– apreciază Nicolae Iorga – cu graiul plin și destul de
mlădios, și execuția tipografică este la înălțimea tex-
tului,” Vezi Nicolae Iorga – Istoria literaturii române
în secolul al XVIII-lea, București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1969, p. 60.) Ea face parte din categoria
cărților omiletice, aparținând „celui mai mare predi-
cator din vremea de aur a creștinătății” (v. Proloagele,
Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991, p. 253)
și cuprinde „scumpele și folositoarele de suflet și de
trup învățături și dăscălii ale marelui dascăl și Sfânt
Ioan Zlatoust”.(BRV, I, ed. cit., p. 320.)
Pe filele cărții (înregistrată în BRV, I, (91), p.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 51
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

315-321) cu dimensiunile: 27 x 19 cm, coperta; 26 x cam în aceeași vreme, și de Nicolae Gonțaș, în anul
18,5 cm, blocul cărții; 20 x 14 cm. oglinda textului 1845. Cum avem cititori care nu și-au consemnat
- lipsesc primele 6 foi numerotate, între care și foaia stările afective sau și intelectuale generate de lectură,
de titlu. apoi filele 176, 177, 178) găsim un număr de conchidem că predispoziția pentru comunicarea im-
șapte însemnări: presiilor nu-i caracteriza. Aceasta cu atât mai mult cu
1) Coperta I, forzaț: „Această carte am citit-o eu cât aveau un model și, ca atare, pretextul unui impuls,
iscălitul Ștefan Gheoreghian.” Limba română, alfabet în consemnarea smeritului preot Teodor ot Vicov de
de tranziție, cerneală neagră; Gios, operată anterior, la anul 1765. Actul lor, com-
2) Filele 2-3: „...iaste a sfintei mănăstiri Putnii și parat cu al celorlalți doi lectori, atestă încă o dată că în
am scris eu ierodiaconul Herman. Leat 7265 [=1757], orice vreme ne-am afla, avem „nu numai tipuri de re-
sept[embrie] 15”. Limba română, alfabet chirilic, cer- ceptare, ci și tipuri de receptori”, așa cum reținem din
neală neagră; Estetica lui Tudor Vianu (ed. cit., p. 356). Cei menți-
3) Fila 22 v: „Să să știe de când au venit Grigorie onați mai sus ar putea fi incluși în categoria lectorilor
Vod[ă] al doile rând la veleat de la Adam 7245 aug[ust] pasivi, care nu contribuie la „încheierea, desăvârșirea
5, iar de la HS. 1700” – sic!; 1745. Limba română, și obiectivarea socială a operei de artă” (ibidem, p.
cerneală neagră, alfabet chirilic; 356). Vor fi realizat ei un dialog cu mesajul acestei
4) Fila 91 v.: „Cetitu-s-au de iscălitul, de mirare cărți? Cu siguranță că da, de vreme ce țin să se știe
cuvinte am găsit și [mă] minunez pre încredere ce mare că au citit-o. Mai încolo de acest stadiu nu vom ști
a veacului [?] aceluia în D[umne]zeu, 1/13 mart[ie] însă niciodată nimic pozitiv, ci pur și simplu putem să
1865. Nicolai Bacinski, paroh Bălcăuțului.” Limba ro- lăsăm libertate doar jocului prezumțiilor și ipotezelor.
mână, alfabet de tranziție, cerneală neagră; Nu este cazul, credem, să ne hazardăm.
5) Fila 108 r. „Ierei Dimitrie Calnovici, la anul Luând în discuție consemnările ierodiaconului
1825.” Limba română, alfabet chirilic, cerneală nea- Teodor și ale preotului Nicolae Bacinschi, băgăm de
gră; seamă că acestea comportă sensuri și semnificații asu-
6) Fila 109 v. – 110 r. : „Să [să] știe când am pra cărora merită a stărui. Mai întâi este de observat
cetit eu smeritul preot Teodor ot Vicov de Gios și foarte faptul că în rândul intelectualilor din lumea satului
m-am întristat de cuvintele înfricoștoarelor munci ale vechi se practica pe la 1675 și 1865 (și) o lectură ac-
iaduluiu care sunt într-această sfântă carte. Leat 7273 tivă, implicând un anume grad de participare psiho-
[= 1765], fev[ruarie] 25. Erod[iacon] Toader.” Limba logică și intelectuală cu determinații „mistice” (religi-
română, alfabet chirilic, cerneală neagră. oase), generate de concepția din epocă asupra lumii,
7) Fila 166 r. – 165 v. : „Această carte am citit-o de orizontul cognitiv al lectorulor și, nu mai puțin, de
eu gios iscălitul Iancu Preda [...]”. Limba română, alfa- structura lor afectivă, ca să nu mai vorbim de statutul
bet de tranziție, cerneală neagră. ontologic al cărții. Cei doi lectori (receptori) țin să ne
Firește că din perimetrul observațiilor noastre transmită expresia diferențiată a unui anume mod de
vom eluda însemnarea privind proprietatea cărții, pe contemplație estetică, subsumabilă receptării, pe bază
cea referitoare la domnitorul Grigorie Ghica precum de trăiri afective, de aprecieri de ordin moral-religios,
șiu pe cea care doar imortalizează numele lui ierei Di- atenția lor fiind axată pe conțiunutul cărții, adică pe
mitrie Colnovici la anul 1825. Dintre celelalte cinci statutul ei ontologic. (Cf. Nicolae Cârlan, Carte veche
însemnări (în lucrarea Carte veche românească în Bi- și-nțeleaptă, în „Moldova”, Iași, nr. 2 (11), anul III,
hor, Oradea, 1977, p. 125, Florian Dudaș reproduce, 19762, p. 95.) Este, însă, dincolo de orice îndoială că
de pe un exemplar omonim de la Pestiș un număr de ținuta expresivă a acesteia a reprezentat și ea, în bună
20 însemnări, din care numai una atestă în mod ex- măsură, un impuls deloc neglijabil pentru reacțiile că-
pres actul lecturii: „Eu am cetit cartea aceasta. Nicolae rora ei le-au dat expresie.
Gonțas în Varad – Velențe, în anul 1845”), trei atestă Scrutând mai atent semantica „cuvintelor che-
doar faptul (de neignorat totuși) că Mărgăritarele lui ie” din aceste două mesaje, este de reținut că „smeritul
Ioan Zlatoust au fost citite de Ștefan Gheorghian în a [= credinciosul, cuviosul, cucernicul, evlaviosul] preot
doua jumătate a secolului al XIX-lea, de Iancul Preda, „Teodor ot Vicov de Gios” trăiește, prin lectură, la let

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


52 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

1765, o stare sufletească de întristare, de îndurerare spirit de selecție, și nici asupra celei diferențiatoare,
afectivă, de mâhnire și, se înțelege, de compasiune evidențiată prin subiectele nonidentice pentru care a
față de victimele „înfricoșatelor munci al-e iadului” optat fiecare dintre ei. Îndreptându-ne spre un anume
(desigur, lectorul are în vedere predica a opta: „Pen- fel spre generalizare, este de reținut că, deși registrul
tru judecata cea viitoare și pentru muncă [=chin] cum emoțional al celor doi receptori (diferit - cum am pu-
iaste nesfărșită celor ce nu cred că iaste muncă”, precum tut vedea – generat fiind de coordonatele distincte ale
și predica a douăzeci și noua: „Pentru vecinică și fără personalității, de spiritul de selecție și de conținutul
de sfârșit muncă. Și pentru înfricoșata dreapta judeca- cărții, perceput oarecum în mod diferențiat), nu apa-
tă”). Distingem în această notă și un anume orizont al re, din perspectiva de astăzi a esteticii receptării (asta
mentalității, ca să nu mai luăm în discuție încrederea și datorită laconismului consemnărilor), suficient de
necondiționată în cuvântul sacru al cărții. Nu există evoluat; este totuși de reținut că acest registru implică
nici un fel de îndoială că reprezentările escatologice o coordonată cognitivă, fie ea și subiacentă - ambii dis-
din cele două predici sunt la fel de reale pentru preo- punând de un fond aperceptiv adecvat receptării prin
tul Teodor ca și cele despre viața cea veșnică, de din- însăși natura (de)formației lor profesionale, precum și
colo de pragul „marii treceri”. de o disponibilitate comunicațională, cel de-al doilea
Timpul de un secol scurs până l-a consemna- manifestând, cum am remarcat, și o orientare axiologi-
rea parohului Nicolae Bacinschi, din 1865 (ca și alți că, de natură moral-religioasă, „mistică”, cum ar zice
factori socio-culturali iviți în această vreme) condu- Tudor Vianu.
ce la o relativă emancipare a mentalității, modifică Subsumabile, după opinia noastră, mai degrabă
optica receptorului asupra conținutului acestei cărți, atitudinii estetice de sorginte mistică și psihică emoți-
căci Nicolae Bacinschi, „paroh Bălcăuțului”, aflat, de- onală (dar nu rudimentar senzorială), impresiile celor
sigur, în alte predispoziții sufletești și cu o structură doi receptori evidențiază propensiunea spre lectură
interioară evident mai evoluată decât a genuinului participativă (diferită de cea co-participativă, proprie
său confrate Teodor din Vicov de Gios, trăitor cu un lectorului modern), cu efecte formative în acord cu
veac în urmă, înregistrează și comunică o altă gamă de statutul ontic și factura expresivă a obiectului contem-
stări mistico-afective, vizavi de același mesaj codificat, plat – o carte ce conține „dulci învățături și alese ca-
decodarea sa implicând alte coordonate ale trăirilor zanii” (v. BRV, I, ed. cit. p. 320). Suntem probabil în
interioare. Se remarcă, mai întâi,o anume nuanță de fața unui fenomen estetic mai puțin așteptat, (dacă nu
detașare, parohul din Bălcăuți alegâdu-și, tot instinc- de-a dreptul surprinzător) a fi sesizat în lumea intelec-
tiv, un determinativ neutru: „iscălitul” (față de „sme- tualilor din mediul rural al secolelor al XVIII-lea și al
ritul”) ceea ce presupune, aprioric, o lectură orișicât XIX-lea. Dar acest fenomen a existat ca atare, desigur
eliberată de sub imperiul exclusiv al afectului, el fiind pe o arie mult mai amplă și mai diversificată decât o
o fire mai rațională, mai lucidă. Cu toate acestea, mi- pot evidenția cele două consemnări, și explorarea lui,
rarea (= uimirea, surprinderea, poate și nedumerirea), într-un perimetru temporal și spațial mai cuprinzător,
ca și minunarea (= uluirea, stupoarea, perplexitatea) ar putea aduce, cu certitudine, sensuri și semnificații
țin preponderent de dinamica afectivă a personalității, greu de bănuit în momentul de față. Terenul este încă
a reacțiilor provocate de stimulii receptării. Nu trebu- virgin iar intervenția noastră nu pretinde a fi luată
ie să pierdem însă din vedere, că în această situație, decât ca un semnal indicând o direcție asupra căreia
avem a face și cu o propensiune spre axiologie, în ordi- Tudor Vianu atrăsese atenția încă din interbelic, fără a
ne morală, Nicolae Bacinschi sesizând „încredere cea mai avea răgazul și (re)sursele necesare să-l și materia-
mare a veacului (?) aceluia în Dumnezeu”. Referința sa lizeze. În orice caz, o istorie a esteticii românești, fie ea
privind, probabil, predica a douăzeci și șasea – Pentru și in nuce (după formula lui Benedetto Croce) pe axa
pronia și promitia lui Dumnezeu (Adecă pentru mai obârșiilor sale, are, în acest context, un sol străbătut de
nainte socotința lui Dumnazeu) – implică alte criterii seve fertile. Condiția este ca cercetarea să se îndrepte
de selecție în raport cu predecesorul său. Conside- și spre adâncimile interpretative pe care le presupune
răm că nu mai este necesar să insistăm asupra factu- abordarea culturii noastre (mai) vechi, altfel spus, spre
rii identice a celor doi preoți, ambii caracterizați prin dimensiunea verticală a investigației de resort.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 53
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Premiile SSB, ediția 2020 (pentru cărți publicate în anul 2019)


Marele Premiu Bucovina – Ștefan Hostiuc – pentru activitatea desfășurată în vederea promovării spiri-
tualității bucovinene în paginile revistei „Mesager bucovinean”;
Premiul Opera Omnia – Ioan Iețcu – pentru întreaga activitate din domeniul culturii;
Premiul pentru poezie – Carmen Veronica Steiciuc, Iahtul cu prieteni imaginari;
Premiul pentru proză – Luminița Ignea, Aglăița;
Premiul pentru memorialistică și eseu – Maria Elena Cușnir, Călătoriile - clipe de eternitate;
Premiul pentru volum monografic – Petrea Tabarcea, Vasile Bumbac – oameni de seamă din Bucovina;
Premiul pentru îngrijire de ediție – Rozalia Motrici, Mircea Motrici, trasee de reporter;
Premiul pentru literatură pentru copii – Andrei Breabăn, Legendele Da(o)chiei;
Premiul pentru debut – Vlad Sibechi – Meditațiile bătrânului despre libertate;
Premiul special Mircea Streinul – Paraschiva Abutnăriței – Nisipul din clepsidra albastră.

Juriul a fost format din: Alexandru Ovidiu Vintilă (președinte), Doina Cernica, L.D. Clement, Mircea
A. Diaconu și Brândușa-Elena Steiciuc (membri).

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


54 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

The Danish Girl. Diferenţa ca pretext

CONJUGĂRI CINEMATOGRAFICE
Ioan MATEICIUC

F ilmul „The Danish Girl” (2015/ r. Tom Hoo-


per) spune povestea unui cuplu de artiști din
Copenhaga primilor ani ai secolului trecut, fiind inspi-
posede conștiință. Einar/ Lili devin un simbol comun
pentru definirea comportamentului, expresiei și în cele
din urmă a efortului de a distruge sistemul binar sexual.
rat de romanul omonim a lui David Ebershoff, propu- Apartenența la celălalt e prima problemă pe care Einar
nând de la bun început dezvoltarea unei dezbateri asu- trebuie să o rezolve. Lili devine proiecția sa în oglindă
pra omului eterat, născut parcă pentru a contesta prin care așteaptă să îi ia locul în realitatea socială, să devină
acțiunile sale ordinea socială impusă, stereotipiile. mult mai celebră decât artistul. Poate fi considerată și o
Gerda Wegener, o talentată portretistă (interpre- tensiune menită să conteste statutul de cisgen, unul in-
tată de Alicia Vikander) și Einar Wegener, un peisagist comod, repulsiv pentru Einar, care deși reușește să facă
popular (interpretat de Eddie Redmayne), sunt cei care un prim pas către celălalt, cel al acceptării, nu reușește
vor conduce acțiunea filmului către o analiză amănunți- să aducă materia corporală în armonie cu imaginea de
tă asupra identității de gen și dificultăților de identifica- sine.
re socială. Gerda îi propune lui Einar să înlocuiască unul Identitatea de gen debutează prin cunoaștere
dintre modelele feminine și să pozeze pentru a o ajuta și conștientizare. Un transgender se va poziționa în-
să finalizeze o lucrare de artă. Acest act de a se înfățișa totdeauna împotriva corpului său biologic. Einar o va
drept figură feminină este cel care demască identitatea descoperii pe Lili cu ajutorul Gerdei și a paradelor re-
de gen a lui Einar declanșând o progresie provizorie, petate din fața oglinzii (mersul legănat, trecerea repetată
mai apoi una ireversibilă, prin intermediul căreia Einar a mâinii prin perucă, mângâierea propriei fețe, periatul
va face un transfer total de identitate către Lili Elbe1. părului, etc.). Deși este o alegere voită pe care Einar o
Einar/ Lili vor deveni modelul absolut pentru Gerda iar face, în multe dintre momentele sale pare cuprins de un
mutarea într-un Paris relaxat și fără inhibiții sociale îi sindrom al disforiei de gen: este speriat de eventualele
va aduce acesteia recunoașterea; feminitatea lui Einar va reacții sociale și astfel va alege ca somatizarea către Lili să
atrage atenția colecționarilor de artă și va trasa noua di- fie făcută infrasonor.
recție de analiză estetică. Consolidarea identității sociale, sau în termeni
Bunăoară, pentru a avansa un răspuns temei psihologici, ieșirea, are loc în momentul în care se fi-
tabu, controversate pe care pelicula o propune, câteva nalizează procesul divulgării de sine a identității de gen.
întrebări trebuie ridicate: care sunt factorii ce declan- Einar ia o decizie și își asumă consecințele desăvârșirii
șează trecerea către transgender a lui Einar și dacă acest actului de transformare, eliberarea sau emanciparea de
pass l-a modificat în plan social și este legat de o ero- opresiune, sinucigându-se practic profesional dar re-
tică feminină forțată? Își construiește Einar identitatea nunțând să transforme statutul de transgender într-o
de gen în momentele de incertitudine, folosindu-se de dramă personală, încercând să revizuiască practic prin-
afecte (speranțe, dorințe neîmplinite) sau mai degrabă cipiul identității la nivel social.
identitatea de gen viețuiește latent până în momentul în Corpul lui Lili pentru Einar devine practic o
care asocierile cu anexele de gen feminin (eșarfe, rochii, proiecție psihică a unei suprafețe estetice: „degetele sale
tocuri, etc.) declanșează starea de fapt, conversia? se îndoaie involuntar în jurul manșetei cu mărgele”.
Hooper tratează subiectul și dezvoltă acțiunea ca Deși debutează ca o glumă, tranziția către Lili, încura-
un veritabil fenomenolog. Lumea fetei daneze pare să jată de Gerda (cu riscul de a-și pierde definitiv soțul și
relația) poate fi percepută și ca un proces de căutare a
1
A fost o artistă daneză cunoscută drept prima femeie care
a suferit o intervenție chirurgicală de realocare a sexului în adevărului. Einar analizează și mimează reacțiile, gestu-
anul 1930; a lăsat în urmă o scriere biografică intitulată rile femeilor din mediile sociale cu care interacționează.
Bărbat în femeie, esențială pentru a lămuri unele întrebări Încurajările din exterior l-au făcut pe Einar să sondeze
legate de problema transgerder. tot mai adânc identitatea transgender. Tentativele perso-
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 55
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

najului de a se trata au eșuat, dezvoltând o nouă etapă în sex sunt diferite. Einar confundă uneori această trecere
procesul de identificare personală, respectând cei patru cu un show în care socialul este spectator voit, fără însă
pași esențiali pe care teoria îi invocă: evoluție, revoluție, a conștientiza că tocmai comunitatea este răspunzătoare
C I N E M A T O G R A F I C E

involuție și rezoluție. de dezvoltarea conceptului de transgender.


Cadrele repetate în care Einar este surprins stând Sfârșitul călătoriei unui transgender, de căutare
la masă în fața unei uși închise, îmbrăcat într-o rochie a identității, depinde de cum răspunde comunitatea la
albastră, revizuindu-și parcă într-un proces neîntrerupt actele sale. Deși cunoaște riscurile transformării totale,
de conștiință criteriile de comparare cu out-group-ul, îmi deși îi este frică de moarte, Einar alege riscul în favoarea
amintește de lucrările pictorului danez Vilhelm Ham- cercetării. Etapa chirurgicală de plantare a uterului în
mershøi în care acesta o prezintă pe Ida întoarsă cu spa- corpul lui Einar, concretizarea procesului de transfor-
tele, refuzând de fiecare dată relația cu exteriorul, având mare în Lili, eșuează. Lui Einar îi este refuzată cea mai
totuși la îndemâna varianta evadării dincolo de operă, înaltă treaptă a feminității - maternitatea, iar moartea
fie prin ușile care i se deschid, fie prin ferestrele lumi- vine firesc ca o consecință a experimentului în favoarea
noase, diferența semnificativă fiind totuși aceea că Lili progresului medical.
nu refuză întru totul relația cu privitorul și nici nu are la Manifestarea personalității, autocunoașterea, po-
îndemână posibilitatea refugiului dincolo de cadru, prin sibilitatea de autoevaluare constitue o temă de interes a
urmare acest proces de mobilizare individuală către un omului de la cele mai fragede vârste, când acest devine
grup care să îi satisfacă nevoile devine necesară. cu adevărat preocupat de esența, imaginea și potențele
Muzica lui Alexandre Desplat pare să completeze personale. Cine sunt eu? Cum mă pot manifesta? Cum
tensiunile care cresc și descresc în funcție de starea de să mă prezint pentru a fi evaluat pozitiv și acceptat în
spirit a lui Einar și de modul în care acționează/ reacțio- mediul în care mă aflu? Einar trăiește drama fricii de
nează. Peisajul care tinde să definească interiorul lui Ei- respingere socială în mod regulat atunci când se visează
nar este cel în care apar cinci copaci (putând semnifica Lili, probând răspunsurile comunității în două oglinzi
C O N J U G Ă R I

etapele care trebuie parcurse către identitatea de gen și concomitent: într-una externă care pare să-i reflecte
momentul acceptării), care deși sunt din aceeași specie imaginea socială prin prisma valorilor și normelor ac-
sunt total diferiți ca reprezentare grafică iar finalizarea ceptate, a modelelor elaborate colectiv și afișate în sco-
lucrării îi găsește pe aceștia la apus, tranziția dinspre o pul unei existențe armonioase și într-una interioară care
dimineață luminoasă către întuneric fiind realizată trep- se rezumă la propriile valori și gânduri.
tat, pe tot parcursul pelicului, doar de Einar (Lili fiind Filmul este un dat necesar, un exercițiu conso-
doar o alternativă estetică a actului creator). lator aș spune la adresa identității de gen, o luare de
Identitatea este lipsită de o bază concretă și un poziție. Limitările sociale au la baza un sentiment de
scop precis. În tot mai multe dintre momente Einar își teamă care se naște tocmai din această practică de a res-
impune să gândească cum ar putea să gândească Lili. pinge tot ce este străin și neobișnuit, iar rezolvarea poate
Pentru transgenderi tranziția fizică este foarte importan- fi posibilă prin educație, învățarea și familiarizarea cu
tă pentru a-și confirma că identitatea de gen și cea de diferitele fațete ale spectrului uman.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
56 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

2012–2013

JURNAL SINCOPAT
Elena-Brândușa STEICIUC

01.07.2012 Rectorul USV din 1990 (de la fondare, practic) până


Tihnă de început de iulie. Duminică foarte în 2004. Pomenirea a avut loc în biserica din secolul
călduroasă, cu un vânticel care-mi dă una după alta XVII, Sf. Simion, numită și Turnul Roșu. Nu au fost
paginile agendei de pe masă (uf, agenda mea, fără de foarte mulți universitari, dar poate că așa a fost mai
care nu pot trăi... oare eu sunt stăpâna ei sau ea mă bine: Domnul și Doamna Iacobescu, Maria și Ilie
conduce?), cu mușcate roșu aprins și rufe puse la uscat Muscă, Domnul Nechifor, Doamna Moldoviceanu,
pe terasă. Facultatea de Științele Educației (echipa aproape com-
Ieri a fost o zi cu trei comemorări: 40 de zile pletă), Domnii Pentiuc și Milici, fosta secretară din
de la moartea Irinei Mavrodin, al cărei suflet, după anii 90, Doamna Mioara, teribil de îmbătrânită. De la
o ultimă peregrinare pământească, s-a dus la ceruri. Litere: Gina Măciucă și eu.
Sunt sigură că buna, inegalabila noastră Irina își avea Cuvânt frumos și simțit al părintelui Constan-
de mult un loc binemeritat „în rândul drepților”, cum tin Ciupu, la fel al Profesorului Iacobescu. Nu am pu-
se spune. Dacă avea ceva de ispășit, martirajul din ul- tut merge și la cimitir, având examen cu anul II TPT.
timele zile de viață a șters - cu o ultimă penitență - Noroc de Cristina Drahta, care m-a asistat și înlocuit
orice urmă de păcat lumesc din viața ei. Irina a închis între 12 și 13. (Da, știu că unii profesori profită mult
ochii cu tuburile de oxigen băgate în bronhii, la Te- mai mult de asistenți, care fac și corectura lucrărilor...
rapia Intensivă de la Spitalul Municipal București, în dar parcă nu „dă bine” o astfel de atitudine. Delega-
seara zilei de 21 mai. Nu am putut-o ajuta decât prin rea asta a sarcinilor profesionale seamănă prea mult cu
rugăciunile mele, la 2000 de km. distanță, în capela o relație stăpân-servitor, de care mi-a rușine, de aceea
Sfintei Rita din Nisa, chiar în ajunul sărbătorii aces- n-o practic.)
tei protectoare a orașului, contemporană cu Ștefan cel
Mare. La întoarcere, am rămas în București, ca să pot *
participa la înmormântare și toate regulile mele au fost După masă, în fine, găsesc timp și pentru a treia
date peste cap, probabil că așa trebuia să fie. Nu aveam comemorare, cea mai veche: 30 de ani de la moartea
haine de doliu, afară ploua necontenit, mă simțeam bunicii paterne, Agripina. Am mers cu fratele meu la
cumva orfană și frustrată de dispariția ei, tocmai acum, cimitir, la mormântul modest, înconjurat de o mare
când eram așa de aproape de un proiect comun: o carte de urzici și boz, crescută pe mormintele de care nu se
interviu, pe care voiam s-o intitulez ca articolul meu mai ocupă nimeni. Nici măcar direcțiunea cimitirului
de acum trei ani, din ROMÂNIA LITERARĂ: „În- și angajații ei...
vingătoarea”. N-a fost să fie. În tren, la întoarcerea spre Aveam 27 de ani când bunica a închis ochii.
Suceava, am scris „Despărțirea de Irina”, apărut acum Nu eram acasă, mă aflam la București, pentru o treabă
câteva zile în CONVORBIRI LITERARE. Așadar, delicată, despre care habar nu aveam - la începutul lui
ieri am dat un pomelnic pentru sufletul marii mele iulie 82 - că avea să fie total inutilă: luarea „formulare-
prietene, la 40 de zile, neputând merge la București. lor pentru căsătorie cu cetățean străin” de la Consiliul
Dumnezeu s-o odihnească în pace! de Stat. Îmi aduc perfect aminte ziua aceea: coada teri-
bilă de candidați și candidate la plecarea în Occident,
* prin căsătorie. Se discuta mult, se dădeau sfaturi (oare
Tot ieri, ultima zi de iunie, altă comemorare: câți din cei de la coadă erau infiltrați de securitate?).
un an de la decesul Profesorului Emanuel Diaconescu, Cel mai mult mi-a atras atenția o tipă din Ardeal, cu

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 57
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

un aspect de vrăjitoare, plină de o simpatie suspectă După înmormântare, apartamentul părinților


pentru mine. mei a intrat într-o renovare rapidă, pentru că urmam
Bunica mai avea câteva ore de existență de par- să fin vizitați - nu-i așa? - de un francez care urma să
tea asta a lumii, iar eu pluteam la trei metri deasupra ceară mâna fiicei, deci: ce impresie avea el să-și facă
pământului, știind că peste câteva săptămâni avea să despre casa noastră?
vină mon Prince Charmant din Franța. Frumos, înalt, S-au folosit cele mai stridente culori, un verde
cu ochii albaștri și glas de tenor, da, el urma să mă cumplit în sufragerie, exact acolo unde mon Prince
scoată din mâlul ăsta în care mă zbăteam. O viață nouă Charmant a fost invitat la prima masă. Dar eu plu-
mă aștepta, într-o lume nouă, alături de bărbatul vise- team la cinci stânjeni deasupra pământului în zilele
lor mele, departe de autobuzele hârbuite și hodorogite, de după coborârea bunicii, pentru că nu știam ce mă
de directori de școală tâmpiți și inspectori așijderea, de așteaptă. Încă mergeam la școală, la Văratec, încheiam
secretari de partid cu aere de superioritate, de securiști ultimele situații înainte de vacanță, văzând acum cu
care nu mă lăsau o clipă în pace, departe de frustrări alți ochi câmpiile cu ovăz gri-verzui, legănate de bătaia
în avalanșă. vântului. Parcă îmi părea rău că mă despart de ele, nu
Aș! Cum să-mi închipui, la începutul lui iulie le mai uram, așa cum urâsem vreme de patru ani dru-
82, în Bucureștiul încins și deja cu doliu în familie, că mul acela cumplit de la șoseaua principală până în sat.
visul meu matrimonial avea să se prăbușească precum Aveam să le las în urmă, nu? de ce să nu ne despărțim
un castel de cărți amărât? Că încă din prima seară, în cele mai bune condiții?
după cină la părinți, instalare la hotel Bucovina, ma- Totul a mers anapoda în zilele petrecute cu
king love and sweet words, Prințul avea să-mi spună: Prințul meu și cred că bunica a știut-o, dar n-a vrut
să-mi spună. După cum știa clipa când va pleca, trans-
– Je ne sais plus si j’ai envie de me marier... misă nu se știe cum, în cursul rugăciunilor colective,
la care participa din când în când, tot mai greoaie, cu
Punct. „frații” ei.
Zbang! Un oblon ca o ghilotină s-a închis peste Da, lucrurile au mers după o altă ordine, nu
floarea miraculoasă crescută doar în capul meu. Care după modul în care îmi trasasem eu viitorul. N-am
floare s-a mai zbătut câtva timp să-și recapete vigoarea, mai plecat în orașul de pe malul Mediteranei franceze,
S I N C O P A T

dar nimic n-a mai putut readuce relația mea cu el pe ba chiar toată viața mea în acești 30 de ani s-a desfă-
făgașul anterior. Apoi el a plecat la cursuri de formare șurat în perimetrul mic, foarte mic, al orașului în care
în Grecia, eu la mare ca să-l uit. m-am născut.
Oare ce anume a prefigurat moartea bunicii? A Oare rugăciunile bunicii m-au ferit de neaștep-
plecat mai repede ca să nu asiste la depresia nepoatei tate dureri, dacă aș fi plecat de aici? Oare ea a vegheat
dragi? asupra mea și alor mei, ajutându-mi să mă clădesc - cât
Ieri, în fața mormântului, mi-am adus aminte de cât - dreaptă și întreagă, așa cum și ea a fost?
de zilele din iulie 1982, înainte și după înmormân-
tarea ei. Totul era anapoda: fiindcă bunica era penti- 13.01.13
costală (sau adventistă, n-am știut niciodată) a trebuit Dimineața, ca de obicei, la slujba de la Sf. Ioan,
să-i respectăm voința de a fi îngropată după ritualul de la care nu vreau să lipsesc în nici o duminică a vieții
J U R N A L

bisericii ei, mult mai simplu decât cel ortodox. Mari mele. Cel mai notabil detaliu: o tânără mămică în fața
frustrări în tabăra rudelor, în frunte cu mătușile Zica icoanei Maicii Domnului cu Pruncul își ține fetița în
Țupa și Lenuța Tăzlăuanu, care nu s-au lăsat și au brațe. Bebelușa de vreo șapte-nouă luni stă cât stă, se
aprins lumânări... (gest inutil pentru penticostali sau uită, se joacă ușor cu șiretul de la bonetă, apoi dă sem-
adventiști, care veniseră în număr mare s-o conducă ne de oboseală și plânge.
pe „sora Agripina”, cum îi spuneau ei bunicii mele.) Mama își ridică discret puloverul (era chiar în

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


58 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fața Glycofilussei, după care urma peretele absidei, deci bun de la o comisie aproape mută (stăteau toți în sala
nu avea spectatori) și-i dă micuței sânul, liniștind-o. mică, printre dicționare și tratate groase, precum plan-
Apoi continuă să se roage liniștită cu puiul ei în brațe. tele acvatice într-un fund de ocean, nemișcate, impon-
Nu-i așa că - în 2013, ca în ultima mie de ani - copiii derabile), apoi plec spre gară.
români sug credința creștină o dată cu laptele mamei? Strada Pitar Moș are clădiri interesante, câte au
mai rămas. Printre blocurile vechi, interbelice, pe dreap-
2.02.13 ta, văd turlele unei biserici. Este mică, umilă, de cartier,
Zi-maraton la Facultatea de Limbi și Literaturi vizibil din secolul XIX, sufocată de mult timp de invazia
Străine a Universității din București, str. Pitar Moș: edilitară. O curte îngustă, amărâtă, delimitată de un gard
trei comisii, una de doctorat, două de conferențiar la de plasă banal, cu vopseaua dusă pe alocuri.
Catedra de Franceză. Nimic deosebit în fiecare dintre Deschid ușa și, după ce trec de pridvor, intru
activități, poate doar vizibila tensiune între cele două în naosul nu foarte mare, scăldat în penumbră. Icoane
candidate, amândouă excelente profesioniste, cu stu- frumoase de început de secolul XIX, iar cea votivă -
dii, cărți, proiecte internaționale, mă rog, tot arsenalul Adormirea Maicii Domnului - un adevărat poem în
necesar unui concurs. argint.
Președintele, Decanul Liviu Franga, atent și de În absida dreaptă, în locul cântăreților, preotul.
o gentilețe fără margini, pare cam boem și nu stăpâ- Mă îndrept spre el, cerându-i binecuvântarea, pe care
nește perfect complicatul sistem de grile și modalități mi-o dă, punându-mi pe creștet mâinile mari și căr-
de evaluare pe care le presupune - mai nou - un con- noase. Volubilă și dornică de a mă descărca de toate

P A T
curs. Și, slavă Domnului, nu candidează amândouă tensiunile profesionale, îi spun cine sunt, de unde vin,
colegele pe același post, altfel s-ar fi lăsat cu vărsare de știind că numele orașului Suceava este un fel de cheie
sânge după cum le văd, mai ales pe medievistă... magică în lăcașele de cult din Sud.
Când totul părea încheiat, surprise! Candidata Părintele îmi vorbește cu o anumită dificultate,
de pe postul 15 descoperă că i s-au trecut, la un anumit cuvintele par că nu ies corect de sub barba-i castanie,

C O
segment din evaluare, ceva mai puține puncte decât limba română nu este - evident - limba lui maternă:
candidatei pentru postul 14, pentru activități și impli-
cări didactice relativ echivalente. Quelle horreur! – Sunt finlandez. Am venit aici cu un grup de
studenți ortodocși, îmi spune, ca pentru a se scuza.

N
– Fac contestație! Cum e posibil așa ceva?!
Da, a trecut prin Suceava, mă întreabă despre

I
Figura grăsuță a medievistei părea să fi luat foc. Sf. Ioan cel Nou și despre cine mai este stareț, iar eu
Decanul, vizibil plictisit și à l’étroit, nu prea spune ni- nu pot să nu-i pun întrebări despre ortodoxia finlan-

S
mic. Eu (pe picior de plecare, echipată deja cu blugii) deză. Brusc, o imagine de demult îmi revine în minte:
mă ofer să refac fișele mele, pe baza noului punctaj. luminile de la Helsinki, zărite de pe cealaltă coastă a
Sala de Slavistică, vetustă și prăfuită (la propriu golfului Finic, în vara lui 84, pe când mă aflam într-o A L
și la figurat) pare că se micșorează și mai mult, cum se excursie de grup, fără emoții de viză, în Uniunea So-
întâmplă în „Spuma zilelor” lui Vian. Acolo coboară vietică. Ce mult mi-ar fi plăcut atunci să fac un salt în
plafonul locuinței, casa se strânge în același ritm cu lumea liberă, atât de aproape...
N

moartea eroinei, Chloe, percepută de iubitul ei, Colin. Îmi iau rămas bun de la părintele roșcovan și
Dincoace, în clădirea universitară din cartierul bucu- aprind câteva lumânări în curtea bisericii, prin ploaia
R

reștean central (atât de pitoresc pentru mine, însetată fină care începe să cadă.
de urbanitate și peisaj citadin adevărat) pereții sălii par După care mă îndrept către primul taxi, prin
U

să emită aburi de mâl. băltoacele bucureștene, cu sufletul luminat de binecu-


În fine, treaba fiind terminată, îmi iau rămas vântarea finlandeză.
J

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 59
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

CENTENAR PAUL C EL AN Anca ȘERBAN Andrei Corbea – alchimia


scriiturii celaniene

A ndrei Corbea este unul dintre cei mai cu-


noscuți exegeți ai operei lui Paul Celan,
germanist, doctor în filologie al Universității din Bucu-
persönliches” Briefe: 1934- 1940, editat de Barbara Wie-
demann și apărut în 2019.
Unul dintre cele mai recente volume apărute în
rești, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” 2020 îi aparține lui Andrei Corbea, este intitulat „nu
din Iași, director de proiect la Institutul de Cercetări vrea/cicatrice” Studii despre Paul Celan la împlinirea a
Socio-umane din Sibiu, laureat al Premiului Herder și 100 de ani de la nașterea poetului și cuprinde o serie
nu în ultimul rând autor a numeroase lucrări în dome- de studii dedicate lui Paul Celan, după 1998, ordonate
niul istoriei literaturii și culturii germane și austriece din într-o succesiune clară și în concordanță cu biografia
secolele al XIX-lea și XX, al teoriei literaturii și esteticii. operei celaniene: „Marfă de contrabandă.” Cu privire la
De asemenea traduce în limba română din Theodor W. turnanta ‘biografică’ în exegeza celaniană, Diaspora cer-
Adorno și Paul Celan. A publicat la editura Polirom vo- năuțeană de limba germană la ora 0, „Trei poeme de Paul
lumul Paul Celan și „meridianul” său. Repere vechi și noi Celan”, Cum a devenit „apatridul”Paul Antschel cetățean
pe un atlas europan (1988), a cărui ediție revizuită apare al Republicii Franceze, Râsul poeților, Femei, „es/harzt,
la acceași editură în 2020, având titlul Meridianul și alte will nicht/vernarben”Paul Celan și Heinrich Heine, Bivo-
proze. De asemenea trebuie menționat faptul că Andrei lii „românești”ai lui Celan. O reminiscență cernăuțeană,
Corbea a contribuit în mod esențial și constant la a face Semnele și vocile cărților. ‘Urme’ românești în biblioteca
vizibilă opera lui Paul Celan, considerată emblematică lui Paul Celan, Benjamin, Adorno, Heidegger. Conspec-
pentru lirica germană a secolului XX. Acesta a susținut te pentru un Forschungsbericht, În așteptarea „favorului
publicarea operei celaniene în limba română în două limbii”, Note despre Celan – traducătorul tradus și „Poe-
volume: Paul Celan.Opera Poetică I, apărut în 2015, la zia: [...]o schimbare de suflu”.
editura Polirom, în care semneză prefața (Cuvânt îna- Criticul anunță încă de la început că acest volum
inte) și Paul Celan. Opera Poetică II, apărut în 2019 la nu a fost gândit ca un omagiu adus poetului, ci ca un
editura Polirom, în care semnează postfața (Fragmente rezultat al preocupării sale neîntrerupte pentru opera
despre poezia lui Paul Celan – în loc de postfață), ambele lui Paul Celan. Andrei Corbea afirmă că „n-am încetat
volume fiind în traducerea lui George State. nicio clipă să-l citim pe Celan” urmând chiar sfatul dat
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naște- de poet potențialilor săi lectori „cheia comprehensiunii
rea poetului Paul Celan și 50 de ani de la moartea sa, se află în lectura repetată a textelor, dar și în efortul de
fapt ce a determinat organizarea a diferite evenimente, reconstituire a contextelor, cele care au impregnat expe-
menite să mențină vie imaginea poetului evreu de la riența și odată cu ea mesajul genuin al autorului către
Cernăuți, dintre care vrem să amintim: expoziția de la posteritate.” (pag.7)
Muzeul Național al Literaturii Române, intitulată Ce- Andrei Corbea aduce în discuție importanța bi-
lan 100, Printre cuvinte/ Unter den Wörtern, din luna ografiei, pe care o numește marfă de contrabandă (Sch-
iunie 2020, conferința Wohin mit der „Gabe der Ubiqu- muggelware) în studiul operei celaniene, considerând-o
ität“ organizată de Universitatea București în parte- indispensabilă pentru exegeză, distanțându-se de her-
neriat cu Europa Universität Flensburg, în noiembrie meneutica de inspirație gadameriană (analiza polisemiei
2020, sau chiar filme online dedicate lui Paul Celan, și ambiguității inițiate de poem, în afara contextului bio-
precum filmul austriac Die Geträumten (Cei visați) de grafico-isoric sau legar de geneza poemului), ce domina
Ruth Beckermann, susținut și proiectat de Forumul anii ‘70, și de cea propusă de Peter Szondi în micul
Cultural Austriac în aprilie 2020, ce are în centru cores- său tratat Despre cunoașterea filologică din 1962 unde
pondența din volumul Herzzeit (Timp al inimii), iar nu reflecta asupra cercetării factologice obiective și explicația
în ultimul rând trebuie consemnată apariția volumului subiectivă, acesta considerând că „procesul de compre-
de corespondență al lui Paul Celan „etwas ganz und gar hensiune a textului nu se desfășoară după plac, arbitrar,
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
60 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

și că el operează cu un instrumentar adecvat, ce permite află în strânsă legătură atât cu suferința incontestabilă a
distincția dintre fals și corect... ” (pag. 16) experienței traumatice a Holocaustului cât și cu expe-
Exegetul pare să rezoneze mai degrabă cu filo- riențele cotidiene ce și-au pus puternic amprenta atât
logul și cercetătorul german Jean Bollak, prieten al lui asupra scrisului său cât și asupra sa din punct de vede-
Paul Celan a cărui teză este că biografia este creatoare re personal. Există deja o serie de biografii celaniene,
de sens: „Între ustensilele lecturii filologice se numără menționate și de Andrei Corbea în volumul său de stu-
(...) referința la persoană sau la o informație, organi- dii precum cea a lui John Felstiner și Wolfgang Emme-
zarea textuală, ce l-ar putea conduce pe cititor către rich, ce se alătură lui Israel Calfen și lui Petre Solomon,
o coerență inițial misterioasă. (...) Deoarece poemele despre anii petrecuți în România, la București. Barbara
transcriu o realitate întunecată, oribilă și mediată de Wiedemann și Bertrand Badiou s-au ocupat de aseme-
viziunea arhisubiectivă a lui Celan.” (pag. 25). Bollak nea de reconstituirea cât mai exactă a biografiei celanie-
consider că fiecare text este legat de un anume context ne, nu în ultimul rând pe baza corespondenței, ce avea
istoric, de un anume moment, poemele devenind locuri să reveleze aspecte importante pentru cerecetarea operei

N
celaniene, documentând informații utile despre poetul
Paul Celan și despre conduit acestuia în raport cu cei-

A
lalți, iar nu în ultimul rând preferința acestuia de a se
adduce pe sine mai ales în poezii și traduceri. Barbara

L
Wiedemann afirma că „pentru Celan, fiecare poem are
de-a face cu adevărul, cu un adevăr ce emană din reali-

E
tatea în care s-a ivit poemul.” (pag.35)
Andrei Corbea dedică cel de-al doilea studiu

C
din volum diasporei cernăuțene de limba germană care
a jucat un rol important pentru poetul Paul Celan,
amintind de poetul Alfred Margul Sperber, un impor-

L
tant susținător al său, atât în țară cât și după plecarea sa
la Viena. Sperber l-a recomandat pe acesta lui Otto Ba-

P A U
sil, editorul revistei Pan, în scrisori, mărturisind apre-
cierea profundă față de Paul Celan și poezia acestuia,
trimitându-i acestuia spre publicare poemele ce aveau
să alcătuiască volumul Nisipul din urne: „Eu [...]cred că
Der Sand aus den Urnen [cum ar fi fost să se numească
volumul] constituie cea mai important carte germană
de poezie a acestor ultime decenii, singurul pandant al

A R
operei lirice lui Kafka.” (pag. 37)
De asemnea Alfred Margul Sperber era de ase-
menea cel care pleda pentru diaspora cernăuțeană, din
care făceau parte autori evrei germanofoni din Bucovi- N
na precum: Alfred Kittner, Rose Ausländer, Moses Ro-
senkranz, David Goldfeld și desigur Paul Celan. Andrei
T E

Corbea amintește de asemnea și de perioada bucureș-


teană celaniană și despre prietenia acestuia cu Imma-
ale memoriei. Includerea informațiilor exterioare de nuel Weissglas, care avea să înceteze odată cu plecarea
N

ordin biografic are legătură cu felul în care poetul se lui Paul Celan la Viena. Pe lângă prietenia cu Alfred
raportează la istoria personală, la experiențele trăite și Margul Sperber, Celan avea să mențină vie prietenia
E

implicit la poezie, Celan însuși afirmând într-o discuție cu Petre Solomon, care îl va ajuta să publice poemul
cu Bollak de la mijlocul anilor ‘60: „eu sunt poezia”. Todestango în revista Contemporanul în traducerea celui
C

(pag.30) Așadar se poate afirma că lirica celaniană se din urmă, și să publice trei poeme în limba germană în

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 61
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

revista Agora.
Un alt studiu interesant, intitulat, Trei poeme
N de Paul Celan, are în centru cele trei poeme apărute
în volumul Opere II, în ediția tradusă de George Sta-
L A

te, fiind vorba de texte românești ale lui Paul Celan,


puse la dispoziție de Alexandru Solomon, fiul lui Petre
Solomon, din arhiva tatălui său. Cele trei poeme sunt:
E

Ospățul, Taina ferigilor și Singura lumină, a căror va-


riantă în germană a fost ușor recognoscibilă, mai ales
C

că două dintre ele fuseseră fuseseră publicate în limba


germană în revista Agora din 1947, insistând și asupra
binecunoscutului bilingvism celanian.
Ne-a atras atenția și studiul dedicat apatridului
L

Paul Antschel, care trăia în Franța din 1948 și dificultă-


P A U

țile poetului evreu exilat într-o societate franceză, care


nu poare să-l primească cu brațele deschise, deoarece
abia în 1955 avea să obțină cetățenia franceză, după
ani de așteptare. Andrei Cornea observa de asemenea
felul în care evoluează existența poetului evreu odată
ce se căsătorește cu Gisele de Lestrange, cu care trăise
o frumoasă poveste de dragoste, însă și evoluția sa în
R

plan literar pare să îi schimbe un pic starea de spirit,


publicând între timp volumele Mohn und Gedächtnis și
A

Von Schwelle zu Schwelle.


