Horia Bernea „Deal”

„Ceru' stă boltit şi nu să frânge; stă cu soare, cu lună, cu stele şi nu să frânge. Uite şi munții, şi pădurile,
şi apele, ele sunt şi sunt aşa dei când vacu' [veacul-timpul]. Câte-s în lumea asta toate sunt minunate şi
țân de undeva de la început şi nimic nu le-a schimbat."

„Vedem lucrurile cum se petrec; ele sunt în lume şi au locul» lor şi legea lor. Cât vezi cu ochii e tot lume;
da' o mai fi şi dincolo de vedem noi. Sunt munți şi ape, e ceru' cu stele, sunt oameni şi ființe în tot felu'.
Toate astea sunt în lume."

„Lumea, aşa cum e, e zidită bine; n-o poți schimba. Lumea e-n cuprinsu' ei, nu în al nostru."

„De unde e lumea asta? De unde vin toate câte le vedem? Mă tot gândesc şi nu le dau de rost; ce-i de
minune e că toate lu-crurile-s cu rânduială. De vine lucru' de undeva din străfunduri, cine le ştie? Zice
că sunt acolo undeva, la loc neştiut, stihiile; de-acolo vin de se desprind lucrurile toate."

„Iată, colea e un râu; curge apa şi aduce răcoarea. Dincolo e pădurea şi muntele şi mai departe e ceru',
iar dincolo de cer ce mai este? Lumea noastră e lumea cea adevărată, e lumea bună, cu oameni şi pomi
înfloriți. Lumea e aşa cum a făcut-o Dumnezeu. Am mers până aproape şi-am mers mai departe; nimic
nu s-a schimbat. Aşa e rostu' lumii, că nu-1 poate schimba."

„Toate să pun cu fața la răsărit, că e casă, că e floare. Şi un om de moare îl aşază tot cu fața la răsărit."

„Ceru' e mai mare; le cuprinde pe toate câte-s în lume. Pe cer umblă soarele şi luna, şi stelele; ceru' e
boltit şi se sprijină pe marginile pământului. Unii spun că stă pe o apă mare, pe care pluteşte şi
pământu'."

„Satu' e aşa în mijlocu' lumii; e aşa că-n toate părțile e tot lume. Noi aşa zicem că aci e osia pământului
şi a cerului; toa-te-n lume au o rânduială şi rânduiala asta e."

„Unde nu e lucru, nu-i loc; ce fel de loc e ăla fără nimic?! De n-ar fi ceru' şi pământii' cu tot ce-i în ele, n-
ar fi nici locuri; că ce e un loc? Acolo la măr sau la căpiță sau la masa cutăruia. Locu' vine o dată cu
lucru'."

„Ce este timpu? Ce să fie? E viața noastră şi a toate ce se trec aci cu noi. Nu vezi cum nu stă nimic pe
loc? Că e floare, că e lighioană, că e om, toate au un început şi un sfârşit; asta e timp!"

„Veacu' e aşa de să arată lumea şi viața şi omu' cu-ale lui treburi şi necazuri; că-i lumină sau întunerec,
omu' şi fapta lui sunt în veac. Aşa să nasc şi mor toate, că sunt în veac, pe tipsia lumii de aci."

„Pot să vreau sau să nu vreau, ele tot se întâmplă. Orice lucru are o regulă şi orice lucrare are o
rânduială. Aşa se ține lumea, aşa se întâmplă lucrurile."
Din lucrarea „Spatiu, timp si cauzalitate la poporul roman” Ernest Bernea