Eseu Ultima Noapte de Dragoste

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o

acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje
numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este
determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Opera “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman
realist, psihologic, interbelic, al experientei si subiectiv, deoarece prezinta un
narator care este personaj, actiunea este relatata la persoana intai, foloseste
tehnici de creatie precum analepsa, anacronia si anticalofilie.
Este structurat in 2 volume aproximativ egale a cate 6 respectiv 7
capitole, apare in 1930 , acestea se alcatuieste ca o confesiune a
protagonistului. Titlul surprinde experinte existentiale care l-au marcat pe Stefan
Ghiorghidiu devenite mai apoi temele celor 2 volume, iubirea si razboiul, cea ce
arata trecerea de la cel mai frumos sentiment la oroarea razboiului. Noaptea
figureaza ca sfarsitul unui capitol din viata personajului dar si incertitudinea care-I
devoreaza launtric. Cele doua adjective aseazate sugestiv prezinta pregarirea
personajului de a trece peste esecul in dragoste si indreptarea spre alte
orizonturi ale cunoasteri.
Romanul are doua teme esentiale: tema iubirii si a razboiului si tema
cunoasterii de sine. In mitologia greaca exista o poveste in care indragostitul
icearca sa gaseasca in partenerul lui un model mintal sau are tendinta de al
modela, cea ce se observa si la relatia lui Stefan cu Ela. Tema cunoasterii de
sine se reliefeaza in momentul plecari lui Stefan la razboi, se observa o
maturizare a protagonistului iar principiile lui de la inceputul operei nu mai
corespund cu cele de dupa razboi.
Conflictele romanului sunt: cel interior a lui Stefan cu el insusi dar si
conflictul dintre Ela si Stefan. Cele doua contibuie la o criza sentimentala
sipsihica a personajului principal,relatia dintre Ela si domnul G devenid o cauza.
In al doilea volum se observa un conflict exterior, cel al razboiului, unde Stefan
este ingrozit si oripilat de cea ce vede pe campul de lupta. Finalul deschis
ingaduie adaugarea unuia tarziu in subsolul cartii “Patul lui Procust” in care se
spune ca Stefan Ghiorghidiu a dezertat, a fost prins si condamnat la ocna.
Incipitul stabileste locul si timpul, reale, “ În primăvara anului 1916...la
fortificarea văii Prahovei, între Buşteni şi Predeal”, unde capitanii discutau despre
un caz a unui barbat achitat dupa ce si-a ucis sotia din gelozie. Dupa putin timp
Stefan intervine si se rasteste la ei motivand ca acestia nu stiu ce inseamna
dragostea .
 Naratorul este subiectiv, acesta deleaga sa prezinte o lume subiectiva cu
ajutorul absorbiri lumii in interiorul cunostintei sale. Se produce o suprapunere
autro-narator-personaj, naratorul fiind si personaj. Perspectiva este un actoriala
povestita la eprsoana I cea ce aprofundeaza viziunea individuala.
Autorul foloseste ca si tehnnici de creatie discontinuitatea narativă prin
flashback cea ce ofera actiuni o discontinuitate cronologica, anacronia,
anticalofilie.
Subiectul este un pretext, romanul reconstituind experienta cunoasterii
prin iubire si experienta confruntarii cu moarte pe campul de lupta- cele doua
reprezinta episoadele importante din viata protagonistului. Construirea
subiectului se intemeiaza pe o diegeza simpla,prezentata prin acronie. Stefan
Ghiorghidiu este in satre sa dezerteze daca nu obtine permisie. In timpul discutiei
de la popota, Stefan se vede jignit de modul in care ofiterii vedeau dragostea, el
trecand prin niste framantari sufletesti cauzate de gelozie, avand ca si consecinta
o trauma emotionala.
Actiunea incepe cu prezentarea reala in timp si spatiu, “ În primăvara
anului 1916...la fortificarea văii Prahovei, între Buşteni şi Predeal” , la popota
unde ofiterii discutau ultimele stiri aparute in ziar. Stefan observa ca acestia
discutau insistent despre cazul unui barbat achitat pentru uciderea sotiei sale din
gelozie. Protagonistul intervine “O iubire mare e mai degrabă un process de
autosugestie” cea ce arata trauma sentimentala prin care a trecut si imediat dupa
Stefan doreste sa dezerteze daca nu prrimeste permisia. Actiunea continua cu o
discontinuitate narativa, protagonistul intorcandu-se cu 2 ani in urma “Eram
însurat de doi ani si jumătate cu o colega de le universitate si bănuiam ca mă
inseala” cea ce sublinieaza o posibila gelozie a lui Ghiorghidiu. Poveste de
“dragoste orgolioasa” incepe Ia facultate unde Ela, studenta la litere, se
indragoste de Stefan care din orgoliu accepta o relatie cu ea. Respectivul orgoliu
este defapt mandria barbatului ca una dintre cele mai frumoase studente este
indragostita de el. Cei doi traiesc o poveste de dragoste pana apare mostenirea
lui Stefan de la unchiul sau, Tache. Mostenirea arata o latura a Elei, una
materiala, fata luptandu-se singura pentru mostenirea lui Ghiorghidiu, dar el nu
arata un interes pentru mostenire, totusi Ela se lupta pentru bani. Urmatoare
scena importanta este reprezentat de excursia la Odobesti, unde din perspectiva
protagonistului Ela ii acorda atentie numai Domnului G, “vag avocat, dansator
foarte căutat de femei, pe care le învăţa, chiar pe cele mai reputate ca
dansatoare, un dans nou, la modă: tango.”. Tot el observa cum sotia lui devine
brusc suparata dupa ce-l vede pe Domnul G vorbind cu alte doamne.