O altă problematică adusă în discuție de exege-
N

tul Andrei Corbea este cea legată de raportarea la celă-


lălat și în special la instanța feminină, care pare să fie
T E

un pilon important în viața și opera celaniană, pornind


de la figura maternă și continuând cu imaginea ființei Nu în ultimul rând ne-a atras studiul despre
iubite. Acesta amintește de relația dintre Paul Celan și Bivolii românești ai lui Celan, în care Andrei Corbea
Ingeborg Bachmann, care începe la Viena, dar care avea face referire la poemul celanian Coagula din volumul
E N

să dureze până aproape de dispariția poetului, chiar Atemwende, care se pare că a fost conceput în aceeași
dacă suferă serioase transformări, de la o relația de tip zi cu poemul Solve făcând trimitere la o formulă de tip
romantic, la o relație intelectuală, amicală, analizând alchimic, ilustrând procedeul poetic prin care un text
volumul lui Helmut Böttinger Wir sagen uns Dunkles și este constituit și amintește de o scrisoare binecunoscută
C

biografia realizată de Ina Hartwing lui Ingeborg Bach- a Rosei Luxemberg pe care o pune în legătură cu bivolii
mann, în studiul Râsul poeților. Nu în ultimul rând românești din poem. Însă intenționalitatea alchimică
exegetul va devoala prezențele feminine din jurul poe- nu poate fi lăsată de-o parte „Celan se concentrează
tului Paul Celan în studiul Femei, Edith Silbermann și acum, în chip evident pe minunea fizico-spirituală a
Brigitta Eisernich. coagulării, fără a sacrifica nimic din forța expresivă a
Un alt studiu important în economia volumului fiecărui element inclus în discursul liric”. (142)
este cel dedicat lui Paul Celan și Heinrich Heine. Ti- După cum se poate observa, studiile lui Andrei
tlul volumului reprezintă un vers din poemul celanian Corbea sunt extrem de diverse din punct de vedere te-
Stimmen care face trimitere la Heine (cel din Harzreise) matic și fascinante prin complexitatea exegezei propuse
„conceput în aceeași perioadă a lecturii din Noten zur aducând în fața lectorului figura complexă a poetului
Literatur: (...) curge/rășina, nu vrea/cicatrice)” (pag 130). evreu cernăuțean, Paul Celan, figură marcantă a litera-
Celan pare a empatiza cu Heine și cu poezia acestuia. turii celei de-a II-a jumătăți a secolului XX.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


62 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Bucovina – subspaţiu cultural românesc.

COORDONATE BUCOVINENE
Mihail IORDACHE
Reevaluări necesare

D acă aceste cuvinte introductive ar fi putut


avea un titlu, ar fi trebuit să găsesc unul în
care, ca într-un tablou, să fie cuprinși, în prim plan,
îndepărtat o slujise cu devoțiune, și deopotrivă unul
despre faptul că, fie și numai ca amintire, cultura ne
poate salva. Profesorul, așa cum îl știam de la cursuri
Em. Grigorovitza, Mihail Iordache, Dumitru Teodo- și seminare, locuia în cultură. Iar azi mi se pare că, deși
rescu, undeva în umbră urmând să fiu și eu. Iar cauza între timp povestea Bucovinei e cumva alta, tonul pro-
nu ține doar de o anecdotică la care mă voi referi ceva fesorului ne obligă la mai multă angajare: mesajul lui
mai încolo. În fond, am ajuns să scriu despre Mircea e încă de actualitate. De ce să-l ratăm când mult mai
Streinul și despre iconari la sugestia profesorului Mihail simplu e să-l republicăm, cu speranța că, într-un fel sau
Iordache. Dar despre ce e vorba? altul, ar mai putea provoca niște reacții?
Se împlinesc, iată, 25 de ani de la trecerea în ne- (Mircea A. Diaconu)
ființă a profesorului Mihail Iordache. S-a stins pe 22
ianuarie 1996, iar cu câteva săptămâni înainte, poate
cu o lună-două, scrisese acest text pe care l-am putea Se împlinesc în curând trei sferturi de veac de
considera testamentar. Pasiunea, revolta, programul pe când a fost publicată prima și ultima (deocamdată) Isto-
care-l gândește despre Bucovina, ardența pusă în joc, rie a literaturii române din Bucovina (Cernăuți, 1926).
furia chiar, toate acestea sunt încălzite de o lumină Profesorul Constantin Loghin, autorul ei, rămâne,
crepusculară. De fapt, de ce vreau să republicăm acest deci, până acum, singurul intelectual român care a cău-
text? La câțiva ani după moartea profesorului, în 2001 tat să dovedească personalitatea și contribuția Bucovi-
și 2002, am îngrijit și editat sub titlul Singurătatea și nei în context cultural românesc.
tristețea oglinzilor două volume cuprinzând cronicile La mai puțin de un deceniu de la revenirea aces-
literare pe care profesorul le publicase în majoritatea tei provincii, născute din trupul Moldovei, între frun-
lor în „Pagini bucovinene”. Or, prin decembrie 2019, tariile naționale, când euforia regăsirii nici nu se consu-
după ce citisem de curând toate volumele de proză mase complet, cărturarul din Suceava realiza o succintă
ale lui Em. Grigorovitza, am vrut să-mi clarific câteva sinteză despre cei două sute de ani de efort al românilor
chestiuni mai degrabă biografice ale prozatorului și am din acest spațiu (efectiv furat de imperiul austriac) de
ajuns la volumul lui Dumitru Teodorescu. În fond, la a-și releva, menține și afirma, prin literatură, ființa spi-
câteva luni după apariția din 1995, vorbisem despre el rituală. Nu cunoaștem, din păcate, decât foarte puțin
la o lansare. În tot cazul, aveam să-mi dau seama târ- despre viața profesorului Constantin Loghin, dar este
ziu că din volumele editate de mine lipsea prefața pe limpede că se dedicase instituirii unui postulat spiri-
care o scrisese profesorul Iordache la monografia despre tual: Bucovina este unul dintre centrele de iradiere ale
Grigorovitza, un text care ar fi putut fi fundamental, ethosului românesc. Antologiile de literatură bucovi-
atât pentru că ar fi dat întregului o altă coerență, cât neană elaborate de el ulterior – poate urmând tradiția
și pentru că profesorul respiră aici în toată plenitudi- unui ilustru înaintaș, Aron Pumnul – sunt tot atâtea
nea sa interogativ-analitică. Întâmplarea a făcut ca, tot argumente. Este păcat că a fost aproape uitat; măcar
prin decembrie 2019, într-o lungă discuție cu Dumitru acum localnicii ar putea să-l așeze pe locul meritat între
Teodorescu, plecat și el dintre noi între timp, să-mi ex- personalitățile provinciei.
prim regretul că tocmai acest text lipsea din volumele Și, mai ales, ar fi necesară relansarea inițiativei
îngrijite de mine. Așa aveam să aflu, de la Dumitru Te- sale din 1926. Cu atât mai mult cu cât, și după acea
odorescu, că era vorba chiar de un text testamentar. Că dată, viața culturală a Bucovinei a cunoscut și cunoaș-
fusese scris sub imperiul morții. te momente care pot fi calificate, fără exagerare, drept
În fond, este aici, în acest text, un crez despre tragice. Când generația de scriitori bucovineni care fă-
Bucovina, pe care profesorul venit aici dintr-un sud cuse obiectul primei antologii a lui Constantin Loghin
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 63
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nu apucase încă, iar următoarea (ori care îi va antologa tegii de cuprindere a întregii mișcări literare bucovine-
pe poeți) abia își definea personalitatea lansând nume ne. Un dicționar al scriitorilor bucovineni – Dicționar
cu un potențial creator superior, tragedia din urmă cu de literatură. Bucovina, 1993, semnat de Emil Satco și
aproape două veacuri se repeta încă mai arbitrar, mai Ioan Pânzar – valoroasa inițiativă a Bibliotecii Bucovi-
sfidător, mai sângeros. Știm cu toții la ce mă refer; mi-e nei ”I.G. Sbiera” Suceava, dincolo de marele merit de a
silă să mă repet. Apoi, cu o parte detrunchiată iar cu fi catagrafiat alfabetic aproape pe toți literații originari
cealaltă anihilată de glaciațiunea comunistă, Bucovina din această provincie sau care s-au stabilit și au lucrat
traversează un sfert de veac de letargie culturală. Cernă- aici, dedicându-le câte o scurtă prezentare bio-bibli-
uți este dincolo, iar Suceava, care era obligată să-și asu- ografică, nu-și propune să promoveze și nici să ofere
me rolul de capitală a provinciei, este, din perspectiva mișcarea în timp a literaturii din Bucovina.
vocației sale culturale, la cota minimă. Ascensiunea va
fi dificilă și greoaie. Abia când comunismul a încercat *
să se relanseze prin afirmarea ființei naționale, începe * *
să se întâmple câte ceva în viața culturală a ȚĂRII DE Printre cei puțini care au dorit să facă dreptate
SUS. Țara de Sus, deoarece cuvântul BUCOVINA a culturii și literaturii din Bucovina, fără excese laudati-
fost, o vreme, interzis pentru a nu se supăra autoritățile ve, fără bombastice pledoarii pro domo și parti-pris pro-
ruse și ucrainene. Afirmarea este însă căznită, parțială, vincial, se așază și Dumitru Teodorescu, autorul acestei
riscantă, fiindcă, pe lângă „linia partidului”, trebuiau cercetări monografice despre Em. Grigorovitza.
respectate opiniile analfabete și distructive ale unor Dacă mi-ar fi îngăduită o confesiune, aș spune
autorități politice locale, precum Panaitiu Ștefan, se- că, atunci când domnia sa încheia studiile universitare
B U C O V I N E N E

cretarul „județean cu propaganda”, un homuncul sfer- – s-au adunat ceva ani – îl vedeam hărăzit învățămân-
todoct și anticultural – dipsoman, intrigant, parano- tului superior și cercetării științifice. N-a fost să fie așa
ic –, care ura cultura și pe intelectuali cu o uimitoare și neputința mea de atunci este răzbunată acum, când
energie, parcă de sursă hormonală, oricum fiziologică. scriu aceste rânduri.
Acest ins a terorizat cultura semi-Bucovinei de la Su- Cartea de față ar putea relansa acțiunea profe-
ceava exact în anii când zăbala comunistă nu era prea sorului Loghin de acum trei sferturi de secol, ar putea
strânsă și când s-ar fi putut face mult – cel puțin la înfi- deschide seria nouă și completă a studiilor monografice
ințarea unor instituții de cultură profesioniste (revistă, despre scriitorii Bucovinei – moment premergător unei
teatru, orchestră simfonică etc.). El și alții au anihilat noi sinteze. (Scriu această frază și am sentimentul că am
orice tentative de a înlocui la Suceava amatorismul cu comis o utopie). Nu cred că o asemenea inițiativă e po-
profesionalismul în artă și cultură. Mulți intelectuali și sibilă fără o concertare prealabilă a energiilor intelectu-
artiști de valoare au fost nevoiți, în acei ani, să migreze ale din Bucovina și fără o susținere materială din partea
spre alte orașe românești, unde își puteau folosi și pune autorității locale administrative și, mai ales, culturale.
în valoare energiile creatoare. Locul acesta părea bleste- Există riscul ca inițiativa să fie etichetată drept manifes-
C O O R D O N A T E

mat precum „zidul părăsit / și neisprăvit” din legenda tare de provincialism și naționalism cultural. Nu cred
meșterului Manole. În pofida poziției culturale oficia- că ea comportă asemenea primejdie.
le, a boicotării continue exercitate de amintitul cioclu, Cu nu mult timp în urmă am fost oaspetele
de alte semizeități locale, s-au făcut progrese evidente, Universității Centrale a comitatului Lancashire din
printre altele și în domeniul atât de spinos al istoriei li- orașul Preston – în inima Angliei. Printre altele, m-a
terare a provinciei. Cercetători precum regretatul Petru impresionat adânc seriozitatea și intensitatea cu care
Froicu, Eugen Dimitriu, Nicolae Cârlan, Nicolai Mos- sunt cultivate valorile naționale – culturale în primul
caliuc ș.a., au lucrat tenace, uneori împlinind munci rând –, deși în țara lor insulară nu a mai intrat o ar-
ingrate de salahorie a istoriei literare, pentru a relansa și mată străină de câteva sute de ani și nimeni nu le pune
acredita ideea de existență a culturii și literaturii în Bu- sub semnul întrebării unitatea și permanența pe acel
covina: bibliografii, publicări de documente, biografii pământ. Domnii cu care am comunicat nu aveau, pe
etc. Au apărut și studii cu conținut exegetic, dar relativ bună dreptate, complexul provincialismului și, cu atât
puține, pe suprafețe mici și, mai ales, în afara unei stra- mai puțin, al naționalismului; pur și simplu, se afirmau

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


64 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

onest în raport cu ei înșiși. Autorul acestei cărți reface cu inteligență și măsură bio-
Revenind la chestiunea noastră, cred că, din grafia omenească și literară, deloc lineară, a scriitorului
perspectiva științifică, este realizabilă. S-a constituit un în discuție; fără a dramatiza unele episoade, fără a deve-
Centru de Studii „Bucovina” (cel românesc, cu sediul ni sentimental sau măcar patetic – boală veche și cro-
la Rădăuți), care lâncezește din motive binecuvântate nicizată (dar explicabilă) a multor bucovineni autentici.
de Dumnezeu știe cine, există preocupări serioase, în De altfel, principala calitate a studiului este luciditatea
curs de realizare, la câțiva filologi tineri, iar Universi- evaluării critice. Dumitru Teodorescu nu cade în ispi-
tatea „Ștefan cel Mare” poate, în temeiul unei susțineri ta exceselor laudative. Dimensiunile pe care el le con-
materiale a temei, să-și asume, împreună cu centrul de feră scriitorului și locul pe care i-l acordă în contextul
la Rădăuți, care aparține Academiei Române, coordo- literaturii și culturii române sunt cele adevărate, după
narea temei. părerea noastră. Documentarea riguroasă, lectura atentă
a textelor beletristice, folosind o grilă obiectivă și efici-
* entă, conduc la judecăți de valoare echilibrate și corecte.
* * Reprezentant al culturalității Bucovinei detrunchiate,
Cartea lui Dumitru Teodorescu despre Em. Gri- cel mai realizat prozator al ei până la Unire, zugrav al
gorovitza este – poate fi – un început bun pentru ascen- mentalității și sensibilității acestei provincii. Asemenea
siunea muncii. concluzii nu pot ieși decât din comentarii sobre, atente
Mai întâi, pentru că obiectul ei – prozatorul și mereu la menținerea distanței critice, cu tact și clar re-
germanistul Em. Grigorovitza – are un destin exemplar zervate când este cazul. Profesiunea de ziarist a autorului
pentru scriitorul din Bucovina. Traiectoria lui literară și pentru care, în treacăt fie spus, are vocație, îl ajută: textul

B U C O V I N E N E
științifică are valoare de model, de pattern pentru inte- este viu și alert, de o sprinteneală aproape reportericeas-
lectualul din acest spațiu românesc și, aparținând acestei că în paginile biografice. Documentarea excelentă, dusă
generații intrate în lume pe la mijlocul veacului trecut în până la pedanterie, nu este etalată cu lipsa de tact a neo-
Bucovina răpită, modelată intelectual sub semnul cultu- fitului, ci plasată undeva în temelia cărții, deci invizibilă.
rii germane, optează, asumându-și toate repercusiunile, De aici accesibilitatea (nu facilitatea) monografiei.
pentru integrarea în cultura românească din România. Și încă ceva, deloc neglijabil. Dactilograma pe
care am citit-o este datată 1983. Nu este în ea nici o co-
rectură după 1990. Faptul vorbește despre corectitudi-
nea intelectuală și critică a autorului. Ceea
ce, din punctul lui de vedere, mi se pare
mai important chiar decât cartea în sine.
Carte care, repet, este, prin ea însăși, valo-
roasă și ar putea deveni importantă dacă ar
inaugura o serie.

C O O R D O N A T E

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 65
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

C ADRAN Theodor CODREANU Moda evangheliilor apocrife

E vanghelia după Iuda. Este moda, şi la noi, a


evangheliilor necanonice. Spre deosebire de
toţi ceilalţi apostoli, Iuda Iscarioteanul ar fi înţeles cel
ca un „norocos”, fiindcă el, ca individ, înfierat fiind şi
sfârşind în cel mai cumplit mod necreştin, e scutit de a-i
repeta trădarea care se transferă asupra instituţiei create
dintâi că Iisus este „de pe tărâmul nemuritor al lui Bar- de Petru. În Evanghelia după Iuda, Iisus îi spune vânză-
belo” (Mama Divină), că este, altfel spus, trimisul lui torului: „Tu îi vei întrece pe toţi. Căci tu vei jertfi omul
Dumnezeu ca Fiu (Marvin Meyer1). Mai mult de atât: care mă învăşmântează”.
ar fi fost preferatul lui Iisus, cu care a pus la cale, prag- Necunoscătorii şi duşmanii creştinismului cred
matic, scenariul vânzării, crucificării şi învierii! Adică i că aici ar sta dovada unui plan raţionalist-cinic, precon-
s-a încredinţat cea mai grea misiune. Scenariul este o ceput de Iisus, spre a-şi împlini „orgoliul” de întemeie-
sfidare la adresa Noului Testament, o încercare de rea- tor de religie. Aici zace cea mai cruntă ignoranţă neo-
bilitare a lui Iuda. „Reabilitarea” lui Iuda ar fi, simultan, gnostică ce se poate imagina.
cea a poporului iudeu, „acuzat” de anticreştinism. Însă
o asemenea asimilare nu este în spiritul Evangheliei, *
trădarea fiind o culpă individuală, sub spectrul lăcomi- Marvin Meyer tălmăceşte astfel prietenia aposto-
ei unuia dintre apostoli. Tentaţia de a i-o atribui, prin lică dintre Iuda şi Iisus: „Spre deosebire de Evanghelii-
Iuda, întregului popor evreu, a supravieţuit până în mo- le din Noul Testament, în Evanghelia după Iuda, Iisus
dernitate. Cazul lui Nae Ionescu din prefaţa faimoasă râde adesea – râde de slăbiciunile şi defectele ucenicilor
la romanul lui Mihail Sebastian, De două mii de ani şi de absurdităţile din viaţa umană. Moartea, ca un final
(1935). Că a fost vorba de o conştiinţă morală indivi- al acestei existenţe fizice absurde, nu este înfricoşătoare.
duală, o atestă ignoranţa lui Iuda în ce-l priveşte pe Iisus Departe de a fi un prilej de întristare, moartea e moda-
Paracletul, încât, după fapta, cu consecinţele ştiute, vân- litatea prin care Iisus se eliberează de trupul de carne,
zătorul reacţionează precreştin, autopedepsindu-se prin pentru a se putea întoarce în căminul său ceresc; astfel,
sinucidere. Aşadar, Iuda a fost un ucenic care nu şi-a trădându-l, Iuda îşi ajută prietenul să-şi lepede corpul
depăşit condiţia precreştină, trădându-l pe Mântuitor în şi să-şi descătuşeze sinele interior, eul său divin”2. Ade-
cunoştinţă de cauză, iar nu dintr-o frică pasageră, ca în vărat, numai că Iuda putea să-l trădeze fără cei 30 de
cazul triplei lepădări a lui Petru. arginţi, cu atât mai mult cu cât era trezorierul grupului
de apostoli. Arginţii arată ambiguitatea umană a gestu-
* lui lui Iuda şi atrag atenţia asupra perpetuării trădării şi
Problema e că Biserica însăşi, cea întemeiată de după crearea noii biserici, trădare de care pot fi contami-
Petru, a trecut prin momente „pragmatice” de lepădare naţi slujitorii lumeşti ai lui Petru, în numele lui Hristos.
de Întemeietor, în numele puterii seculare, dând prio- *
ritate unor instituţii persecutoare ca Inchiziţia, ajun- Evanghelia după Iuda este una gnostică, recu-
gându-se până la vânzarea de indulgenţe şi la corupţia noaşte şi comentatorul ei. aşa se explică de ce Iuda este
numită simonie. Aşadar, ca instituţie, Biserica însăşi a văzut ca acţionând în „cunoştinţă de cauză”. În schimb,
putut să-l trădeze pe Iisus, să-l vândă, aşa cum a proce- în Noul Testament, nici Iuda, nici Petru nu reacţionează
dat Iuda, dar întorcându-se, de fiecare dată, la Mântui- în cunoştinţă de cauză. Petru e prizonierul temporar al
tor spre a nu se sinucide, ca Iuda. Paradoxal, Iuda apare fricii, pe când Iuda, al lăcomiei lumeşti.
1
Marvin Meyer este unul dintre traducătorii şi comentato-
rii Evangheliei după Iuda, alături de Rodolphe Kassr, Gre-
gor Wurst, în colaborare cu François Gaudard din partea 2
Marvin Meyer, Introducere la Evanghelia după Iuda, Bu-
The National Geographic Society, preprietara drepturilor cureşti, Editura Egmont, 2007, ediţia a doua, trad. Adriana
de autor. Bădescu, p. 4.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
66 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

* porului evreu, rămas în altă religie. Dacă silogismul ar


Gnosticii cred că Iuda e mai degrabă urmaşul funcţiona, Iuda n-ar fi ales sinuciderea, ci întoarcerea la
iluminat din seminţia lui Set, cel de al treilea fiu al lui religia celor care l-au condamnat la moarte pe Învăţător.
Adam şi al Evei, venit pe lume după consumarea fratri- Este o dispută dintre cele mai stranii care se perpetuează
cidului lui Cain, spre a pune capăt instinctualităţii oar- de două milenii.
be, egoiste. De aceea, în Evanghelia după Iuda, ipostaza *
primă a lui Iisus este aceea de învăţător, Iuda fiind dis- Evanghelia după Iuda face din Iuda mai degrabă
cipolul cel mai ascultător şi mai ascuţit la minte. Astfel, un urmaş al lui Platon, cel care credea într-un destin
nu păcatul originar e problema centrală pentru gnostici, cosmic simbolizat de o stea, credinţă care a supravieţuit
ci ignoranţa. Dar oare ignoranţa nu este esenţă a păca- şi în folclorul românesc, preluată şi de Eminescu. Iuda,
tului originar? Şi nu este Iuda mai apropiat de falca lui după această variantă, n-ar fi murit prin sinucidere, ci
Cain decât de cuminţenia lui Set? prin învăluire în lumina primită de la Iisus, urmându-şi,
astfel, steaua: „steaua care arată drumul este steaua ta”.
* Ce vor să spună neognosticii de azi? Că adevăratul înte-
Soluţia gnosticilor nu este credinţa, ci cunoaşte- meietor de mistică creştină e Iuda? Sau că mântuirea e
rea. Iată o falsă problemă, deoarece, în termeni creştini, o chestiune strict privată, ajungere, pe cont propriu, la
cunoaşterea care nu-i credinţă/iubire este la fel de rea ca lumina cunoaşterii, steaua proprie?
şi credinţa care nu înseamnă şi cunoaştere a lui Dum-
nezeu. Credinţa fără lumina minţii duce la fanatism, pe *
când raţiunea fără credinţă aleargă spre utopie. Ambele Ucenicii chemaţi de Iisus recunosc: „Învăţăto-
sunt trădări ale creştinismului, iar trădarea continuă să rule, tu eşti […] fiul dumnezeului nostru”. Dar Iisus
se tragă din Iuda: fie din numărarea arginţilor, fie din îi contrazice: „Cum de mă cunoaşteţi voi? Adevărat vă
frica lui Petru de dinaintea încredinţării că Iisus este spun [eu] vouă, nici un neam dintre voi nu mă va cu-
Mântuitorul. Ambii sunt „prigonitori” ai lui Iisus: unul noaşte”3. Numai neamul lui Set (adică numai gnosticii)
din calcul cămătăresc, altul din frica funciară moştenită îl cunosc. Raţionaliştii au visat la omul desăvârşit. Acesta
de la „omul natural”, făcut din humă. este şi mesajul Iisus-ului iudaic către ucenici4. Însă „de-
săvârşit” n-a avut puterea să ajungă, între apostoli, decât
* Iuda şi să stea în faţa lui Iisus. Mai mult, Iisus l-ar fi în-
Borges, ca ipostază a lui Oedip orb, regretă că demnat pe Iuda să se depărteze de ceilalţi ucenici pentru
n-a triumfat gnosticismul din Alexandria în locul creşti- ca numai lui să-i împărtăşească „tainele împărăţiei”5.
nismului de la Roma. Credinţă la fel de păguboasă ca a
oricărei utopii, fie aceasta şi panestetică. *
Iisus: „Fiecare dintre voi are steaua lui”6. Iar nea-
* mul cu steaua cea mai luminoasă pare a fi a lui Set, din
Evanghelia după Iuda conţine ecouri mazdeiste, care fac parte Iisus şi Iuda. Acesta din urmă devine al
dualiste, preluate, mai târziu, şi de erezia bogomilică. Ii- treisprezecelea, cel exclus dintre ucenici de către Noul
sus i-ar fi împărtăşit lui Iuda o lumină infinită a cerurilor Testament7, un daimonion socratic. Iscarioteanul are o A N
care însă a fost contracarată de un stăpânitor al lumii de „vedenie” care profetizează că este lovit cu pietre de cei-
jos, un soi de zeu al răului, Nebro („Rebel”) sau Jaldaba- lalţi apostoli. Iisus: „Tu vei deveni al treisprezecelea şi
oth. Iscarioteanul ar fi iluminatul care a moştenit de la 3
Op. cit., p. 21.
R

Iisus devotamentul cunoaşterii, fiind adevăratul ucenic 4


Ibidem, p. 22.
loial, singurul care face ce-i porunceşte Învăţătorul. 5
Ibidem, p. 23.
D

Respingerea Evangheliei după Iuda de către creştinism 6


Ibidem, p. 29.
s-ar fi făcut spre a alimenta antisemitismul. Interpreta- 7
Apostolii, ucenicii primi ai lui Iisus: Petru (Simon), An-
A

rea aceasta însă este una pur ideologică, partizană, care drei, Toma, Ioan Teologul, Iacob (fiul lui Zevedeu), Iacob
nu rezolvă problema antisemitismului, fiindcă Iuda, ca (fiul lui Alfeu), Simon Zilotul, Iuda Tadeul (sau fratele lui
C

apostol al lui Iisus, nu are nicio legătură cu urmaşii po- Iacob), Bartolomeu, Filip, Matei şi Matia (înlocuitorul lui
Iuda Iscarioteanul, după vânzare).
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 67
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vei fi blestemat de celelalte neamuri – şi vei ajunge să şi el că recent descoperita Evanghelia după Iuda schim-
stăpânşti asupra lor. În zilele de pe urmă îţi vor blestema bă dogmele creştinismului, ideea centrală fiind: „Iisus
N înălţarea la [neamul] ce sfânt”8. O făcătură stranie, de voia să se elibereze din lumea aceasta materială, aflată
tălmăcit astfel: iudeii, ca urmaşi ai lui Iuda, s-au răzbu- în antiteză cu Dumnezeu, şi să revină la căminul său
D R A

nat ajungând sus de tot în lumea de azi, împlinid profeţia ceresc”11. În acest enunţ, formulat în spiritul gnostic al
lui Iisus, cu drept de domnie asupra celor „inferiori”, Evangheliei după Iuda, se ţinteşte destructurarea dogmei
urmaşii celorlalţi 12 apostoli! Astfel, adevărata religie a centrale a creştinismului: Sfânta Treime. Fiul devine un
lui Iisus ar exista, fantomatic, între mozaism (de vreme fel de zeitate măruntă zămislită de Zeus prin împreu-
ce Iuda, prin trădare, nu s-a întors la mozaism) şi creş- narea cu o pământeancă, pedepsit, în consecinţă, să-şi
tinism. Ei ar fi gnosticii, iluminaţii, care domină lumea trăiască viaţa printre oameni, Tatăl ceresc neprecupeţind
A

modernă, având ca Dumnezeul cel adevărat, Lumina să-l lase pradă unei lumi viciate şi violente. Iar bietul
C

Soarelui care este Banul. Fiu a tot încercat să-i instruiască pe apostoli, a tot râs de
micimea umană, dar ucenicii s-au dovedit mediocrităţi
* irecuperabile, singura excepţie fiind Iuda pe care l-a tri-
În acelaşi timp, Evanghelia după Iuda afişează un mis în împărăţia cerească chiar înainte de reîntoarcerea
gnosticism care rămâne fidel Dumnezeului unic al Ve- sa de după lepădarea trupului uman prin crucificarea
chiului Testament, care Dumnezeu recunoaşte şi iubeşte terapeutică. Pentru asta, i-a dăruit lui Iuda şi o stea că-
poporul ales, cel al lui Set: „Marele Unu i-a poruncit lui lăuzitoare, aşa cum ajunsese, dar în sens invers, şi el pe
Gavriil să dea duhuri marelui neam ce nu are stăpânitor pământ. Nici vorbă să rezulte de aici marea schimbare
peste el”9. Acest ciudat Iisus prevede nimicirea tuturor pentru omenire, ci Iisus s-a pus în slujba elitelor de felul
celorlalte neamuri, considerate rele, inferioare. Un eon lui Iuda. Mai mult de atât, Iisus se mântuie pe sine ca un
al Antihristului, în realitate, fiindcă Hristos a pus capăt budist, scăpând de şirul incarnărilor la care îl condam-
eonului răzbunării şi concepţiei narcisiste a poporului nase Dumnezeu-Tatăl. Iată fabula nătângă în faţa căreia
ales. se extaziază până şi Bart D. Ehrman!
*
Iisusul lui Iuda, gnosticul, nu agreează botezul *
creştin şi vorbeşte de cei care „aduc jertfe lui Sakalas”. Comentatorii secularizaţi îşi pun mari nădejdi în
Or, creştinismul a pus capăt tuturor jertfelor păgâne. evangheliile eretice, considerate mat „realiste”, şi înclină
Dar până şi acest ultim jertfitor are drept ţintă profeţia să vadă în cele patru din Noul Testament nişte texte „in-
ultimei jertfe: „Dar tu îi vei întrece pe toţi. Căci tu vei chizitoriale”, „exclusiviste” şi, probabil, de aceea şi „fal-
jertfi omul care mă înveşmântează”10. Devenit primus se”, denaturând adevărata religie a lui Hristos!
inter pares, prin vânzare, Iuda nu numai că nu s-a sinu-
cis, ci a fost răsplătit înălţându-se la ceruri chiar înainte *
de Hristos: „Steaua care arată drumul este steaua ta”. Ehrman insistă şi el asupra deosebirii dintre
gnostici şi creştini. Ajunge şi disjungerea dintre gnos-
* ticii creştini şi necreştini. Gnosticii au fost consideraţi
Evanghelia după Iuda se încheie cu vânzarea se- eretici. Dar şi creştinii, şi gnosticii aspiră la mântuire.
nină a lui Iisus: „Iuda le-a răspuns aşa cum au vrut ei. Numai că primii aleg credinţa, ceilalţi cunoaşterea. Bla-
Şi a primit nişte bani şi l-a dat în mâinile lor”. Astfel, ga a încercat o rezolvare a contradicţiei prin antinomiile
trădarea este considerată vestea cea bună, răstignirea şi transfigurate. Or, suprema transfigurare a antinomiilor
învierea fiind trecute sub tăcere. stă în dogma Sfintei Treimi.

* *
Un specialist de talia lui Bart D. Ehrman crede După unii gnostici, oamenii ar fi de două feluri:
omul anima, din spiţa dobitoacelor, şi omul purtător de
8
Op. cit., p. 33. scânteie divină. Numai cel din urmă are posibilitatea
9
Ibidem, p. 40.
10
Ibidem, p. 43. 11
Apud ibidem, p. 80.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
68 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mântuirii, scăpând de balastul trupului material, care împrejurări, Iuda a ajutat autorităţile să-l prindă contra
ţine sufletul, nemuritor, captiv. Aceasta ar fi religia în- unei sume. L-au judecat şi l-au răstignit. Cuprins de re-
temeiată de Hristosul lui Iuda. Nu rugăciunile, ci doar muşcare, Iuda a înapoiat banii şi s-a spânzurat. În Fap-
cunoaşterea e mântuitoare. Pentru asta s-a coborât Iisus, tele Apostolilor, se oferă şi versiunea plesnirii trupului
pentru a ne revela cunoaşterea mântuitoare. El nu e nici lui Iuda pe un lot al său, devenit „Ţărâna sângelui”. În
„un simplu muritor”, dar „nici fiul divinităţii creatoare, Evanghelia după Iuda, între ucenici doar Iuda are scânte-
Dumnezeul din Vechiu Testament”12. ia în el (ceva din supraomul lui Nietzsche, „ereticul” ne-
ognostic!), ceilalţi nefiind din neamul lui Set, condam-
* naţi să nu cunoască tainele mântuirii. Iuda va fi recuzat
Iisus pogorât ar fi fost un eon din lumea superi- de apostoli şi înlocuit cu Matia. Dar în Casa Mântuirii
oară, o fantasmă care s-a arătat oamenilor în trup ome- ajunge doar Iuda. Prin moarte, el devine alesul, „al trei-
nesc spre a-i învăţa pe cei superiori mântuirea. Iisus nu sprezecelea”. Sinuciderea este moartea respinsă de creşti-
e Fiul lui Dumnezeu. Alţii îl consideră doar om real, dar nism, cea care împiedică mântuirea. Celelalte neamuri îl
cu suflet divin deosebit, suflet care a intrat în trup uman vor blestema, dar numai el ajunge să stăpânească asupra
prin botez. lumii, adică asupra celor 12, lumea celor „rebeli” şi a
* „neghiobilor” (Saklas).
Irineu13, primul care aminteşte de o „evanghelie” *
după Iuda, observa că gnosticii, în mod paradoxal, nu În bătălia pentru Iisus din primele veacuri, ere-
puteau fi convinşi pe cale raţională că n-au dreptate şi de ticii au pierdut, inclusiv cainiţii. Biruinţa a fost a celor
aceea îi considera periculoşi. Dacă încercai să-i convingi patru Evanghelii, celelalte fiind respinse. Între ele, Evan-
de contrariu, ridicau din umeri şi ziceau că ei ştiu, pe ghelia despre Iuda (cum a numit-o Ehrman) e politeistă,
când tu, nu. pe când Noul Testament e al monoteismului Treimic.
*
După ereziologul Irineu de Lyon, Evanghelia *
după Iuda a creat erezia cainiţilor. Ei îl vedeau pe Cain În numita evanghelie, moartea lui Iisus nu aduce
nu ca pe ucigaşul fratelui său, ci ca pe eliberatorul su- Învierea, vestea cea bună pentru toţi muritorii. Învierea
fletului lui Abel, precum Iuda a fost „eliberatorul” su- nu mai are loc, căci s-au „mântuit” doar cei doi – Iuda şi
fletului lui Iisus. „Şi astfel – comentează Ehrman –, Iisus: „învierea este ultimul lucru pe care şi l-ar dori Iisus
toate personajele creştine şi iudaice care se ridicaseră sau oricare dintre adevăraţii săi adepţi”15.
împotriva acestui Dumnezeu (al Vechiului Tesiament,
n.n.) – Cain, locuitorul Sodomei şi Gomorei, Iuda Isca- *
rioteanul – erau, în viziunea cainiţilor, cei care aflaseră Interesant cum în „erezia” neognostică a lui
adevărul şi care cunoaşteau secretele necesare pentru a se Nietzsche moartea lui Dumnezeu e fără Înviere, ca şi în
mântui”14. Aşa a ajuns Iuda primul şi adevăratul „adept Evanghelia după Iuda. Genialul filosof visează la o specie
al lui Iisus”! supraumană opusă lui homo christianus, considerat slab
* şi „neghiob” (Saklas). Suboamenii n-au nicio şansă de
Să recapitulăm. Toate cele patru Evanghelii ca- mântuire, căci zice Iisus-ul lui Iuda: „Nu se poate să se- A N
nonice îl condamnă pe Iuda ca vânzător infam. Iuda meni sămânţă pe [piatră] şi să-i culegi roadele”. Enunţul
trădează datorită firii lui lacome şi faptului că în el intra- este perfect raţional. Suboamenii au fost, totuşi, dăruiţi
se diavolul. Iisus venise în Ierusalim cu ucenicii pentru de Arhanghelul Gavriil cu un duh trecător, vieţuitor în
R

sărbătoarea Paştelui. Oficialităţile se temeau de revoltele lumea materială, pe când acelaşi arhanghel i-a înzestrat
pe care prezenţa lui Iisus le-ar fi putut provoca. În aceste pe cei puţini cu scânteia eternă. De aceea, cei 12 nu în-
D

ţeleg adevărul.
12
Ibidem, p. 87. *
A

13
Irineu de Lyon (130-202 d.Hr.), teolog al episcopatului La intrarea lui Iisus şi a ucenicilor în Templu, Ii-
roman, considerat sfânt atât de catolici, cât şi de ortodocşi. sus răstoarnă mesele zarafilor şi alungă pe cei care vând
C

Opera principală, Adversus Haereses (Împotriva Ereziilor).


14
Ibidem, p. 90. 15
Ibidem, p. 110.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 69
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

animale pentru sacrificii (Marcu 11, 15-17). Ucenicii, *


în Evanghelia după Iuda, par, dimpotrivă, interesaţi de Platon, în Timaios, a introdus relaţia dintre suflet
N aceste sacrificii. Ei înşişi sunt practicanţi ai jertfelor: şi stele. Creatorul a amestecat sufletul universului cu cele
„aceia sunteţi voi”. Jertfelnici, continuă credinţa iude- patru elemente şi, din combinaţie, a făcut, în mod egal,
D R A
ilor. În realitate, protoortodocşii nu mai sunt păgâni. numeric, suflete şi stele. Aşadar, fiecare suflet are steaua
lui. Când trupul moare, sufletul se înalţă la steaua lui
* natală, dar cu condiţia să fi dus o viaţă cuminte, în în-
În disputa dintre creştini şi gnostici din prime- ţelepciune.
le veacuri, şi-a vădit vigoarea gruparea lui Irineu, Iustin *
Martirul şi a lui Tertulian, fundamentându-se creşti- Iuda, izgonit dintre ceilalţi apostoli, este alo-
A

nismul ortodox. Atunci s-a cristalizat structura Noului genul. Alesul, al treisprezecelea, cel cu stea norocoasă.
Testament. Celelalte evanghelii, născătoare de posibile
C

Aici, numărul 13 e cel cu noroc. Pentru ceilalţi, nu. La


erezii au fost eliminate, inclusiv Evanghelia după Iuda, Eminescu, lucrurile apar răsturnate: cel ales nu are stea
redescoperire a New Age şi măr de discordie pentru cu noroc. Nici Hyperion (Luceafărul), nici feciorul de
gnostici, care cred că „iluminatul” Iuda „zdruncină din
împărat din Povestea magului călător în stele.
temelii teologia creştină tradiţională şi schimbă tot ce
ştiam despre natura adevăratului creştinism”16. Pseu-
*
do-Tertulian crede că Iuda s-a hotărât să-l trădeze pe
Venit din neamul lui Set, Iisus nu e pentru toţi
Iisus din orgoliul imens de a fi el întemeietor de religie.
oamenii, în varianta Iuda, ci doar pentru cei care des-
Chipurile ar fi observat la Iisus înclinaţia de a ascunde
adevărul despre mântuire nu numai celorlalţi apostoli, cind din acelaşi neam şi nu ştiu încă. Iisus este cunoaş-
dar şi lui însuşi. De aceea, de îndată ce Iisus i s-a destăi- tere supremă şi numai Iuda s-a ridicat la înălţimea lui,
nuit, a trecut la trădare, pentru ca adevărul despre mân- ca adevărat ucenic. De ce o mai fi avut nevoie Iisus de
tuire să nu mai poată fi ocultat! ceilalţi ucenici? Numai pentru a crea termen de compa-
raţie cu alogenul, cu minoritarul? Evanghelia după Iuda
* poate fi temelie ideologică pentru political correctness.
Set, al treilea frate, l-a preţuit pe Cain sau pe Abel? Aleşii, cei persecutaţi, sunt minoritarii, inclusiv cei ve-
* niţi din Sodoma şi Gomora. De altfel, cainiţii tot de
După Marvin Meyer, Barbelo ar fi un nume al acolo au venit. Lipsea legitimarea divină a erei minorită-
lui Iahve (YHWH). Ar fi echivalentul Mamei din ce- ţilor şi, probabil, nu întâmplător, Evanghelia după Iuda
ruri, Mama-Pruncului divin. Treimea setiană, după a fost redescoperită în plină New Age.
John Turner, ar fi Tatăl, Mama şi Pruncul (Spiritul In-
vizibil, Barbelo, divinul Autogenerat). Tot după setieni, *
lumea ar fi creată de un Demiurg megaloman, iar fiin- Nu te poţi mântui fără să fii trădat şi vândut, dat
ţele umane îi rezistă graţie unei scântei divine. Cine-şi pe mâna călăilor. Iată „vestea cea bună a Evangheliei
cunoaşte scânteia se smulge din lume. Ca în filosofia după Iuda”, conchide şi Marvin Meyer. Iar elementul
lumii ca voinţă şi reprezentare, la Schopenhauer? mântuitor devine neamul lui Iuda. Meyer crede că aces-
ta este un mesaj creştin. Doar elementele de cosmologie
* nu sunt creştine, ci interpretări ale Scripturilor iudaice,
Cuvântul alogen (Allogenes) înseamnă, în greacă, cu idei platoniciene: „filosofia iudaică setiană este trans-
„cineva de alt fel”, „străin”. Aşa ar fi fost Set, ca al treilea formată în fiosofie creştină setiană”17.
fiu al lui Adam şi al Evei, diferit de Cain şi de Abel. Din Conform acestei logici, am putea spune că po-
seminţia „alogenilor” va fi şi Iisus. Suflete nemuritoare porul român este cel ales, cel mai creştin din Europa,
sunt doar cei din seminţia lui Set. Evanghelia după Iuda de vreme ce în sânul său sunt atâtea iude care-l vând şi-l
face distincţie între spirit (pe care-l au toţi oameniii şi batjocoresc în virtutea a ceea ce Alfredo Alvar numea
care e muritor) şi suflet (pe care-l au doar cei aleşi şi care legenda neagră a Europei.
e nemuritor). Doar setienii le au pe amândouă.

16
Ibidem, p. 119. 17
Ibidem, p. 168.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
70 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Misterul credinţei Adrian ALUI GHEORGHE

PE CONT RAS ENS


N atura excepțională a omului este dată de
ceea ce știm despre el, dar mai ales de
ceea ce nu știm. De mister. Misterul este dimensiunea
părut din lume, numai că se „însingurează”. Există
o presiune a „materialității” care duce în derizoriu
ceea ce omul a câștigat prin evoluție, care i-a asigu-
noastră nevăzută, a fiecăruia în parte. Nu există ființă rat evoluția: sentimentul, iubirea, atingerea ritualică,
rațională care să nu-și simtă zgâlțâită raționalitatea de dorul, căutarea, așteptarea. Comunicarea instantanee,
irațional, de ceea ce i se întâmplă fără să aibă o expli- de azi, prin internet, indiferent unde ai fi pe lumea
cație logică. Am cunoscut pe cineva care refuza orice asta, a distrus acea relație empatică, inventarea conti-
intersecție cu Biserica, cu credința. De fiecare dată nuă a celuilalt, cea care dădea tensiune iubirii, cuplu-
când i se oferea posibilitatea, avea o atitudine critică, lui, prieteniei. Visul, care era o formă de virtualitate,
ironică. Mă tachina de fiecare dată despre „bisericile a dispărut sub presiunea altui nivel al virtualității,
și popii tăi”. La un moment dat, era cu copilul lui de transformarea celuilalt într-un fel de hologramă cu
trei ani într-un parc din București; el stătea în mașină care discuți pe telefon, pe calculator, pe instagram,
și citea, copilul se juca în preajmă. Fără niciun motiv pe watsapp etc. Scrisorile de pe vremuri, purtate de
aparent, panicat, copilul a venit și l-a tras pe tatăl său poștaș în geanta lui magică, așteptate de îndrăgostiți,
de mână, să iasă din mașină, voia să-i arate ceva. In- de copii, de mame, de prieteni, care însemnau o fixare
trigat și mirat, tatăl și-a urmat fiul undeva pe o alee. în cuvinte a unor stări bine definite, s-au transformat
La câteva secunde după ce a părăsit mașina, un copac în mesaje lapidare, fără conținut, fără emoție, pe care
s-a prăbușit peste aceasta distrugând-o în proporție de le transmiți instantaneu, le uiți când le trimiți, le uiți
sută la sută. Nu ar fi avut nicio șansă de supraviețuire. după ce le-ai primit. Nu judec evoluția, nu sunt un
Din acel moment, transformarea amicului meu a fost individ care nu se poate desprinde de trecut, constat
radicală. Nu mai detaliez care e relația sa, în acest mo- doar transformarea omului sub presiunea mijloacelor.
ment, cu credința...! Omul hologramă este pe cale să apară. Cu câ-
Dumnezeu se câștigă, ca și dragostea. Te lași teva decenii în urmă fotografiile erau puține, rare,
descoperit în fața lui Dumnezeu și a iubirii, cu cât ești respectate într-o intimitate a familiei. Acum, mijloa-
mai fragil, aluat maleabil, cu atâta ești mai pregătit cele de multiplicare a imaginii au devalorizat ideea de
pentru credință și pentru iubire. În același timp, cu chip, de fotografie. Au banalizat-o. Persoana a dispă-
cât o ființă e mai evoluată, cu atâta trebuie să aibă rut într-un spectacol, dezagreabil și buimăcitor spun
mai accentuată conștiința Divinității. Deși deveni- eu, al unei infinități de imagini. Chipul s-a desfoliat
rea până la un înalt grad de performanță culturală, până la a-și fi pierdut identitatea. Iar cel care nu are
artistică, științifică dar și umană, individuală, nu se puterea să stea cu sine însuși de vorbă nu va avea nicio
realizează „prin noi înșine”, ci prin revelație. Ei, aici se șansă să intre în dialog cu lumea. De aici alienarea,
întâlnesc credința și știința, credința și arta, credința și disperarea, dramele individuale și sociale.
persoana: la nivelul revelației. Și una, și alta au aceas- Evoluția tehnologică a pus omul și omenirea pe
tă întâlnire de dincolo de planul vizibil. Calculatorul, un circuit greu de controlat, greu de oprit. Există o in-
robotul pot reproduce cu exactitate gestica umană, conștiență veselă cu care ne rostogolim din planul cer-
pot avea reacții raționale, dar nu pot avea revelații. titudinii în cel al incertitudinii. Tehnica se autogene-
Revelația este apanajul divinității din om. În artă, în rează, sub ochiul tot mai incitat al omului. De altfel,
știință, în rugăciune Dumnezeu vorbește prin om. tehnica i-a inoculat iluzia unei forțe teribile omului
Dumnezeu este Dragoste, se spune. Numai că de azi, încât acesta are tendința să-și asume atributele
acum suntem la o intersecție, ca individualitate și ca lui Dumnezeu. Dar asta e și definiția Apocalipsei, din
lume, în care materialitatea pare „să ia fața duhului”, câte știm. Mai mult, Apocalipsa nu este „o acțiune”
să îl înlocuiască. Adevărul e că Dragostea nu a dis- divină, este consecința ilimitărilor individuale și co-
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 71
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

lective, atunci când omul încearcă să păcălească chiar te vine. M-am uitat cu atenție și am observat un lu-
și „liberul arbitru”. cru verificabil: creștinul discret are o lumină aparte în
În același timp, nu trebuie să bați toată ziua ochi, blîndă, îngerească. Creștinul agresiv, vindicativ,
mătănii, pe stradă sau la serviciu, credința are o fru- are ochii tulburi. Misterul și sensul credinței deter-
moasă discreție. Nu agreez excesivitatea manifestată mină, într-un final, ca omul de dinlăuntru să iasă la
prin fundamentalism religios, indiferent din care par- lumină.
S
N
E
S
A
T R
C O N
E
P

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


72 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Viaţa ca literatură şi literatura ca viaţă Magda URSACHE

A P O ST RO F
Î n plin delict de vârstă (a treia) și de delict de
opinie, diferită de cea oficială, dar și de cea a
intereselor de grup, eseistul, criticul și istoricul literar,
mea. Când Liviu Leonte m-a dat afară de la revistă cu
ajutorul lui M. R. Iacoban și am început lungul drum al
semnăturii interzise vreme de 13 ani, am aruncat toată
prozatorul, reporterul, epigramistul, memorialistul (e o colecția „Cronicii”. Ce a decupat Florentin m-a întristat
varietate a genurilor de invidiat, invidie empatică), Flo- și bucurat în același timp: „Scăldate într-o lumină nostal-
rentin Popescu așează pe coperta cărții Viață și literatură gică, tradusă într-un vers dacă nu insolit, cel puțin plăcut
(Ed. Rawex COMS, București, 2020) cifra 75. Dacă ar fluent, elementele naturiste trec din planul decorativului
fi uzat de numărul volumelor publicate, cifra ar depăși-o în acela al simbolicului. Florentin Popescu nu se rezu-
cu prisosință pe cea din cartea de identitate. mă la colorarea afectivă a peisajului, răspunzând cerinței
L-am cunoscut pe liceanul brunet cu guler ra- poeziei moderne de a transforma decorul în obiect de
battu, poet (atunci) de Cenaclu buzoian („Al. Sahia”, reflecție. Astfel, peregrinarea devine o veritabilă aventură
frecventat de Ion Băieșu, Ion Gheorghe, A. I. Zăinescu). a cunoașterii, imaginația redeschizându-se spre reliefu-
După debut în revista „Luceafărul, își înmulțește talan- rile interioare ale poetului.Este calea spre vocația citirii
tul cu hărnicie în „Viața studențească” (red. șef Niculae peisajului cu unghiul întors înăuntru, unind în spațiul
Stoian) și în „Amfiteatru” (red. șef Ion Băieșu). Norocos? poemului reprezentarea cu alegoria.”
Ba cu fabuloasă putere de muncă, devenind scriitor la M-am tot întâlnit cu Florentin: pe scara liceului
ziar(e), dar și la reviste. Nu faci nimic, nu riști nimic. „B. P. Hasdeu”, în triunghiul Bâscelor, Bâsca Mare, Bâs-
Eu, una, cred că norocos a fost Florentin când Gheorghe ca Mică și Bâsca Chiojdului, prin locuri cu nume ciu-
Constantinescu l-a dat afară de la Editura Sport-Turism date: Grajdu Zmeilor, Dealul Balaurilor, Genunea Dra-
și a ajuns la Ed. Albatros, în 1985. Însă cu adevărat ma- cului, Valea Rosilei, Vadu Cornului, Gura Milei, Calea
rele noroc a fost întâlnirea cu viitoarea soție, poeta Iulia- Hoților. V. Voiculescu a căutat și el Comoara Manciului,
na Paloda. Unde altundeva decât la Cenaclul „Bacovia”? îmi povestea tatăl meu, care visa la tezaurul vizigotului
Iată „întâmpinarea”sa: „Scriitorul Florentin Popescu nu Athanaric. Mergând pe drumurile lui V. Voiculescu, în
poate fi cuprins decât cu sufletul deschis. Alături de el zona Pârscov, Florentin Popescu o fi văzut lostrița din
viața este plină de lumină și bucurie. Felul în care se în- râul Bălăneasa, plaurul plutitor din lacul Mocearu, focul
chină Cuvântului este cel mai frumos poem, din care, viu de la Lopătari, poate și peștera Agathon. S-o fi întâl-
din voia Bunului Dumnezeu fac parte și eu, trăindu-l nit cu solomonarii și cu vrăjitorii „buzăieni”, o fi auzit
aievea. La mulți ani, „scribul” meu drag!” lucruri de neînțeles. Florentin pare a fi cunoscut puterea
Mereu-peregrinul (titlu de volum apărut la CR, în lor de a face și desface lumea, exorcizând răul.
1972) și-a întreținut pasiunea pentru călătorii: de pe pi- Intenția de a alcătui o antologie a poeziei creștine
cioarele de plai și gurile de rai din munții Buzăului până am avut-o și noi, Petru Ursache și cu mine. A lui, Anto-
la Ninive, din vatra Mioriței până în Babilon. A fost și-n logia poeziei religioase românești, în 1992, la Albatros, iar
Țara lui Papură –Vodă (a lui Băieșu), iar de pe Bulevar- ed. II, în două volume, la Minerva, 1999, în colecția Bi-
dul Crângului din Buzău a ajuns pe strada Apolodor 13- blioteca pentru toți; a noastră, Duh și slovă, cu prefața lui
15, în „blocul scriitorilor”. Trebuie încălțări rezistente Petru Ursache, la Editura Institutul European, în 1996 și
pentru toate astea. la Junimea, în 2002. Iar Florentin n-a întâmpinat rezis-
Obsesia păsărilor (debut editorial, 1970) apare și tența unei redactore de carte care găsea titlul Duh și slovă
ea în Diligența cu păsări (Ed. Eminescu), dar și în numele prea... slavon, în neștiința faptului că era titlul revistei lui
revistei „Colibri”, alcătuită după an 1989. Am apucat să Mircea Vulcănescu, așa cum sta scris în nota ediției.
scriu și eu despre placheta Mereu-peregrinul, în „Cronica” Florentin Popescu a fost mai bun cu Buzăul decât
anului 1973. Cam la fel aș scrie și azi, ca atunci când mine. Când am pornit spre Iași,voiam să mă depărtez de
nu împlinisem 30 de ani. Florentin a păstrat prezentarea un oraș legat de numele torționarului Alexandru Drăghi-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 73
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ci și de pușcăria de pe Bulevarul Gării, ridicată de Chivu comprehensiv, impresionist (nu-i un defect) și scrie con-
Stoica, analfabetul din Zmeeni ajuns om de stat.Tatăl vingător, niciodată detașat. Prietenii săi, cărțarii, nu sunt
meu mi-a cerut atunci să gândesc pozitiv: Sava Gotul a nici ei detașați în ce-l privește. Nici eu. Prietenia noastră
fost martirizat prin înec la Vadu-Pașii; ortodoxistul Vo- e statornică, deși el e... capitalist, iar eu – provincială.
iculescu a fost martirizat pentru poemele religioase. Un Bunul mers al muncii sale este apreciat la unison:
sfânt. A refuzat cât a trăit – 79 de ani – compromisul. I-a Ioan Adam vorbește de „explorarea tradiționalismului;
spus testamentar fiului: „Ionică, eu mor. M-au omorât. Ion Rotaru vede în el – ca și Ioan Adam – „un tradițio-
Nu le dau nimic.” Se referea la manuscrise. Și n-a scris nalist neoromantic”. Așa și este: Florentin aude plânsul
niciodată poezii pentru regim. De Sava Gotul și de V. pământului, „într-un dor nepotolit de cai”. Regretatul
Voiculescu trebuie legat Buzăul. Cât despre „fotoliul de Lucian Mănăilescu îi poate recita, peste ani și ani, po-
onoare” pe care Florentin Popescu îl are acolo, în orașul ezia La clopote, dintr-un volum de tinerețe. Iar Romul
castanilor roz, cred că se datorează și prozei intitulate Po- Munteanu admiră „frumoasa poezie a tandreței umane”
varna și alte povestiri (Ed. Ion Creangă, București, 1987 din discursurile îndrăgostite. Tudor Cristea se oprește pe
și Pallas-Focșani, 2004), țesută din imaginarul buzoian, ciclul de poeme Sumeriene, Florin Costinescu preferă
povestașii aducând însă cu cei poposind la Hanu-Ancu- Peregrin la Ninive. Slavă Domnului, are fiecare de unde
ței: uncheșul sfătos se ivește în multe locuri, ca și țărănu- alege. Mihai Stan scrie repetat despre „polihistor” și-l pu-
șul isteț ca un proverb. blică în „Litere”.
Ca să-și întregească portretul ambițios făcut sieși Pentru Șerban Codrin Denk, „Don Florio” e „
„scrijelind pe nisipurile Universului”, trebuia mers spre meseriaș”: „povestitor subtil”, iar Mihai Milca ascultă
orizonturi îndepărtate, peste nouă mări și țări. Florentin „povești cu rosturi și rostuiri”, ca și mine. Voi reveni la
Popescu a auzit răsunetele Sumerului „în Pind și Car- Povestiri din Anul Cocoșului de foc, Editura Antim Ivi-
pați”, cum scrie Petru Ursache în „Convorbiri literare”, reanul, 2017.
urmărindu-i pașii spre „culturi gemelare”, „ale vechi- Florentin a strâns multe reverențe și îmbrățișări în
lor cucutenieni și sumerieni”. Încercat de ispita mitică, volumele omagiale.Spune-mi cine te citește ca să-ți spun
ivește Dicționar de mitologie orientală (Ed. Bibliotheca, cine ești. Liviu Grăsoiu l-a găsit harnic și inspirat. Aure-
Târgoviște, 2005), ceea ce îl determină pe Petru Ursache liu Gogi îl prețuiește pentru „tonusul vital invidiabil”,
să constate încă o dată că „întoarcerea la modele mitice Dumitru Ion Dincă pentru că e „uimitor de tenace” în
este întăritoare pentru ființă.” Cât despre acte magice, proiecte, Marin Ifrim pentru că este „singurul care a fă-
Florentin Popescu le-a cunoscut cu siguranță „pe teren”, cut ceva durabil pentru impunerea literaturii buzoiene.
la fața locului, în munții Vrancei, ca să confirme ideea că Buzăul îi este dator lui Florentin Popescu”.
vrăjitorul carpato-dunărean se asemuie cu magul asiatic Șerban Cioculescu a remarcat „devoțiunea” cu care
și cu inițiatul european din primul mileniu creștin. Iar el Florentin Popescu a scris Pe urmele lui V. Voiculescu. Și de
crede în magicianul anonim din vatra satului. atunci, din 1982, au urmat 6 cărți despre doctorul fără ar-
S-a înțeles că tot, toate s-au transformat în cărți: ginți. Gheorghe Istrate l-a iubit pentru „lacrima ceremoni-
F

falimente de reviste și edituri, transferuri peste transfe- oasă la căpătâiul unor mari dispăruți”, Stancu, Cioculescu,
S T R O

ruri, până la pensionarea anticipată (2005), pentru a se Ivașcu, printre care se numără și el, Gheorghiță.
dedica predilect scrisului. Truda de monografist (viețile Spune acad. Gh. Păun că Florentin Popescu „nu
lui Odobescu, Voiculescu, Labiș, N. Porsenna) i-a adus are nevoie să pună o Ană în zid, pentru că îi place ce
alte premii. Ultima carte a sa primită de mine este Con- face”, menirea sa „face improprie ideea de sacrificiu”.
vorbiri cu Theodor Damian (Ed. Rawex COMS, 2020). Sunt și eu un fel de Ana (lui Petru), mă zidesc de bună-
În flora (și fauna) exegetică, Florentin Popescu e voie în cărțile lui, cu bucurie și cu durere. Petru Ursache
floare rară: ne citește pe toți. Preț de șapte volume, ne nu s-a întors viu din clinica blestemată, dar s-a întors
face portrete în peniță, de la seniori la debutanți, scrie altfel: în cele 15 cărți tipărite postum de Eikon, în 7 ani.
O

despre recunoscuți și necunoscuți (Ana Dobre îi desco- Mă întâlnesc cu colegul meu de liceu și în credin-
peră „surâsul sarcastic” sub „zâmbetul cald” al criticului), ța că viața e un pretext pentru scris, că scrisul e un mod
P

fără a-i uita pe marii boemi. „Lectură captivantă” este, de a supraviețui. Altfel spus, existența ca texistență, zile
pentru C. Stănescu, O istorie anecdotică a literaturii ro- goale fiind cele fără scris-citit. Și-nainte mult mai este;
A

mâne. Citește atent și senin, cu bucurie, fără suspiciuni, Florentin!


serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
74 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Utopie şi politică Petru URSACHE

O P I NI I
Î ntrebare (1)
– Cum s-ar putea defini utopia în raport cu
ideologia şi cu politica?
rămăşiţă a „cerului de sus”. Ne rămîne să vorbim, în
termeni mitologico-literari, de „insula fericiţilor”, de
„insula lui Euthanasius”.
– Mai întîi să se observe contradicţia în termeni Dar utopia ca formulă (nu ca soluţie) ideală şi
- şi pe toate planurile, între utopie şi politică. Utopia suport moral pentru existenţă în general s-a conservat
poate fi definită ca o formă de gîndire şi expresie a exis- în memoria culturală. Căci întemeietorii ei, înţelepţi şi
tenţei în stare pură, liberă de contingent şi de tempo- teoreticieni fără arginţi, au aşezat-o pe pilonii valori-
ralitatea imediată; un joc imaginativ cu intenţia unică lor fundamentale şi eterne: adevărul, binele şi frumosul.
şi clară de construire a unor modele comportamen- Asta e sigur: Platon aduce în Republica sa tripticul axi-
tale şi spaţii ideale de vieţuire pentru fiinţa omeneas- ologic amintit, ca să dea sens unei gîndiri creatoare şi
că. Se întrevăd asemănări cu religia. Ştiinţa sacră dă fără moarte. Cartea marelui atenian reprezintă schiţa,
pămînteanului sfaturi de bună purtare faţă de lume, de fără pereche, a unei posibile utopii, adică a unei cetăţi
stăpînul ceresc şi de întregul panteon divin; cu diferen- ideale, nu şi a unui imposibil stat pragmatic, durabil
ţe de stil de la o credinţă la alta. Utopia se încumetă să şi chiar glorios în cadrele istoricităţii, dar scandalos de
propună modele alese în beneficiul relaţiilor interuma- aberant sub raportul ideilor.
ne şi în scopul bunei funcţionari a societăţii utopice. Tocmai aici, în formula respinsă de Platon, îşi
Pare o schiţă de antropologie elaborată de un pămîn- găseşte politicul locul potrivit de fiinţare şi proliferare,
tean înţelept şi inspirat, grijuliu şi cu putere de dăruire, ca o hidră cu multe capete. Toate statele moderne, în-
în slujba semenilor, dorindu-se salvarea de primejdiile deosebi supraputerile, sunt politice şi se justifică numai
vieţii lor căzute în neştiinţă şi în păcate morale. Este o pe această bază. Ideologiile, la rîndul lor, reprezintă la-
salvare prin izolare şi, poate, prin răpire, ca de la foc şi tura strategică a mecanismelor administrative, pentru
de la înec; nu prin comuniune, cum preconizează creş- a le face să dureze; pe de o parte, se urmăreşte atrage-
tinismul ori prin contopire şi nivelare culturală (acul- rea adepţilor prin contraservicii, pe de alta, virusarea
turaţie) prin forţă, aşa cum stă în obiceiul imperiilor şi nehotărîţilor, pentru a se ajunge, fraudulos, la aşa-zisa
supraputerilor. „majoritate confortabilă”. Politicul şi ideologiile devin
De aici rezultă unul dintre aspectele sensibile ale forme congenere.
utopiei; nu neapărat în direcţia justificării şi armăturii Să reţinem şi dubla semnificaţie a termenului.
teoretice, cît în privinţa statutului ei precar, de unitate În cetatea ideală, cuvîntul “politică” avea, în demersul
socio – umană paralelă şi concurentă cu organizaţiile lui obişnuit, funcţie tehnică, nu axiologică. Despre un
statale propriu-zise, puternice şi agresive. Omul este, corăbier se putea spune, cum aflăm tot din scrierile lui
în general, o fire agitată, curioasă şi acaparatoare. Pa- Platon, că era un înţelept şi un „artist”, adică stăpîn de-
cificarea îl incomodează, îi trezeşte neastîmpăr. Cucu- plin pe meşteşugul navigaţiei. Ştia, din proprie experi-
tenienii, de pildă, erau locuitori simpli şi cuminţi. Ei enţă, să împace interesele sale, ca individ, cu ale mem-
se pricepeau să modeleze vase de lut, ca toţi neoliticii, brilor echipajului, fără frustrări, orgolii ori abuzuri; să-i
să contemple cerul înstelat şi să intreprindă lungi cără- armonizeze şi să-i însufleţească. Totodată, avea curajul
uşii, fără folos, cu care cu boi. Descoperirea metalelor, ca, pe proprie răspundere şi înconjurat de ai săi, să în-
pe epoci, şi a armelor de foc, de către alţii mai între- tîmpine vrăjmăşia mării şi să ajungă în bune condiţii
prinzători, au dus la înlăturarea lor din istorie. Cu alte la destinaţie. Aceeaşi răspundere în armonizarea acti-
cuvinte, utopia n-avea şanse de istoriere şi de perpetu- vităţilor se aştepta de la un şef militar, de la conducă-
are, nici măcar ca realitate paralelă, ca insulă izolată, ca torul unei caravane de mărfuri, de la un agricultor, de

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 75
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

la un păstor. Cu atît mai mult de la conducătorul unei zulte, cel puţin din subtext, că vremea gîndirii utopice
cetăţi. Pericle a fost un artist supradotat, în sensul că trecuse. Dacă şi după Thomas Morus au apărut multe
şi-a dovedit competenţa în armonizarea şi integrarea lucrări în domeniu, unele căutate cu ardoare, nimic
în viaţa cetăţii a tuturor categoriilor de “arte” şi meserii nu a folosit utopiei ca utopie. De la marea revoluţie
pomenite, cărora astăzi le spunem ocupaţii sau ramuri franceză la lucrările lui Marx, cu obsesia acumulării de
de activitate şi de producţie. La atenieni, toate acestea capital, a luptei de clasă şi de rasă, de la S. Freud, cu
făceau parte din ceea ce se numea „politica cetăţii”. supravalorizarea psihologiei abisale, la aşa-zisa cădere
Dar „veacul înaintează”; acordăm politicului a Cortinei de Fier şi farsa revoluţiilor de catifea, omul
sensul pe care l-au re-construit secol de secol europe- a pierdut definitiv capacitatea de a se privi pe sine cu
nii şi modernii. Într-un cuvînt, politicul a căpătat o încredere şi în idealitate.
accepţiune mult diferenţiată, ca termen tehnic, statut
axiologic, relief comportamental şi profesional. Asta În epoca modernă, îndeosebi în postmoder-
pentru că, între timp, s-a produs o dramatică răstur- nism, domină în fală şi cu tupeu economicul şi poli-
nare a arborelui îndătinat al valorilor. Ca să păstrăm ticul, categorii valorice şi comportamentale ce ţin de
comparaţia, grecii şi romanii puneau accent pe valorile latura cantitativă a existenţei. Puterea are nevoie de ele.
de tip calitativ: adevăr, bine, frumos. Ele constituiau o Cine o susţine nu se poate plînge, avantajele urmînd
unitate supremă şi decisivă în toate momentele vieţii. pe măsura serviciilor. Cine are cutezanţa s-o înfrunte,
Economicul şi politicul, acesta din urmă supradimen- să apere, aşadar, valorile de tip calitativ, universale şi
sionat pe parcurs, făceau parte din seria de valori de tip perene, acelea care reprezintă umanitatea în fibra ei cea
cantitativ. Ca însemne ale puterii, au reuşit să le dea la mai rezistentă şi mai rafinată, se alege cu ocara şi cu su-
o parte pe primele. ferinţa. Locul lui este „în debara”, împreună cu valorile
Frază rezumativă: valorile calitative (adevărul – hulite, „abandonate”.
binele – frumosul) stau la baza utopiei, a acelei forme La începutul secolului al XX-lea şi mai ales după
de organizare socio-umane rămasă doar în memoria Primul Război Mondial, Europa civilizată încă mai spe-
şi în arhiva istoriei; valorile cantitative (economicul şi ra în revigorarea potenţialului religios; cu deosebire în
politicul) au devenit suporturi materiale şi ideologice lumea catolică, mai ataşată, ca şi ortodoxia, adevărului
în beneficiul statelor dinamice şi a-culturale, mai vechi de credinţă, spre deosebire de sectarismul protestanţi-
ori mai noi. Cale de întoarcere nu există. Se cunosc lor şi al anglicanilor. În acest context, dacă-mi dau bine
mai multe tipuri utopice, ca şi încercări de reactuali- seama, a fost relansat numele lui Jean Jacques Rouseau,
zare a unora dintre ele, măcar parţial, dar acestea sunt prin vocea lui Jacques Maritain, care se afirmase deja
chestiuni foarte încurcate. în lumea clericală cu multe intervenţii oportune şi lă-
Dacă aș scrie o istorie a utopiei, m-aş opri, muritoare. Din păcate, glasurile s-au stins repede sub
pentru comentariu, doar la doi autori: la Platon şi la presiunea noilor evenimente politice, tot mai amenin-
Thomas Morus. Primul a reuşit să formuleze un set ţătoare pentru pacea lumii. Astăzi a căpătat cîştig de
complet şi coerent de idei, ca să ne putem închipui ce cauză ecumenismul, o variantă a globalizării împlîntată
ar putea să însemne o utopie, o aşezare omenească ide- în inima vieţii religioase. În asemenea condiţii, pierde
I

ală, cu tot necesarul echipament de vieţuire. Al doilea, din credibilitate idea luministului francez, potrivit că-
care este, de fapt, un epigon, reia problema în spaţiul reia omul natural, ne-ideologizat („Lăsaţi copiii să vină
I

european şi într-un context nepotrivit (descoperirile la mine!”), se arată mai sensibil la chemarea lui Hristos
N

geografice erau în toi, ca şi „reformele” religioase, ca ca Persoană, în a descoperi calea, adevărul şi viaţa. Se
şi extinderea raţionalismului în filosofie şi în ştiinţe. pare că ortodocşilor le rămîne isihasmul ca experien-
I

Rugul, ştreangul, ghilotina deveniseră forme obişnuite ţă de taină şi şansă de salvare. „Lotul” de credincioşi
de comportament juridic. Thomas Morus însuşi a fost ai „Rugului aprins” de la Antim, care au înfruntat şi
P

victimizat la 7 iulie1535. I-a rămas cartea şi o glumă biruit închisorile comuniste, ca adevăraţi martiri, con-
O

veselă, înainte de a i se pune ştreangul în gît), ca să re- stituie o dovadă şi un exemplu întăritor.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


76 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Smith & Wesson Liviu G. STAN

EP I CE
(fragment de roman)

M așinile curgeau pe Bulevardul Libertății și


Calea 13 Septembrie ca un flux sanguin,
reflectând în parbrizele lor, în geamurile portierelor și-n
pătul noianului de cătină, aruncă o privire și apoi o tuli
spre un alt pâlc de buruieni, iar de acolo fugi în zigzag
spre alte astfel de cazemate vegetale împrăștiate pe tere-
oglinzile laterale, buruineile tărâmului. nul argilos.
Tărâmul se înălța pe fundația unui gard din plăci Prin iarba râncedă zăceau cuiburi de moloz și saci
stilizate de beton, năruite pe alocuri sau fisurate de activi- de ciment rupți. Fu cât pe-aci să-și prindă laba picioru-
tatea rădăcinoasă a solului. Verile secetoase și poluarea fă- lui în rămăsițele unor pavele. Le fentă la milimetru. În
cuseră pământul atât de sterp, încât din crăpăturile lui nu schimb, se împiedică de-o rădăcină de mesteacăn și luă o
mai putea crește decât o iarbă gălbejită, ca de stepă, iar mai bușitură direct pe burtă.
toți puieții de plopi și de castani, înmulțiți nu prin plani- Blestemând, se înălță în coate și rămase așa, tră-
ficare administrativă, ci prin abandon, foșneau cu frunzi- gându-și sufletul. Picase într-o denivelare ca de tranșeu,
șul deja uscat. În unele zone, seva părăsise demult copacii, pe-o pătură de știr sălbatic și mohor. Cuibărind în ele
care arătau acum ca niște vrejuri chelite de frunze, ca niște mirosuri acrișoare, plantele îi dogorau în obraji. Soarele
tenii lemnoase, și se retrăsese în adâncuri, hrănind invazia se afla chiar deasupra lui, îi simțea focul în moalele ca-
câtorva pepiniere de papură crescute într-o adâncitură, ca pului. La urechi îi vibra de pretutindeni țârâitul tulbure
o marmită de eroziune, ce se inunda an de an după topirea al greierilor. Auzea mișunând vietăți pe sub el. Deasupra
zăpezii și făcea să dăinuie primăvara o porțiune de deltă pe țevii pistolului scosese căpșorul o șopârlă minusculă și
câteva zeci de metri pătrați. În alte ochiuri freatice create curioasă, privindu-l drept în ochi, sau așa i se păru lui.
de neregularitatea terenului domneau, pe ridicături de pă- Clipi o dată și șopârla se evaporă. Mai stătu așa, ușor
mânt, căpățânile spionase ale pălămidelor. confuz, măsându-și tâmplele, câteva minute și se înăl-
Aici, pe acest tărâm, trona sora mai mică a celor ță apoi în genunchi. Se topea de căldură, era leoarcă de
7.000 de tone de oțel, 5.500 de tone de ciment, 20.000 transpirație. Așa că hotărî în sfârșit să se descotorosească
de tone de nisip, 1.000 de tone de bazalt, 3.500 tone de sacou, pe care habar n-avea de ce alesese să-l îmbrace
de cristal și 1 milion de metri cubi de marmură ai Casei într-o asemenea zi caniculară. Un clișeu din subconști-
Poporului. Tăcuta, inutila Casă a Academiei. ent îi ceruse să marcheze astfel evenimentul special? Cine
Și tot aici, pe acest tărâm, ochii mongoloizi ai lui știe. Și-l dădu jos și văzu că-n urma căzăturii adunase o
Rudy se iviseră acum deasupra unor tufe de cătină albă puzderie de scaieți pe pliuri. Îl făcu sul și-l aruncă mai
și cercetau împrejurimile. Mda, nici urmă de Mano. Își încolo, apoi începu să-și smulgă cei câțiva scaieți care i se
propti și celălalt genunchi în pământ și-și scufundă din lipiseră și de cămașă. Cât timp făcu asta, auzi ceva.
nou privirea îndărătul tufelor, trăgând cu ochiul printre Auzi niște bătăi de tobe. Zgomotele sunau înfun-
zorzoanele de bobițe portocalii. În mâna dreaptă ținea dat și veneau de undeva de sub el.
pistolul. Să fie...? Îi părea același ritm războinic care însoți-
Ce se întâmplase? După ce traversaseră șoseaua și se trecerea funebră a lui Ovidiu pe Dâmbovița. Se aplecă
depășiseră patrulele de poliție de lângă Parlament, Mano cu urechea spre învălmășeala firelor de mohor, căci de
o rupsese la goană prin această junglă virană, încercând sub ele răzbateau sunetele. Despică cu degetele un lumi-
să-și piardă urma. În timp ce fugea după el, Rudy fu ne- niș între spicele buretoase și ceea ce găsi acolo îl făcu să
voit la un moment dat să plonjeze într-o parte, în spatele caște ochii de uimire.
unui morman de pietriș, deoarece Mano, cotind-o după La rădăcina lor se dădea o luptă acerbă. Cele zece
un pom, ieșise cu pistolul ațintit asupra lui. Evident că frigiene musculoase pe care le văzuse dând la rame pe
fusese doar diversiune ca să poată câștiga teren, Mano nu vasul poetului răcneau acum cu pumnii în aer ca niște
era atât de tâmpit încât să tragă cu atâția polițiști în jur. bădărani la o luptă de cocoși. Se pare că-i făceau gale-
Rudy se deplasă acum în mersul piticului spre ca- rie lui Ovidiu. Iată-le și pe cele două matroane gigantice

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 77
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

îmbrăcate în stole: solemne, imperturbabile, dum-dum, râu de acid.


dum-dum, dum-dum, băteau în tobe. Era oare o tactică O fluierătură străbătu cerurile mohorului și-i
pentru a ameți dihania care-l amenința pe poet? Avea ajunse la ureche. Fluierătura fu însoțită de o răpăială de
fiara o slăbiciune față de sunetele puternice, o derutau? tobe, urmată de o altă fluierătură, și mai ascuțită, care
Îmbrăcat într-o armură de gladiator, Ovidiu se apăra de vibră ca într-un canion, și de alte chemări din tobă.
o rădașcă, cât un elefant de mare pe lângă statura lui. – Aici, muritorule!
Rădașca se lăsă deodată pe picioarele din spate, Vocea în latină venea parcă de la mari depărtări.
își semeți capul pentru a-și lua avânt și apoi vru să-l stri- Dum-dum, dum-dum.
vească pe poet sub mandibulele-i imense, lungi și puter- Rudy orbecăia cu ochii mijiți, nereușind să dibu-
nice ca două harpoane. Poetul se feri, făcând o tumbă la iască coordonatele spațiale.
stânga. Însă n-avea nicio șansă cu scutul său de samnit – Muritorule, aici, pe toga ta!
împotriva acelor clești. Creatura începu să scuture din – Togă?
țeastă ca și când ar fi vrut să slobozească din rărunchi un Togă? Care togă?
urlet de jivină. Numai că natura nu-i oferise acest dar, Ah, da, „toga”. Adică sacoul.
ferocitatea mișcărilor îi era sortită muțeniei. Într-adevăr, îl găsi pe Ovidiu și pe cele două lun-
Rudy îl vedea pe Ovidiu fugind de la stânga la gane stând pe-un fald al sacoului ce se ridica precum o
dreapta, cu gladius-ul pregătit de atac. Părea că ar vrea colină romană. Ca să-l poată vedea mai bine, se lăsă cu
să i se strecoare pe sub pântece și să-i atace cu sabia cele ochii până la nivelul lui miniatural. Lunganele își duse-
șase picioare placate cu zimți. O săbiuță să taie ceva de seră tobele la spate, lăsându-le să atârne în banduliere,
grosimea aia? și stăteau acum cu bărbia în piept, împietrite poate în-
Dar stai așa! Frigienele musculoase se cățărau tr-un moment de reculegere, iar chipul lui Ovidiu era
acum pe firele de mohor, folosindu-se de niște pumnale. o mască descărnată, întunecată de o suferință solemnă,
Sânii li se clătinau plini de vână. Ajunse în vârful spicu- moral-literară, dar mai ales adumbrită de rictusul unei
lui, săriră toate deodată pe spinarea rădaștei și începură uri neputincioase.
să înfigă pumnalele. Crusta pârâia sub ploaia de lame. – Prietene...
Rudy era impresionat de siguranța cu care acestea îm- Degetul arătător al poetului îi chema urechea.
plântau jungherele, mai mult ca sigur fuseseră antrenate – Vino mai aproape, prietene.
de gărzile pretoriene; era atât de impresionat, încât nu Urechea lui Rudy coborî ca un drapel în bernă,
mai era atent la Ovidiu. ca o oglindă a dorințelor, spre care îndureratul poet grăi,
Însă asaltul gherilei frigiene nu dură mult. Rădaș- sprijindu-se cu palmele de pavilionul de zgârci:
ca începu să azvârle din corp cu o atât de mare forță, – Răzbună-mă!
încât frigienele căzură ca aruncate de suflul unei explo- Șoapta zbură ca un fulger spiralat prin bezna ca-
zii. După care, sărmanele eroine nu mai apucară să se nalului auditiv până la timpan, pe care, atingându-l, îl
replieze, deoarece pieriră toate spintecate de mandibu- transformă într-un imperativ pe placul inimii.
lele rădaștei. Din câteva mișcări precise, cleștii insectei Și se făcu voia poetului: cele cinci degete de la
acționară ca niște drujbe – decapitându-le, smulgându-le mâna stângă cuprinseră tacticos de carapace rădașca și,
mațele, sfârtecându-le picioarele. Totul se petrecuse atât ieșind cu ea din groapa cu mohor, Rudy o transportă
de repede, că nici nu apucară să țipe de durere. prin aer până la rămăsițele de dale în care fusese la un pas
– Ovidiu? să-și luxeze glezna. Rădașca nu crâcnea, ci stătea jalnic de
Nu-l zărea nicăieri. cuminte, amorțită parcă de victoria pe care o repurtase
E

Nu-i păsa de frigiene, putea oricând să plăsmuias- împotriva frigienelor.


că alte clone de-ale lor. Rudy luă o jumătate de dală, puse dihania pe al-
C

Ovidiu trebuia să rămână neatins, Ovidiu era tarul păgân rezultat și, servindu-se de patul pistolului,
unic și irepetabil. începu s-o strivească.
I

Mătură cu grijă prin firele de iarbă din jurul in- O strivea răbdător, cu lovituri de metronom, nu
P

sectei, căutându-l, atent totodată să nu atingă și resturile foarte puternice, astfel încât să prelungească cât mai mult
de cadavre ale frigienelor. Căuta, dar nu cu panică, căuta răzbunarea, trosnetele zemoase, plăcerea lui Ovidiu.
E

cu un calm de chirurg, chiar dacă pe dinăuntru era un – Așa, prietene, așa se cuvine!
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
78 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Scris îţi trebuie ţie? Radu Sergiu RUBA

AVANPREMIERĂ EDI TO RI AL Ă
Roman (fragment)

I ţină nevoie de el. Dar magnetofonul funcţiona, vocea


înregistrată povestea înainte. Erau oprite prizele în dor-

S oneria nu dădea semne că ar avea de gând să


se oprească. Ţârâit prelung, sticlos, electric,
amplificat de cimentul coridoarelor. Ne trezeau cu ea
mitoare, dar nu şi în sălile de clasă, iar a noastră, cu no-
roc, se găsea la etajul 2, chiar sub dormitorul 3. Aşa că
am scormonit prin toate prăvăliile până am pus mâna
în fiecare dimineaţă la şase şi jumătate în zilele de lu- pe cel mai lung prelungitor din oraş. I-am dat drumul
cru. După prima rafală urmau cel puţin altele două. Ne să atârne de sus, iar un băiat l-a preluat de pe pervazul
smulgeam greu din somn. Căscam cu toţii o dată, zece ferestrei clasei şi l-a înfipt în priza care înflorea pe pere-
guri pofticioase, ameninţând să înghită tot aerul din tele de lângă uşă. Tesla, pe care nu degeaba îl chema şi
încăpere. Apoi, după deschiderea ferestrei, şi pe cel de B3, fusese cărat deja la 3 şi aştepta să fie conectat.
dincolo de geamuri. Ne târam anevoie afară din somn Cartea? Nu vedeai nicio carte. Ea poposea însă,
şi din vis. Nu ne-o fi încercat pe toţi acelaşi vis, dar, cu o fluturare în aer, pe luciul a douăzeci de timpane.
într-un fel sau altul, pe la nasul fiecăruia, se perindase Iar dacă ţineai neapărat să o cauţi, o şi găseai. Ca să-
mirosul Parisului domniei lui Carol al X-lea. Citiserăm şi poată rosti cuvintele, se rotea. Avea forma unei role
până târziu în noapte, după obiceiul nostru, al liceeni- cu un miez pe care se încolăcea o bandă infinită. Nu
lor orbi ai anilor 1970 din internatul şcolii din Cluj, apuca să rămână întreagă nici trei secunde, fiindcă de
citiserăm cu urechile ghirlandă în jurul unui magneto- pe platanul din stânga scădea derulându-se şi reînfă-
fon. Era un Tesla B3 greu, lucios şi îndesat ca o bombă şurându-se pe rola din dreapta. Se topea spiră cu spiră,
de plumb împachetată în plastic. Locul şi-l avea la mi- cuvânt cu cuvânt şi se reînchega în cercuri de cealaltă
ne-n pat. Nu era al meu, ci al şcolii, echipament didac- parte, frază cu frază. Pelicula cu pulberea ei magnetică
tic, nu mai mult. Iar didactica lui nu se întâlnea decât trecea prin dreptul unui cap de lectură care o preschim-
cu literatura. Chiar eu răspundeam de el şi-l porneam ba în voce. Eu mi-am dat cu presupusul că acolo se află
după ce se întindea fiecare sub pătură. Îl opream când mai degrabă un bot de animal care, cu vârful limbii,
o tuse răsuna prea tare ori când, se mergea organizat face banda să vorbească. Descumpăniţi câteva secunde,
la pişare, câte trei, patru cel puţin, ca lectura să nu se camarazii m-au trimis să-mi pup capra-n bot şi să mă
întrerupă la orice măruntă presiune în vezică. las lins în grajd de limba vacii. Citeam Strălucirea şi su-
Dacă intrai în dormitorul numărul 3 de la etajul ferinţele curtezanelor. Vocea lecturii, o femeie, era um-
3, după 9 seara, ne găseai acolo: cinci paturi pe dreapta, broasă, aşternea catifea peste tine, te învelea cu o pla-
cinci pe stânga, un interval pe mijloc, pe planşeul de pumă uşoară. Când potriveam mai bine magnetofonul
ciment. Mergând drept înainte, ajungeai la fereastră. în pat apropiindu-l de mine, simţeam că îmbrăţişez şi
Pătrundea la noi câte un străin şi se mira auzind mag- glasul acela. Adevărul este că eram cu toţii îndrăgostiţi
netofonul: de autoarea lecturii. Trebuia, după mine, să aibă vreo
– Dar ce, voi aveţi priză în cameră? treizeci şi cinci de ani, păr lung şi negru. Mi-o repre-
– Avem, minţea careva, iar intrusul, orb şi el, nu zentam destul de sigur, chip fără trăsături detaliate, dar
era să pipăie toţi pereţii în căutarea ei. aveam fotografia generală: nu prea înaltă, păr întunecat
Regulamentul interzicea prizele în dormitoare, până pe umeri. Mi-o imaginam şi şezând, cu o carte în
un ceai nu puteai să-ţi fierbi. S-or fi temut că, bărbie- faţă. Vestimentaţia, pe aceea nu o mai vedeam limpede.
rindu-ne electric cu aparatele la fel de rare pe atunci ca Admiraţia îndrăgostită fără riscul de a-şi întâlni vreoda-
OZN-urile, am fi fost în stare să dăm foc betoanelor tă ţinta, nu avea nevoie de culoarea bluzei.
care asigurau din plin osatura clădirii. Curent ne dă- – Câţi ani să aibă doamna? Ţâşnea curiozitatea
deau numai în becuri, acolo unde aveam noi mai pu- câte unuia.
– Treizeci, decreta altul şi aşa rămânea, treizeci.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 79
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Curgerea glasului, cartea rotitoare mi-o aduceau deoparte, atrăgându-mi atenţia că, în opinia unora,
dinainte pe Esther. La început fată sărmană, izolată prea rătăcesc de unul singur câteodată prin curte, prea
într-o odaie cu chirie mizeră într-un foburg parizian, nu mă lipesc de alţii. El nu avea nimic împotrivă, bănu-
ascunzându-se şi chinuindu-se să se lase de ceva ruşi- ia că-n acest timp, compun în minte versuri, şlefuiesc
nos, de prostituţie, parcă. Ea însoţită apoi de un abate poeme. Fusese unul din cei căruia îi dăruisem un exem-
şi internată într-o mănăstire, supusă, cine ştie, poate plar din Licăriri, placheta cu debutul meu literar, scoasă
unor meditaţii de pocăinţă, canoane cu rugăciuni, alte de Biblioteca Judeţeană Cluj, cu poemele laureaţilor şi
pedepse. Îl iubeşte în tot acest timp pe poetul Lucien de evidenţiaţilor concursului de creaţie rezervat elevilor. Îi
Rubempré şi, ieşind din mănăstire, îl întâlneşte. El o ia dezvăluisem profesorului intenţia, rugându-l să cheme
să-i poarte de grijă şi să fie doar a lui, ţinând-o pentru pe cineva care să poată scrie de mână dedicaţia pe care
asta la cutie într-o casă de lux de unde nu are voie să aveam să i-o dictez.
iasă decât noaptea în pădurile din jurul Parisului. Iar – Nu, dragă, mi-a spus Jangosian. Scrie-mi de-
aici, oricât de miez de noapte o fi fost, unul cu lună pli- dicaţia în braille, că aşa, dacă vei izbândi cu literatura, o
nă ce-i drept, chipul ei eliberat de văl, e zărit de baronul să te am cu scrisul tău personal cu tot, cu literele ieşite
Nucingen care se şi aprinde după năluca aceea. din mâna ta, nu a altuia. Uite, prinde coperta cărţii în
Acţiunea mergea înainte, cele două plăcinte ro- cadru aşa cum îţi arăt eu ca punctele să iasă-n relief pe
titoare îşi predau una alteia povestea, iar mie îmi scăpau dinăuntru, să nu spargă desenul de pe faţa ei. Coperta
unele scene. Mintea îmi stătea în altă parte. Nu mă du- e mai groasă ca hârtia braille, poţi să scrii cu încredere.
miream cum a fost cu putinţă ca bancherul să fie atins Cuvintele lui mi-au pus în aşa fel în vibraţie
atât de straşnic de frumuseţea unei fete, orice s-ar spu- corzile gingaşe, încât i-am scris mult, acoperind toată
E D I T O R I A L Ă

ne, greu vizibilă noaptea pe la margini de pădure. Dar coperta interioară. Înţepam de sus în jos şi de la dreap-
prizonieratul acela de peste zi al Estherei în casa dăruită ta la stânga. Scoţând pagina perforată şi întorcând-o,
de Lucien, viziunea baronului, urmărirea fetei de către literele se rânduiau, asemenea celor vizuale, de la stânga
oamenii neamţului, măsurile de mai bună camuflare la dreapta.
a ei, intrigi, scrisori, bani, toate promiteau să împingă De la acea dedicaţie, mă încurajase mereu să
romanul spre o desfăşurare poliţistă. Am fost cuceriţi. scriu şi să cred în ce fac. Mă bănuia că rimez şi compun
Am stat şi noi ca şi Nucingen până după miezul nopţii. chiar şi plimbându-mă. Ţinea totuşi să aflu ce gândeau
Fierăstrăul ascuţit al soneriei din dimineaţa de alţii cărora le păream, dacă nu suspect, măcar prea stra-
noiembrie, dacă n-a reuşit să-mi secţioneze timpanul, niu cu hoinărelile mele solitare într-un spaţiu generos,
a retezat cu siguranţă toate punţile dintre mine şi pâl- ce-i drept, dar la urma urmei închis, mărginit din toate
pâirile visului. A urmat ce a urmat, programul zilnic: părţile de clădiri şi de garduri.
spălătorul, adică încăperea de la capătul coridorului cu Din calea ortacilor m-am topit şi-n prima, şi-n a
A V A N P R E M I E R Ă

chiuvetele sale pătrate, înşirate de-a lungul pereţilor, cu doua pauză. Aveam de limpezit ceva în capul meu, sim-
apă întotdeauna rece, încolonarea pentru micul dejun, ţeam nevoia să nu mi se vorbească, să nu aud glasuri în
masa şi cele trei sferturi de oră dinaintea cursurilor. jur. Pe parcursul orelor nu mă putusem concentra. Abia
M-am sustras, am pretextat ceva şi am coborât. Colegii în pauza mare m-au dibuit, cerându-mi să le desluşesc
ar fi vrut să mai repetăm împreună la unele lecţii, să mă un text la franceză. Mi-am aşezat degetele pe şirurile de
întrebe câte ceva, să mă roage să le rezum vreun subiect. puncte şi le-am explicat că primul paragraf se citeşte
Aveam însă chef să mă plimb singur prin curte, încer- aşa, la al doilea se pronunţă diferit, iar al treilea s-ar citi
când să înţeleg revelaţia lui Nucingen, la miezul nopţii, asemenea primului, dacă nu ar figura acolo o excepţie,
în pădure. Să fi avut lumina lunii pline efecte neştiute iat-o.
de mine pe feţele oamenilor?.. Trebuia să vorbesc cu După franceză, n-au avut cum să mă mai prin-
profesorul Jangosian, el se pricepea cel mai bine să ne dă. Venise secretara şcolii să-mi spună că sunt căutat.
explice multe de-ale vieţii. Deocamdată îmi era limpe- Ieşind, am fost înşfăcat de mână şi târât nervos către
de că evreica Esther trebuia să fie brună, la fel ca vocea capătul coridorului. Nu-mi dădeam seama cine era, se-
din cartea rotitoare. Mă plimbam în dimineaţa rece, cretara dispăruse, mă gândeam că mi se solicită ceva
amintindu-mi că Boghos Jangosian mă luase într-o zi la cancelarie, într-acolo mă simţeam dus. Neadresân-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


80 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

du-mi-se nicio vorbă, am frânat mersul, am bâiguit înghiţi m-a ajutat să gândesc. De ce o fi ciripit Erica şi
ceva. ce i-o fi spus?... Fără-ndoială, i-o fi descris, chiar dacă
– Hai mai repede, ce stai, ce-aştepţi? nu tot, cum ne-am jucat pe covor, în camerele dinspre
Voce joasă, şoptită nervos, nerăbdătoare, hotă- stradă, cum mi-am lipit obrazul de pulpele ei şi cum
râtă. Era mama. i-am umblat cu buzele pe piele, acum i-o vedeam aurie,
M-am lăsat şi mai greu. De ce să fi venit ea la cum am lunecat cu faţa în sus şi-n jos, în jos şi-n sus,
mine pe neanunţate, de la 200 de kilometri, nu-mi tre- pe picioarele ei tot mai sus. Nu se poate să fi spus totul,
cea prin cap. Mă speriasem. M-a smucit înainte şi m-a să fi povestit cum mi-a şoptit: „Dacă-mi trag chiloţii la
tras în jos pe scările principale, ale profesorilor. Încer- o parte, mă săruţi acolo?” Înseamnă că a spus şi că eu
cam să frânez, dar mă simţea şi mă smucea de fiecare am vrut şi că ea a tras uşor spre stânga de păienjenişul
dată. Pe platforma dintre etaje, mi-am înfipt mâna-n ăla ca să o pot atinge şi am atins-o cu buzele. Nu s-a
balustradă, refuzând să mai cobor. mai oprit din suspin. Îmi plăcea mult suspinul ei acolo
– Ce face tata? Am întrebat ca să-mi justific jos, pe covor şi, ca să nu se mai oprească din suspinat,
oprirea. am vrut să-i fac şi altceva. S-a încordat atunci, a făcut
– Bine că nu-i taică-tău aici, că dacă venea el în podul, ameninţînd că ţipă.
locul meu, vedeai tu pe dracu’! Hai! Mama era în odăile din spate, dinspre curte, iar
M-a speriat. M-am lăsat târât până la etajul în- asta se întâmpla în iulie, acasă. Acum, în noiembrie,
tâi, în sufrageria mică, tot a dascălilor. în sufrageria mică a şcolii din Cluj, tot mama stătea
– Ce-i, ce s-a-ntâmplat? Am apucat să mârâi de înfiptă în faţa mea, mă tampona c-un şerveţel pe la col-
vreo două ori. Mă temeam de vestea vreunei nenoro- ţurile gurii, ba în dreapta, ba în stânga, bălăbănindu-mi

E D I T O R I A L Ă
ciri. Nu mi-a răspuns. De cum a închis uşa micii săli capul, nu aveam nicio putere să mă opun, înghiţeam
de mese, mi-a tras o palmă. Peste obrazul stâng, nu era cu sughiţuri, stătea sabie ridicată în faţa mea de unde
prea tare. Şi, tot cu voce joasă, a scrâşnit: scrâşni încă o dată:
– Ce faci tu, mă, în casa mea fără să ştiu eu, ce-ţi – Ce faceţi voi în camerele din faţă când nu ştiu
trece prin cap? eu, ce faceţi, scrieţi, hai? Scrieţi în Germania la radio, o
Bine că n-a murit tata, mi-am zis în gând şi am pui pe soră-ta să scrie, iar aia ca proasta nu-mi spune ce
fost dispus să mai încasez o palmă. N-a venit. A picat faceţi, scris vă trebuie mă, vouă, scris?
în schimb, mai tăioasă, întrebarea: Sângele scurs din mine în pământ coborî în
– Să nu ştiu eu ce faceţi voi în camera din faţă? adâncuri. Mă atinsese şi fulgerul. Chipul mamei mi se
A spus va să zică, „voi”, nu „tu.” Minţile ca şi deşteptase dintr-o dată în memorie, aşa cum îl ştiam
sângele mi s-au scurs în pământ. S-au scurs şi m-au lă- de mic: faţă albă-albă, păr negru creţ, ochi negri. Până
sat acolo. Iar acolo, am mai auzit: atunci, asemenea tuturor figurilor pe care le întâlneam

A V A N P R E M I E R Ă
– Nu vă e ruşine? Ia şi mănâncă! fără vreo emoţie aparte, imaginea ei se închegase umbră
Deci, trebuia să-mi fie ruşine de ce făcusem îm- umblătoare pe întinderea retinei mele adormite. Dar
preună cu... împreună cu... acum, chipul ei, lumină aprinsă pe neaşteptate, ieşise
Numai ea putea fi, da, numai ea, Erica, nimeni din contururile acelui fum. Mi-am scos paneul de pui
alta. Mă ameninţase atunci că ţipă ca s-o audă tanti, din gură ca să pot emite ceva:
adică mama, dar înainte de ameninţare îmi dăduse – Ăăă...
voie. – Scris îţi trebuie ţie, scris la radio, la Europa
În sufrageria profesorilor, nu mai aveam pute- Liberă? De-aia v-am crescut, s-o pună pe soră-ta, copil
re să mă mişc, rămăsesem în picioare, mama mă tot de treişpe ani, s-o oblige securitatea să scrie ce a scris
apăsa de creştet în jos şi mă trăgea de mână ca să mă din cauza ta?
aşez pe scaun. Nu eram în stare. Simţeam că, dacă mă – Ăăă...
mişc, mă prăbuşesc. Tot ea mi-a împins cumva scaunul Mi-am aşezat capul pe masă, l-am ajutat cum
sub fund, apoi m-a îngrămădit şi pe mine deasupra, am putut să nu cadă.
mi-a vârât în mână un copan de pui, aproape că mi – Mie nu-mi leşina aici! Am venit de la Satu
l-a îndesat în gură. Obligaţia de a muşca din el şi de a Mare cu un locotenent de la securitate, acuma-i la di-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 81
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

rectori, le spune ce-ai făcut, o să mergi la el să dai decla- – Dar cu mine, nu cu altcineva a venit de la Satu
raţie, nu ţi-e ruşine! Tu, tocmai tu o să schimbi lumea? Mare tovarăşul locotenent, am vorbit de toate, trebuie
E D I T O R I A L Ă Poate că am mai scos un „ăăă”, pentru că a zis: să asist şi eu, încercă ea să-l convingă.
– Şi nu-mi face mie ăă şi ăă şi iar ăă, că am venit Moliciunea lui însă, grămadă mare şi caldă, a
să pricep şi eu de ce tot scrii şi nu stai locului, ce-ţi tre- rămas neclintită. Numai el a intrat împreună cu mine.
buie ţie scrisul, n-ai ce face? Şi de ce nu scrii cu punctele Mintea-mi era ocupată de cuvântul „metodic”. Ce-o fi
tale că pe alea nu le-nţelegeţi decât voi, nimeni din noi vrând să zică? Auzisem parcă de „metodica predării”,
ăştialalţi nu le ştie... O mai faci şi pe soră-ta să dea de- auzisem că unii dintre noi nu aveam „metodă.” Gazul
claraţii la securitate! Doi copii am şi amândoi anchetaţi, metan sâsâia în cabinetul metodic în soba de teracotă
bine-mi şade! Şterge-te la gură! care, de când o văzusem prima oară la nouă ani, ţineam
Ce n-aş fi dat ca la mijloc să fi fost Erica, ce n-aş minte că era maronie. Nu credeam că o înlocuiseră cu
fi dat?... Iar dacă n-aş fi păstrat în mine jocul cu ea şi una verde. Am fost îndrumat spre un scaun şi mi s-a
gustul acela din vară ce-mi rămăsese în nervi îndem- cerut să stau jos. Glas de bărbat tânăr, calm, locotenen-
nându-mă să mă ascund de toţi oamenii cu secretul tul. Adjunctul ne părăsise, mă însoţise înăuntru doar ca
A V A N P R E M I E R Ă

meu cu tot, dacă n-ar fi fost acel gust să mă ţină strâns să mă predea. Nu mă aşteptam să iasă, surpriză mare
în cercul unei trăiri de foc, m-aş fi desfăcut în bucăţi, pentru mine, niciodată nu fusesem lăsat singur cu un
bucăţele. Vocea mamei o auzeam de foarte departe. Mă străin, cu cineva din afara şcolii. Iar la noi veneau tot
punea din nou la punct cum că nu eu am să schimb felul de oaspeţi de pe la şefiile din oraş, de la inspecto-
lumea, că ce pricep eu din politică, un mucea, cum de ratul şcolar, de la Partid, ba chiar şi de la ziarul Făclia.
mi-am băgat nasul în politică, e foarte grav! Promitea Veneau să vadă ce-i cu noi, ce putem şi ce facem. Fi-
să vorbească ea cu securitatea explicându-le că, afară de indcă mă ţineam de carte, eram numai bun de etalat
a citi, a scrie şi a asculta radioul, nu sunt în stare de în vitrină. Mă duceau înaintea lor, iar ăia, afară de a se
nimic, aşa că să mă ierte şi să nu mă dea afară din şcoa- uita la mine, nu ştiu dacă-mi mai acordau vreun bob
lă. Pentru că afară, adică acasă, neavând lecţii de făcut, de atenţie. Poate, aşa, ca berzelor toamna, vreun salut
m-aş îmbolnăvi de scris tot timpul şi, cu ea la birou, la despărţire. Directorul le vorbea despre mine, mă de-
cu tata la primăria din comuna lui, rămas acasă singur, scria în culori minunate de la care acum, în ziua scriso-
cine ştie ce prostii mi-ar mai putea trece prin cap. rii, mă tem că-l cam usturau ochii. Dus în faţa vizitato-
– Rubi la cabinetul metodic! Am auzit o voce rilor, se confirma că exist, că nu sunt un zvon. Ba chiar
intrând în sala de mese şi dispărând îndată dincolo de funcţionez, dacă așa spuneau tovarăşii directori. Cei ce
uşă. Am fost smuls de pe scaun şi târât, de data asta în mă iscodeau cu privire la manuale şi la studiu veneau,
sus pe scările principale. Căutam să merg încet. Ştiam cred, din aparatul de învăţământ. Îl ţin mai bine minte
ce voise să spună prin politică, îmi aminteam ce scrise- însă pe un ziarist. În loc să mi se adreseze direct, s-a
sem. Aici, pe scări în sus, nevoia de a frâna urcatul, de a întors către profesorul aflat de faţă:
lungi încetineala, mă făceau să simt că făcusem ceva ce – Întrebaţi-l care materie îi ia mai mult timp la
nu se face, scuipasem unde nu se scuipă, va fi rău de tot. învăţat?
Înţelegeam şi că scrisoarea mea fusese interceptată. Şi I-am răspuns, străinul şi-a notat răspunsul, iar
cât de mult mi-aş fi dorit să-mi aud pseudonimul la Ra- următoarea întrebare i-a pus-o tot profesorului.
dio Europa Liberă, rostit în eter de la München!... De – Dar de ce nu-i vorbiţi direct lui? Se miră das-
la München, numele meu clandestin odată cu flegma călul.
aceea împroşcată între ochii portretului exemplar din – Poftiţi? făcu ziaristul. Dar dumneavoastră în-
vârful patriei. Avea să mă coste, cu neputinţă să gân- ţelegeţi mai bine.
desc cât şi ce anume. Am cotit la dreapta pe coridorul – Şi eu înţeleg destul de bine, l-am avertizat per-
etajului 2. În faţa cabinetului ne întâmpină directorul sonal, satisfăcându-i şi curiozitatea asupra subiectului
adjunct. Era un om de o atât de mare blândeţe, că te cercetării.
aşteptai să-ţi ceară scuze că-ţi vorbeşte. M-a mirat fer- – Aş vrea să mai ştiu cât îi ia să citească o pagină
mitatea tot duioasă cu care a oprit-o pe mama să intre cu mâinile?
împreună cu mine. – Cam un minut, l-am lămurit tot eu.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


82 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

– Acum, făcu oaspetele gazetăresc, nu mai ştiu numai eu, cititor insolit, puteam să le servesc. Nu i-am
cum să procedez. povestit totuşi cum m-am ambiţionat s-o citesc numai
– Discutaţi în continuare tot cu el, v-a răspuns, ca să fac cu totul altceva decât ceilalţi, să înot împotri-
nu e nicio problemă, îl îndemnă Boghos Jangosian. va curentului. Câţiva băieţi, gardă în jurul lui Tesla B3
Dar cel de la Făclia hotărî să încheie cu mine şi proţăpit pe un pupitru în sala de clasă, ascultau pasio-
să ia celelalte informaţii de la conducerea şcolii. naţi Pe aripile vântului. Citea un actor, mă enerva cu
Atunci însă, în noiembrie, în cabinetul metodic, încercările lui de a inventa vocea fiecărui personaj, chiar
noua mea cunoştinţă mi-a explicat adresându-mi-se di- şi a femeilor, o subţia pentru asta caraghios pe a lui.
rect mie, că aveam de dat o declaraţie răspunzând la în- – Ce atâta Scarlett O’Hara toată ziua, căutam eu
trebările dumnealui, răspunsuri pe care tot el avea să le să-i sâcâi, ia ascultaţi aici: „Într-o pădure de bambuşi,
transcrie. După numele şi prenumele, fiul lui şi al, locul lângă un lac, o broască ţestoasă, o gazelă şi un corb...”
şi data naşterii, după domiciliat în, întrebări pe care le – Pleacă de-aici cu animalele tale, mânca-te-ar
rezolva fără ajutorul meu fiindcă avea datele mele, s-a jungla cu ele cu tot!!
interesat dacă pe dânsul mi-l reprezint cu păr negru, Săreau de la locurile lor dând să-mi smulgă din
castaniu sau blond. A mai adăugat că are un metru opt- mâini volumul gros şi cartonat din care citeam şi să-mi
zeci şi patru înălţime. tragă una cu el peste spinare. Noroc că eram mai iute,
– Şaten, m-am grăbit eu să mi-l înregistrez ima- dispăream cu cartea-n braţe cât ai clipi.
ginar, şaten. Dar nu pentru elefanţii, şacalii şi maimuţele ei
– Da, m-a lămurit, ştiu de la mama ta că, înainte iubeam atât de mult acea carte veche, ci de dragul fe-
de a-ţi pierde vederea, te-a purtat prin multe locuri pe lului în care, povestind oricui despre ea, mă pricepeam

E D I T O R I A L Ă
care nu le ştiai ca să vezi peste tot cum arată lumea. Îţi să ies în avanscenă. Decum pomeneam de zeii Indiei,
aminteşti? se făcea o linişte atentă în jur. Au venit apoi dinspre
Nu-mi aduceam aminte nicio întâmplare de acel locotenent întrebări cu privire la carte. Am spus tot, că
fel, mă şi miram, dar am răspuns afirmativ. Mă temeam o aveam în biblioteca şcolii transcrisă în braille în patru
că mă va pune să vin cu vreun exemplu, prinzându-mă volume, dar „pancia” însemna cinci, semăna cu greces-
de la început că mint. cul „penta”, apăsam eu pe cuvintele străine, iar „tantra”
M-a chestionat însă dacă prefer viaţa de intern era numele sanscrit pentru carte, de asemenea pentru
al şcolii sau dacă mi-aş dori să stau undeva în gazdă, învăţătură, deci, numele ei tradus putea fi Cele cinci
în oraş. Mi-am dat seama abia atunci că nu-mi trecuse cărţi. Începeam să mă simt bine. „Transcriere, sanscri-
niciodată prin cap să mă dezlipesc de clădirea şcolii şi a tă, tantra”, parcă izvorau şi creşteau aceste cuvinte unele
internatului din strada Budai Nagy Antal nr. 31 unde din altele, cu muzicalitatea lor misterioasă, ameţitoare.
ajunsesem în ianuarie 1963. Gura îmi era atât de us- În alte împrejurări, mă văzusem nevoit să explic de câte

A V A N P R E M I E R Ă
cată că primele cuvinte mi-au plescăit făcându-mă de cinci ori ce este limba sanscrită, amănunt pe care-l în-
râs, iar pe următoarele, rărindu-le, m-am chinuit să le văţasem, nu în vreo aulă academică, nu prin revelaţie
lungesc şi să le umezesc. în templu, ci fâşâind cu degetele pe braille-ul aceleiaşi
– Ăăă... o singură dată, domnul profesor Me- Panciatantra. Acum însă, în faţa organului de anchetă,
reuţă... nu a fost cazul să mă repet. Aşa că am mărturisit că prin
– Cine e Vainateyananda? A întrerupt el încerca- numele de Vainateyananda, compus din două elemen-
rea mea de a mă explica, foşnind nişte hârtii. te, voiam să impresionez la Europa Liberă, să arăt cât
– Eu, a ţâşnit singurul cuvânt pe care-l ştiam în de cultivat sunt. Dacă aş fi auzit pe post Vainateyanan-
acea secundă. da, aş fi ştiut că nu puteam fi decât eu, nu avea nicio
– Ştim că e pseudonimul tău, dar de unde l-ai importanţă că radioul nu mă putea identifica, nici lo-
luat şi de ce e aşa de lung? caliza. S-ar fi întrebat însă de unde mi-am luat numele
– Să vedeţi, m-am întremat eu uşor, e dintr-o secret şi ar fi dat de Panciatantra, m-ar fi lăudat. Cel
veche carte indiană de fabule şi apologuri, Panciatan- mai mult mă ajutaseră, am adăugat, notele de subsol ale
tra. Răspunsesem nu fără emfază culturală. Era bine. traducătorului, profesorul Teofil Simenschy...
Aveam înainte câteva minute bune de lămuriri pe care – Nu te grăbi, repetă numele profesorului, mă

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 83
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

întrerupse cel ce mă luase în primire. mă ruşinam s-o recunosc cu voce tare şi era cât pe
– Te-o-fil Si-men-schy, am silabisit cât mai clar ce s-o îmblânzesc cu informaţia că totuşi, de dincolo
E D I T O R I A L Ă cu putinţă şi am adăugat didactic: de la Iaşi. de zidurile internatului, veneau Cornelia şi Cristofor,
Din explicaţiile dumnealui aflasem că „nanda” mă luau la plimbare în oraş, îmi citeau, aflam de la
înseamnă bucurie. Vainateya era o pasăre legendară pe ei multe, ne distram. Puţin a lipsit să nu încep cu o
spinarea căreia se deplasa prin aer zeul Vishnu. Vaina- minciună dulce despre mine şi Cornelia. Tot frica
teya nanda, aşadar, Bucuria lui Vainateya. Iar Panteonul m-a oprit. Pe undeva, prin cap, a sunat alarma: ni-
vedic, continuam eu exprimându-mă asemenea profe- ciun nume, Rubi, afară de cele din scrisoare, niciun
sorului Simenschy, avea trei zei de mare însemnătate ce nume! M-am agăţat de paiul cu radioul, se cădea să
ţineau în mână viaţa universului: Brahma Creatorul, răspund. Am pornit, vorbeam greu, cuvintele nu mă
Vishnu conservatorul şi Shiva Distrugătorul. mai trăgeau după ele ca la Panciatantra, anchetatorul
– Şi unde zboară zeul ăsta călare pe pasărea lui? a sesizat că-mi era sete. A ieşit trei minute şi s-a întors
Mă întrerupse securitatea statului. cu o cană mare de apă. Nu mă aşteptam s-o beau toa-
– Să vedeţi: Vainateya mai are alte două nume, tă, dar am golit-o. Am fost în stare, aşadar, s-o iau cu
A V A N P R E M I E R Ă

i se mai spune... minunatele emisiuni literare de la radio, Programul 1


– Apar aceste nume în scrisoare? şi Programul 2 de la Bucureşti, cu alte programe de
– Nu, dar să vedeţi... muzică, cu cele de dezbateri de idei, cu radio Cluj şi
– Ştii că la şcoală te afli şi înveţi datorită tovară- recitalurile de poezie, le ascultam cu sfinţenie, învă-
şului Nicolae Ceauşescu? ţam mult din ele, toate dispăruseră din cauza... Am
Orice aş fi pretins că pot răspunde, nu puteam fost întrerupt.
să spun decât „da.” Am spus da, simţind cum singura – Mai ştii cine erau realizatorii acelor emisiuni?
silabă a răspunsului se întoarce să mă strângă de gât. Nu-mi dădeam prea bine seama ce putea fi un
Mă aflu la şcoală datorită... Înseamnă că tot datorită realizator, numele celor care coordonau emisiunile nu
dânsului s-ar putea să nu mă mai aflu în şcoală. Am le prea ştiam, afară de unul. Ţineam minte mai degrabă
vrut să mai emit un cuvânt în apărarea mea, dar nimic scriitorii care-şi recitau poemele sau citeau fragmente
nu s-a înfiripat. Cercetătorul meu a lăsat tăcerea să se de proză. Am rostit nume ca Nichita Stănescu, Alexan-
zbată câteva secunde, apoi a reluat: dru Ivasiuc, Geo Bogza, Mircea Vaida de la Radio Cluj.
– Atunci de ce ai scris ceea ce ai scris despre dân- Insista asupra singurului nume de realizator pe care i-l
sul? dădusem, cel al lui Ştefan Augustin Doinaş. Mă între-
Mi se făcuse frică. Mi-am dres glasul, am tuşit, bă de ce nu i-am scris dumnealui, în loc să-i scriu lui
m-am foit. Cornel Chiriac la Europa Liberă şi să-i cer muzică rock.
– Eu am scris că dânsul... Doinaş mi-ar fi putut trimite cărţi. Locotenentul aflase
– Ştim ce ai scris. De ce stai atât de mult timp că în şcoală, după-amiază, educatorii obişnuiesc să ne
lipit cu urechea de radio? citească tot felul de cărţi.
Mi-aş fi dorit să am puterea de a-i mărturisi – Să nu mai vorbeşti şi să nu mai scrii urât des-
adevărul: că, prin natura ei, viaţa mea se rezuma la câ- pre tovarăşul Ceauşescu, ai înţeles?
teva îndeletniciri mărunte, că-mi venea greu de multe Se sfârşise, totul se încheiase. Până în acea clipă,
ori să-mi umplu timpul, că oi fi fost eu sclipitor la sperasem pe undeva că nu fuseseră descoperite frazele
carte, că publicasem şi poezii în Licăriri, dar în rea- prin care mă atingeam de Şef. Anchetatorul întârzia să
litate multe erau isprăvile de care nu mă simţeam în mi le arate cu degetul, visam ca sora mea să nu le fi
stare, multe-mi rămâneau de neatins. Nu puteam, de scris, căci ei îi dictasem scrisoarea, pe ea o luaseră la rost
pildă, să ies oricând din casă şi să joc fotbal, să merg înaintea mea, avea treisprezece ani, iar eu şaptesprezece,
la filme, la discoteci, la întâlniri cu fetele prin parcuri, pe ea o luaseră în primire mai întâi, că de ce scrisese
cu băieţii în excursii, cu bicicleta, cu barca pe lac, în urât despre...
munţi. Corzile în care mă înghesuise, m-au obligat Aş fi vrut să povestesc cât de mult îl preţuisem
pentru o clipă să-mi privesc viaţa în faţă, aşa arăta ea pe tovarăşul Ceauşescu în 1968 când criticase dur in-
într-adevăr, destul de strâmtă, cu puţine larguri, dar vadarea Cehoslovaciei de trupele celorlalte state din

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


84 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Pactul de la Varşovia în frunte cu şi la comanda celor că nu poate fi transcris întocmai!


sovietice, cât de tare mă încălzise cuvântarea dânsului – Ăăă...
în faţa mulţimii, la Bucureşti, transmisă prin radio... – L-am înlocuit eu. Cine e Else?
dar ţineam să-mi şi mărturisesc în vreun fel durerea că, Mă năucea. Sărea de la un subiect la altul fără
după cenzura introdusă odată cu Tezele din urmă cu să-mi îngăduie să-i dau răspunsul până la capăt. Ca să
câteva luni... nu-l las să meargă mai departe, îmi trecuse prin cap,
N-am fost lăsat să mă ntorc la ‚68. Voia să mai într-o fracţiune de secundă, să-i descriu ce trăisem în
ştie: august ‚68 şi cum dădusem eu sfoară-n ţară despre
– Ce aveau în comun emisiunile despre care intrarea tancurilor ruseşti în Praga. Ştirea am auzit-o
la Radio Bucureşti, Programul 1,
la opt şi jumătate, în timp ce-mi
beam în sufrageria de acasă cea-
iul de dimineaţă. Tata se aşezase
la cafea şi la ţigară la masa de sub
bolta de viţă din curte împreună
cu doi unchi sosiţi la noi, Sabin,
fratele lui, inginer agronom la
Mangalia şi Ioan zis Burcuş, fra-
tele mamei, maior de aviaţie la
Constanţa.

E D I T O R I A L Ă
– Au intrat ruşii în Ce-
hoslovacia, am strigat eu cât am
putut de tare, năvălind pe scări
în jos şi ajungând dintr-un salt în
mijlocul colocviului bărbaţilor.
– Mă! strigă ameninţător
şi maiorul.
– Da, armata sovietică îm-
preună cu trupe din Ungaria, Po-
lonia, Bulgaria şi RDG, tancurile
ruseşti sunt la Praga...
– Tu nu pricepi odată, mă

A V A N P R E M I E R Ă
întrerupse tata şi jap, una după
ceafă, să nu mai asculţi toată ziua
Europa Liberă, nu pricepi ce ţi-
am mai spus?
M-am întors spăşit în
casă, Numai Sabin căuta să pună
o vorbă bună pentru mine că
„cine ştie ce confuzie a făcut bă-
iatul, lăsaţi-l!” Înăuntru, n-am
scăpat de turuielile moralizatoare
ale maică-mii. Numai că la 8,45,
spui că erau atât de importante pentru tine? Programul 1 atrăgea atenţia asupra unei ştiri deose-
– Un spirit mai liberal, am scânteiat eu din vor- bit de importante pentru ţară de neratat la ora 9. Ca
be rar folosite. mama să tacă, am dat radioul foarte tare. Dacă anun-
– Înlocuieşte urgent cuvântul „liberal” cu altul ţul n-ar fi fost difuzat de două ori, cred că smulgea ra-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 85
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

dioul din priză. Aşa, a auzit şi ea, s-a mirat, s-o fi spe- Am inventat-o pentru că a spus Cornel Chiriac că nu
riat şi a coborât în curte ca să-i mobilizeze pe bărbaţi: dă pe post mai mult de două piese de solicitant, dar eu
E D I T O R I A L Ă – Toată lumea la radio la ora 9! am vrut mai multe şi am pus-o şi pe ea.
Au venit şi au auzit. Peste un sfert de oră, tele- A pufăit prelung a nedumerire înainte de a re-
fonul suna şi maiorul era convocat la baza aeriană din lua interogatoriul.
Mihail Kogălniceanu în 24 de ore. – Eşti sigur că alt rol nu are în viaţa ta, e numai
– Mai are şi el dreptate câteodată, conchise în scrisoarea asta? Vin pe la voi studente, vă răsfaţă, că
mângâindu-mă pe cap ofiţerul aviaţiei române. ce faceţi în timpul liber, cum învăţaţi, n-ai pe niciuna
Iată că de la Radio Europa Liberă mi se tră- printre ele? Ai cuvântul meu că nu raportez condu-
geau, la interval de trei ani, două palme, câte una de cerii, nu vei fi pedepsit, nu-ţi scade nimeni nota la
la fiecare părinte. Mă gândeam că-i povestesc locote- purtare pentru asta, informaţia e numai pentru mine.
nentului întâmplarea asta ca pe o glumă, exclamând: Ce mândru aş fi fost să fi putut răspunde sin-
ce coincidenţă! După care-i vorbesc despre emisiunea cer prin „da” la o asemenea anchetă! M-am arătat în-
Cadran cu Ştefan Augustin Doinaş ca realizator. tr-adevăr sincer când am admis:
A V A N P R E M I E R Ă

– Cine e Else? Reluă el, neavând răbdare să aş- – Nu, nu există.


tepte încheierea pauzei mele de gândire. – Dacă o descoperim pe Else în Satu Mare, să
– Oo... Oo fată, cum să vă spun, dar... ştii că o luăm la întrebări, mai bine spune adevărul!
– Colegă de a ta sau din oraş? – Adevărul e că nu există nicio Else, mi-am
Mă prinsese. Trebuia să câştig timp: imaginat-o...
– În clasa mea suntem doisprezece băieţi şi nu- – Şi cum arată, spune că nu consemnez!
mai două fete, Maria şi Maria. – Nu, nu am stat să-i inventez figura...
– Din altă clasă, e mai mare ca tine, nu-i aşa? – Dar altele de ce le-ai inventat? Cine sunt
– Nici una, nici alta, ştiţi... membrii Departamentului?
– Din alt oraş, de la noi cumva? Unde învaţă? Participam la jocul din şcoală cu Departamen-
– Nu învaţă, e... e... tul şi cu Vocea Departamentului. Vârtejul întrebărilor
– Drăguţa ta, presupuse el, vreo femeie, mă mă lua cu el, îl simţeam cum, rotindu-se, rostogolin-
rog, vreo fată de serviciu de prin internat, o infirmieră du-se, ocheşte mai multe ţinte. Tremuram ca nu cum-
cumva? va răspunzând, să dezvălui jocul. Mă opuneam din
– Ăăă... răsputeri unei lunecări în gol. Un gând a erupt din
– Studentă la defectologie? Înţeleg că alea vin mine ca un glonte şi m-a dus cu sine:
pe la voi, vă cercetează... Else îi spui de bună seamă – Departamentul Europei Libere, am spus cu
numai tu, cum o cheamă după buletin, că nu poate multă siguranţă.
avea numele ăsta? – Şi pentru ei ai cerut Gipsy Queen?
– Să vedeţi, cum să vă spun?... Nu e nici stu- Am făcut o pauză. M-a aşteptat.
dentă, dar e... – O dădeau destul de des, am spus, celor de la
– Cumva trebuie să fie, că doar ai nominali- secţia muzicală le plăcea.
zat-o aici, scrie negru pe alb. – Dar zdrăngăneala aia care abia se aude pe
– E imaginară. unde scurte? Ba se aude, ba dispare, aia-i muzică, aia-i
S-a făcut din nou tăcere. De ruşine, mi-aş fi audiţie?
dorit să dispar pentru o sută de ani. Mă prinsese că – Înainte se dădea şi la Radio Bucureşti, dacă
umblam cu fiinţe închipuite, trebuia să recunosc asta, ar mai fi dat-o...
nu o ştiuse nimeni până-n acea clipă. A reluat după ce – Gata. Uite ce-ţi dau aici, ia şi scrie cum îţi
a mai scos o dată un foşnet, hârtia scrisorii, de la aia spun şi ceea ce-ţi dictez eu, fixează foaia, pregătit?
trebuie că venea fâş-fâşul. Îmi dăduse o placă de scris în braille, după cum
– Nu înţeleg. Ai cerut muzică pentru ea. Da- o numeam noi. Era un cadru metalic, model coală
că-i imaginară, cum o să-şi asculte dedicaţia? A4, cu douăzeci şi unu de rânduri a câte douăzeci şi
– Da, m-am hotărât eu să dau în vileag totul. opt de celule fiecare. Celula corespundea numărului

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


86 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

maxim de puncte braille, şase, şi avea formă de drept- ca 253, bunăoară, scrii „bec”, neuitând marcajul di-
unghi, cu orizontala de două puncte şi cu verticala de naintea „becului.” M-a rugat să pun foaia la loc în
trei. Cadrul cu pricina sau placa apărea ca o carte alcă- placă şi să scriu pe rândul 11 nişte numere din trei
tuită numai din coperţi, fără file în interior. O balama cifre. Cred că a preluat în acest fel toate cifrele braille.
le ajuta să se încalece şi să se desfacă una de alta la ne- A observat:
voie. Celulele erau tăiate în coperta metalică de deasu- – Câtă economie face scrierea asta în puncte
pra. Între cele două jumătăţi, se vâra o foaie groasă de faţă de a noastră!... Câte semne din astea folosiţi?
hârtie pe care coperţile închizându-se una peste alta, – Şaizeci şi patru, am sărit eu şi am adăugat
o perforau fixând-o locului. Ca să scrii, te foloseai de mândru de competenţă: inclusiv absenţa semnului.
punctator. Era un instrument din lemn cu capul bine Am aşteptat să văd dacă înţelesese.
rotunjit. În partea de jos avea un ac scurt şi viguros, – Înţeleg, a spus.
gros cât o mină de creion, cu vârful nu foarte ascuţit. Am sărit să completez:
Ţineai punctatorul sub arătătorul mâinii drepte încă- – Aţi observat exact că scrisul nostru face eco-
lecat peste el. Cu indexul de la stânga urmăreai şirul nomie de semne. Dar să ştiţi că ocupă mult mai mult
celulelor. Apăsai de sus în jos şi străpungeai hârtia cu spaţiu pe hârtie, cred că literele sunt mai mari.
un pocnet. De cealaltă parte acul se înfigea în alveo- – Aşa e. Dar ce nu înţeleg e cum de nu ţi-ai
lele reliefului negativ al celor şase puncte din fiecare imaginat până azi cum arată Else aia a ta. Am fost şi eu
celulă. Literele, toate semnele braille sunt combinaţii adolescent, am avut şi eu paisprezece, cincisprezece,
de puncte în limita dreptunghiului de şase. Se scrie de hai şaptesprezece ani. Aveam zâne la care visam, dar
la dreapta la stânga pentru ca apoi, întorcând pagina ele arătau într-un fel, nu le puteam visa în gol, fără

E D I T O R I A L Ă
la extragerea ei din placă, să se poată citi de la stânga nicio figură.
la dreapta. Locotenentul mi-a spus că voi scrie câteva – Bine, am intervenit eu inspirat, dar la mine
cuvinte pe rândul 1, pe rândurile 3, 5, 7 şi 9. După cu imaginarea realităţii...
care voi scoate foaia, iar dumnealui va trece din stilou – Atunci pe mine cum m-ai putut simţi că am
dedesubtul fiecărei combinaţii braille, literele cores- păr şaten?
punzătoare în alfabetul obişnuit. Înainte de a purcede Nu aveam la îndemână nicio lămurire. Am tă-
la treabă, m-a avertizat: cut amândoi. După tremurul meu de la început, liniş-
– Atenţie la ce-ţi dictez! Nu care cumva să tea care mă cuprinsese acum venea din aceea că, iată,
greşeşti că ne complicăm. Pe primul rând zicem aşa: nu numai la reuniunile literare mi se acorda o anume
„Se va da ora exactă”. Treci acum la rândul 3 şi Scrie: consideraţie. Deci, nepunând la socoteală acele întâl-
„Şanse şi în zori de zi”. Pe rândul 5, mi-a dictat: „Con- niri cu cei din generaţia mea, acum era pentru întâ-
stanţa e la ţărmul mării?”, pe rândul 7, „Hai băieţi la ia oară, când cineva important, sosit din afară, mi se

A V A N P R E M I E R Ă
joc în horă!”, iar rândul 9 a arătat că: „Temperatura adresase direct, se bizuise pe mine. Că tot pe mine mă
a scăzut cu 5”. Urma cuvântul „grade” care însă nu a cerceta, asta era o subtilitate pe care aveam s-o clarific
încăput în cele douăzeci şi opt de celule. altădată. Acum, de la mine şi nu din altă parte, aflase
Am scos foaia dintre fălcile plăcii, am citit rân- multe despre Panciatantra, despre Brahma, Vishnu şi
durile. Cu multă grijă, a transcris literă sub literă pe Shiva, despre braille şi, de ce nu, despre Else.
rândul lăsat liber dedesubtul celui perforat cu puncte. Locotenentul s-a ridicat şi a chemat-o de afară
Compara mărimea semnului braille explicat de mine pe mama. I-a cerut să semneze că a fost încunoştinţată
cu dimensiunea celulelor plăcii ca nu cumva literele de faptul că mi s-a luat o declaraţie scrisă. A trecut şi
lui să depăşească spaţiul dreptunghiului de puncte de data: 18 noiembrie 1971. Am iscălit şi eu.
deasupra. A înţeles mult mai repede ca alţii cum e cu – Şi?... a întrebat mama.
semnul de majusculă şi cu semnul de cifră, că, prin – I-ar fi plăcut să fie lăudat la radio de ăia, a
urmare, în braille nu există litere mari şi litere mici. hotărât dânsul ieşind din cabinet.
Cuvântul cu majusculă e precedat de un semn, iar ci- Cât despre declaraţie, nu mi-a fost citită. Nici
frele de asemenea. De la 1 la 0, scrii de fapt literele de mamei nu i-a dat-o s-o vadă, n-am aflat niciodată ce
la a la j, dar le pui un semn în faţă. Pentru un număr se transcrisese din spusele mele.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 87
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

REM EMO RĂRI Constantin GRIGORUŢ Nepăsătoare, Dunărea curgea

The rest is silence. pregăteam să iau drumul Franței, iar tu mi-ai remar-
cat parfumul, Cu ce te-ai dat? m-ai întrebat, Caron,

N imeni nu știa cum mă cheamă cu adevă-


rat. Îmi ziceau Povestitorul. Cineva mă
poreclise așa în glumă, probabil că, undeva, cuiva îi
ți-am răspuns, Cred că știu, e Yatagan... aveau parfum
din ăsta studenții greci la Suceava, ai răspuns, Da, mi
l-a adus Gala, am confirmat eu, Miroase a rășină, mosc
plăcuse vocea mea și nimeni din cei care mă cunoscu- și pelin, tămâie și brad, un miros al sfârșitului, ai zis tu,
seră în satul de pe Valea Dunării nu se mai străduise eu am râs cu hohote apoi m-ai întrebat ce-aveam de
să-mi afle numele. Nu cred că m-am priceput vreo- gând, dar mai întâi am vrut să știu ce se întâmplase cu
dată să povestesc, îți amintești, râdeai de mine, când viața ta după recitalul debil interpretat de echipa de
eram de-o șchioapă, în casa din Dumbrăvița, tu erai șoc a lui Porcilescu, porcii ne-au arestat pe amândoi
cel care-mi spuneai povești, la un moment dat am în- pentru o carte, mi-ai povestit despre amarul iubirii
cercat să inversăm rolurile și m-ai pus pe mine să spun chinuite și fără noroc, pe B o înșfăcaseră aproape în
povestea balaurului cu șapte capete, pe plita de fontă același timp cu noi, din spital, chiar după operația de
se coceau niște turte pe care te învățase mama lui Ro- hernie, dispăruse în vara lui 85, ai mai văzut-o odată,
mică să le faci din făină, apă și sare, iar eu am încurcat în toamna aceluiași an, când ți-a spus rece că nu te iu-
ordinea întâmplărilor, tu ai râs cu lacrimi, am râs și eu bise niciodată, măritându-se apoi cu unul din Lunca
fără să înțeleg prea bine de ce, lacrimi sunt în ochii tăi Siretului, nu mai știai prea multe despre ea, eu n-am
și acum, de durere, știu ce gândești, tocmai ți-a tre- povestit nimic despre mine, te-am lăsat să vorbești, să
cut șocul, inima s-a recules, te uiți la punga de plastic oftezi după otrava acelui an, la urmă ți-am spus doar
unde sunt certificatul de naștere și buletinul, tricoul atât, că nu mai puteam suporta, vorbisem cu Gala și
și perechea de bluejeans, le scoți, sunt boțite, cu iz de eram aproape pregătit să trec Dunărea, țara deveni-
mucegai și brusc îți aduci aminte de flaconul gri de se un tărâm blestemat sub puterea unui balaur nu cu
parfum din valiză, cel pe care mi l-a adus Gala acum șapte ci cu patru milioane de capete, o poveste impo-
trei veri, încerci să mă vezi în urmă cu trei ani, nu sibil de povestit și timpul turtelor pe plită rămăsese în
împlinisem 20, eram subțire și nu prea înalt, cu ochii urmă, m-ai rugat să-ți promit că nu voi pleca fără tine,
căprui plini de lumină, părul șaten închis moștenit de că, dacă vom fi împreună pe drumul emigrării, poate
la Nela, te gândești acum la trupul meu care mirosea a vom avea noroc, Gala ne va ajuta, am zis eu, apoi am
Caron când ne-am văzut ultima dată la Conțești, era la rămas pe gânduri, tu nu știi cum am trecut atunci, în
sfârșitul toamnei, tu n-aveai unde să dormi în Pașcani, momentul acela, prin anii copilăriei, eram amândoi
un timp ai dormit în garsoniera unor fotbaliști de la acolo, în casa noastră de pe deal, în camera mică, era
CFR, apoi într-un apartament gol al unui inginer pe o seară de sâmbătă de noiembrie, rece în casă, mama
care Porcilescu l-a chemat la ordine și i-a spus că dacă făcuse focul în soba de chirpici, eram așezați amândoi
mai găzduiește dușmanii poporului dă cu el de șine, pe marginea patului, lampa arunca o lumină înșelă-
n-ai avut încotro și ai început să faci naveta, dormeai toare pâlpâind prevestitor, da, cercurile de fontă de
în odaia din casa de pe deal, eu revenisem în sat pen- pe plită mi-au adus aminte de turtele pe care mi le
tru o lună de concediu, trăsesem la vărul Ion unde as- coceai la Dumbrăvița, când mama era prăbușită în ca-
cultam seara Europa Liberă, muzică, politică, venea și mera închiriată la doamna Lența Fulga, văduva Lența
Sile, am trecut pe acasă într-o sâmbătă, venisem să-ți care-și cânta sfâșietor singurătatea, o auzeam amân-
spun că-n urmă cu doi ani semnasem un contract cu doi uneori în seri de iarnă cu nămeți gigantici, când
mina de la Peșteana și, liber de armată, o ștersesem de tata nu venea acasă cu săptămânile, mama prăbușită
acolo, îmi pierduseră urma, mă angajasem la o exploa- pe podea beată moartă, tu-mi coceai turte pe plită și
tare forestieră lângă Berzasca, pe valea Dunării și mă văduva cânta o arie tristă, vocea i se auzea prin pere-
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
88 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

te, fusese cântăreață de operă-n tinerețe, eu n-aveam povestea, tu ești cel care o va scrie peste ani, într-o
decât trei ani, dar îmi amintesc, sunt primele mele singură noapte, la capătul lumii, dar acum te văd în
amintiri, de-abia învățasem să vorbesc, mama zăcea penumbră și nu-ți iese din minte imaginea flaconului
cu fusta plină de vomă, duhnind a vin ieftin iar tu-mi de parfum, aluneci cu groază în alt gând, că poate la
coceai turte pe plită și încercai zadarnic, s-o convingi întoarcere în Pașcani ai putea ușor să devii criminal,
să nu mai bea, într-o zi a început să urle că erau niște că-l vei aștepta pe Porcilescu în momentul când va
cai nechezând pe unul din pereții zugrăviți cu cercuri intra seara în scara blocului, ca să-i bagi iute un cuțit
mititele maro, ochii ei se roteau în cercuri, a venit în gâtlej, dar nu vei face asta, doar știi că-n copilărie,
Neculai Fulga și alți doi vecini și au legat-o, apoi tata când eu nu eram încă născut – mi-a povestit tata oda-
a dus-o la Socola, cercurile de fontă de pe plita ca- tă când am făcut rachiul – , îți acopereai capul cu o
sei noastre de pe deal mi-au adus aminte de turtele pernă ca să n-auzi țipetele porcului tăiat la Crăciun,
cu care m-ai hrănit în copilărie, Nela a revenit după oricum, încă doi ani, poate trei, și ceva se va mișca în
șase luni, șase luni am stat singuri, eu n-aveam decât țară, îți va spune preotul un pic mai târziu deși tu n-ai
un an, am mâncat amândoi turte, timp de șase luni nicio speranță acum, ai în mâna stângă tricoul boțit
de zile, m-am uitat câteva clipe la Nela chircită lângă cu iz de mucegai, încerci să-l miroși, să vezi dacă nu
sobă, moțăia mulțumită că băieții erau acasă, împre- cumva a mai păstrat o dâră de Yatagan, locotenentul
ună, de ani buni nu mai băuse, se retrăsese în lumea a apărut și el, e tânăr, l-au repartizat șef al miliției lo-
ei mistică, bocind când ne vedea împreună, dorind cale cu doar câteva luni în urmă, l-am cunoscut, m-a
să ne țină lângă ea pe vecie, neiertându-și păcatul de cunoscut, într-o zi, venise sus la dormitoarele munci-
a-și fi băut mințile uitând de copii, avea trupul chircit torilor să ancheteze o bătaie de la o partidă de poker
lângă sobă și te-am rugat să ai grijă de ea dacă mi se care se lăsase cu vărsare de sânge, din fericire nu mu-
întâmplă ceva, apoi am plănuit să mai așteptăm un rise nimeni, fusesem martor și i-am dat o declarație,
an și să trecem Dunărea în vară, ți-am promis Nu voi n-avea cu mult peste vârsta mea, poate 25 de ani, un
pleca singur, vom fi împreună, vom ajunge împreună băiat din Orșova la început de carieră, a vrut să știe
în Paris, tu tăceai, Acolo nu miroase a gunoi ceaușist, de ce-mi spune lumea Povestitorul iar eu i-am spus
am zis eu iar, Cu siguranță, ai zis tu la urmă, Miroase Pentru că nu știu să povestesc, și el a râs, a zis Iată o ex-
a Caron, am zis amândoi odată, și am izbucnit în râs, plicație logică, și a mai zis că data viitoare când cobor
Nela adormise lângă soba în care murea un lemn de în sat să-l caut la postul de miliție ca să mergem la
salcâm nepăsător la semnele tainice făcute de lampă bodegă la o sticlă de vin să spunem amândoi povești,

I
peste poza veche de familie agățată pe peretele rece, eu i-am mai spus Nu știu decât o poveste, una cu un ba-

R
tu în mijloc, tuns zero, în pantaloni scurți caraghioși, laur cu patru milioane de capete, dar e prea lungă, el a
cămașă albă și o cravată de pionier, lălâie, la stânga, râs iar, zgomotos, apoi a plecat, în orice caz, asta a fost

Ă
mama încruntată, te ține de mână, la dreapta, tata cu singura ocazie când am vorbit cu el, îl văd, tu tocmai
mine în brațe... te-ai apropiat de mine, el e în spatele tău, tu nu-l vezi

R
După câteva zile, am plecat spre valea Dunării dar eu îl văd, ciudat, acum pot vedea totul, devine
să lucrez la pădure, mi-ai dat o carte s-o iau cu mine, palid, se prăbușește, tu te întorci și te repezi la omul
un roman al unui scriitor columbian care-ți plăcuse prăbușit, tânăr, poate 25, nu a mai văzut niciodată O
mult, o carte despre singurătate, m-am urcat în tren și așa ceva, în trupul de pe masa improvizată din criptă,
M
am plecat cu singurătatea mea, tu ai rămas cu a ta. Nu în carnea intrată deja în putrefacție sunt șapte găuri
mai știu ce s-a întâmplat după aceea cu tine, nu ți-am lăsate de gloanțele trase de unul din cei doi soldați
E

mai scris, nu am vrut să te pun în primejdie, dar te din șalupa de frontieră, și, cum să-ți spun, frate drag,
văd acum și cred că te gândești la flaconul de parfum, sper că mă vei ierta, n-am vrut să-ți complic iar viața
M

încerci să pui ultimele fragmente de puzzle, ceva nu cu banda lui Porcilescu și cu partidul lor de papagali
înțelegi în toată povestea asta, iar eu, știi, degeaba mi- idioți, tu trebuie să rămâi să ai grijă de Nela, tata n-o
E

au zis Povestitorul, nu mă pricep să povestesc, ai râs mai duce mult cu cancerul, iar de când l-au dat afară
întotdeauna de mine și mi-ai spus că am un stil de a că nu și-a educat bine băieții, mai și bea de stinge, în
R

povesti numai bun de făcut borș, oricum mi-ai auzi deal la Pârpâleanu, iartă-mă că nu te-am așteptat cum

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 89
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

am promis, Gala mi-a scris că mă așteaptă la Belgrad, și pântecele îmi erau găurite. Pocnituri seci, repetate,
cred că e încă acolo acum, deci am coborât a doua zi BANG BANG BANG! Apoi nimic. Gloanțele trecu-
R I de Paști, am stat la o familie care mă mai găzduise cu seră probabil prin trupul meu, unul prin ficat, unul
un an în urmă când am venit să semnez contractul cu prin plămânul stâng, unul prin splină, apa murdară
mina, nu mi-am luat decât actele, câteva bulendre, și trecea acum și ea prin mine, ca printr-o strecurătoare.
R Ă

romanul lui Marquez pe care n-am apucat să-l citesc Pe șalupă, soldatul Munteanu din Sihlea, Vrancea și
până la capăt, m-am oprit din lectură acolo unde plo- soldatul Gabor din Cluj vorbeau românește, cel care
ile nu se mai opresc și aduc numai apă murdară, pes- trăsese încă mai țintea AKM-ul cu țeava fumegând
te tot în Macondo, cu o lună mai devreme avusesem în direcția cadavrului luat de un anafor și împins că-
O

un coșmar repetat, mi-era frică să nu mă înhațe iar tre malul sârbesc, Bă, Gabore, l-ai nimerit din prima,
vreun alt porc de securist pe la Orșova, așa că m-am L-am nimerit, dă-l în pizda mă-sii, Raportăm că l-a
M

hotărât brusc, i-am scris Galei o scrisoare, un mesaj luat anaforul la sârbi... fusese, așa cum mi-am închi-
înțeles numai de ea, trebuia să vină après la semaine de puit în ultimele clipe, o șalupă a pazei de frontieră ro-
M E

Paques là-bas, adică la Belgrad, sunt sigur că e undeva mânești. Mereu nepăsătoare, Dunărea mă purtă spre
într-un hotel în Dorčol, uitându-se la Dunăre, aștep- malul speranței, mă legănă tandru trei zile și trei nopți
tându-mă, Pourquoi ne vient-il plus, se îngrijorează, va în brațele unei sălcii plângătoare bătrâne.
aștepta încă o săptămână, apoi va reveni la Paris, îi va M-au găsit, grănicerii sârbi, m-au pus într-un
E

scrie vărului Ion dar el nu-i va răspunde imediat... fel de cutie-sicriu, ceva provizoriu, m-au dus la Orșo-
Zilele s-au scurs cu o viteză uluitoare. Hristos a va, împreună cu alte două cutii similare în care odih-
R

înviat, a doua zi de Paști am coborât în sat. Am petre- neau cadavrele altor doi flăcăi cam de-o seamă cu
cut noaptea citind despre singurătate și moarte. Spre mine, sârbii au lăsat cutiile și s-au întors în țara lor
ziuă, cam cu două ore înainte de a răsări soarele, am unde Gala mă aștepta cu dor, îngrijorată, poate încă
ieșit ușor din cameră. Era destul de cald pentru vre- mai așteaptă, se gândește că m-am răzgândit, nu înțe-
mea Paștelui. Îmi lăsasem pachetul cu haine în came- lege de ce nu are nicio veste de la mine, de ce nu am
ră, aveam pe mine doar un tricou gri și bluejeans. O ajuns încă, în timp ce la Orșova, un ofițer de grăniceri
pereche de teniși în picioare. Îmi asigurasem actele de telefonează la securitate, probabil la un porc securist
identitate într-o pungă de plastic, destul de mare pen- local, așa are ordin, porcul vine, scoate buletinul și
tru a strecura acolo tenișii, pantalonii și tricoul. Satul certificatul de naștere din pungă, scrie un proces ver-
era pustiu la ora aceea, oamenii dormeau liniștiți după bal, procedura, mă mută la morgă, un fel de medic
o zi de cozonaci și vin. Am ajuns repede lângă punctul legist vine să mă taie de-a lungul găurilor lăsate de
strategic pe care-l studiasem bine de câteva ori și pe gloanțe, si pe piept, și pe burtă, și pe spate, coase tă-
unde știam că mai trecuseră cu succes alții înaintea ieturile în viteză, apoi dă un telefon la Pașcani, Alo...
mea. M-am strecurat printre sălcii, am coborât lângă sunt căpitanul Vodă de la direcția Orșiova, vreau să vor-
mal. Nepăsătoare, Dunărea curgea către mare. M-am besc cu tov comandant Porcilescu, vorbește cu individul
dezbrăcat, mi-am îndesat tenișii, pantalonii și tricoul pe care tu nu-l vei tăia niciodată, deoarece când erai
în pungă, lângă acte, mi-am păstrat doar cureaua cu mic îți îngropai capul, cu urechi cu tot, într-o pernă
care mi-am încins mijlocul și am legat de curea punga ca să n-auzi porcul țipând la Crăciun, Alo... Tov Por-
pentru a-mi servi ca plutitor auxiliar. Am intrat în apă. cilescu? Vă salut... Alo... informația a fost precisă, l-au
Era murdară și rece, dar știam că pe timpul traversării surprins în mijlocul Dunării, guiță porcul din Orșova
aveam să mă încălzesc. Pe malul opus, la sârbi, se ză- la telefon Unde-i acum cadavrul respectivului? Grohăie
reau luminițe. Am început să înot ușor. Nepăsătoare, porcul din Pașcani, E într-o criptă a unui cimitir dîn
Dunărea își vedea de curgerea ei. Am înotat așa, cu satul Berzasca, cine vine pentru idăntificare să tragă la
ochii spre malul sârbesc, timp de câteva minute bune, cetățeanul T, sunt dă-ncredere, vă transmit adresa, guiță
cred că eram aproape de mijlocul fluviului, când am porcul din Orșova, Bun, o să anunțăm familia, mai
auzit motorul șalupei. Patrula de frontieră. M-au ză- grohăie porcul din Pașcani, în timp ce Gala, îngrijora-
rit. Cineva urlă ceva, nu am deslușit ce. Brusc, urletul tă, așteaptă într-un hotel din Piața Dorçol iar trupul
s-a oprit. În clipa următoare, am simțit cum pieptul meu se descompune pe o masă improvizată dintr-un

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


90 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

sat sărac de la Dunăre, are șapte găuri unite prin tă- apropiere, treci pe lângă casele în care lumea de-abia
ieturi și cusături grosolane care desenează pe cadavru s-a trezit, se aprind lumini, sunt toți gata de o nouă zi,
un tatuaj ca un fel de sârmă ghimpată, găuri și tăieturi ajungi la cimitir și dai de criptă, ușa e întredeschisă,
prin care mișună deja flămânde armate de viermi și intri, lacrimi sunt în ochii tăi, plângi și te uiți la punga
muște, Porcilescu mai așteaptă încă două-trei zile și mare de plastic unde locotenentul ți-a băgat actele,
sună la liceu, vorbește cu directorul care te cheamă în tricoul și perechea de bluejeans, le scoți, sunt boțite,
biroul lui, adoptă o culoare palidă, îți spune să fii tare cu iz de mucegai și brusc revezi flaconul gri de Caron
că are o veste tristă, trebuie să mergi să recunoști ca- Yatagan din valiză, cel pe care mi l-a adus Gala acum
davrul fratelui care se află într-o criptă dintr-un sat de trei veri, cel cu miros metafizic de moarte...
lângă Orșova, dar Gala nu știe nimic din toate astea, Locotenentul și-a revenit. Ieșiți afară din crip-
ea așteaptă în hotelul din Piața Dorçol, în timp ce tu tă. Îi semnezi actul de identificare. Tu să mă ierți,
ești în trenul rapid care va ajunge spre dimineață în frate, voi pleca în curând, te voi lăsa cu locotenentul
București, ești cutremurat și te uiți la lumea ciudată tânăr și cu preotul poet care tocmai a adus cele ne-
din compartiment, încerci să înțelegi de ce tocmai eu, cesare spălării trupului și un cearșaf, au sosit și doi
ieși pe culoarul pustiu te întrebi De ce el, Doamne, gropari cu sicriul, te vor ajuta să-mi cureți trupul de
cu ce-a greșit, strigi la geamul trenului care străbate viermi și muște, mă veți îmbrăca într-un costum adus
în noapte satele de pe Valea Siretului, dar degeaba, de locotenent, mă veți așeza cu grijă în sicriul de brad,
nimeni nu-ți răspunde, culoarul e gol iar dincolo de îmi veți încrucișa mâinile pe piept, la începutul după
geam e doar noapte neagră, dimineața e cețoasă când amiezii, mă veți duce la groapa săpată cu o zi înainte,
cobori în Gara de Nord, ai legătura imediat, ajungi locotenentul va purta crucea, o va așeza pe marginea
la Orșova pe la vremea amiezii, cauți un autobuz la gropii săpate undeva la marginea cimitirului, lângă un
autogară, ajungi în sat târziu, aproape de seară, și tragi stejar tânăr, e deja trecut de miezul zilei, preotul poet
la familia care m-a găzduit, o familie de treabă, te duc și-a pus veșmântul, groparii au bătut capacul în cuie,
în camera în care am petrecut ultima noapte, găsești au lăsat încet sicriul de brad în groapă, tu ai aruncat
flaconul de Yatagan în valiza rămasă acolo, ochii ți se un pumn de pământ peste sicriu, a început să plouă
umplu brusc de lacrimi, plângi cu hohote și te îneci, rar, sunteți toți cinci așezați în jurul gropii formând
femeia plânge și ea, Săracul, cum l-a chemat Dumnezeu colțurile unei stele căzută în miez de zi pe dealul unui
la el, așa tânăr..., bărbatul îți aduce un pahar cu apă, îl cimitir de pe valea Dunării, preotul a început să re-
bei repede, probabil ți-a dizolvat un calmant puternic, cite, are vocea înecată de lacrimi, Binecuvântat ești

I
îți spune că a comandat un sicriu de brad și o cruce Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale, groparii își

R
de stejar, sunt deja la cimitir, vei plăti după înmor- fac din când în când semnul crucii cheamă-mă, Mân-
mântare, vorbesc amândoi despre mine, tu-i asculți, tuitorul meu și mă mântuiește locotenentul și-a scos

Ă
te lași încet pe patul în care mi-am petrecut ultima o batistă din buzunarul pantalonilor și plânge cutre-
noapte de singurătate, continui să plângi și adormi murat, Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor

R
așa îmbrăcat... Când te trezești e trecut bine de miezul care părăsesc legea Ta, patru milioane de păcătoși, cel
nopții, prin geam vezi cerul înstelat de iunie, cu luna puțin alte zece milioane de înfricoșați care n-au în-
coborând ușor către dealurile opuse Dunării, privești cotro, Nedreptatea am urât și am disprețuit, preotul și O
bolta plină de taine și te gândești la moarte, la singu- locotenentul plâng, groparii își fac mereu cruce, plo-
M
rătatea lumii, îndelung, până se luminează, soarele-și uă, Odihnește-l pe robul tău Daniel și așază-l în rai,
aruncă lumina în geam și-n cameră, femeia cea blândă Dunărea nu curge spre rai, preotul îmi spune că voi fi
E

bate la ușa ta, îți aduce o farfurie cu două felii de pâi- izbăvit din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător,
ne de casă, două ochiuri și o cană de lapte fiert, tu-i nu mă voi teme de frica de noapte sau de molima
M

mulțumești, ea pleacă, încerci să mănânci dar nu poți ce bântuie întru amiază deoarece Dumnezeu va pune
înghiți mai mult de o jumătate de ou, ieși din casă în îngeri să mă păzească, voi păși peste aspidă și vasilisc,
E

strada pustie la ora aceea, un copil pe o bicicletă trece, voi călca peste balaur, s-o fi referind la balaurul cu
îi faci semn și-l întrebi unde-i cimitirul, îți arată și patru milioane de capete, Tată ceresc, fă-mă desăvârșit
R

te îndrepți cu pași nesiguri în direcția unui deal din și așa mă scoate din viața aceasta, lacrimile amestecân-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 91
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

du-se cu picăturile ploii de iunie, pământul a acoperit ea îl cunoscuse, fusese totuși atât de fericită în vara de
sicriul, groparii îl aruncă ritmic din lopețile ruginite neuitat, se revede acolo în spațiul sărac de nici două-
R I udate de ploaie, groapa se va umple în curând, Mă- zeci de metri pătrați, doar un pat cu o saltea ieftină pe
car de-ar fi așteptat încă doi-trei ani, murmură preotul care Dan tocmai o iubise, o masă de lemn vopsită-n
întrerupându-și slujba, nu-l înțeleg, adio, frate drag, albastru, un dulap cu trei rafturi pe care sunt așezate
R Ă

să nu-i spui Nelei c-am murit și că m-ai îngropat aici, trei farfurii și două pahare, un reșou, o chiuvetă din
spune-i c-am scăpat, că mi-oi fi găsit și eu un rost pe tablă, sprijinită de unul din pereții zugrăviți în cercuri
undeva prin lumea liberă, pe undeva pe la capătul castanii, deasupra chiuvetei un robinet din bronz pa-
pământului, că m-am însurat undeva prin Australia tinat, lângă ușa de la intrare, o draperie din celofan
O

sau prin America de Sud, și că mi-am șters urmele, marchează intrarea într-un spațiu adiacent prevăzut
o să bocească iar, cum o știi, dar măcar va păstra o cu un wc și un duș, doar ea și Daniel, două luni de
M

undă de speranță în trupul ei schilodit de nenoroc, vară, acolo în sărăcia lucie din garsonieră, patul unei
adio, povestitorul va pleca acum, la vale, spre mare, iubiri de păcat și, uneori, marea, luna, îl vede cum
M E

cu Dunărea nepăsătoare, ultima lopată de pământ se tocmai a ieșit de sub duș, apa i se scurge din părul cas-
abate peste groapă, Dunăre murdară, rotind amețitoa- taniu pe sprâncenele subțiri, încondeiate, ochii căprui
re bulboane de cerneală neagră și sânge, te las curgând o privesc surâzători, se-ntorc spre stânga și-l privesc
nepăsătoare, iar eu sunt gata, Tată, sunt gata să văd apoi pe fratele așezat pe unul din cele două scaune la
E

frumusețea negrăită a slavei Tale. Amin. masa de lemn, Salut, ai ajuns deci, ai găsit ușor casa?
Ai făcut cunoștință cu Gala? Alors, est-ce qu’on sort ce
R

* soir sur la falaise? are prosopul în jurul șoldurilor de-


Vineri 10 septembrie 1993, ora 18, Paris, Piața abia ieșite din adolescență, în jurul pântecelui supt pe
Operei. De câteva zile, toamna a început să coloreze-n care ea îl sărutase cu patimă, câteva minute mai devre-
galben vârfurile frunzelor platanilor ce străjuiesc plic- me Oui, mon amour, on sort ... se ridică de la masă, o
tisiți, ici și colo, bulevardul Capucinilor. Seară blândă. îmbrățișează, Bonjour, Gala, t’as pas beaucoup changé,
O femeie brunetă între două vârste, de statură mij- îi spune el, Je m’appelle Marie, tu sais très bien, Con-
locie, îmbrăcată într-un pardesiu cenușiu peste care stantin... Si, je vieillis, t’es vraiment gentil, mais je vais
valsează o eșarfă lungă de mătase, culoarea sângelui bientôt toucher la quarantaine răspunde ea, se așază pe
coagulat, înfășurată-n jurul gâtului, coboară din auto- scaunul din partea opusă lui, vine chelnerul, Un verre
buzul 52, traversează grăbită bulevardul, se îndreaptă d’eau, s’il vous plaît, el o privește intens, vrea s-o între-
către una din mesele rotunde protejate de umbrele be, ea se simte jenată, presimte întrebarea, încearcă
alb-verzi. Cu o zi înainte, el i-a telefonat, a surprins-o, s-o ocolească, ori măcar s-o amâne, Pourquoi es-tu à
a pus-o pe gânduri, qu’est ce qu’il veut, sept ans déjà… Paris? el nu răspunde imediat, soarbe ultima înghiți-
I-a explicat lui Christian că trebuie să-l vadă, să pună tură de cafea, îi povestește pe scurt că de fapt a fost un
punct poveștii, Fais gaffe... i-a spus bărbatul cu părul voiaj oferit de un prieten pictor pe care-l ajutase cu o
creț argintiu și ochi de pasăre de pradă, dar ea l-a li- expoziție la Grenoble cu un an înainte, deci au vizitat
niștit, T’inquiètes, je vais me débrouiller, și-au dat în- împreună Parisul, chelnerul aduce un pahar cu apă, el
tâlnire la Café de la Paix. L-a zărit din stație, are o continuă povestea voiajului, fuseseră găzduiți de fami-
ceașcă în mâna stângă pe care o tot mângâie, așteaptă. lia unui pastor din Saint-Maur Créteil, a vrut s-o mai
O vede și el. Bonjour, Constantin... se cunoscuseră în vadă odată, Pourquoi? să-i povestească despre ziua în-
vara lui 83, el venise să-și viziteze fratele care tocmai mormântării, despre locul din cimitir unde e îngropat
terminase liceul de marină, a bătut la ușă într-o seară, Dan, acum nu mai erau pericole, ar fi putut călători la
ea era în pat, Dan intrase sub duș, și-a pus halatul și Berzasca cu ocazia primului drum în România, Ion îi
i-a deschis, Bonsoir, je suis Constantin, le frère de Da- dăduse numărul de telefon, ea îl întrerupe, Comment
niel, l-a invitat în garsoniera închiriată într-o mahala pourrais-je t’aider? est-ce que t’as l’intention de rester en
din Constanța, Enchantée, je m’appelle Marie, entrez, France? Dumnezeule, înțelege brusc! ea crede că de
Daniel plătea chiria cu bacșișuri primite la un restau- fapt scopul întâlnirii e s-o agațe ca s-o folosească pen-
rant din Eforie unde lucra ca ospătar sezonier și unde tru depunerea unui dosar de imigrare! Râde nervos,

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


92 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fals, Pas du tout... t’as mal compris, j’ai seulement voulu qu’une folie que je regrette beaucoup. J’ai tout raconté à
te poser une question, une question simple, rien d’autre... Christian, il me l’a depuis longtemps pardonnée… Et, de
o privește în ochi, ea e din ce în ce mai neliniștită Qu- toute façon, Daniel était beaucoup plus jeune que moi.
elle question? O privește îndelung, ea nu s-a atins încă Vraiment désolée, Constantin. Adieu et bonne chance
de paharul cu apă, se uită la un cuplu care se așază la dans tes projets! Se ridică, se strecoară cu grijă printre
o masă alăturată, Café de la Paix a-nceput să se anime, celelalte mese și o ia la pas spre pasajul pietonal, tra-
parizienii tocmai au terminat săptămâna de lucru, versând piața în direcția metroului dispărând într-un
Combien de jours es-tu restée à Belgrade?... vădit sur- grup de siluete mișcătoare.
prinsă, cu ochii larg deschiși, femeia răspunde rapid Gânditor, el mai rămâne un timp, privind linii-
Mais je ne suis jamais allée à Belgrade! Pourquoi aller à le ciudate lăsate de cafea în ceașcă. La un moment dat,
Belgrade? el are un zâmbet amar, îi spune cu voce ama- chelnerul va veni cu nota de plată, Cinq francs, mon-
ră, aproape șoptit, Laisse… je me suis trompé… Est-ce sieur, îi va plăti, apoi se va ridica și va ieși în bulevard,
que tu l’as aimé? Femeia își privește ceasul, se ridică de se va îndrepta spre Haussmann, trist, singur, străin în
la masă, Désolée, Constantin. Je dois revenir à la mai- orașul iubirii, un oraș care, toamna, emană miros me-
son. Non, je ne l’ai jamais aimé, ton petit frère. J’étais tafizic de moarte, va coti imediat pe Rue du Helder,
mariée, je le suis toujours. J’aime mon mari. Ce ne fut și se va opri câteva clipe în fața vitrinei unui magazin
de parfumuri. Dintr-un colț al vitrinei, îi va surâde,
baudelairian, un flacon de Caron Yatagan, parcă în-
trebându-l, complice: Hé, salut frérot, tout va bien?

I
R
Ă
R
O
M
E
M
E
R

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 93
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

L I RI CE Lena CHILARI creierul meu stă să explodeze

sechelele ne definesc ființa creierul meu stă să explodeze 


                                  dannei  pentru că 
într-un corp încurajat  creierul meu nu e făcut 
de infantă  să gândească 
îmi scuip plămânii și îmi tai ombilicul  pântecul meu e făcut să poarte 
din jurul gâtului.  homunculi 
răstălmăcesc noapte de noapte ochii mei sunt făcuți să plângă
înfruntări și încăierări de tauri cu ochi roșii  la ceapa pentru zamă 
unde foștii sunt îngropați și scuipați  iar limba mea e făcută 
cu flegmă și țărână.  să stea intactă 
atunci când îmi vorbești 
poziția fetusului  dinții albi sunt un bonus 
mă privează  așa că nu am voie 
de umanitate și-mi oferă candoare.  c a f e a ț i g ă r i s e x o r a l 
sau să nu fiu mai mult decât 
sunt liberă și mă iert  a m f o s t f ă c u t ă s ă f i u 
pentru o mamă ce devorează  Tu mă validezi 
bomboane dintr-o pungă transparentă  Tu decizi cum să mă tratezi 
și trebuie tratată ca atare.  Tu mă sugi și mă muști 
iar eu 
sunt liberă și mă iert           îți zâmbesc 
pentru brațul gras al mamei care mi-a acoperit fața  și aștept să mă duc în bucătărie 
m-a strâns de craniu  să-ți servesc pe rând 
și care trebuie tratat ca atare.  câte o părticică din mine 
iar apoi să mă trântesc cu capul 
veniți să mă vedeți cum trăiesc întru voi  de pereți 
și prin voi și iertat să-mi fie că am mers ca să scap în sfârșit și pentru totdeauna
înainte fără să mă uit în urmă  de creier 
nici măcar 
o ultimă dată. 

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


94 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

și să-l las să probeze pantofiorul european 


neștiind 
de opinca destrămată și de talpa bătătorită a
fatmir e frumos și tânăr 
strămoșilor mei 
are 20 de ani și toată 
pe care o port sub ghetele verzi vans la reducere
viața-nainte 
fatmir mă sărută și mă lasă să uit toate supărările 
el locuiește într-o insulă
acul de albină-mamă goliathă
turistică 
de la călcâiul lui ahile 
unde nemții vin să se-ndoape cu prăjituri glazurate
nici nu mă mai mănâncă 
fatmir vine la masa 
nici nu mă mai ustură 
noastră 
fatmir se uită atât de pur la mine 
și-ndrăznește să se 
iar în ochii lui pot citi ecourile tari
uite-n ochii mei și 
de nemți îndopați și de moldoveni impostori
să-mi spună că-s frumoasă
/adă lena rosé
noi moldovenii îi citim numele 
/adă lenuța și niște bere și maturizează-te naibii
și-l credem caraghios 
odată
dar harnic 
/adă fatmir rosé
/adă fatmir și niște bere 
fatmir mă observă cum 
îmi șterg colțurile gurii  unghia roasă arată caraghios 
mă caută și-mi cere numărul de telefon  mâncarea este pregătită 
iar eu i-l ofer  iar coșul stors 
știu că e tânăr și că e frumos  de puroi 
și mă bucur ca o fată mare de 25 de ani ce sunt  sunt invizibilă
fatmir lucrează cu 3 € pe oră  o femeie de serviciu 
și visează să plece  sclava patriarhatului hidos 
într-o țară  – am avortat un bastard care nu este al meu 
ce plătește mai mult  iar scrisul nici măcar nu este pentru mine
pentru hărnicie  un deliciu
fatmir se uită la mine cu speranță 
vrea să-l salvez
crede că dacă sunt îmbrăcată în alb și am ohii senini 
atunci sunt 
înstărită
fatmir nu știe că insula lui 
e răschită și dospită de praf&gunoi&case părăsite
ca moldova mea 
E
fatmir nu știe că tocmai am fost înjosită de un poet
moldovean și cel mai rău este că 
C

mi-a plăcut 
că doar suntem învățate să orgasmăm la
I

înjosiri&umilințe&bătăi&sute de flori a doua zi 


- ce drăguță ești când ești vânătă și plânsă
R

fatmir se poartă așa 


I

de frumos 
în speranța să-i dau 
L

un sărut
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 95
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E
L I R I C Elena BĂLĂȘANU nu mai înţeleg nimic din viaţa asta

deschideam gura și luam înghițituri


mici de lumină în liniște.
Dimineţile erau frumoase și triste
ca un fluture orb
ce ți se așază în palmă.

VI.
Dragă a.
IV. Nu trece zi fără să mă gândesc la tine.
Îți spun sincer, orașul acesta este prea mic
Sunt o femeie neputincioasă pentru amândouă.
și mă urăsc pentru asta. Azi am trecut pe lângă bancomatul de la BRD,
Sunt o femeie sfâșiată unde ți-a auzit inima bătând cu putere
și mă urăsc pentru asta. și m-am oprit.
Florile nu se îmbracă niciodată Genele tale tăiau aerul, o fetiță alerga
în negru. în parcul de lângă.
Am văzut femei
cărora le cresc flori în păr
peste noapte.
Am văzut femei amăgite.
Am văzut femei care IX.
s-au pierdut.
Azi îmi mănânc pâinea prăjită Nu sunt pregătită să îl pierd.
cu miere și unt, Mi-am imaginat sfârșitul nostru de atâtea ori.
îmi beau ceaiul de fructe
și nu simt nimic. Îl privesc în timp ce îmi beau
paharul cu apă, îl conduc până la ușă.

Azi e cu patru grade mai rece ca ieri


V. ar fi bine să pui ceva pe tine.
În curând toamna o să strige la noi,
Când am crezut că l-am pierdut, o să-și scuture frunzele,
soarele s-a închis în mine. nu o să mai rămână decât liniștea.
Seara îl priveam cum adoarme,
îmi puneam capul pe pieptul lui Iese să ia o gură de aer cum se plimba serile.
și îmi imaginam că suntem în alt loc. Te-a întâlnit din întâmplare,
Dimineața mă trezeam devreme, ați vorbit despre noi.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


96 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nu mai înțeleg nimic din viața asta

toate lucrurile în care am crezut  și cum să nu plâng mă întreb 


s-au scurs ușor printre degete ce naiba caut eu aici 
sunt genul domestic doar femeile adevărate au tăria
părăsesc perimetrul cu greu să nu se gândească la nimic
acum ridic lingurița în timp ce își duc lingurița la gură
și mănânc din prăjitura de ieri în timp ce își savurează
o aud pe Cecilia  amestecul dulce-acrișor
vrea să-i cânt ceva
înainte de culcare 

E
C
I
R
I
L

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 97
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

P RO FI L Gheorghe SIMON Nicolae Panaite. Vestire a luminii interioare


şi cunoaştere poetică a Logosului divin

C el care am fost/ Cel care sunt. Neîntreruptă


e clipa trăirii, pe muchia subţire dintre viaţă
şi moarte, dintre atunci şi acum, locuind într-un spaţiu
pierdut emoţia, s-a înstrăinat de iubire atât de mult, în-
cât triumful ei e doar asupra sufletelor, unul cum nu se
poate mai distrugător, mai ispititor, mai atrăgător: timpul
care devine timp, şi, într-un timp care creşte şi descreşte şi orele fiara şi le ascute/ ca pe nişte spade oculte/ participă
tensionat, distorsionat, până la pierderea oricăror repere. la orice vânătoare/ de pe un munte pe alt munte/ pe arşiţă
A fi muritor pentru poet e o tânguire duioasă, o eliberare şi pe răcoare/ căutând bulversând şi/ vânzând/ suflete altor
din detenţie şi din penitenţă. Nicolae Panaite e fiul iu- suflete. Am putea crede că e moartea, eliberatoare, dar
birii şi al jertfei. Nu are la îndemână decât vorbe şi semne ea e Ademenirea, Pierzania, Destrămarea, cu mult mai
vorbitoare. Nu-i răspunde nimeni la chemare. Iisus al său gravă şi neiertătoare: având dulci şi disimulate ispite/ în
e crucificare. Momentul crucial şi clipa crucificării coin- miezul lor a căzut o rouă/ în care văd chipul meu/ înotând
cid prin triumful luminii interioare, prin eliberare din cu imagini ale pierderii.
detenţia solitudinii, din captivitatea acerbă a încercuirii, Vuirea şi adierea. Eradicarea vorbelor şi cumin-
prin cea mai la îndemână şi mai scurtă cale, calea poetică ţirea verbelor au ca efect o mai grabnică elucidare a stă-
a discernerii între Chip şi Aparenţă, între Înfăţişare, ca rilor şi a trăirilor, pe marginea abisului vieţii, cu verdele
întruchipare a Duhului şi între Înfierea duhovnicească a ei copleşitor, cu izbucniri de seve ascunse, cu energii ne-
iubirii părinteşti. Pe când timp era şi timp nu mai e: sunt bănuite, toate spre o mai dreaptă şi înţeleaptă vieţuire
zile când totul din juru-mi/ pare că nu există/ şi că nicioda- în spaţiul alb al tăcerii şi sub tăişul verde al iubirii fără
tă nu ar fi existat/ şi cugetarea se aseamănă cu fiinţe cereşti/ moarte.
cărora li s-au desprins aripile// când sufletele ies deasupra În toate poemele apare Ea, întruchipare a iubi-
acoperişurilor// când oamenii se aseamănă cu nişte/ ciuturi rii, cu multiple chipuri şi identităţi pierdute. Când, din
pline de timp ce urcă şi coboară din/ Dumnezeu. Personaj devine Persoană, Fragola, ea e la fel de evazivă,
Dinamic şi semeţ, înzestrat cu un acut simţ al cu bruşte schimbări, metamorfoze cereşti, fie pe crugul
perceperii celor sensibile, al spaţiului alb dintre cuvinte, luminii şi al nemuririi, fie în văzduhul imponderabil al
Nicolae Panaite e poetul discernerii între ceea ce i se arată fanteziei. Din obscure locuri ea îşi face apariţia când te
ca înfăţişare şi între semne vorbitoare, alcătuiri lăuntrice aştepţi mai puţin şi te îndeamnă să nu te răzbuni pe efe-
de tăceri asurzitoare. Orice ar atinge cu privirea se des- mera ei apariţie. Ea poate fi şi poezia şi iubita imaginară
tramă brusc şi o altă împletire, în acord cu lăuntricu-i cărora nu li se desluşeşte chipul, până ce mâna scriitoare
înfiorat, se ţese pe dedesubt cu fire fine, subtile: fiara şi nu le va dezvălui taina ascunsă, chipul unic: Poemului ce
când tace/ gândurile-i sunt la parce/ cu fitile şi urzeli de vine/ încă nu-i cunosc înfăţişarea,/ i-am auzit doar vuietul,/
toate culorile/ cu noduri semne şi suspine/ râvnind să cla- asemănător unui viscol/ asemănător unei adieri.// Aşadar, îl
tine chiar şi Sfânta Treime. Fiara lui Nicolae Panaite, mai aştept/ până va clipi din ochi.
din poemul cu acelaşi nume, publicat recent în revista De la Norul de marmură (Cartea Româneas-
„Apostrof”, ne aminteşte de Mistreţul cu colţi de argint că, 1981) până la Ziua verde (Junimea, 2019), poezia
al lui Doinaş şi de Leoaica lui Nichita Stănescu. Fiara lui Nicolae Panaite avea să treacă prin vămile de foc ale
e ademenirea, oglindirea şi răsfrângerea chipului într-o iluminării interioare, prin Chipul restaurat al clipirii
clipă de uimitoare revelaţie. Fiara e ca o vânătoare, unde iniţiale, al transparenţei şi al pregnantei iniţieri în arta
aţintirea privirii şi cătarea prăzii e de fapt ţintuirea, în- cunoaşterii, cu o iscusită citire a semnelor şi a înfăţişări-
lemnirea, pustiirea, poetul e le chasseur chassé, vânătorul lor, cu o aprigă şi neaşteptată revelaţie a Cuvântului, în
vânat, de iluzii, de iluzionări: fiara e iscusită şi în artă/ ştie toată splendoarea şi arderea de tot a zidirii, a vieţuirii şi a
să îmbie să excite/ să doară să împartă// până se iveşte un încununării jertfei, printr-o excelentă rostire poetică, ves-
sălaş/ pentru izvor de mare moartă. titoare de noi şi cuceritoare tărâmuri: înscrisuri înverzite
Fiara e dihania fără chip, fiara melancolică din dau peste mine buzna/ fiinţele-nvierii pasc ramurile lor/
poemele lui Aurel Dumitraşcu. Ea şi-a tocit simţirea, şi-a e suferinţă-n irişi şi se aude timpul/ umblând la încheituri

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


98 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

şi nu mai pot să mor// uimirea şi spaima/ ca nşte liane/ nire şi făgăduire, în faţa ispitirilor formale şi artificiale.
te învăluie te pătrund// fiinţa lăuntrului iese din aburii Nicolae Panaite e neasemuit prin eradicarea amăgirilor
fierbinţi/ ai detenţiei/ ca o fiară flămândă logosul/ muşcă şi seducătoarelor epitete care se ofilesc repede în faţa or-
din ea. (Semnele şi Înfăţişarea, 1995) De la aceste ru- bitoarelor lumini interioare. Numai poetul, orbit de lu-
peri şi sfâşieri interioare, poezia avea să fie calea eliberării, mină fiind, vede totul. Figurile de stil, tropii, în general,
până la Ziua verde (2019), prin desluşiri şi limpeziri, aproape că lipsesc, fără a fi neglijate, întâietate având în-
prin defilee şi adâncimi, cu foşnete tăcute, cu respirări şi truchipările epifanice, prin transparenţe şi elucidări, prin
germinări înnoite. Alterările şi măcinările, surprinse de dislocări din haosul entropic al indeterminării. Arta sa
duhul dimineţii, vor înceta şi se vor ordona, se vor cu- poetică presupune o cunoaştere primară, princiară, de la
minţi în matca princiară a Logosului: cuvintele precum primul fir de iarbă până la ultima rază spre asfinţire, de
albinele lucrătoare vor alcătui un fagure/ prin hexagoanele la germinare şi până la coacere, de la ograda părintească
lui/ îmi voi cunoaşte bătăile inimii/ şi mersul pe ape// scriu până la schitul monahiilor de la Agapia Veche, de la calea
pe o limbă de clopot/ acest poem/ cu o cerneală a spaimelor. eminesciană, tainică, poetică, noetică, în care toate vor-
Ieşirea din captivitate şi din singurătate e o încerca- besc şi îşi vorbesc într-un nou alfabet, cu un lexic înnoit
re de subminare a aparenţelor, de surpare a vorbelor goale, şi o sintaxă încă în urzire şi compunere continuă, într-un
înşelătoare, şi de ridicare la putere a verbelor galante, de în- ritm susţinut, fără întrerupere.
vestire a luminii interioare cu virtuţi gnomice, prin emer- Excelentă, arta sa poetică e una a dezvăluirii şi a
genţa subită a noimelor, înlesnind o cunoaştere primară, desluşirii chipului interior, al trezirii din uimire, al tre-
elementară, firească, pănă la miezul cocerii seminţelor, în săririi în faţa intevitabilei cunoaşteri, prin împletiri şi
tot largul necuprinderii, al depăşirii limitelor, în aşteptarea urzeli, prin nebănuite asocieri, între ceea ce ne e dat să
izbucnirii zorilor şi a firului de iarbă înrourat. vedem şi între ascunderea subită a ceea ce cu o clipă mai
Nimic strident sau fals, nimic artificial, poemele înainte ni se arătase ca o minune.
sunt trepte spre o mai firească trăire. Nicolae Panaite e Trezvia lui Olah şi imponderabila Fragola.
poetul trăirii, al trezviei fascinante, al agoniei şi al ascezei, Treimica revelaţie din Înfăţişările Fragolei, ascensiunea ei
prin cuvinte vii, mântuitoare. Arta sa poetică e o con- în văzduhul diafan al levitării pune în primejdie privi-
tinuă eliberare de sub tutela tăcerii şi de sub carapacea rea şi auzul, până la pierderea de sine şi uitarea numelui,
muţeniei În timp ce scrie, auzim foşnetul literelor pe hâr- într-un limbaj coregrafic şi într-un ritm urmuzian, cu
tie, îl vedem cum tresare, în contemplare şi grabnică scri- uimiri şi vorbe nerostite, întrucât orice cuvânt emis com-
ere, şi cum toate îl însoţesc pe tărâmul mirific al umirii; plezent, ar fi dus totul la deziluzie şi destrămare, precum la
iniţiere continuă în taina semnelor, revelaţie a Chipului o urzeală neterminată din care o mână nevăzută ar trage
cu înfăţişări multiple. Mai mult decât scriere, prin actul un fir. Ordinea cosmică şi simetria unor gesturi coinci-
cunoaşterii, toate semnele sunt o vestire şi o înnoire a dente au pregnanţa unei atât de grabnice transfigurări,
luminii, până la cea dintâi rază a dimineţii. încât nici verbele sprintene nu o pot surprinde în clipa
Dimineaţa e momentul fericirii de a se regăsi, de emergentă şi urgentă, într-un vertij uluitor, era parcă un
a clipi, de a citi cu ochiul interior ceea ce cu o seară îna- fel de zbor premergător polenizării. Atingeri şi stingeri, ce-
inte i se păruse că amurgise, într-un asfinţit apoteotic şi ruri şi cercuri, înrodiri şi înrudiri sunt urzeli şi împletiri
pentru totdeauna. În felul acesta, al uimirii în faţa vieţii, ale unui duh iniţiatic, care le susţine şi le poate ascunde
toate cuvintele se surpă, se topesc pe o rază a slăvirii crea- de primejdia vederii pământene. În toate poemele lui
ţiei. Nu atât vorba deşartă, nu doar cuvintele pernicioase, Nicolae Panaite întâlnim o prezenţă discretă, o apariţie L
nu numai verbele călătoare, aflate în lucrare ziditoare, cât fugară, o rază răsfrântă în fiecare cuvânt, ca o adiere sau
adverbele, preajma şi însoţirea în primejdia rostirii: dede- ca un viscol, pe timp de secetă, ca o picătură de rouă, ca
I

subt şi desupra, înăuntru şi în afară, sub şi supra. Aşa i se o arcă plutitoare pe valurile primejdioase ale cunoaşterii,
F

arată poetului lumina, ca un poem care intră pe fereastră, ea, poezia, moartea, iubirea, treimică şi lăuntrică revelaţie
ca neaşteptată vestire, lăuntric revelată. a creaţiei, dând un sens vieţii şi urmându-i chemarea,
R O

Poet al energiilor necreate, cereşti, şi al puterilor spre eliberare din strâmtoarea cuvintelor, din încercuiri
pământene, solar şi stelar, sfielnic şi sofianic, Nicolae Pa- viclene, spre a birui, dincolo de timp, trecând vămile
naite cultivă arta poetică în vederea unei mai cucernice pustiei, cum ne îndeamnă poetul Nicolae Panaite de a fi
şi cuceritoare viziuni asupra vieţii, al vieţuirii şi neprecu- prezenţi şi atenţi, de a nu ne lăsa furaţi de aparenţe şi de
P

peţirii darului lui Dumnezeu, darul vieţii, ca precumpă- ademeniri fictive.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 99
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

C ARNETE CRI TI C E Valeria MANTA TĂICUŢU Poveşti de pe tărâmul catalan

N -am fost niciodată prin locurile în jurul că-


rora se țes „poveștile de călătorie” ale Doinei
Cernica, dar, publicându-le de-a lungul anilor în revista
ce memoria afectivă stochează, asamblează și vivifică in-
formații mai vechi și mai noi și, mai ales, ecourile pașilor
pierduți prin lumea poveștilor; vizita la Acvariu și balenele
„Spații culturale”, am ajuns să le cunosc, emoțional și poe- îi permit autoarei evocări tulburătoare ale unor evadări în
tic, ca oricare alt cititor sedus de magia evaziunilor livrești imaginarul propriei copilării, când era fascinată de Pinoc-
în timp și spațiu, aproape la fel de bine ca povestitoarea/ chio din basmul lui Collodi ori de Nautilus din „20000
călătoarea. S-a întâmplat să fie așa pentru că scriitoarea su- de leghe sub mări”, dar îi oferă și prilejul de a pomeni de
ceveană nu se încadrează în tiparul după care pare croit oamenii „de acasă”, de savanții/ cercetătorii de talia acade-
turistul convențional; ea nu colecționează doar informa- micianului Mihai Băcescu, oceanolog grație căruia Mu-
ții și suveniruri, ci transformă orice călătorie în aventură zeul Apelor din Fălticeni poate rivaliza cu alte muzee de
spirituală. Poate de aceea paginile care descriu parcurile, profil din lume.
muzeele, reperele culturale din majoritatea țărilor europe- Călătoria devine, ca în basme, una inițiatică, etape-
ne emoționează, conving și hrănesc acea sete de cunoaștere le ei ajutând și la formare, și la înălțare spirituală: formare
care nu se limitează la suprafața comercială a lucrurilor, ci pentru nepoți, căci Doina Cernica nu pleacă singură pe
pătrunde în interiorul lor, în căutare de sens/ semnificație. cale, înălțare sufletească pentru sine, căci niciodată nu ter-
Cele câteva zile de excursie la Barcelona, consem- mini de învățat și de admirat rosturile și frumusețile lumii.
nate în volumul „Hänsel și Gretel în Pădurea Luminoasă”, Este remarcabil modul în care, vizitând, de exemplu, Pă-
pornesc de la evocarea lui Cristofor Columb, dar nu în durea luminoasă din Parcul Güell, călătoarea/povestitoa-
maniera didactică a manualelor de istorie/geografie ori a rea intră în universul pur al celor mici, amintindu-și de
pliantelor publicitare; în paginile scrise de Doina Cernica, propriile spaime, dar și de fascinația produsă de „lectura
orice amănunt capătă lirism și încărcătură culturală, de la înspăimântătorului basm al fraților Grimm”. Compo-
porumbeii de pe terasa hotelului Cantón până la semnul zițiile pline de fantezie ale lui Gaudi se împacă bine, în
heraldic al spiței Columb, „trei hulubi de argint sub cân- „capitala poveștilor”, cu puterile magice ale personajelor
tarul dreptății, sprijiniți de deviza: Fides, spes, caritas”, de fantastice: „Bucăți de ceramică, de sticlă sparte și reunite
la culoarea cerului ori a mării, până la ferăstruicile din co- în amețitoare mozaicuri, pardosind făpturi și construc-
lumna înălțată în amintirea navigatorului, mai ales ultima, ții, plăsmuind arbori și animale, trencadis, în catalană,
care „pare acoperită cu aripi de porumbel”. Informațiile este tehnica inventată și adusă la apogeu de Gaudi, semn
de strictă specialitate sunt armonizate cu bagajul cultural distinctiv al creațiilor sale, minunat colorate, întotdeauna
uriaș al povestitoarei, cu amintirile și cu lecturile ei, rea- scânteietoare” (pag. 74).
lizându-se, astfel, un dialog al unor arii de cultură înde- Cartea Doinei Cernica poate fi considerată, deopo-
părtate geografic, dar apropiate ca mentalitate științifică și trivă, și jurnal, și memorii de călătorie, și demers artistic, fi-
artistică. F. Aderca, E. Lovinescu sau G. Călinescu, poate indcă, prin stil și scriere, se confundă cu un roman de aven-
și romancierul Radu Tudoran devin punți de legătură în- turi cu fir narativ, descrieri ample și locuri transformate în
tre două universuri culturale datorită faptului că povesti- personaje, iar prin bogăția referințelor și a informațiilor din
toarea/ călătoarea Doina Cernica știe să se folosească de toate domeniile (știință, artă, arhitectură, istorie, geografie
experiențele ei de lectură și de călătoriile anterioare pentru ș.a.) surclasează ghidurile consacrate. „Culoarea locală” nu
a înțelege și descrie lumea. este realizată prin aglomerare ternă de informații, nici prin
De la „monumentul cu măreția leilor îmblânzită căutarea anecdoticului, ci printr-o eleganță a documentării
de copii”, de la expozițiile Picasso ori cele mai accesibile, și a tehnicilor comparatiste care sugerează că nu avem de-a
înșirate pe trotuare, „în lumina și respirația mării”, până la face cu unul dintre milioanele de turiști ai planetei, ci cu o
reperele din „spațiul fostei lumi pescărești a Barcelonei”, scriitoare capabilă să șteargă granița dintre specii.
privirea se bucură de peisaje încântătoare, de largi deschi- (Doina Cernica, „Hänsel și Gretel în Pădurea Lu-
deri, de momente de respiro, de amuzament, în vreme minoasă”, Ed. Mușatinii, Suceava, 2020)

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


100 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Theodor George Calcan, Mihai BOTEZ


herald statornic al Poeziei

B ăcăuanul (prin adopție) Th.-G. Calcan,


poet impenitent și spirit cultural de largă
respirație, s-a născut acum 70 de ani la Târgu-Neamț.
deosebite la matematici, la șah sau la desen. Rectitu-
dinea cu care a înaintat pe propria-i cale întru Poe-
zie, al cărei stegar i-a fluturat mereu și cu neștirbită
Este unul dintre fondatorii reprezentativi ai Școlii de onoare drapelul vreme de jumătate de veac, fac din
Poezie Modernă din acea localitate, nume cu rezonan- „incoruptibilul George” un adevărat emul pe tărâmul
ță culturală încă dinainte de Revoluția din Decem- poetic al intransigentului revoluționar Robespierre.
brie ‚89. Festivalurile anuale de poezie, cu participare Cititor împătimit de literatură din toate epocile și de
dinspre toate fruntariile țării, cu premieri și colocvii pe toate meridianele, profesând credință nestrămutată
de înaltă ținută, patronate de corifei ai criticii și li- în „Biblia Shakespeare”, ar fi putut să-și încropească
teraturii de la acea vreme au ținut cu brio capul de un viatic onorabil din meseria de profesor de litera-
afiș al manifestărilor creatoare în acele timpuri, în tură sau științe umaniste, însă a fost convins de pilda
care bântuiau cenzura și controlul politic castrator de unei demnități magnificată de illustrissimul Borges,
elanuri personale genuine. Dar cu toate astea, glasuri aceea de bibliotecar. Nu știu dacă biblioteca va fi fost
poetice proaspete și novatoare s-au făcut nu doar au- trăită de poetul Calcan sau doar imaginată borgesian
zite, ci și ascultate, iar producțiile literare ale unor A. ca un „paradis”, dar bănuiesc că intuiția sa nu a dat

E
Dumitrașcu, Th.-G. Calcan, D. Corbu, R. Florescu, greș, și nu doar pe plan profesional. A lovit cu aceas-
N. Sava, Maria Anegroae etc. și-au făcut loc în revis- tă piatră aruncată, cum zic francezii, două ținte: și-a

C
te literare și apoi în planurile editoriale ale colecții- desfășurat existența zilnică în raiul bibliofililor, dând
lor de poezie și volume personale. Astăzi, majoritatea curs pasiunii sale de cititor incurabil și a agonisit tot-

I
debutanților promițători de atunci (pentru că unii, odată și liniștea necesară nu doar lecturii confraților
din păcate, s-au stins biologic prematur) sunt nume ci și răgazul calm pentru decantarea propriilor scrieri.

T
consacrate în literatură, membri ai USR, figuri de Devoțiunea sa întru slujirea Poeziei este una rar în-

I
proră ale postmodernismului poetic românesc. S-a tâlnită; dovadă este nu doar coabitarea gen simbioză
demonstrat astfel – a câta oară de la Hristos încoa- dintre scriitor și opera sa, una indefectibilă și organic

R
ce? – că provincia este doar etimologic „locul celor manifestată, ci și calitatea scriiturii sale, una extrem de
învinși”, iar în fapt că și „piatra nesocotită o vreme de elaborată și armonios calibrată. Poetul nu e unul in-

C
zidari poate ajunge în capul unghiului”. Dacă pentru tempestiv sau ahtiat după delirul inspirației fulguran-
unii dintre poeții amintiți afilierea la amintita Școa- te, ci un procesator de imagini cu îngrijire studiate,
lă a constituit oportunitatea sine qua non a afirmării atent cizelate și apoi inserate cu migala unui bijutier

T E
individuale ulterioare, înclin să cred că pentru adoles- în montura personalizată a versurilor și secvențelor
centul de atunci, cvasi cunoscut sub numele familiar poematice. Astfel procedând, cu paciență de țestoasă
de „George poetul”, iar mai târziu doar de Calcan, longevivă, volumele sale sunt rare, semn că omul este
înmugurirea și apoi înflorirea sub ramul metaforelor un ins răbdător, un artizan laborios, care știe că graba
E

ar fi dat oricum roade sub orice climat socio-politic, de a produce „la foc automat” poate rata în proporții
oricât de vitreg și inospitalier. Prea era năvalnică seva alarmante țintele învederate. Nu e vizitat de obsesia
N

ce-i anima ființa, prea puternic crezul în steaua lui de cantității, nu are mistica formulelor de tipul „anul și
poet. Nu a fost nevoie de niciun descoperitor de ta- volumul” sau chiar mai cadențat decât atât. Când nu
R

lente în mugur, care să-l ia de mână și să-l prezinte e în pasă autentică de creație, (eu bănuiesc că face par-
unei audiențe sau reviste vaticinând asupra destinului te din „secta” ciclotimicilor, a artiștilor care produc
A

unui poet promițător. S-a descoperit de unul singur, doar în stare de grație), preferă să facă lecturi din ope-
C

cu uimire sau poate cu obiectivitate calmă, așa cum re scrise de congeneri, să le discute creațiile în paginile
alți adolescenți constată de timpuriu că au aptitudini periodicelor literare, dovedind o bună știință a her-
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 101
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

meneuticilor literare ‒ și nu numai. Participă la mai în scurt timp tânărul poet din generația ‘80 își va lua
toate evenimentele de breaslă unde este solicitat, are cuvenitele distanțe și va cristaliza după propriile vizi-
E mereu pe buze aprecieri de rostit, bine fundamentate, uni și încredințări.
știind să puncteze cu efect fraze lămuritoare sau reve- În cele ce urmează, îmi voi îngădui câteva con-
I C

latoare. Deși poate prea generos în aprecieri pozitive, siderații despre ultimul său volum de poezie, Amnezi-
dar asta e firea lui nativă, în discuții sincere punctează ile doamnei Voltaire, (ed. „Junimea”, Iași, 2020) por-
corect și cu aplomb valoarea și calibrul oricărei piese nind de la titlul însuși. Se știe că ilustrul literat francez
R I T

literare supuse dezbaterii. Cu el în preajmă, discuțiile din secolul al XVIII-lea nu a fost niciodată căsătorit
literare nu au nicio șansă de a rămâne în pană sau de decât, metaforic, cu literatura. Cei care nu cunosc
a patina în gol. Dă mereu impresia - una validată de amănuntul biografic menționat, dar se încred neștir-
convingere - unui meșter versat în secretele meseriei, bit în seriozitatea poetului neșugubăț, pot fi induși
pentru care orice hibă își află diagnoza, orice impas în eroare. Să fi descoperit bibliograful Calcan vreun
C

își găsește soluția. Deosebirea dintre dânsul și orice document tainic atestând un matrimoniu necunoscut
epigon socratic este că el „știe că știe”, și nu are nicio până acum, ba și amănunte despre consoarta „uitu-
trebuință de a-și oculta ironic acest „savoir” personal. că” a acestuia? Firește, poetul mustăcește în fața unor
Cu George pe post de călăuză printre descumpăniri atare ingenue supoziții și ne îndreaptă cu gândul la
T E

sau derapaje axiologice (nu ale sale, firește), ieșirea din umorul de tip britanic gen M-am întâlnit ieri pe stradă
orice hățiș sau poticnire e garantată, mai cu seamă cu dl. X și cu văduva acestuia. Din acest binom ludic,
acolo unde alții își cam pierd busolele... persoana care lipsește, logic vorbind, nu e văduva, ci
E

Cine a parcurs cu atenție textele anterioare, dar defunctul ei soț. La G. Calcan situația e taman invers:
și cele actuale ale poetului, a putut remarca faptul că amneziile închipuitei doamne reprezintă doar o figură
N

lecția înaintașilor întru poezie a fost corespunzător de stil pentru a figurá propriile sale creații, așa cum
însușită de aspirantul de atunci la înțelegerea feno- poeții-cavaleri din Evul mediu își dedicau producțiile
R

menului poetic în ceea ce are el mai substanțial de unor venerate dame aristocrate și inaccesibile iubirii
înregistrat și de comunicat. Se știe că din nimic nu ră- lor curtenești. Și care, probabil, sub tirul curtărilor
A

sare nimic, așa că mitul apariției artistului ca printr-o torențiale uitau cel mai adesea de bravii dispensatori
generare spontanee nu rezistă probei realului. Totul de omagii...
C

este cum să continui, pe cont propriu, învățămintele Criticul și istoricul literar Ioan Holban, cel care
din the lessons of the masters, fără a cădea în prozelitism prefațează acest volum antologic de poezii, după ce
sau epigonism de scurtă respirație. Relația „placenta- propune o serie de delimitări hermeneutice în poetica
ră” amintită nu este, prin forța lucrurilor, una fără scriitorului analizat în câteva mostre ilustrative, își în-
urme de înrâurire. Ca marea majoritate a poeților, cheie cuvântul însoțitor cu sentința magistrală, „defi-
nici scrisul lui G. Calcan nu a fost ferit în totalitate nitivă și irevocabilă”: George Calcan e un poet împlinit,
de sechelele uceniciei. Iată un fragment din poemul deplin. În pofida caracterului aparent tautologic, prin
Întorc capul tăcerii și cenușiilor furii, în care se văd ro- obârșie lexicală, al celor doi termeni finali, aș ține să
dirile lecțiilor despre „cub” sau despre „cerc” ale ma- subliniez independența lor referențială, de fapt, dar
gistrului Necuvintelor. Cred că oricine e familiarizat și marja de imprecizie strecurată sub alura zicerii de
cu stilul inconfundabil nichitastănescian, dacă nu e la efect. Un poet deplin e, indubitabil, unul care stăpâ-
curent cu autorul unui pasaj precum cel ce urmează, nește cu măiestrie secretele artei lui, ceea ce în cazul
i-l va atribui fără multă ezitare corifeului prahovean. de față este o constatare justă. Mai puțin „la obiect”
Citez: Alergam, alergam, alergam/ Cu piciorul întins/ sau pertinentă mi se pare noima celuilalt termen: îm-
Cu pântecul supt/ Cu limba scoasă/ Câine de vânătoare/ plinit, care s-ar potrivi mai curând cuiva ce și-a înche-
Unde ai fost atunci când?/ „În goană”, venea de la mine iat, din varii motive, cariera. Ceea ce nu este încă, din
răspunsul/ În goană/ După vântul cel alb,/ Ca licorna fericire, cazul, întrucât am convingerea (iar realitatea
de alb,/ Viața vasăzică fugea după mine/ Pereții, lumi- sper să o demonstreze) că poetul G. Calcan nu și-a
na, umbra și foșnetul.../ Matricea stilistică alogenă e epuizat prin acest volum întregul său mesaj, că acti-
vizibilă, doar că grefată pe un conținut stranier. Dar vitatea sa creatoare își va continua cursul și de acum

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


102 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

încolo. Prin comparație, aș ține să amintesc imaginea conduce la rezultatele așteptate sau în proximitatea
unui poet ce se resimțea el însuși „neîmplinit”, deși se acestora. Rimbaud numea acest travaliu specific cre-
apropia de venerabila vârstă centenară și cu o labori- atorului de literatură „alchimie poetică”. Când trudi-
oasă carieră poetică jalonându-i reperele existenței. Îl torul la astfel de atanoare este răsplătit de strădaniile
întâlnim în finalul piesei de teatru a lui Tennessee Wi- sale creatoare, el nu-și poate reține acel îmbucurător
lliams, Noaptea iguanei, ca personaj episodic, bunic până la satisfacția de sine: Evrika! Spre exemplifica-
al pictoriței ambulante și decan al poeților din mica re: Mă mir de unde acest / Orgoliu fără măsură / Poate
localitate turistică unde are loc acțiunea dramatică. numai convingerea /Că pot atinge cu respirația mea /
Bătrânul bard nu poate muri împăcat, senin, decât Linia orizontului /Că pot defini Poezia / Esența lucru-
atunci când își împlinește, la ceas târziu de noapte și de rilor... (Palimpsest). Știm de la filosofii antici că ceea
viață, „cântecul de lebădă” al trudei sale poetice cu po- ce i-a condus în respectiva stare atipică muritorilor
emul, citat în întregime de dramaturg, care debutează de rând, de a căuta noimele a tot ce există, de „a ști
cu versurile Netulburat, smochinul cată / Spre bolta ce-a de dragul de a cunoaște”, a fost mirarea (thaumazein,
pălit deodată;/ Nu plânge, nu se roagă-aprins, /De tul- după formularea aristotelică din Metafizica). Acest mă
burare nu-i cuprins... Nu despre astfel de împliniri ale mir, din începutul de vers nu e o simplă constatare,
neîmplinirii este vorba în persoana insului real Th.-G. ci o avertizare auctorială, o pre-așezare în starea poeti-
Calcan. El este un scrutător în toate regnurile, mine- că, asemănătoare celei filosofice și care caută răspuns
ral, animal, uman, un interogativ perpetuu, cel care la întrebarea despre ființă, despre „cum este posibil
caută răspuns la întrebarea: cum poate fi poezia/ Viață ceva”, cum o definea C. Noica. Despre orgoliu, Paul
pe-o frunză de lotus? Imaginea e splendidă în candida Valéry spunea cu profundă îndreptățire că este „dintre
ei formulare. luminile spiritului cea mai pură”. Deci înserierea aces-

E
Despre factura și originalitatea poeziei secretate tui termen în sinonimie cu „vanitatea”, de pildă, este
aidoma sidefului de perlă de poetul băcăuan ar fi mul- o eroare semantică. Mitologic, despre faptul de a fi or-

C
te de spus, dacă spațiul tipografic și răbdarea cititoru- golioși, se spune că el atrăgea asupra oamenilor mânia
lui ar fi pe măsura creației în chestiune. Ar trebui citat zeilor, întrucât își arogau prin aceasta atributul de cre-

I
mai bine de jumătate din florilegiul volumului – nu atori, unul prin excelență divin. Da, se poate spune că

T
că cealaltă parte nu ar fi la rândul ei valabilă și la fel a voi să fii poet înseamnă asumarea unui risc primej-
de interesantă – ci pentru că citarea este cea mai con- dios, conștient că ești pe cale de a comite un hybris,

I
vingătoare demonstrație. Criticul menționat mai sus a o depășire a „măsurii” sancționabilă, prin conștiința
făcut-o cu îndreptățire, dar cu siguranță la modul in- că se încalcă acel precept stipulat prin memento-ul

R
completudinii, pentru că așa sunt tiparele acestui gen de conduită: est modus in rebus. Însă când ai „convin-

C
de prezentări. Nu mă voi grăbi să adaug locurile nee- gerea” că ești în stare a susține o asumare de acest tip,
vidențiate, din motivele ce tocmai le-am amintit; prea îți faci o datorie de onoare în a nu renunța, ci de a
sunt multe și axiologic meritorii. Am încredințarea că comite gestul prometeic... În multe locuri apare, sub
orice poem luat în parte poate constitui obiect al unei alegorii alambicate ori de manieră frustă, definirea ce-

T E
serioase și detaliate analize de text într-un workshop lui care creează. Atare autoscopii au rostul de a-l fami-
de literatură, așa cum o vivisecție devine lămuritoare liariza pe cititor cu greu de priceput înțelesul noțiunii
învățăceilor mediciniști despre alcătuirea naturală a de poet. Practic, poetul nu este, ci devine, sau este
E
unui organ anatomic, cu structura și funcționalitatea în devenire, cu expresia instituită de Hegel, Werdung.
lui peremptorie. Ceea ce socotesc că trebuie neapă- Cel care își simte, la început, vocația de creator, se
N

rat specificat în lirica modernistă și postmodernistă a conștientizează ca altceva decât omul comun: Și dacă
lui G. Calcan este ilustrarea modului de creație prin ești poetul adevărat / Ferește-te de lumea obișnuită /De
R

care ia naștere ceea ce se numește, în funcție de ca- faptul și de gestul / La îndemâna oricui / Ele n-au fost
noanele adoptate, poezie. Versuri, secvențe poematice nicicând / Poezia... (Vorbește rar). El își (ne) dă sfaturi
A

sau chiar texte integrale nu sunt în final altceva decât de devenire more poetico la modul pedagogic: Tu fii de
mostre personale ale acelui poein (faire poétique, poe- bronz / Asemeni unei toamne / Pe un pământ care nu
C

tic making), prin care tratamentul poetic al verbului poate / Fi de bronz / Înalță-ți umbra / Și prefă-ți copilă-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 103
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ria / Într-o minune veșnic perenă... (Tu fii de bronz);sau dează prin sonoritățile ce se adresează nu atât înțelege-
în alt poem ( Schiță de poem pentru o piață persană), rii discursive cât afectivității, consonanțelor sufletești.
E din care selectez doar o secvență printre altele: Și mai Obraz de faun mi-i sufletul; Hidră cu capul de flacără;
ales fii / Cât mai adevărat cu putință /Minte puțin / ...un taur de fum/ Pe lespedea de sacrificiu a fricii; Oase
I C

Și visează mult/ Urmează-ți fidel melancolia migrând/ de lebădă fărâmă gerul;...despici sub cearcăn/ Buturugi
Întemeiază-ți o insulă/ Cu viziuni proprii/ Chiar dacă de ochi căprui; etc. Firește, poetul nu-și mitraliază citi-
sunt în derivă.../ Lasă-ți ființa ezoterică să plutească/ Li- torii doar cu astfel de proiectile, ce par a pregăti ținte-
R I T

ber/ Sinele tău naiv și prosper/ Va renaște cu siguranță/ le alocutorii precum luminoasele gloanțe trasoare. Ele
Poate într-un anotimp/ De Vivaldi.../ sunt urmate îndeaproape de acele înșurubări metafo-
Luate în ansamblul lor, majoritatea poemelor rice explozive (francezii le numesc métaphores filées) pe
vorbesc despre starea de a fi poet, ba chiar aș spune axul tematic al poemului. Doar două exemple dintre
despre o fenomenologie a existenței poetice, care nu multiple zeci semănate ca jerbele din focurile de arti-
C

este nicicum una simplă sau norocită, ci mai curând ficii poematice: Carne cu miros de umbră/ Așezată la
sisifică: Și cu sfertul de corp care mi-a mai rămas.../ Mă rădăcina urnei/ În care/ Briza marină amestecă poate/
iluzionez că aș putea meșteri,/ Ușor și frumos, ne-mă- Cenușa cuvântului/ Cu lemnul de Biblos. (Spicul lui Sa-
sura/ traversez înotând, înotând propria-mi viață/ Mă turn) // Indulgență/jocheu prăbușit de pe calul surâsului/
T E

lovesc instinctiv de colțul ei de beton/ Rămânând o vreme cu copita întoarsă către inima mea/ fachirul gloriei/ e
cu ochii deschiși/ Spre cerul albastru imobil și țeapăn... perfect întins în arenă, tăioasa sabie a iluziei/ îi despică
(Intrat subtil în plină libertate te retragi trist în propriul trupul în două/ înaintea ultimului mare spectacol/ clov-
E

tău destin). Ceea ce face interesul major al poemelor nul se uimește pe sine/ privind dureroasa oglindă a sen-
din acest volum, precum și al celor care l-au precedat, timentului/ în cupola răsturnată pe maidan/ cresc flori
N

este felul particular cum un seamăn al nostru, nei- de ciumăfai și iasomie. (Cupola răsturnată pe maidan).
dentificabil altfel în peisajul comun, percepe, simte, În prima secvență citată, analistul nu se poate reține
R

analizează și exprimă lumea din afara sa și mai cu sea- de la o asociere cu scrierile unui alt mare poet, france-
mă pe cea interioară. Poetic writings can be understood zul Mallarmé, care are chiar un poem celebru intitulat
A

and misunderstood in many ways, afirma într-o prefață Brise marine, din care belferii citează aproape abuziv
a traducerii în engleză a operelor sale Hermann Hes- emistihul inițial La chair est triste, hélas!... și mai rar
C

se. Tocmai pluralitatea acestor înțelegeri, totodată și pe următorul: et j’ai lu tous les livres. S-ar putea să fie
neînțelegeri, este cea care ne dă ghes să le vizităm și o simplă conjunctură, însă termenul „Biblos” trimite,
să revenim asupra lor. Chiar dacă nu-și teoretizează parcă, în ecou fonetic, la alt cuvânt din vocabularul
explicit metoda de creație, poetul moldovean a intu- poetic mallarmean, Paphos, (din alt sonet) și la ima-
it, fără a se fi școlit în științe lingvistice gen Pierce, ginea acelui sein brûlé de l’antique amazone, urna din
Barthes sau Jakobson, în ce rezidă „funcția poetică” versurile românești făcând trimitere expresă la o inci-
a unei scrieri literare sau simili-literare. E vorba de a nerare a „cărnii”. Intertextul s-ar putea să funcționeze
împerechea, în construcția secvenței poetice, cel mai pe plan pur întâmplător, însă subconștientul cultural
de efect termen dintr-o colecție de echivalenți posibili arată că e în stare de trezie, chiar dacă e vorba de una
de pe axa selectării cu acela, ideatic, de pe axa com- somnolentă. În cel de-al doilea exemplu, poem citat
binării. În aceasta consistă, tehnic vorbind, nu doar integral în virtutea unității sale tematice și care face
noutatea sintagmei, ci și surprinzătoarea ei originali- referință (una denotativă, însă secundară) la lumea
tate. Nu vom găsi, în limbajul obișnuit, alcătuit ma- circului, intertextul nu se oprește la imaginea préver-
joritar din prefabricate lingvistice adesea uzate de prea tiană a unui manège du mensonge, (din poemul Le che-
îndelungată folosință și repetiție, prospețimea formu- val rouge) ci se lărgește în sfera mai generoasă a artei,
lărilor pe care ne-o propun poeții buni, ca să nu mai amintind de anume tablouri de reverie fixată în ima-
vorbim de cei realmente remarcabili. Iată doar câteva gini picturale de Marc Chagall. Însă, lăsând la o parte
mostre dintr-un bogat „arsenal” imagistic și sugestiv, posibilele înrudiri de viziune, este de punctat faptul
la vederea cărora tresărim cu emoție ca la auzul unor că ne aflăm, într-un atare text, în prezența a ceea ce
combinații muzicale în primă audiție și care ne obse- teoreticieni literari numesc cu termenul de izotopie.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


104 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Adică textul poate fi citit pe mai mult de un palier receptare nu strică, practic, nimănui, asemenea celor
de receptare; de la lumea circului, cu vocabulele sale de ordin pur fizic.
emblematice, se poate sări la lumea sufletească a unui Cu doar câteva inerente și ușoare „alunecări în
ins care se servește de o înșiruire de imagini din alt do- peisaj”, furat de inerția unui micromanierism ce îi ca-
meniu pentru a sugera stările sale interioare. De pil- racterizează „brendul” personal, textele inconfundabi-
dă starea mortiferă indusă de o trădare din dragoste, le ale lui G. Calcan își respectă pariul de elevată ținută
cu indicibilele ei trăiri, și pe care imaginile convocate poetică și propun cititorilor excursuri într-un univers
dintr-un domeniu abia bănuit ca fiindu-i plauzibil co- cu multiple căi de acces și cu răsplăți de stăruință în a
nex i le poate sugera, prin potențare imagistică, citi- continua parcursuri lirice de nobil estetism și rafinată
torului pe o cale deturnată, însă mult mai bulversantă scriitură poetică. Recentul său volum este o reușită ar-
decât simpla narație a unei derelicțiuni sufletești. Vo- tistică incontestabilă. Un premiu literar pentru acest
cabula ce deschide poemul, Indulgență, are ea însăși nou tour de force personal nu ar face decât să încunu-
posibilitatea unui semantism lărgit: milă, compasiu- neze o întreprindere auctorială de maturitate, una mai
ne, toleranță, absolvire de păcat etc. De unde aproape mult decât onorabilă. Și care să infirme nejustificata
necesitatea unei lecturi plurale prin conturnarea uni- formulă lansată cu milenii în urmă de novicii geron-
vocului și extensia semasiologică spre o arie mai largă tofobi: Sexagenarios, da ponte!, adică: Să-i aruncăm de
de posibile reprezentări. Comentarea unor astfel de pe puntea vasului în mare pe cei trecuți de 60 de ani.
construcții cu alură orfică și parțial suprarealistă pune Notorietatea merituos dobândită merită, de fapt, alt-
analistului delicate probleme hermeneutice și-l silește ceva: un piedestal.
la glose nu o dată riscate. Dar un atare exercițiu de

E
C
I
T
I
R
C
T E
E
N
R
A
C

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 105
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

UNI VERSAL I A Adi G. SECARĂ Scriitorii şi Actualitatea. Între Responsabi-


litatea şi Inocenţa Supremă a Divinităţii
Moto: „Trenul...” este „Ia un binoclu și privește în jurul tău
„Kafka ne-a lăsat o întrebare cumplită care m-a până vezi zidul cetății, apoi întreabă-te: sunt liber? Și
prins în vârtejul ei: Ce formă avem când suntem noi acționează în consecință.”).
înșine și cine este acel noi care se metamorfozează în
fiecare clipă?” Este un citat cheie în „2084”, omagiu adus și
B. Sansal („Trenul...”, p.137) lui George Orwell și romanului „1984”:
„Însă ceea ce spiritul respingea nu era atât cre-

C a și Michel Houellebecq sau, mai ales, dinţa, cât strivirea omului sub credinţă. Nu își mai
Pascal Bruckner, din spațiul francofon, aducea aminte pe ce căi ale ideilor se convinsese că
Boualem Sansal este atent la problemele actualității, omul nu exista şi nu se descoperea decât în şi prin
una dintre ele fiind, de pildă, terorismul pseudo-reli- revoltă şi că aceasta nu era adevărată decât dacă se în-
gios sau religia politizată, cu accent pe islamism (iar torcea în primul rând împotriva religiei şi a armatei de
nu pe Islam: a se vedea și revolta recentă a lui Macron reprezentanţi ai acesteia. Poate chiar că se gândise că
împotriva unor ziariști americani care confundau Is- adevărul, divin ori omenesc, sacru ori profan, nu era
lamul cu Islamismul! Paula White încă nu era cunos- veritabila obsesie a omului, ci că visul lui, prea uriaş
cută când a conceput romanul, sic!), Houellebecq pu- pentru a-l cuprinde în toată nebunia pe care o trăia,
blicând „Supunere”, unde își imaginează situația din era să inventeze umanitatea în care să locuiască tot aşa
anul 2022, când un partid musulman ajunge la putere cum un rege locuieşte în palatul său.” (p.72-73)
în Franța, iar Bruckner „Un rasism imaginar” (și nu Ceea ce ne apropie de moto-ul care a dat aripi
numai această carte!), un eseu briliant, complementar cărţii „2084”, oarecum tezistă sau filosofică, adică
altor cărți ale sale care nu sunt beletristică (im)pură... romanului, epicului dându-i-se, cel puţin în primele
Avem șansa traducerii a trei dintre cărțile lui 100 de pagini, prea puţin din ceea ce i se dă Cezaru-
Boualem Sansal, acestea constituind, până la cunoaș- lui:
terea celorlalte scrieri ale sale, o trilogie care tratează „Poate că religia te face să-l iubeşti pe Dumne-
atât filosofic, dar și literar, noile manifestări (agresi- zeu, însă nimic nu are mai multă forţă decât ea în a te
ve, pasiv-agresive) ale unora care se pretind purtătorii face să deteşti omul şi să urăşti omenirea.”
unui mesaj dumnezeiesc, existând, mai mult sau mai Din acestă perspectivă, care poate este și agnos-
puțin vizibil, o gâlceavă cu... atotputernicia Marelui tică, gânditorul scriitor nu se răfuiește cu Dumnezeu,
Posibil. Este vorba de „Satul neamţului sau Jurnalul ci cu ideea de Dumnezeu și cum poate fi ea interpre-
fraţilor Schiller”, Humanitas fiction, 2018, în tradu- tată de cei care doar cred. Și atât.
cerea Mădălinei Ghiu şi a lui Bogdan Ghiu (ediție Mutând foarte puțin direcția „discuției”, fieca-
princeps 2008), de „2084. Sfârşitul lumii”, Huma- re victimă a oricărui război, implicit a oricărei crime
nitas fiction, 2016, traducere de Doru Mareş (ediție de război, a oricărui atentat, a oricărei sclavii, poate
princeps 2015) și de „Trenul din Erlingen sau Me- invoca dreptul la intervenție a divinității în istorie...
tamorfoza lui Dumnezeu”. O astfel de victimă este personajul (principal,
Luciditatea lui Boualem Sansal (înrudită și cu, totuși) Elisabeth Potier (din „Trenul...”), „profesoa-
pe lângă cei doi amintiți mai sus, aceea a lui Alain de ră de istorie și geografie pensionară, domiciliată în
Botton din „Religia pentru atei” și, parțial, cu aceea Seine-Saint-Denis, victimă colaterală a atentatului
a lui Gabriel Liiceanu din „Isus al meu”) scrie... ara- islamist de la 13 noiembrie 2015.” Evident, orice ase-
bescuri, printre altele, despre raportul dintre Libertate mănare cu atât de recenta decapitare a profesorului
și Credință (în condiția umană. De altfel, moto-ul la Samuel Paty, de istorie-geografie, este pur și simplu
întâmplătoare! Cel mult ne aduce aminte de puterea
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
106 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

de previziune a literaturii! După un conflict în metrou și „încarnarea spiritualizată, literaturizată” a acesteia,


și într-o stație de metrou, cu un grup de patru isla- Ute von Ebert) există o legătură dincolo de lumea re-
miști („...namile patibulare... păreau în toane rele. Zi- ală. Și pentru că moștenim tainele părinților noștri,
ceai că se întorc dintr-o misiune sinucigașă ratată un- fiicele lor, Léa și Hannah, care locuiesc amândouă la
deva în lume, la Bruxelles, Toulouse, Londra, Kabul, Londra, sunt unite de aceeași relație gemelară care le
Mogadiscio, New York. Purtau ținuta regulamentară lega pe mamele lor.
de mujahedin, bluzon peste tradiționala gandura, Cele două povești puse cap la cap se află în că-
pantaloni largi, ca niște parașute, până la jumătatea utarea adevărului, pe continente și prin epoci, adevăr
gambei, barba în dezordine... priviri otrăvite. Nu le pe care unii, urmând a-i divulga pe parcurs, afirmă că
mai lipsea decât kalașnikovul, lansatorul de rachete și îl dețin în exclusivitate și așteaptă să îl impună întregii
sabia pentru decapitări rapide.”, p.183), Elisabeth Po- lumi. Construcția cărții se îndepărtează considerabil
tier își va pierde echilibrul și va cădea pe spate pe calea de cadrele obișnuite ale narațiunii romanești și poate

A
L I
S A
R
ferată: „Capul i s-a izbit violent de șine...” deruta, dar tot așa este și calea adevărului - tocmai
V E

Singurul spoiler pe care mi-l permit este o re- bună să te rătăcești. Nimic pe lume nu este gratuit.
ferire chiar la începutul cărții, la pagina 9, unde se Lectura însă, dacă este însoțită de o meditație autenti-
precizează că Elisabeth Potier va ieși din comă „cu o că, devine un act inițiatic.”
I

altă personalitate și sub această identitate va muri o A vorbi despre adevăr într-o distopie este act de
lună mai târziu.” curaj, dar și act ludic, cele două povești sunt ale Vo-
N

Așadar, scriitorul se joacă aici un pic, dând cilor, Elisabeth-Ute și Léa, fiica Elisabethei, cele care
plus valoare „dublei personalități” și literaturii, deoa- sunt naratoarele, prima în partea întâi, „Realitatea
U

rece „între cele două femei (nota a.g.secară: E. Potier metamorfozei” și a doua în partea a doua, „Metamor-

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 107
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

foza realității”, ambele părți având cam același moto, metru marginal al experienţei, ci este însuşi miezul
cu trimitere la „Infernul” lui Dante: „Tu, cel care intri întregii afaceri. În lagăr eşti cu mâinile în sânge şi în
L I A în această carte, lasă orice speranță de a deosebi fan- dejecţii, îţi rişti sufletul…” (p.159)
tasmagoria de realitate.” Da, orice scriitor îşi riscă sufletul când alege să
Se continuă invitațiile din celelalte două ro- arate adevărata faţă a umanităţii, „sfârşitul umanităţii,
mane, la o nobilă atenție la conflictele dintre realita- trădată de Dumnezeu însuşi.” (p.234) Într-un secol
te, adevăr și fantasmagorie, ignoranță. Observând în „al ororii şi al ruşinii absolute. Dumnezeule, cât de
E R S A

„2084”, oarecum ca Saint-Exupéry în „Citadela”: „Ati lung şi de costisitor a mai fost!” (p.260)
(notă: personajul principal din „2084”) descoperă că Și ajungem (din nou) la delicatul raport scrii-
o conspiraţie poate ascunde o alta şi că adevărul, la fel tor-om-Dumnezeu (nu că scriitorul nu ar fi și el om,
ca minciuna, nu există decât atât timp cât noi credem sic!), existând răsturnări ale percepției comode, exa-
în ele. Mai descoperă şi că ştiinţa unora nu compen- menul de conștiință fiind „rugat”, cerut chiar Atot-
sează ignoranţa altora şi că omenirea îşi reglează întot- puterniciei divine, existând chiar o criticare, pe lângă
deauna ritmul în funcţie de cel mai ignorant membru analiza rugăciunii:
I V

al său. Sub domnia Gkabulului, Marea Lucrare s-a „Nicăieri în lume nu se vorbește mai mult des-
împlinit: ignoranţa domină lumea, ajunsă la stadiul la pre libertate, egalitate, fraternitate, respect, dragoste,
care ştie totul, poate totul, vrea totul.” (p.191) distracții, fericire, eleganță în gândire și în fapte de-
N

cât în această bătrână Europă occidentală îmbuibată


* care a dus toate războaiele din lume și a comis toate
U

Când am scris despre „Satul neamțului...”, am crimele posibile, până la cele mai mari, deportarea a
început așa, și repet, parțial, pentru că se potrivește de popoare întregi și aruncarea lor în sclavie și, pentru a
minune și acestui nou roman: închide bucla ororii infernale, crima în masă de ne-
După ce ai citit, mai întâi, „2084. Sfârşitul lu- conceput și de neînțeles, Shoah. Crima era în ou, și
mii”, când termini „Satul neamţului sau Jurnalul fra- oul în cea mai odioasă găină.
ţilor Schiller”, înţelegi că sfârşiturile de lume (şi de Să negi crime pentru a apăra o familie, o țară,
umanitate) sunt un subiect important, obsedant al o națiune, o religie, un profet, un dumnezeu și să
scriitorului algerian născut la 15 octombrie 1949 în trăiești cu aerul că nu s-a întâmplat nimic este o altă
Teniet el Had. crimă de neiertat, examenul de conștiință este obliga-
Simplificând la modul Absolut, este o nouă toriu pentru toți.” (pp.126-127)
carte despre Rău (orice sfârşit are partea lui de rău, Desigur, este greu să identifici propria gândire
nu-i aşa?) şi relaţiile acestuia cu homo sapiens sapiens. a scriitorului, mascată de cea a personajelor, precum
Poate punct de plecare este întrebarea aproape clasi- pseudo-Ute von Ebert, care meditează asupra rugă-
că, de regăsit într-o variantă chiar în roman, dacă mai ciunii:
poate exista viaţă şi sens după Auschwitz? „E nesănătos să-ți pui soarta, a ta și a famili-
Aşadar, Oroarea este muză şi ea, mai ales când ei tale, printr-un șuvoi de vorbe în vânt, în mâinile
te (mai) poate surprinde: unui destinatar pe care nimeni nu-l cunoaște acolo.
„Credeam că ştiu ce înseamnă oroarea, o ve- Nu, într-adevăr, nu este sănătos, omul nu se are decât
deam pretutindeni în lume, auzim vorbindu-se despre pe el însuși ca fundament și doar acțiunea ca să se re-
ea seară de seară, îi cunoaştem resorturile, experţii ne alizeze, când se roagă, el nu mai este nimic, se neagă,
explică zilnic logica ei teribilă, în realitate însă doar se reneagă, se deresponsabilizează, se supune în cele
victima cunoaşte oroarea. Iar acum eram o victimă, din urmă.” (p.105) „Crezi tu că la asta servește un
eram victima, copilul unor victime, durerea este ade- dumnezeu, la a ne primi rugăciunile, la a ne asculta
vărată, adâncă, misterioasă, inexprimabilă. Distrugă- pângerile, la a ne suporta crizele de credință? Cine are
toare. Şi era amplificată de o întrebare sfâşietoare.” nevoie de așa ceva? Nu sunt decât niște stropi de sa-
(pp.18-19) livă, grohăituri plictisitoare, cu siguranță pestilențiale
Oroarea, care „nu reprezintă deloc un para- pentrun nas divin. Ar trebui interzise aceste lucruri.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


108 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Dumnezeu nu are nevoie de noi, și nici noi de el.” tul că „am putea foarte bine să descoperim într-o
(p.106) zi că viața noastră pe pământ este o ficțiune și că
Așa gândește Ute, simbol al unei anume elite nu suntem decât rotițele unei intrigi universale care
europene: „Totul e alibi, totul e ficțiune, totul e acce- se scrie singură, zi după zi, cât durează eternitatea,
soriu. Moise, Isus, Mahomed, simple capete de afiș ale rotindu-se în jurul unei axe de iluzii și zădărnicii.”,
tragediei umane.” (105) p.229), o nouă hermeneutică a „Metamorfozei” lui
Ea, Ute, locuiește la Erlinger, un orășel stațiu- Kafka:
ne, pentru protipendada germană, un oraș inventat „...nu i-a păsat să ne spună și nouă măcar o
se pare (comparat cu Agapia lui Constantin Virgil vorbuliță de ce și cum eroul său, tânărul Gregor, s-a
Gheorghiu, de redescoperit și el cu acest prilej, scri- transformat într-un uriaș gândac în timpul somnului.
itor pentru care Sansal își îndreaptă recunoștința la Ce-a vrut să demonstreze prin asta, că granița dintre
început de carte, pe lângă Thoreau, Baudelaire, Kaf- real și virtual există doar fiindcă suntem lipsiți de ima-
ka, Dino Buzzati; Agapia fiind tot un orășel simbol, ginație sau, din contră, că imaginația e modul nostru
paradisiac), de unde este relatată evoluția unei invazii de a vedea realitatea? Și-atunci, unde se află moartea?
a unor necunoscuți, un inamic în care putem ghici În spațiul virtual sau în cel real? Dar ce este realitatea
nu numai teroriștii din zilele noastre, ci și pe ceilalți, văzută din spațiul virtual, și ce este acesta, văzut din
infernul eternei „narrow mind”! spațiul real?” (p.15)
Scrie Léa, din distopia realității, spre deosebire Sau: „Kafka nu și-a dus analiza până la capăt,
de pseudo-Ute, care scrie din distopia fantasmagoriei metamorfoza poate fi la fel de bine și un fenomen
(dar, după cum veți citi mai jos, care este diferența?): colectiv, la scara unui oraș, a unei țări, a unui conti-
„Revin fără încetare la acest invadator căruia nent...” (p.57)
Ute von Ebert, mama, în perioadele ei de absență, i-a Desigur, cea mai teribilă metamorfoză este cea
atribuit atâtea puteri, dar nu i-a dat nici un chip, nici a lui Dumnezeu, de data aceasta în hermeneutica fe-
un nume, nu a spus nimic despre intențiile lui (...) tei, Léa:
Mama, care era o persoană cu picioarele pe pământ, „Mi se pare că noutatea e... metamorfoza lui
aderă mai curând la ideea de metamorfoză. Pentru Dumnezeu însuși! Dumnezeu nu mai este Dumnezeu,
ea, invadatorii erau ființe umane ca și noi, poate un Dumnezeul întregului univers și al ființelor vii e doar
handicap din start, metamorfozați de o supradoză de al Slujitorilor, aleșii lui, menirea sa nu mai este feri-

A
credință, boală contagioasă care îl poate contamina cirea tuturor pe pământ și în ceruri, ci alta.” (p.176)
și pe cel mai abil, dar în mod normal pe idioții care Se va ajunge la o interogație:

L I
băltesc într-o promiscuitate incestuoasă și se dedau la „Care e prima, întrebarea, sau metamorfoza?
ritualuri alienante. (...) Atâta doar că lucrurile nu sunt Vorbesc despre întrebări de fond, care modifică tra-
atât de evidente pe cât se spune, totul se amestecă, se iectoria vieții, transformă o persoană, sunt capabile să

S A
confundă, se schimbă de la o zi la alta. (...) Ținând dea peste cap mersul lucrurilor, care este totuși mult
seama de faptul că putem doar în măsura în care cu- mai sigur decât îl credem.” (p.134)
noaștem, responsabilitatea ar fi mai degrabă datoria Dar poate că Boualem Sansal este o conștiință R
de a cunoaște decât puterea de a spune, mai degrabă tulburată!
obligația de a face decât înclinația de a aștepta. Spiri- „O conștiință tulburată poate să influențeze
V E

tul de responsabilitate refuză din principiu miracolul, conștiința altor persoane, care au propriile lor haluci-
el crede numai în el însuși, în propria judecată. Nu ne nații, și să producă efecte asupra mersului lucrurilor?”
rămâne decât să cizelăm ideea pentru a crea o nouă fi- (p.216)
I

losofie de viață în societate. (...) Mama s-a dedublat și


conștiința ei s-a rătăcit printre meandre misterioase...”
N

(pp. 226-228) (Boualem Sansal, Trenul din Erlingen sau Me-


La o supradoză de credință, este necesară o tamorfoza lui Dumnezeu, București, Humanitas Ficti-
U

supra-fantasmagorie (care să țină cont sau nu de fap- on, 2020, în traducerea Mădălinei Ghiu)

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 109
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

DIN SENS O P U S Leo BUTNARU După-amiaza unei... faune

Dând simțurilor tale femei absente-n veci! crăpa, desprinzându-se de deget! Bag unghia, degetul
Iluzia, faun, iese din ochii-albaștri reci! în ceașca de cafea – lichidul negru s-a răcit demult. În
Ca un izvor în lacrimi sticlind, ai celei caste: uitarea, amânarea, concentrarea mea. Arunc cafeaua
Cealaltă, cu oftaturi, spui tu că în contraste peste geamul atelierului. Ah, s-ar fi putut să treacă ci-
Ca boarea zilei caldă în chica ta? Ba nu! neva pe acolo, pe sub geam! Pardon, om bun! Pardon,
dacă... Dar nu cred... Ce ai tu a căuta pe sub geamul
Mallarmé, După-amiaza unui faun. atelierului?...
Merg în mica bucătărioară, aprind gazul. În-
fierbânt restul de cafea rămas în ibric. Între timp, țin

N u, nu e așa. Sau – nu chiar așa. Este. A


fost. Nu, nu! Adică – da, lucrurile se cer
revăzute, reașezate, declarate franc, precum se întâm-
unghia... avariată sub jetul de apă al robinetului. Mai
trece. E spre bine. Suportabil. Nu și adorabil... Dar
s-ar putea și așa... Numai că...
plară, și să nu mai persistăm în eroare. Nu, nu cuvân- Șase pași în interior, cu ceașca în mână, și ia-
tul – la început a fost culoarea. Cel puțin, cea neagră. tă-mă din nou în fața șevaletului. Sorb un gât, două de
Otova. Cu toate că spațiul din care aveau să se nască cafea. Pun ceașca pe măsuța tupilată. Cu trei picioare.
Toate Celelalte putea să fie unul multicolor, curcu- Am adus-o de la țară. Pe timpuri mai vechi, în jurul
beic, un infinit întins de auroră. Nu doar boreală, ci ei, în jurul mămăligii răsturnate, în jurul mămăligii...
universală. Dar dacă, în afară de culori, fie doar și una, – pardon – auriu-bucoase (sau... fesoase? Ne-e, nu e
singulară, nu exista nimic altceva? Nu contează. Pen- corect – fesos...); deci în acel jur se aduna o familie de
tru existența virtuală nu e nimic mai important decât patru-cinci persoane. Rotunjimea, însă, – atenție la
culoarea. Aspectul. Vederea culorii, a multiplelor sale formă! – face să încapă mai multă lume, iar masa să
nuanțe. nu fie prea mare. Pun pe ea ceașca. Privesc atent cele
Îmi fumez trabucul. În uitare. În fața șevaletu- începute pe pânză, iau paleta pe antebraț, pensula –
lui. Cu paleta pe antebrațul stâng. În uitare – trabucul între degetele mâinii drepte. Mă concentrez. Simt că,
căruia îi întrețin, veghetor, ochiul de tizic al jarului. de încordare, fruntea-mi parcă ar vrea să ia foc! Dar...
Așa ceva. Nu contez subtilitățile, nuanțele, precizia. am, oare, stingător în atelier?... Ha-ha, e un joc. O
Concentrat, în uitare, în fața șevaletului, îngândurat, stilistică a aflării în singurătate și a bodogănirii în sine.
eu, dar și el, șevaletul, se pare, trag(em) din trabuc. În propriul creier. În conștiința ta. Pe care, iată, o îm-
În uitare și... neobservare că, iată, jarul lui îmi ajunge povărez cu ceea ce încă... nu vezi! Dar dorești să vezi
deja la unghie, mă frige! Arunc. Acest capăt de trabuc. continuarea subiectului de pe pânza plasată pe șevalet.
Îl calc sub talpa sandalei direct pe dușumeaua ateli- Privesc începutul meu de compoziție cromati-
erului. Puteți spune – casei mele. A doua? Prima?... că și mă surprind că îmi amintesc... culori! Îmi iese
Suflu spre unghia înfierbântată, săgetată de durere, de cam prost, sau doar șters, acest mnemotest. Mai să
parcă mi s-ar face operație de apendicită fără aneste- cred că acele culori, fascinante, în tinerețea mea, în
zie. Așa îmi imaginez eu, analogic, două dureri – a imaginația mea, în cataloage, albume, muzee, – le-aș
unghiei fripte și cea provocată de bisturiul ce ți-ar fi pierdut. Am lapsus de memorie care, în acest caz, e
trece, pe viu, nu pe anesteziat (cvasimort, adică), jos, un lapsus de culoare. Al lipsei acesteia. În pluralitatea
în dreapta abdomenului. Din punctul (și… păcatul) ei – culori. Și nu-mi ajută nici cafeaua – iau ceașca
tău de vedere. Din stânga – din poziția celui ce mâ- între arătătorul și mijlociul mâinii drepte, fără a lăsa
nuiește, subțire-subțire, bisturiul. Impresia că jarul pensula – ea e strânsă între mijlociu și inelar. (Ceea
trabucului trecu deplin sub unghie și aceasta ar putea ce mi se întâmplă acum ar fi un... autocrochiu, un
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
110 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

autostudiu al minuțiozității infinitezimale echivalentă Privesc, țintă, la stropul – nu, la doi stropi –
zădărniciei?... Posibil...) Nu ajută nici trabucul. Altul. de vopsea de pe pânză. Culoarea ochilor tăi. Și chiar
Nou. Pe care îl aprind, după ce las paleta și iau tutu- primele puncte, de pornire, pentru portretul pe care
nul cubanez între degetul mare și arătătorul mâinii mă gândesc să ți-l pictez. Ah da, îmi mai amintesc
stângi. Bricheta a luat locul ceștii, pe care am... re-lă- ceva – și George Sand fuma trabuc... Dumnezeu (și)
sat-o pe fața rotundă a măsuței de țară. Aprind. Trag cu ea... Chiar dacă ar trebui să spunem: Dumnezeu cu
fumul. Adânc. Mă gândesc la Winston Churchill și la el, pentru că scriitoarea se tăinuia – pe dracu’! – după
Castro. Și ei fumători de trabucuri. Ambii au dus-o un nume masculin...
destul de mult. Cel puțin britanicul a trăit – he-hei! Mă duc la geamul întredeschis, trag aer în
– 91 de ani... O fi murit cu trabucul în gură, de sub piept. Revin la șevalet. Aerul orașului seamănă cu ceva
care îi ieșiră și ultimele cuvinte: „Asta-i tot”. Așa a zis de... crematoriu. Sigur, cu aerul de pe acolo... Sau,
Churchill în preclipa morții. Tihnit. Neexaltat. Ne- poate, motivul e mai simplu, iar eu, inconștient, retu-
teatral. Ca Nero, pare-se, ce urlase: „Ce mare actor șez, agravez: e primăvară și pe ici-colo gunoierii dau
moare, lume, lume!” foc la frunzele din anul trecut...
În fond, cafeaua și trabucul țin de iluzie. De E cald. Prind a mă dezbrăca. Încet și, proba-
iluzii. De motricitatea acestora. Probabil, fiecăruia bil, pseudoerotic. Un fel de... striptease în absența
dintre noi, iluziile îi oferă (altora – le conferă, ca pe ochilor străini. Cred că ți-ar fi plăcut să vezi și tu...
o distincție) efectul pe care îl jinduiește. Pe cineva îl Ca pe timpuri. Când ne mai întâlneam, când eram
revigorează. Dar nu – și împrospătează, cred. Pentru aproape împreună. Îmi amintesc de tine. De gesturi-
că revigorarea și împrospătarea nu ar fi unul și același le, de cuvintele tale. Dar am impresia că bretonul mă
lucru. Sau, hai să zicem, fenomen. Local. Corporal. împiedică să fac mai bine acest lucru: să-mi amintesc
Mintal. Mie unuia, negreața cafelei, duhoarea – nu, de tine. Bretonul prea a crescut, prea mi se lasă peste
fie – aroma – trabucului aprins nu-mi aduc, nu-mi sprâncene. Mă împiedică să te văd.
miroase a... proaspăt. Prospețimea ar ține mai mult de Mă duc în baie – o simplă, strâmtă odăiță de

S
puritate. Ceva castitate. duș. La oglindă. Iau foarfecile. Tai, scurtez din breton,

U
În fine, pe unul îl excită, pe altul îl calmează să te văd mai bine. Scurtez, apoi scrutez. O, ce for-
– cafeaua, tutunul – depinde, spuneam, ce așteaptă mă curioasă – nu, nu curioasă, ci chiar... frumoasă are

P
fiecare în parte de la ele. Pentru unul ar fi specii de craniul meu. De Nefertiti. Cu toate că gâtul îmi este
narcotice. Altora li-i în cot ce ar fi. Eu trăiesc, dar mai cam scurt. Oricum, ție îți plăcea și așa. Îl mângâiai.

O
ales muncesc – meditez, pictez – cât simt gustul lor. Ca pe o tulpină... de ce fel de arbore? Tulpină de...
Al cafelei și al trabucului. Astfel că, de-mi frig dege- copacă!... Așa ar ieși că trebuie să continui comparația.
tul de – pardon! tizicul trabucului, îl bag în ceașca de Ia-mă, Doamne, de la oglindă, în caz contrar
cafea, răcită. Sau – doar călduță. Când e caldă, parcă mă pot îneca de autoadmirație! Ca în cântecul ăla

N S
ajută mai mult. Oricum, savurez procesul de atenuare după o poezie de Coșbuc... „Mama-i dusă-n sat cu
a durerii produse de arsură. Apoi iau pensula și pun dorul”. Sau, poate, fuiorul. Nu mai țin minte.
pe pânză prima tonalitate cromatică – poate fi una Ce fel de gesturi, ce fel de cuvinte – ale tale –
mixtă, triplă, multiplă, pestriță – care îmi nimerește... încerc eu să-mi amintesc?... Oricare. Iar când nu-mi
E
nu – în care nimeresc pe paletă. amintesc niciun cuvânt, iau dicționarul și-l răsfoiesc.
S

Astăzi, această culoare s-a întâmplat să fie cea Oricare. Dicționar. DEX-ul, sau unul francez-român,
a ochilor tăi. Și mi-am zis că ar fi păcat să nu ascult român-rusesc, etcetera. Răsfoiesc și prubuluiesc. Ghi-
de această sugestie și să nu încep a-ți picta portretul. cesc cam ce cuvinte îmi spuneai tu. Unele, sigur, nu
Așa, din memorie. Deocamdată. Mai apoi poate te sunt în dicționar. Erau cuvinte mai speciale. De dră-
N

răzgândești și te întorci la mine, revii în atelier. În gostit. De giugiulit. De pat. Le inventai. Cam licen-
casa iubirii noastre. Și a creației. Păcat, nu a fost să țioase. Dar nu pentru noi, licențioase. Pe noi ele ne
I

fie și a procreației... De ce nu aș fi avut un copil de stimulau. Pentru fapte mari...


D

la tine?... Odată, când răsfoiam o enciclopedie, m-am

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 111
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

surprins prostește că aș putea da în ea și de tine, co- Îmi imaginez că este greu sau doar rău pentru
lea câteva date, născut, studiat, lucrat... curios, dar nu cel care nu are dinți. Dar fără păr e mai ușor. Menirea
S te-am găsit în enciclopedie. De ce oare?... Iau atlasul lui, a părului, e vag înțeleasă. Probabil, ține de atracția
sexuală. Însă eu am un piept minunat. Bombat. Încă
U
lumii, caut insula Tahiti. Îmi amintesc de Gauguin și
Polinezia. Încă de când îmi făceam studiile la școala tare. Și coapse ca ulciorul poetului Arghezi. Talia ca
P

de arte frumoase mă gândeam la ei. La insulă și la mlada. La ce dracu mi-ar trebui veșmintele astea, fel
Gauguin. de fel, ce mă incomodează?
O

Dar nu cred să-ți placă și ție, în Tahiti. Tu nu Mai fac o... vizită pânzei de pe șevalet. E în or-
ești acolo. Mă cuprinde panica. Imposibil să nu fii și dine. Aceleași două bobițe de albastru al(e) virtualilor
tu unde a fost idolul meu, Gauguin! tăi ochi.
Sau hai să ne întâlnim la Veneția. La carnava- Privesc și îmi zic – vrei să știi la ce mă gândesc?
N S

lul tradițional-medieval din lagună. Tu te ascunzi sub – îmi zic că aș putea codifica autoportretul meu în...
mască. Firește, așa e bine, așa se cere. Cum?... Nu vrei portretul tău! Cum a făcut-o și Leonardo Da Vinci cu
să te ascunzi după o mască?... Bine. Fie. Rămâi virtual, Mona Lisa – în dedesubtul, în portretul căreia se afla
în virtualitate. Dar lesne de identificat, totuși. Chiar tăinuit chiar autoportretul pictorului-autor. Genialu-
E

dacă eu nici nu știu cum arăți tu, de fapt. În orice caz, lui. În feminin – masculinul! Numai că în cazul meu,
S

nu atât de oarecum ca mine. Da, mi-au trecut ifosele al nostru, ar fi viceversa. Mona Lisa (eu!) pictându-i
de automulțumire până la autoîncântare. La oglindă. portretul lui Da Vinci (tu!), în care pictorița (eu!) își
Aș fi ca și unica ființă din lume de forma unui pepene codifică autoportretul. Nu-ți pare a fi interesant, dacă
galben. Zemos. nu tocmai original?...
N

Ascult melodia – una din ele – despre neferi- Privesc, mă gândesc la ce mă gândesc – acum, la
citul „Titanic”. Eroii ei ne seamănă. Mie și ție. Unul portret-autoportret, contopire, substituire de chipuri,
I

din ei e pasional ca mine. Aprins. Nu de la tizicul al tău cu al meu, al meu cu al tău – paralel cu asta, în
D

trabucului, nu. Din viață, din trăire, din dorință, din conștient și subconștiință, probabil, părându-mi-se că
dragoste. e o sălbăticie, totuși, să te afli de una singură în atelier!
Iau trabucul. Îl aprind. În clipa următoare îl Cam asta e...
sting, apăsându-l cu putere în scrumiera de argilă. De Sau, poate, mi-a scăpat ceva, ce ar mai trebui
la ungurii din Harghita. În genere cam prind a mă spus? Culoare. Culori. Primele două pete, micuțe, ro-
înspăimânta – ei bine, e prea tare spus; fie – prind a tunde, de vopsea. Albastră. A virtualilor tăi ochi. Po-
mă îngrijora atare preferințe și experiențe pirotehnice. sibilului tău chip. Te caut și – nu te găsesc. Dar nu-i
Trebuie să mă las de fumat. Din clipa în care te întâl- bai. Important e că deja am primele semnalmente ale
nesc. Zău! Cândva, eu eram băiat. Iar acum – ce-s? Un chipului tău – petele de vopsea... Astfel că aș putea
trabuc? Îmi voi da eu însumi foc și nici nu voi observa reveni la Mallarmé, să recitesc egloga „După-amiaza
cum mă trec. unui faun”... Cred că tu nu l-ai citit. Hai să-ți spun
Ba nu, hai s-o luăm pe cealaltă pistă. Cândva cum se termină ea:
eu am fost o fetișcană. Iar acum cine sunt? Briche- „Gol sufletul de vorbe, greu trupu-n neputere /
tă sau flacără? Să mă trec, fumând. Iau trabucul, îl Se topesc de mândra nămiezilor tăcere: / Uitându-mi
aprind. George Sand, nu alta! A picturii Sand... blasfemia, să dorm, atât voi face...”
Lui Solomon, vecinul, colegul din atelierul de Sper, naiva, că aș fi putut să te intrig (...instig!)
peste perete, îi lipsește un dinte. De ani de zile. Mă și tu să te gândești să cauți poemele lui Mallarmé, să
mir, știind că dânsul vinde binișor din lucrările sale, le citești... Dacă a-i face-o, să știi că mi-ar fi mai ușor
ar putea să-și refacă dantura, dar... Îl privește. Une- să completez cele două bobițe de vopsea albastră –
ori, în știrbitura dintelui lipsă Solomon înfige țigara „Iluzia, faun, iese din ochii-albaștri reci” – nu? (vezi
– simplă – pe care o fumează. Stă așa, cu mâinile în motoul)... În genere am simțit că prind mai ușor por-
buzunar, cu țigara în știrbitură, pufnește și discută te tretul, fie și din memorie, celor care citesc... Așa mi se
miri ce cu tine, cu alți vecini, colegi. pare... Pardon... Nu e o insinuare...

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


112 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Vernisaj cu şase priviri Doina CERNICA

EVE NI MENT
C u o zi înainte de deschiderea oficială a perso-
nalei „Trepte spre lumină” de Dan Hodoroa-
bă la Muzeul de Științele Naturii al Muzeului Național
invitația noastră programului lor, cele două reprezenta-
te ale Muzeului – Cristina Iacob și Anișoara Cimpoeșu,
Cristina Iacob și cu un cuvânt de salut din partea insti-
al Bucovinei din Suceava, soarele mângâia blând frunzele tuției, autorul, cu mulțumiri pentru conducerea Muze-
risipite pe dalele din fața clădirii. A doua zi se înstăpâni- ului Național al Bucovinei, directorului său general, dr.
seră ceața și un vânt rece, iar în arborii de la marginea Constantin-Emil Ursu, pentru artista plastică și pentru
trotuarului sclipeau deja beculețele pentru Crăciun. În scriitoarea care răspunseseră invitației de a-i prezenta ex-
câteva ore, timpul se mutase dintr-un anotimp într-altul, poziția, publicul ca atare fiind alcătuit doar din mezina
încăruțindu-și tâmplelele. artistului, Alina Lăcătuș.
Tot astfel, ca fulgerul parcă, a trecut și viața fostei Pe lângă cele deja spuse, menționez, în ce mă
șefe de promoție la Universitatea din Iași, a fostei uce- privește, și valoarea de document a picturilor, „Turnu
nice a profesorului doctor în psihiatrie Petre Brânzei, a Roșu”, „Centrul vechi” „Biserica Coconilor”, așa cum
psihologului doctor (doctorat obținut arătau acum câteva decenii, prin anii
în Canada, în 1974!) Maria Velescu 80, când Dan Hodoroabă s-a stabilit
Hodoroabă, între articolele, studiile și în Suceava, întemeindu-și frumoasa
cărțile pe care le-a semnat, de pe birou, familie, cu trei fete, ca în povești, reli-
din bibliotecă, din bibliotecile institu- efând de asemenea elogiul feminității
țiilor de învățământ superior din țară meditative și al respingerii războiului
și din lume, dedicate handicapului în grafică. În ce o privește, Lucia Puș-
mental al unor copii și adolescenți, cașu, lidera artiștilor plastici suceveni
și, ascunse în sertar, scrise dincolo de indiferent de locul ocupat în Filiala
miezul nopții, versurile, prozele sale, Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici,
care aveau să cunoască lumina tiparu- vorbește despre linia curată și sigură
lui abia după pensionare, în anii seni- a desenului, despre prezența luminii,
oratului liber. Investigațiile științifice despre asocierea originală a nudului
care instalaseră în ființa sa o perpetuă cu ruga, despre maternitățile sale,
tensiune, comparabilă cu a unui om despre inspirata utilizare a culorii și
pe buza prăpastiei, ceruseră un echili- despre unda de umor care îi străbate
bru emoțional, sufletesc – salvator!, pe uneori grafica, observând că pe sime-
care, puternică, Maria Velescu Hodo- ze se află doar o parte din lucrările lui
roabă l-a găsit în poezie, în literatură. Dan Hodoroabă, celelalte și cele care
Volume apărute precipitat și ilustrate fără excepție de fiul vor veni așteptând alte expoziții și un promis album.
ei, Dan Hodoroabă, inginer constructor, dar cu o sensi- Cum Alina Lăcătuș a filmat integral evenimentul,
bilitate și o înzestrare, comparabile cu ale mamei, șlefui- iată că din vremea vitregă a pandemiei și a restricțiilor
te în anii de gimnaziu la Liceul de Arte Plastice „Octav care s-au năpustit în primul rând asupra vernisajelor, a
Băncilă” din Iași. Și aici funcționase legea echilibrului, fiul lansărilor și saloanelor de carte, a spectacolelor de teatru,
repetând într-un fel soarta mamei. Literatura pentru ea, a comemorărilor culturale, rămâne de acum și micuțul
artele plastice pentru el – Violon d’Ingres pentru amândoi! martor al profesionalismului care se respectă indiferent
După expoziția dedicată malachitului, comoa- de împrejurări, Dan Hodoroabă, invitatele și reprezen-
ră a țarilor, la răscrucea celor două rânduri de trepte, tantele Muzeului de Științe Naturale Suceava interpre-
pe pereții de la catul întâi, prețioasa comoară a lui Dan tându-și partiturile cu sinceritate și plăcere. Și cu nădej-
Hodoroabă: 55 de lucrări de grafică și pictură. Cu un dea în vremuri mai bune pentru pentru artiști, pentru
vernisaj care va rămâne gravat în memorie. Răpite de scriitori și pentru iubitorii de artă și de literatură.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 113
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ES EU Niadi-Corina CERNICA Mirarea metafizică

L ucian Blaga este autorul unui sistem


cosmologic („Trilogia cosmologică”), uni-
cul din filosofia românească, un sistem de o frumusețe
sunt „diferențialele divine”, din care rezultă existența.
Tot ce se creează este imperfect, negat sub as-
pectul identității cu Marele Anonim: nu este etern,
comparabilă cu mituri platoniciene și viziuni metafi- nu este infinit, nu este incoruptibil, nu este perfect,
zice elenistice. nu este omniscient, nu este ființă perfectă. După cum
Ca orice cosmologie, este o viziune despre în- spune Lucian Blaga, Marele Anonim creează negații,
ceputul lumii, de tipul filosofiilor vechi, un mit meta- creează toturi virtual identice cu el, dar negate, sparte
fizic cum numai anticii au creat. (ca cercurile cu arii parțiale pe care le desenează filo-
Despre acest tip de filosofie, Aristotel spunea: soful pentru exemplificare).
„aceste însușiri le are numai ea (metafizica, cosmolo- Generarea lumii constă în creare de entități
gia – n.n.): și anume din două puncte de vedere: întâi identice negate, parțiale sub toate aspectele. Tot ce are
că e știința pe care o posedă prin excelență divinitatea existența pozitiv – natură, întindere, calități – e nega-
și, în al doilea rând, aceea care, dacă e cu putință, ar rea infinitului, indeterminatului, perfecțiunii care este
avea ca obiect divinul”. Simonide, citat de Aristotel, Marele Anonim.
spunea că „numai zeul are privilegiul de a poseda o Dacă un lucru are o natură (ceva pozitiv),
astfel de știință”, iar dintre oameni, filosofii. Când au această natură este negarea celorlalte naturi; o calitate
început să filosofeze, oamenii au fost mânați de mi- (ceva pozitiv) este negarea altor calități, pe care lucrul
rare. O mirare metafizică, o uimire în sine cuprinde nu le are. Dacă ești ceva, nu ești totul. Calitățile sunt
și cosmologia lui Lucian Blaga: de ce, față de Ființă, ceva pozitiv, dar o negare a indeterminatului; durata
față de principiu, existența este imperfectă, caducă, în timp limitat este negarea eternității; mărimea este
contingentă? De ce lumea este o copie imperfectă, negarea infinitului; calitățile de un anume grad sunt
nu perfectă, a Ideilor absolute, pentru Platon? De ce negarea absolutului.
emană Unul eoni imperfecți, inferiori Divinului, pen- Lucrurile din univers au mărimi, calități, dura-
tru Plotin? De ce Principiul, Ființa, Absolutul sunt tă în timp, frumusețe și devenire. Toate acestea sunt,
superioare prin eternitate și perfecțiune existenței ma- în termeni metafizici, atribute pozitive; dar sunt și ne-
teriale sau spirituale pe care au creat-o? De ce este o gații, privări de absolut.
diferență ontologică negativă între lume și Absolut? Tot ce știm despre Divin, despre Marele Ano-
Această diferență, între transcendent și existen- nim, este în sfera indeterminatului, a perfecțiunii. Tot
ță, este un lucru de la sine înțeles pentru toți gândito- ce știm despre univers este determinat, dar în sfera
rii, pentru orice metafizician. Și de aici începe mirarea imperfecțiunii. Și acesta este chiar secretul generării
lui Lucian Blaga, mirare din care, spune Aristotel, Marelui Anonim; cenzura transcendentă este ceea ce
a început filosofia. Cosmologia lui Lucian Blaga se face posibil, prin limitări și negare, Universul. Lucian
identifică cu răspunsul la această întrebare. Blaga, cu o creativitate metafizică derivată din cunoaș-
Filosoful român numește principiul „Marele terea marilor cosmologii, prezintă, pas cu pas, posibi-
Anonim”. Acest principiu generează spontan toturi, litatea metafizică a lucrurilor concrete.
entități identice cu el. Sau, virtual, identice cu el. Este Este o cosmologie? Da, dar o cosmologie de un
o tendință de generare necesară, care derivă din chiar tip apropiat cosmologiei platoniciene și neoplatonici-
esența sa. Pentru a împiedica o dezordine cosmică, o ene. Este înrudită cu activitatea Demiurgului lui Pla-
descentrare a Universului, efortul, activitatea Marelui ton, cu emanația Unului lui Plotin, în scări succesive,
Anonim este de esență negativă: creează sau re-pro- cu viziuni vechi, care se aseamănă mitului.
duce entități cenzurate, negate, imperfecte, pentru a Uneori, marile viziuni ale filosofilor par imagi-
nu fi „toturi”. Aceste entități, de o maximă simplitate, nație și poveste. Chiar monadologia lui Leibniz a fost
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
114 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

numită, în secolul XX, „un basm cu zâne”. Și cosmo- Când pătruns de sine însuși odihnea
logia lui Lucian Blaga, în partea inițială, pare a fi o cel nepătruns
creație aproape literară, un mit, pe jumătate filosofie, Fu prăpastie? genune? Fu noian întins
pe jumătate imaginație. de apă?”
Dar cum altfel să povestești Începutul, Mo- Ce a fost la început? Cum poate fi Absolutul
mentul originar, apariția Universului și a întregii când lumea nu era, Ființa fără existență? Modalita-
existențe? Cum să prezinți desprinderea din Ființă, tea de a descrie începutul pe care o folosește Mihai
din Absolut, a Cosmosului, a lumii și a lumilor, a lu- Eminescu susține o indeterminare totală, o stare de
crurilor supuse transformărilor, caducității, limitări- dinaintea ființei și neființei, ca termeni contrari, care
lor? Cum să explici apariția timpului din eternitate, se presupun unul pe altul. Orice început presupune,
a calităților din perfecțiune, a finitului din infinit, a spune poetul, două entități: ontologic – ființa și nefi-
limitelor din absolut? ința; gnoseologic – cunoașterea și obiectul cunoaște-
Mai avem o singură cosmologie, de data aceas- rii; cosmologic – agentul acțiunii și entitatea asupra
ta poetică, a lui Mihai Eminescu, în „Scrisoarea I”. De căreia acționează; poetic – haosul și centrul care pune
cu totul altă factură, această cosmologie, care prezintă în ordine și creează totul.
începutul Universului într-o formă literară și filosofi- „La-nceput, pe când ființă nu era,
că, începe cu o întrebare, cu o mirare: nici neființă, (...)
„La-nceput pe când ființă nu era, N-a fost lume pricepută și nici minte
nici neființă, s-o priceapă, (...)
Pe când totul era lipsă de viață și voință, Dar deodat-un punct se mișcă ... cel dintâi
Când nu se-ascundea nimica, deși tot și singur. Iată-l
era ascuns... Cum din chaos face mumă, iară el
devine Tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab
ca boaba spumii
E stăpânul fără margini peste
marginile lumii...”
Cosmologia începe cu dualitatea ființă – nefi-
ință, cunoaștere – obiectul cunoașterii, agentul acți-
unii – lucrul asupra căruia acționează. E o dialectică
din care provin mișcarea, creația, transformarea, opu-
sul stării indefinite și inerte de dinaintea Cosmosului.
Prin această mișcare, care neagă starea indistinctă de
dinaintea începutului Universului, apare totul:
„De-atunci negura eternă se desface în fășii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...
De atunci și până astăzi colonii
de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări
necunoscute
Și în roiuri luminoase izvorând din infinit,
U

Sunt atrase în viață de un dor nemărginit.”


Cosmologia lui Mihai Eminescu și cosmologia
E

lui Lucian Blaga, cele mai frumoase din literatura și


S

filosofia românească, provin din cel mai pur și mai


adânc sentiment metafizic – mirarea. Ei dau răspunsul
E

lor întrebării despre începutul lumii, al Universului.

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


BUCOVINA LITERARĂ 115
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

DO SAR Gina PUICĂ Poetica rece şi incandescentă


a lui Ioan Mateiciuc

A nchilopoetica1, noul volum al lui Ioan


Mateiciuc, poet născut la Siret, în 1986,
poate fi considerat o culegere de versuri a vremurilor
labilitățile tale par din mine desprinse / pregătește-te
africa e ca o pasăre flămândă / bucăți de gheață fiole
de carmazepină / mașinile ne vor verifica stopul car-
noastre, în aceeași măsură în care autorul își dezvălu- diac și rimele / e clar că vom sta de partea răului” (p.
ie aici sensibilitatea acută la semnele timpului. Par- 38).
curgând această carte, cititorul intră în contact cu un Prețiozitatea lexicului, prezența insolentă a
mic univers saturat de semne ale prezenței ingineriilor unor termeni trimițând la jargonul medical sau pre-
virtuale, printre care, fragil, își face cale omul, câteo- luați din domeniul IT și al rețelelor sociale, în special,
dată cam nelalocul său. Un univers straniu, mutilat, nu anulează și nici nu deranjează lirismul. Multe din-
dislocat, rece, transparent, traversat de neliniști, chi- tre poeme convoacă aproape sinestezic toate simțu-
nuit de teama de dezumanizare și ca atare situat sub rile, oferind epifanii cititorului: „dă-mi o secundă să
amenințarea tragicului. probez pielea cea nouă de șarpe / să descopăr sensul
În această atmosferă glacială, doar poetica lui impermeabilității // clipește return to 10b și lasă-mi
Ioan Mateiciuc se inflamează. Poemele curg în flux o țigară aprinsă / pe simulatorul de vicii // va veni o
continuu, neîntrerupt de evanescența lucrurilor și de zi / când ne vom spune în viteză mizerii dulcegării
fragmentaritatea și caracterul abscons al zicerii. Po- // #child-hood-magic-time // radioul deschis. Același
emele lui Ioan Mateiciuc se înlănțuie fără titluri și vibe // cafeaua mirosind a conglomerat de oase. / gust
stau ingenios în pagină. Elipsele, jocul cu blancul și de arsenic // ferestrele vor rămâne deschise / zăpada
cu tăcerea dintre cuvinte, tăieturile și alte obliterări, ne va lăsa cicatrici” (p. 23). Lirism neperturbat nici
decupează un cadru unic și atractiv pentru receptorul de amenințarea haosului și a imposibilității articulării
de poezie. de fapte și vorbe: „răsturnări caramboluri și kakiuri
Fragilitatea individului este compasional expu- / transparenței mele parcă nici trupul / nu-i ajunge/
să încă din poemul liminar: „e ca o pledoarie a răstur- când/ deasupra tavanului de plexiglas / invoc tăcerea
nării în sine / inițierea. marla. afluviile de idei. spațiile convulsivă / a nebuniei totale” (p. 36).
toate / ne aduc aminte că există un contract / între Volumul se încheie cu un poem ce contrastează
respirație și lume / care / se poate rezilia oricând / puternic ca tonalitate cu toate care-l precedă (excep-
aplecând toată creația la picioarele carnagiului / nu tându-l poate pe primul, citat și aici, puțin mai sus),
va dura / mai mult de o cădere. (prezentul e numai un poem fluent, aproape narativ, în care eul poetic
cadavrul)”. se prezintă ca om printre oameni, om al prezentului
Marla, misterioasa prezență, poate zeița veche nostru românesc: „sunt un om simplu / trăiesc o via-
și înțeleaptă a lumii postumaniste care va să vină, se ță obișnuită / fără prea multe extravaganțe // cumpăr
oferă ca acompaniatoare familiară și tonică: „(...) toa- pâine la 3 lei mănânc cartofi beau apă de la robinet //
te zilele noastre trec frumos / ascultăm radio jucăm mă îngrozesc oamenii care supralicitează hrana (...)”
twister construim castele / împărțim pâinea caldă la (p. 59).
ora unsprezece / marla / ne mângâie repetititv ca să Carte-obiect, potențial vestigiu în timp al ve-
ne învețe / că postumanismul e cel / care mimează / chii lumi a tiparului, trâmbiță anxioasă despre și pen-
acompaniat de un saz dezacordat / până se face zăpadă tru lumea ce se zămislește în prezent și deja livrată
în sahara” (p. 26); „și nu sărutare ca marla îți voi da / masiv mediului virtual, Anchilopoetica lui Ioan Matei-
ciuc recompune din bucăți oglinda unei umanități în
1
Ioan Mateiciuc, Anchilopoetica, cu ilustrații de Ioniță Be- devenire a cărei șansă de salvare va veni poate tocmai
nea, prefață de Simona Modreanu, Suceava, Alexandria Pu- din delicata sa imperfecțiune.
blishing House, 2020.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
116 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ioan Mateiciuc: Anchilopoetica Victor TEIȘANU

R
S A
P oezia lui Ioan Mateiciuc, cu unele ambiții
inovative, se bazează pe scenarii minimaliste,
La Ioan Mateiciuc mișcarea are caracter centrifugal,
amalgamând amănunte într-o poezie a impresiilor,

D O
în permanență minate de fracturi și discontinuități, care totul așezat în broderii lirice de maximă concentrare,
împreună nu pot sugera decât incongruențele din actul frizând adesea bizareria. E ca după un spectacol supra-
trăirii. Atmosfera e ambiguă și misterioasă, capabilă realist, căruia încerci în final să-i descifrezi articulațiile.
prin urmare să vulnerabilizeze orice eventuale elanuri Textele lui Ioan Mateiciuc traduc mai degrabă o filoso-
ale ființei. Și totul se amplifică dacă avem în vedere că fie a neimplicării, oscilând neîntrerupt între tensiune
gazda acestor scenarii este un topos guvernat de tehno- și echilibru. Am spune chiar, simplificând, că autorul
logii tot mai radicale, aproape întotdeauna dizarmonic s-a cantonat la confluența a două stări, distincte dar nu
și terifiant: „ce lume veche roșie / ca o membrană plu- diametral opuse. Prima se referă la preexistența unui
tind deasupra / cadavrelor indexate / e liniște și rețeaua cadru uniformizator, de factură procustiană, cu meni-
e la viteză mare / cadru după rea de a nivela toate excres-
cadru / cu buzele umede / cențele neconforme. Este
ne luăm în brațe și trecem vorba de acele „fetișuri năs-
în log off / ne îngrijorează cute din convingeri” (p.14).
/ că ceva bun se mai poate Încât orice tentativă de eli-
întâmpla” (p.24). De aceea berare pare sortită eșecului:
orice coagulare în acest uni- „la ce bun să spun că n-am
vers devine imposibilă, iar găsit încă un avocat / care să
lipsa coerenței transformă mă apere în fața osificării”
gesturile și micile emoții în (p.21). Mai mult, în aceas-
simple evanescențe. Textele tă luptă ființa se dovedește
dau senzația unei confrun- ineficientă, căci regula și
tări surde între o rațiune rigoarea înseamnă totuși un
care încearcă să fie activă și atentat la libertatea de miș-
mii de obstacole nevăzute, care: „ e ordinea în care par
ițindu-se la tot pasul. Poe- adesea / lipsit de luciditate”
tul își pune masca detașării, (p.28). Prin definiție, acest
instalat pe scaunul contem- mediu este menit să produ-
platorului și încercând par- că anxietate și să descurajeze
că să rămână doar martor. patosul și pornirea tonică.
Numai că circumstanțele Așa ajungem la cealaltă stare
sunt presante și n-au nimic de care vorbeam mai devre-
comun cu inerția. Ele cer me. Și anume, aceea a bla-
atitudine și chiar acțiune. zării și abandonului, când
În plus, însuși cel ce observă mecanismele vitale nu mai
se metamorfozează continuu, prins între dorința de a funcționează: „saloane goale. păpuși în depresie”(p.13).
interveni, ca parte a întregului, sau de a renunța, păs- Aici ființa cade în inacțiune, asumându-și o finalitate
trându-și neutralitatea: „e ca o pledoarie a răsturnării tragică și indicând însăși relativitatea condiției umane:
în sine / inițierea, marla, afluviile de idei, spațiile toate „astăzi / ne vom costuma în oameni și / vom ieși în
/ ne aduc aminte că există un contract / între respi- stradă / cine știe. poate / nu ne va recunoaște / nimeni”
rație și lume / care / se poate rezilia oricând” (p.10). (p.19). Într-o lume atât de stranie schimbarea de para-
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 117
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

digme rescrie însăși scara valorilor etice, dirijând lucru- divergente constituie de fapt osatura discursului liric.
rile spre paradox, precum în versul deja citat: „ne îngri- Textele lasă impresia unui șantier, unde zidăria crește
jorează / că ceva bun se mai poate întâmpla”. Tehnica din mai multe direcții, fără ca vreuna să prevaleze. Nu
din care se nasc textele lui Ioan Mateiciuc este una a întâmplător volumul de versuri nu se termină cu obiș-
iluminării propriului spațiu lăuntric, din care să răzbată nuitul sumar, care să listeze ordinea titlurilor. Dacă ci-
spre exterior semnale pline de nerv, ca la expresioniști. titorul dorește o narațiune poetică articulată va fi, desi-
De altfel poetul se și referă la unul din marii exponenți gur, dezamăgit. Căci în Anchilopoetica sunt doar câteva
ai curentului: „aștept dimineața bună în care viața mă texte ce pot fi bănuite de oarece coerență epică. Însuși
va alege / așa cum tăcerea îl va alege pe munch”(p25). titlul cărții ne avertizează că vom avea în față o partitură
Dacă la Munch echilibrul era spart de neliniști în fața ambițioasă, în căutarea timbrului care să-l singularizeze
morții, aici tensiunea rezultă din escaladarea mașinis- pe autor. Egal cu sine și urmărindu-și neabătut traiec-
mului chimic și cibernetic, gata să dizolve identitatea toria, Ioan Mateiciuc dezvoltă o strategie sintetizatoa-
ființei: „vom luneca fără întoarcere cu picioarele moi re, ce utilizează, într-un concert elaborat, material
/ nimic nu va răspunde strigătului nostru / nimeni nu de construcție eclectic și modalități frecvent exersate
va înțelege direcția în care pulsăm / (...) nimic nu va în canonul poetic postumanist. Traversând acest timp
răspunde sângelui nostru codat / nimeni nu va controla obsedat de standardizare, în care hegemonia compute-
degradarea”(p.27). Și încă: „obsesiile rulau fără între- rului generează un alt modus vivendi, Ioan Mateiciuc
rupere în googlemap / lăsând viața să dizolve / părțile izbutește, ca poet, să țină cumpăna între stereotipie și
mele neprogramate”(p.55). La Ioan Mateiciuc mesajul propria sa voce. Autorul se află, inclusiv prin textele
sincopat, fragmentarismul și cumulul detaliilor aparent acestei cărți, în zona fertilă a experimentului.
R
S A
O
D

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


118 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Un roman „psihiatric” Liviu ANTONESEI

CHIPURI ŞI PRI VEL I Ş T I


A m mai scris la această rubrică despre ac-
tivitatea frenetică, alt cuvînt nu găsesc, a
„grupului de la Dublin”. O mînă de oameni care susțin
studiat și psihologia. Fără îndoială că asta ajută, dar nu
este suficient, mai trebuie și simț psihologic, ceea ce în
opinia mea Dna Tăutan are. Totul începe ca o frumoa-
un portal cultural, o revistă, o ambițioasă bibliotecă a să și fericită poveste de dragoste între doi tineri, Olguța
diasporei și de cîteva luni o editură, toate sub egida Ita- și Matei, doar că la un moment dat, totul se transformă
ca, care mi se pare una curajoasă și nostalgică în același în coșmar. Pentru ambii parteneri, deși numai unul este
timp. Editura a debutat cu cele două antologii Diaspo- de vină, Matei, dacă de vină poate fi vorba în aseme-
ra 2020, poezie și proză, și foarte repede a început să nea situații. Ani de zile, Olguța își poartă trauma, în
scoată cărți de autor. În numărul trecut, am prezentat interior, în tăcere, pentru că despre asemenea lucruri,
excelentul roman Șapte pici de Nora Maria Vasilescu, în lumea aceea, anii 80 în România comunistă, nu se
autoare stabilită în 2005 în Statele Unite, acum aș vrea putea vorbi. Suferă în tăcere, dar în același timp, func-
să mă ocup de un alt roman, Spitalul de nebuni de Doi- ționează perfect ca mamă, profesional și social. Or, su-
na Ira Tăutan, scriitoare trăitoare în țară. Am pus în ti- ferința tăcută poate fi purtată o vreme, chiar un număr
tlu termenul „psihiatric” între ghilimele din mai multe însemnat de ani, dar la un moment dat, trebuie să se
motive. În primul rînd, pentru că rezolve. Pentru Olguța, rezolvarea
povestea din roman nu se limitea- este prin sinucidere, prin absorbi-
ză la cele cîteva luni pe care per- rea unei uriașe cantități de medica-
sonajul principal le petrece într-un mente. Din fericire, este descope-
spital de psihiatrie, ci radiografiază rită, de către Matei!, înainte de a fi
decenii din viața acestuia, în al doi- prea tîrziu. Experiența intoxicației
lea rînd, pentru că din punct de ve- și a ieșirii dificile, graduale, înapoi
dere medical este vorba de un caz spre lume oferă prima probă a sim-
ușor, în sensul că poate fi rezolvat, țului psihologic al autoarei, este
un caz de decompensare după zece surprinsă absolut verosimil. Știu
ani de suferință ascunsă încununa- asta nu doar din experiența mea de
tă cu o tentativă de sinucidere. psiholog, ci și din experiența per-
Am avut o slăbiciune pen- sonală – nu, nu am vrut vreodată
tru literatura cu dimensiune psiho- să mă sinucid cu pastile, dar acum
logică, adesea și psihiatrică, încă de vreo 40 de ani, am suferit o intoxi-
la începuturile carierei mele de citi- cație medicamentoasă accidentală.
tor, de la întîlnirea cu Dostoievski. Citind paginile din roman referi-
Poate din acest motiv, după cîțiva toare la întîmplarea Olguței, parcă
ani, am dat examen de admitere am călătorit în timp, mi-au revenit
la psihologie și am lucrat apoi ca în minte toate detaliile experienței
psihoterapeut și cercetător al edu- mele, pe care în patru decenii le
cației și al mecanismelor psihice uitasem. La fel de verosimilă este
ale acesteia. Tot din acest motiv ro- și relatarea recuperării sănătății in-
manul Dnei Tăutan a bătut la uși terioare din „spitalul de nebuni”.
deschise. Și tot din acest motiv, cum mi se întîmplă Cum spuneam, am experiență în domeniu, semestrul
întotdeauna cu literatura din această zonă, am simțit de practică din spitalul de la Iași, cu regretatul profesor
nevoia evaluării verosimilității, nu doar literare, ci și Brînzei, și cîțiva ani de psihoterapie. Și o viață de psi-
psihologice. Am citit undeva că autoarea, între altele, a hoterapie „sauvage” cu prieteni și apropiați. Abia aici
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 119
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Olguța se descarcă, mărturisește terapeutului originea care, cred, autoarea a rămas datoare. Nu, nu la nivelul
traumei. Nu celui dintîi pe care, instinctiv mai degrabă, romanului de față, unde este perfect conturat, ci poate
nu-l acceptă, ci celui de-al doilea, acela în care are încre- al unui alt roman. Cronologic situat înaintea celui de
dere. Psihoterapia este în mod esențial o chestiune de față. Mă refer la Colonelul/ Generalul Olaru. Viața lui
încredere. Am evitat să dau detalii despre sursa traumei, de dinainte de evenimentele din această carte este un-
despre evoluția acesteia, ca și despre mersul terapiei. În deva schițată. Mă gîndesc cum ar arăta o carte care să
roman, toate acestea se petrec treptat, or interesul meu înceapă de la venirea sa pe lume și ar înainta an după
este să citiți romanul, nu doar această cronică! an, deceniu după deceniu încoace...
Dar romanul este foarte bun nu doar la acest Un roman foarte bun, extrem de interesant și nu
nivel, al analizei psihologice, ci în ansamblul său, au- în ultimul rînd, doar este vorba despre literatură, foarte
toarea are și un bun ochi de observator social, iar ima- bine scris. Doina Ira Tăutan este o prozatoare pe care o
ginea pe care o construiește despre lumea românească voi urmări de cîte ori îmi va oferi prilejul.
a siniștrilor ani 80 este scrisă cu pană de prozator rea-
list, fără exagerări ideologizante sau caricaturizante, e
și lumea mai așezată, „clasa de mijloc” ca să spun așa,
dar și lumea mahalalelor sau cea rurală. Și să nu uit
personajele, principale, secundare sau episodice, toate
sînt convingătoarea. Mi-a și rămas în cap unul față de

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


120 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Din Kyoto, spre inima Japoniei (XIV) Marius CHELARU

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E


(note şi gânduri de drum)
Japonia începând de acum să preia/ păstreze ceea ce
considera că îi este necesar, putea fi potrivit japonezilor,
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, de acum, deşi la curte se mai recitau poeţi clasici chi-
ALTE PERSONAJE nezi (fiind chiar util pentru succes în înalte societate),
se purtau mătăsuri chinezeşti ş.a. În fine, revenind la
De Murasaki Shikibu şi Strălucitorul Genji ediția în limba noastră, pe scurt, cred că soluţiile alese
la Sei Shōnagon de Angela Hondru sunt în folosul lectorului român.
Ritualuri străvechi, lumea prin lecturi, S-a spus şi că întâmplările din carte s-au petre-
cărți nemuritoare, teatru cut cu ceva vreme înainte (de altfel, începutul este: „La
curtea Împăratului Japoniei – pe vremea cui să fi fost
oare?”), Murasaki ţesând trecutul cu firele prezentului

C u creştinismul în Japonia şi iezuiţii despre său şi trăirilor pe care le avea. Povestea/ Legenda lui
care abia de am vorbit este o altă „poveste” Hikaru Genji, „Strălucitorul Genji” se petrece într-o
pe al cărui fir am putea merge, și merge, căutînd să lume/ o vreme cu multe meandre, dată fiind şi ordinea
vedem cum a arătat în diverse epoci, până azi… Dar socială, acceptarea, pe lângă soţia principală, a concubi-
întorcîndu-ne la Genji, mai amintesc doar că femeile nelor – de unde intrigi, gelozii ş.a. – căsătoriile pentru
erau apelate după funcţiile („numele”) taţilor/ soţilor/ alianţe/ din interes (cum este cea a lui Genji cu mătuşa
fraţilor – cum e şi cazul doamnei Murasaki Shikibu –, sa, Aoi), felul în care poezia (îndeobşte în formula tan-
ori li se dădea numele unei clădiri imperiale, erau nu- ka/ waka3) era socotită absolut necesară pentru primii
mite după/ de la diverse întâmplări/ incidente ş.a. Mu- paşi în dragoste şi mai departe, tipologia rangurilor la
rasaki face multe trimiteri de tot felul, fie la evenimen- curte (zece, cu sub-ranguri), felul în care erau conside-
te, fie la antologii din epocă, în cazul poemelor, fie la rate şi virtuţi, dar şi urmare a comportamentului din-
situaţii diverse ş.a. De asemenea, cartea este considerată tr-o viaţă anterioară ş.a.. Mai era semnificaţia specială
semnificativă de lingvişti/ specialişti şi datorită faptului a hainelor, cu tot felul de detalii, normele diverse de
că reflectă felul în care se crea/ evolua vocabularul/ lim- comportament, vorbire, îmbrăcăminte ş.a.
ba/ scrierea japoneză în epocă, ştiut fiind că până în se- Plimbându-mă pe aleile Parcului Imperial din
colul al IX-lea textele în Ţara Soarelui Răsare erau scrise Kyoto (unde, cel mai adesea, deşi eram în plin oraş,
cu caractere chinezeşti, folosind scrierea man’yōgana1, deşi erau şi japonezi în jurul meu), liniştea era aproape
trecându-se cu timpul la celelalte silabare kana2, scrieri deplină, îmi plăcea să închid ochii şi să îmi imaginez
ale locului. La curte era o atitudine cumva ambiguă, trecând pe lângă mine fie un grup, fie o doamnă de
altădată, singuratică, îmbrăcată în hainele ei aşezate
1
Numele derivă din al unei antologii de poezie faimoasă, perfect…
Man’yōshū (din perioada Nara), în care a fost folosită. Se „Strălucitorul Genji”, copil al unei concubine
foloseau caractere chinezeşti, dar e considerat primul „sila- nu de prim rang cu împăratul (dar pe care acesta îl
bar” kana cunoscut, limba japoneză fiind grafiată fonetic. scosese din „linia de succesiune”, din motive politice),
Nu e limpede când a început să fie folosit, dar se pare că întrunise o sumă a calităţilor/ virtuţilor – era frumos,
deja era pe la mijlocul secolului al VII-lea.
poet şi caligraf remarcabil, muzician, dansator preţuit
2
Sunt trei tipuri de scrieri „silabice” kana (diferite de cele
folosesc caracterele chinezeşti numite în Arhipelag kanji): 3
Tanka (cunoscută şi cu numele de waka): gen de poezie cu
katakana, hiragana şi man’yōgana, însă istoria lor e o poves- formă fixă japoneză, din punct de vedere formal conţinând
te. De pildă „hentaikana” („variantă de kana”) este o versi- 5-7-5-7-7 silabe, dar şi cu alte cerinţe. Se scrie şi azi, nu
une mai veche a hiragana, spun specialiştii. Numele lor este doar în Japonia, inclusiv în România. Mai multe la „Bibli-
legat de al unor personaje japoneze. oteca haiku”, în revista „Poezia”
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 121
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

şi invidiat dar… având parte de tot felul de încercări, numesc frumuseţile Suediei mai bine decât pe cele ale
eşecuri, suferinţe. ţării mele”, adăugând, peste câteva fraze, că, astfel, s-a
În general, structura acestei proze este împărţită „întors cu spatele către Legenda lui Genji”, simţindu-se
în trei mari secţiuni: 1. Ascensiunea şi căderea lui Genji „mai apropiat de Selma Lagerlöf” pe care a „respectat-o
(a. tinereţea, capitolele 1-33), b. succese şi căderi, 34- mai mult decât pe Murasaki Shikibu”. Dar… „mulţu-
C Ă L Ă T O R I E

41, până la moartea soţiei sale), 2. Tranziţia/ Trecerea mită din nou lui Nils şi prietenilor săi” a redescoperit
(42-44), episoade scurte, după moartea lui Genji, 3. „atracţia” către Legenda lui Genji…
Capitolele 45-54 – Urmaşii oficial şi secret ai lui Genji, Este, una peste alta, un „tablou” complex, în
Niou („Prinţul parfumat”) şi Kaoru (Prinţul înmires- nuanţe multe şi detaliate, cu trăiri, sentimente, ges-
mat”). În ediţia română capitolele 42 – 54 sunt redate turi, moduri de a acţiona/ reacţiona al oamenilor din
printr-un sinopsis. Titlurile acestor capitole sunt ele în- preajma curţii Heian din acea vreme, cu tot ce însemna
sele poezie (Tunica cicadei, Mlădiţa de mei-păsăresc, asta, de la reguli de comportare, mod de organizare/
Prinos împărătesc adus frunzelor de arţar, Primul ciri- ierarhizare, legături între cei de acolo ş.a. Este o poveste
pit ş.a.). fermecătoare prin multe aspecte – de la dragostea pen-
Interesant este şi faptul că, deşi bărbaţii erau cei tru natură la poezie, de la multele poveşti la felul în care
care „acţionau”, dominau, femeile fiind cvasi-excluse vede Murasaki lucrurile… şi multe altele
D E

de la viaţa publică, totuşi, pe Genji îl cunoaştem, de Ar mai fi şi povestea manuscriselor cărţii, cu-
fapt, prin intermediul femeilor, iar viaţa de curte prin prinzătoare şi ea4, „poveştile” despre ele dar şi despre
trăirile acestora. Asta deşi ele trăiau într-o continuă aş- Murasaki Shikibu, şi… altele, la care ne vom întoarce
teptare, pentru a fi iubite, „vizitate” seara, şi lăsate sin- după alte popasuri.
J U R N A L

gure dimineaţa. Da, cărţile sunt o cale bună de a călători în timp


Citind din/ despre Kenzaburō Ōe, am văzut că
spunea în discursul la Banchetul pentru Premiul Nobel
4
Cele din secolul al XIII-lea, atribuite lui Minamoto no
din 10 decembrie 1994: „sunt un japonez neobişnuit Chikayuki (Kawachibon) şi Fujiwara no Teika (Aobyōshi-
bon), scopul acestora, cele din categoria Beppon. Am citit că
care şi-a petrecut copilăria sub influenţa puternică a lui
pe 10 martie 2008 a fost găsit la Kyōto un manuscris din-
Nils Holgersson. Atât de puternică a fost influenţa lui
spre sfârşitul perioadei Kamakura, 65 de pagini, capitolul
Nils asupra mea, încât a fost vreme în care puteam să al şaselea, Şofrănelul…
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
122 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ecranizată, apreciată nu doar în Japonia.


Sei Shōnagon scria: „Mi-ar plăcea să stau într-o
casă mare şi frumoasă, să-i am în jurul meu pe cei dragi,
iar într-o odaie, pe-aproape, o prietenă, o doamnă de
la curte, căreia să-i pot povesti orice, după pofta inimii.
Să ne-ntâlnim, să ne spunem poveşti, să vorbim despre
versuri, iar când soseşte o scrisoare, s-o citim amândo-
uă sfătuindu-ne cum să răspundem. Iar dacă ar veni la
mine un musafir plăcut, l-aş pofti în cămara frumos
rânduită şi dacă ar ploua afară l-aş ţine lângă mine
noaptea întreagă. De câte ori ar fi să plece prietena mea
la palat, i-aş pregăti lucrurile dinainte, cu grijă, să aibă
toate cele trebuincioase la dânsa. Cât de mult mă atrage
viaţa aleasă a oamenilor din lumea mare! Dar, ştiu eu,
poate e şi asta o suceală de-a mea.”7
Japonezii au un stil al lor de a ordona lucrurile,
de a codifica/ clasifica, fapt care se vede şi în ceea ce
priveşte operele literare. Astfel, Însemnările de căpătâi
e socotită primul zuihitsu (de la două caractere kanji
care ar putea fi traduse a urma, a urmări pensula8) al
literaturii japoneze – un tip aparte de eseu, în care frag-
mentele eseistice sunt întreţesute cu tot felul de idei,
însemnări care aduceau a jurnal9, gânduri, fragmente
de poem ş.a., care adesea nu au o ordine anume. Ea a
fost prima autoare, dar genul a „prins” la japonezi, de-

C Ă L Ă T O R I E
venind tot mai popular, astfel încât în perioada Edo se
putea vorbi, în rândurile negustorilor şi a orăşenilor de
„stilul zuihitsu”, practicat şi de autori faimoşi, de pildă
în Japonia, de a te mai apropia de înţelegerea felului de
Motoori Norinaga.
a fi al japonezilor călătorind în timp cu vreun autor ori
Însemnări de căpătâi cuprind peste 300 de nota-
vreun personaj care îşi păstrase faima peste secole.
ţii fără o ordine temporală sau tematică, cum se întâm-
O altă carte care are un loc aparte în istoria li-
plă adesea în Arhipelag şi în diversele tipuri de jurnale/
teraturii japoneze, de care am mai amintit, este Maku-
nikki, fie ele de călătorie sau de alt gen, multe legate în
ra no sōshi (ad litteram – Caiete de pernă), Însemnări
de căpătâi ale fiicei lui Kiyowara no Motosuke, Sei5 7
Sei Shōnagon, Însemnări de căpătâi, traducere din limba
„Shōnagon” (conform Taihō-ritsuryō/ Codului Taisho – japoneză, prefaţă şi note: Stanca Cioanca, ed. a II-a revizu-
„adaptare” a modului de organizare din China dinastiei ită de traducătoare în colaborare cu Roman Paşca, Rao In-
Tang –, în vigoare în Japonia din anul 703) nu e clar de
D E
ternational Publishing Company, Bucureşti, 2004, p. 296.
unde asta, poate după ce a intrat în anturajul împărăte- 8
Reamintim, japonezii scriau cu pensula muiată în tuş.
sei Sadako (după o căsnicie ratată, pare-se), ca doamnă 9
Totuşi nu prea apropiate de teoria literară occidentală,
de onoare6. Născută undeva prin anul 966 (nu se ştiu în care există o tipologie a scrierilor diaristice, de la jurna-
J U R N A L

foarte multe despre viaţa ei), Sei Shōnagon a scris o lul intim la cel de călătorie, cu un palier larg de discuţii;
carte considerată de mai bine de o mie de ani poate printre trăsăturile esenţiale ale jurnalului numărându-se:
principiul jurnalităţii (sau calendarităţii, „legea Blanchot”,
cea mai comentată şi căutată în Arhipelag, citită şi azi,
după numele lui Maurice Blanchot, cum mai e cunoscută),
al simultaneităţii evenimentului cu scriitura, al sincerităţii/
5
Sei – de la numele de familie, Kiyohara (kiyo în citirea autenticităţii celor scrise, la care se adaugă, last but not
sino-japoneză a vremii se citea „sei”). least, al confidenţialităţiii, dacă este vorba despre un jurnal
6
S-a spus că ar putea fi de la al treilea soţ al ei. intim (având în vedere intimitatea şi secretul personal) ş.a..
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 123
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tradiţia niponă de poezie10; existau, şi înainte de Ma- cu caractere chineze, la altele, chiar financiare – kiroku,
tuso Bashō, jurnale de călătorie haikai („haikai travel „scrierile de călătorie” – kikō sau de ,Makura no Sōshi
C Ă L Ă T O R I E journal” – Peipei Qiu11) – haikai kiōbun. – în care, arată autorii, sunt scrise o serie de detalii,
Spuneam mai devreme de Kamo no Chōmei şi observaţii anecdote, diverse aspecte, dar şi poeme din
„însemnările sale” – Hōjōki; în terminologia budistă ja- perioada în care a fost la curtea Împărătesei Teishi, între
poneză se vorbea de „tonsei suru”, care ar putea însemna 990-1000, în perioada Heian – ş.a.
„a pleca/ a te retrage din lumea cotidiană”, iar o persoană Ori am putea discuta despre Fujiwara no Teika
care ia aşa decizie şi o duce la îndeplinire, se numeşte şi jurnalul Meigetsuki, tradus în Occident fie The Re-
„tonseisha”; mulţi dintre ei călătoreau, parte scriau. Să cord of the Clear Moon, fie Diary of the Clear Moon, ori
amintim doar numele lui Kūkai (774-835), legat de secta Chronicle of the Bright Moon, ţinut de acesta din anul
Shingon, care a călătorit şi în China, şi a lăsat mai multe 1180, când avea aproximativ 18 ani (deşi se-a spus şi
scrieri, ori de Enin (794-864), legat de secta Tendai, de că informaţiile de început ar fi putut fi adăugiri de la
esoterismul Tendai (Taimitsu) mai precis ş.a., chiar dacă bătrâneţe), până la moartea sa, în 1241.
D E

nu avem în vedere neapărat „jurnale de călătorie” în cel Cartea scrisă de Sei Shōnagon (reputată cunos-
mai strict sens al cuvântului. Sau am putea începe cu cătoare a clasicilor chinezi), în felul în care a fost cali-
jurnalul lui Ki no Tsurayuki (872 ?-945), Tosa nikki12, în grafiată atunci arată şi mai frumos şi, dacă ţinem cont
care descria o călătorie din anul 935, când s-a întors din de unele dintre particularităţile de limbă/ scriere din
J U R N A L

provincia Tosa, unde fusese guvernator, la Kyoto. vreme, parte greu de redat sau care ar complica fraza
Earl Miner (în Japanese Poetic Diaries) vorbea inutil în traducere (Stanca Cionca exemplifică, în cu-
despre jurnale de tip uta nikki (în japoneză – am putea vântul său de început), oferă şi o imagine interesantă
spune şi „jurnal cântat”), lansând atunci un termen în despre cum arăta traiul la curte în acele vremuri, dar
engleză, „Poetic diary”, cu privire la „Japanese poetic şi multe alte aspecte ţinând de mentalitate/ obiceiuri/
diary”. Tot Miner13, în colaborare cu Hiroko Odagiri şi felul de a vedea viaţa/ specificul timpului în Arhipela-
Robert E. Morrell în The Princeton companion to classi- gul Nipon. Poate că cititorului modern, mai ales din
cal Japanese literature, 1985, face distincţia între, de pil- afara Japoniei, îi pot scăpa unele aspecte care ţin de ce
dă, nikki bungaku14 – jurnalul ca literatură, alte tipuri/ înseamnă ciclul sezonal, notaţiile despre vreme, de cum
genuri de „înregistrări”, de la jurnalele scrise de bărbaţi se desfăşura viaţa socială atunci, viaţa femeilor din pe-
rioada Heian, a bărbaţilor, aşa cum o vedea autoarea,
10
Interview by R.D. Wilson with Professor Peipei Qiu, The
intrigile de tot felul de la curte, unele aspecte care par
Author of Bashô and the Dao, în Simply Haiku: A Quarterly
Journal of Japanese Short Form Poetry, Winter 2005, vol. monotone/ plictisitoare prin repetitivitate cel puţin,
3 nr. 4. „Japanese literary travel journal (kikôbun) has been dar nu poate „scăpa” umorul, ironia faţă de persoanele
closely related to poetry. It characteristically weaves poems care vor să pară altceva decât sunt, de pildă, sau care fac
and the introductory narratives in a sequential order. The eforturi să fie prea „la modă” în exprimare. Sau felul în
travel journals that existed before Bashô”. care doamna din secolul al X-lea vorbeşte despre lucru-
11
Peipei Qiu discută (P. Qiu, Bashō and the Dao: The rile pe care le detestă – oaspeţii plicticoşi, „câinii care la-
Zhuangzi and the Transformation of Haikai, Hawaii Univ. tră îndelung”, pe cei care sforăie, copiii plângăcioşi ş.a.
Press, 2005) despre legătura dintre culturile chineză şi japo-
neză şi implicaţiile în cazul în speţă, jurnalele de călătorie,
Bashō – “By adapting the Zhuangzi to the context of haikai
travel journals, Bashô successfully recreated the landscape
defined by waka and renga poetry and opened a new hori-
zon for the world of haikai.”
12
A fost tradus în engleză de W.N. Porter: The Tosa Diary
of Ki no Tsurayuki. Boston, MA: Tuttle Publishing, 1981.
13
Am putea cita şi Miner, Earl, „The Traditions and Forms
of the Japanese Poetic Diary”, în Pacific Coast Philology,
vol.3. (Apr. 1968), pp.38-48.
14
Nikki bungaku – tip de jurnal japonez: exemplu, am amin-
tit Tosa nikki; îşi are originea, probabil, în secolul al VIII-lea.
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
124 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Reviste, reviste… Mihaela GRĂDINARIU

REVISTA REVI STELO R


C e te-ar mai putea surprinde la o revistă pe
care o citești din doască-n doască de ani
buni, înșirând rubrici cunoscute și nume valoroase,
tura lui Dumitru Macovei, răsfățată pe prima pagină a
ATENEU-lui băcăuan, numărul pe octombrie 2020.
Deschizând cu grijă revista, ne face cu ochiul cronica
așa cum e CONVORBIRI LITERARE? Iată că și în literară a lui Adrian Jicu la cartea lui Mirel Bănică, Prin
numărul din noiembrie 2020 caut mintenaș paginile România. Carnete de drum, un volum care ne îmbie cu
semnate de Gheorghe Grigurcu (Pentru unii dintre noi o imagine personală a României, la treizeci de ani de la
e mai primejdios a privi în abis decât a cădea într-însul.), căderea regimului comunist. O imagine nefardată, sur-
mă încântă profilul pe care Ioan Holban îl dăruiește lui prinzătoare chiar pentru noi, cei care trăim în mijlocul
Nicolae Sava la borna 70, și mă bucură, ca întotdeauna, acestor realități. O Românie încă rudimentară, cu stereo-
întâlnirea cu poemele sensibile ale lui Vasile Tudor. tipuri și prejudecăți rasiale, religioase și culturale.
Bântui apoi printre lumile poetice de rezervă ale Salutăm voios întâlnirea cu poemele lui Mar-
Cristinei Ștefan și Elenei Mândru, cartografiate de cel Mureșeanu și Cassian Maria Spiridon, și ne uimim
Cristian Livescu, și stau în cumpănă între alte două (uimirea aceea bucuroasă) la aflarea încă unui comen-
lumi, durate de Adrian Dinu Rachieru pe temelia po- tariu pertinent despre Transparența unui popor de foci,
eziei lui Lazăr Magu, și urc-cobor etajele vârstei- etajele volumul lui Alexandru Ovidiu Vintilă, câștigător, între
poeziei, la opt, la braț cu eseul semnat de Dana Raluca timp, al premiului Nicolae Labiș al Filialei Iași a Uniu-
Schipor asupra celui mai recent volum al lui Ovidiu nii Scriitorilor din România. Comentatorul Dan Perșa
Genaru. Visez că trec teafără prin Poarta dervișului, pă- conchide, parcă în continuarea cunoscutului capitol
zită de Marius Chelaru, pentru a înghiți pe nerăsuflate XIII din I Corinteni: …poetul poporului de foci este dis-
episodul XVI din serialul dedicat de Alex Vasiliu lui cret, nu acuză, nu face tapaj cu nimicul, nu se plânge, ci se
Dmitri Șostakovici. N-am obosit deloc, așa că mă în- strecoară printre toate ca o privire ce mângâie. Subscriem!
cânt nefățarnic lângă nominalizările pentru premiile fi- Punem apoi capul pe o pernă cu ace, alături de
lialei Iași a USR. Bucurie cronicărească, cea a criticului Vasile Spiridon în călătoria sa Între Armadia și Amara-
literar care-și vede cărțile / oamenii despre care a scris dia AR, și nu putem rata conectarea la pulsul zilei, la
un an de zile pe lista cea cu greutate! braț cu Ioan Dănilă…
Din capătul celălalt de țară zboară spre noi Rămânem pe-aproape, tot prin Bacău (ce păcat
PORTAL-MĂIASTRA, un număr care sărbătorește că Toamna bacoviană s-a spulberat anul acesta, ca atâ-
centenarul Alexandru Macedonski (Zenovie Cârlugea, tea și atâtea manifestări culturale de tradiție…) și ne
Viorel Mirea, Gh. Grigurcu), neuitându-l nici pe Virgil încărcăm cu PLUMB. Ne împodobim alături de Mi-
Ierunca. O galerie întreagă de cărți comentate defilează oara Bahna cu Orfevrăriile lui Horia Zilieru și-l salutăm
înspre spaima cititorului împătimit, care se tot întreabă cu bucurie pe titularul rubricii Scrisori dobrogene, Ioan
unde le va găsi, ori unde va găsi timpul necesar spre a le Florin Stanciu, împreună-locuitor, cândva, al paginilor
citi în tihnă… De neratat este, însă, Constantin Brân- Cronicii Vechi. Despre volumul lui Theodor Codreanu,
cuși – oamenii din viața lui. Dicționar monografic, încă Scriitori basarabeni, glosează Ioan Țicalo, cu mână și
o ispravă pe cinste marca Zenovie Cârlugea, alături de inimă bună (și condei așijderea), căci, între timp, și
atâtea altele. Pe câteva pagini se răsfață texte despre trei acest volum a fost răsplătit cu Premiul pentru Critică al
dintre sărbătoriții anului: Theodor Codreanu, Vasile Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România.
Tărâțeanu și Tudor Nedelcea. 75, să se știe… Și nu pot Și nu putem încheia drumeția prin revista trans-
să trec peste o recentă și interesantă descoperire (recen- mutată alchimic din plumb în aur de Ioan Prăjișteanu,
tă pentru mine…): poetul Ion Cepoi, autodeclarat ul- directorul ei, fără să ne oprim asupra paginii de poeme
timul romantic pe pământ… ale lui Victor Munteanu: E seară prin Bacăul pustiu, /
Revenind prin ogrăzi megieșe, ne fură ochii pic- vântul mătură bucăţi de hârtie, / toate băncile goale te
serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
BUCOVINA LITERARĂ 125
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ştiu, / tristeţea pe trotuare te scrie. // Alb şi târziu ţi-e pă- ce scriu la ea, devin din ce în ce mai conştientă de faptul
rul, / aşteptarea sapă canale adânci; / în academii a luat că cei din preajma mea beneficiază de resturi din tot ce
foc Adevărul, / ziua de mâine se zbate în prunci. // Vântul rămâne după ce mă livrez cu totul cărţii aflate pe masa
R E V I S T E L O R

suflă cu numele său, / toamna s-a dezbrăcat de veşminte. mea de scris; de aici, evident, vina de care eşti locuit şi
/ Tu - mercenar al destinului tău - / cu sufletul gol de din care, da, te hrăneşti; exact la fel se întâmplă când te
cuvinte. // E seară de oraş obosit, / luminile în băltoace îndepărtezi de manuscrisul cărţii la care lucrezi, de cum
se zbat. / Orologiul din turn s-a oprit – / în spatele tău revii la masa de lucru regăsindute în albia aceleiaşi conşti-
urmele tac. („Frig”) inţe încărcate, ar fi spus Dostoievski sau Nietzsche. Toate
Și mergem la o revistă dragă mie, CONTEM- drumurile, gândurile, emoţiile, visurile, frământările, bu-
PORANUL, numărul pe noiembrie 2020 (nu-i vorbă, curiile, fericirile, şovăielile, dibuirile, orbecăirile duc spre
o aștept, o caut lună de lună cu aceeași efervescență…). manuscrisul cărţii, al cărţilor aflate în lucru, la care revin
Aura Christi conduce cu mână delicată, dar fermă, tri- şi revin, zi de zi, aproape. Însă mă scutur (prea) repe-
bul Conte, oameni entuziaști, uniți de pasiunea pen- de de vraja paginii pricinașe, spre a mă încrâncena din
tru scris și pentru valoare. Cronica literară semnată de nou, citind alte comentarii despre volumul lui Mircea
Ștefan Borbély, analiza lui Ioan-Aurel Pop (Transilva- Platon, Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtițele și
R E V I S T A

nia – etape spre modernitate) eseul lui Mircea Braga (Pe arhitecții reformei învățământului românesc, semnate de
calea oracularului), articolul cu accente polemice al lui Nicolae Săcrieru și Gheorghe Fedorovici. Cartea e încă
Adrian Dinu Rachieru (Cioran, un „romantic întârzi- pe masa mea de lucru, mestec câteva pagini pe zi din
at”?) sunt tot atâtea puncte forte ale publicației, una de acest subiect ultradureros…
referință în peisajul compozit al revistelor românești. Dar să redevenim optimiști și să așteptăm în
Mă acaparează definitiv (a câta oară?) confesiu- continuare, în aceste vremi de restriște, truda acelor oa-
nile Aurei Christi (A scrie, a citi, a visa): Cartea la care meni frumoși și visători, care pun suflet, timp și energie
lucrez, aşadar, mă confiscă în întregime, aproape. În timp în pagini de revistă!

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


126 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

PREMIILE USR, FILIALA IAȘI


Juriul pentru acordarea Premiilor USR – Filiala Iaşi pentru cărțile apărute în anul 2019, format
din: Constantin Parascan, președinte, Dragoș Cojocaru și Liviu Papuc, a stabilit acordarea următoare-
lor premii în ședința din data de 12.11.2020:

DEBUT
Vlad Sibechi – Meditațiile bătrânului despre libertate, Ed. Timpul
PUBLICISTICĂ
Dionisie Vitcu – Între scorpion și capricorn, Ridică-te și mergi mai departe, Ed. Danaster
TEATRU
Aurel Andrei – Teatru 2019, Ed. PIM
TRADUCERE
Petruța Spânu – Catherine Safonoff, Distanța de fugă, Ed. Fides
CRITICĂ
Theodor Codreanu – Scriitori basarabeni, Ed. Academiei Române
Antonio Patras – Critică și biografie, Ed. Timpul
PROZĂ
Valeriu Mardare – Limanul Tăcerii, Ed. Princeps Multimedia
POEZIE
Ioana Diaconescu – Dezaripare, Ed. Timpul

Totodată, Comitetul de Conducere al Filialei Iași a USR a decis acordarea următoarelor premii:
1. Premiul Opera Omnia: Cristian Livescu
2. Premiul de Excelență: Liviu Papuc și Valeriu Stancu
3. Premiul „Cezar Ivănescu”: Nicolae Panaite – Ziua verde, Ed. Junimea
4. Premiul „Mihai Ursachi”: Radu Andriescu – Animalul diafan, Ed. Paralela 45
5. Premiul „Nicolae Labiș”: Al. Ovidiu Vintilă – Transparența unui popor de foci, Ed. Charmides
6. Premiul „Ioanid Romanescu”:
Valentin Talpalaru – 35 de poeme în căutarea unui titlu, Ed. Junimea
7. Premiul „Miron Kiropol”:
Carmen Veronica Steiciuc – iahtul cu prieteni imaginari, Ed. Tracus Arte.

La propunerea șefilor de Reprezentanțe, au fost acordate premiile Cartea Reprezentanței:


Cartea Reprezentanței Botoșani
Stelorian Moroșanu – Extrase din arhiva comitetului înaltelor nenorociri, Ed. Timpul
Cartea Reprezentanței Galați/Tecuci
Constantin Oanca – Mihai Eminescu și Nichita Stănescu, Ed. infoRapArt
Cartea Reprezentanței Vaslui
Iorgu Gălățeanu – Copacul suferinței, Ed. Cronedit
Cartea Reprezentanței Neamț
Gheorghe Simon – Calea Numelui, Ed. Eikon
 
Președinte al USR Filiala Iași,
Cassian Maria Spiridon

serie nouă, anul XXXI, nr. 10-11-12(356-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020


autograf cadran
Dan Coman.............................................................................1 Theodor Codreanu – Moda evangheliilor apocrife...65
reflux pe contrasens
Alexandru Ovidiu Vintilă – Constantin Severin, Adrian Alui Gheorghe – Misterul credinţei....................70
„Bibliotecarul infernului” ...........................................................2 apostrof
aforisme Magda Ursache – Viaţa ca literatură şi literatura
Gheorghe Grigurcu – „Teoria tipicului” ...........................4 ca viaţă ...................................................................................72
jurnal comentat opinii
Liviu Ioan Stoiciu – N-ar strica să apară o direcţie nouă Petru Ursache – Utopie şi politică ....................................74
în literatura română în aceste vremuri de „pandemie” ...5 epice
poesis Liviu G. Stan – Smith & Wesson (fragment de roman) ....76
Horia Dulvac – niciun copil nevăzut de doctor ..............7 avanpremieră editorială
Gabriela Feceoru – Poeme ...............................................11 Radu Sergiu Ruba – Scris îţi trebuie ţie?
Marcel Mureşeanu – Amin...............................................14 Roman (fragment) ................................................................78
Adrian Popescu – Autoportret...........................................16 rememorări
Constantin Severin – Vieţile Pictorilor ..............................18 Constantin Grigoruţ – Nepăsătoare, Dunărea curgea ...87
George Vulturescu – Descântec, cu un snop lirice
de busuioc .............................................................................21 Lena Chilari – creierul meu stă să explodeze...............93
cronica literară Elena Bălăşanu – nu mai înţeleg nimic din viaţa asta .....95
Ioan Holban – Ion Enache – 70 de ani profil
de la naştere. S-a apropiat de mine o stea ...................23 Gheorghe Simon – Nicolae Panaite. Vestire a luminii
Constantin Cubleşan – Crima de la distanţă interioare şi cunoaştere poetică a Logosului divin.............97
(Constantin Virgil Gheorghiu)............................................25 carnete critice
Adrian Alui Gheorghe – Mihai Zamfir & Valeria Manta Tăicuţu – Poveşti de pe tărâmul catalan ...99
Gheorghe Simon: „Dialoguri la Agapia”.......................27 Mihai Botez – Theodor George Calcan,
Felix Nicolau – Un Taj Mahal de tip bonsai, herald statornic al Poeziei ...............................................100
tehnică ikebana....................................................................29 universalia
apeiron Adi G. Secară – Scriitorii şi Actualitatea. Între
Matei Vişniec – O partidă de table Responsabilitatea şi Inocenţa Supremă a Divinităţii .......105
(fragment dintr-un roman în lucru)......................................31 din sens opus
Nicolae Labiş – 85 Leo Butnaru – După-amiaza unei... faune ..................109
Adrian Dinu Rachieru – Nicolae Labiş şi eveniment
Şcoala de Literatură (II)......................................................35 Doina Cernica – Vernisaj cu şase priviri.......................112
miscellanea eseu
Elena Brânduşa Steiciuc – I se spunea Meshugah .....37 Niadi-Corina Cernica – Mirarea metafizică...............113
traduceri dosar
Carino Bucciarelli – Zece poeme Gina Puică – Poetica rece şi incandescentă
(traducere: Constantin Abăluţă) .......................................43 a lui Ioan Mateiciuc ..........................................................115
avangarde Victor Teişanu – Ioan Mateiciuc: „Anchilopoetica” ...116
Isabel Vintilă – Gellu Naum. Libertatea ca definire chipuri şi privelişti
a conştiinţei de sine.............................................................46 Liviu Antonesei – Un roman „psihiatric”.........................118
teritorii jurnal de călătorie
Nicolae Cârlan – La obârşiile teoriei literare Marius Chelaru – Din Kyoto, spre
româneşti ...............................................................................49 inima Japoniei (XIV) (note şi gânduri de drum) ...........120
conjugări cinematografice revista revistelor
Ioan Mateiciuc – „The Danish Girl”. Mihaela Grădinariu – Reviste, reviste… ......................124
Diferenţa ca pretext .............................................................54
jurnal sincopat
Elena Brânduşa Steiciuc – 2012-2013...........................56
centenar Paul Celan ERATĂ: La pagina 124 din revista Bucovina Literară nr. 7-8-9/2020
Anca Şerban – Andrei Corbea – alchimia a se citi anul 1989 în loc de anul 1990 în toate cele 5 locuri unde se
precizează anul desfășurării evenimentelor care fac obiectul
scriiturii celaniene.................................................................59
articolului meu, cu excepția aliniatelor 2 și 3 din articol, în care anul
coordonate bucovinene corect este 1988.
Mihail Iordache – Bucovina – subspaţiu cultural Ovidiu Mustață
românesc. Reevaluări necesare........................................62
c r ii to r il o r B u c ov in e ni
Revistă a Societății S-357-358), octombrie/noiembrie/decembrie 2020
10-11-12 (356
Nr.
serie nouă, anul XXXI,

itera ră
vi n a L
Buco