Sunteți pe pagina 1din 12

Minesterul educaţiei şi ştiinţei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei


Facultatea de Urbanism şi Arhitectură
Catedra Ecotehnie, management ecologic si ingineria apelor
UNESCO/COUSTEAU

PROIECT DE AN
La disciplina: Reţele de alimentare cu apa si canalizare

Tema:Proiectarea retelelor interioare de alimentare cu apa


rece, calda si canalizare.

A efectuat:
A verificat

Chişinău2010

1
CUPRINS

1.Introducere
2.Date necesare pentru proiect

3.Sistemele de alimentare cu apă rece


4.Sistemele de alimentare cu apă caldă
5.Reţelele de canalizare
6.Bibliografie

2
Datele necesare pentru proiectare
Numărul de nivele .......................................................................................9
Înălţimea etajului (m)................................................................................3.2
Înălţimea subsolului (m)............................................................................2.2
Cota absolută a pardoselei parterului.......................................................66.0
Presiunea disponibilă în conducta publică (m)........................................41.0
Cota absolută a rigolei căminului reţelei de canalizare urbană................62.0
Cota absolută a terenului în regiunea aşezării clădirii (m).......................65.3
Adîncimea de îngheţ (m)............................................................................0.8
Cota absolutăa axei conductei publice de alimentare cu apă....................63.1
Datele planului general:
distanţa de la clădire pînă la linia roşie , m........................................3
distanţa de la ultima clădire pînă la conducta de canalizare (m).....17

Necesarul specific de apa pe cap de locuitor , l/zi.....................................150


Pregătirea apei fierbinţi....................................................................in PCT

3
Instalaţii interioare de alimentare cu apă rece.
Criteriile de clasificare şi alcătuire ale instalaţiilor de distribuţie a apei în clădire.
Instalaţiile interioare de alimentare cu apă sunt constituite din ansamblul de
conducte, armături, aparate şi utilaje destinate să asigure transportul şi distribuirea
apei de la punctul de racord al branşamentului la conducta publică pînă la ultimul
punct de consum din clădire.
Instalaţiile interioare de distribuţie a apei pot fi:
a) După parametrii de presiune a apei din conducta publică în punctul de
racord:
- racordate direct la conducta publică;
- racordate la conducta publică prin intermediul instalaţiilor de ridicare a
presiunii apei;
b) După scopul întrebuinţării apei:
- pentru consum menajer;
- pentru consum industrial;
- pentru combaterea incendiilor;
c) După numărul de reţele de distribuţie a apei:
- cu o singură reţea pentru satisfacerea tuturor necesităţilor de consum ale apei;
- cu reţele comune pentru anumite consumuri;
- cu reţele separate pentru fiecare fel de consum;
d) După forma în plan a reţelei de distribuţie:
- ramificate;
- inelare;
- mixte;
e) După poziţia de montaj a conductelor principale de distribuţie în clădire:
- cu distribuţie inferioară cu conducte montate în subsol(dacă există), în canale
tehnice (vizitabile, semivizitabile sau nevizitabile), practicate sub pardoseala
parterului;
- cu distribuţie superioară cu conductele montate sub planşee, pe grinzi, stâlpi;
- cu distribuţie mixtă;
f) După regimul de presiune a apei:
- cu o zonă de presiune a apei (60mcol.H2O-considerată maxima admisibilă);
- cu o zonă sau mai multe zone de presiune;
g) După temperatura apei de distribuţie:
- distribuţia apei reci
- distribuţia apei calde de consum;

4
Principiul de calcul şi proiectare al instalaţiilor interioare de alimentare cu apă
rece.
Regimul consumului de apă în instalaţiile interioare se caracterizează prin
neuniformitatea şi depinde de numărul de nivele şi destinaţia clădirii, cît şi numărul de
consumatori.
Consumul de apă în decursul unei zile este variabil, oglindind activitatea
omenească: în anumite ore ale zilei acest este maxim, iar noapte se înregistrează
consumuri minime.
Cantitatea de apă, măsurată în litri, care revine unui consumator în decursul unei zile
este numită necesarul de apă specific.

Calculul hidraulic al instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.


1) Dimensionez conducta de alimentare cu apă rece în tronsoane, începînd cu cel
mai îndepărtat,din punct de vedere hidraulic, punct de consum în raport cu
branşamentul şi le numerotăm.
2) Calculăm numărul de obiecte sanitare pe fiecare tronson şi în total montate în
clădire (N, buc), rezultatele le introducem în tabelul 1.
3) Calculez coeficientul probabilităţii funcţionării reţelelor montate în clădiri de
locuit, P.
P=(qo,hr·U)/(qo·N·3600) (1)
unde: qo,hr- debitul orar de apă rece, în ora de consum maxim, l/h, conform anexei 6
(indicaţia 74) qo,hr=5,6 l/h;
qo- debitul secundar al obiectului sanitar, l/s, conform anexei 6 qo=0,18 l/s;
N- numărul de obiecte sanitare montate în clădire, buc;
U- numărul de locuitori în clădire, se determină cu relaţia;
U=Nap·u (2)
unde: Nap- numărul de apartamente în clădire (calculăm pentru o scară);
u- numărul de locuitori într-un apartament. Se adoptă: u=3…4 oameni;
U=4*4*9=144 locuitori
P=(7.1·144)/(0,18·144 ·3600)=0,011
4) Calculez produsul N·P şi datele obţinute le introduc în tabelul 1.
5) Determin coeficientul α, valoarea căruia se calculează în funcţie de numărul total
de armături montate pe reţea (N) şi coeficientul de simultaneitate de funcţionare a
utilajului (P), conform anexei 7.
6) Calculez debitul de calcul, l/s, cu relaţia:
qc=5·qo·α (3)
7) Determin lungimea tronsoanelor ltr, m şi introduc datele în tabelul 1.
8) Din tabelele lui Şeveleov funcţie de debitul de calcul(q c) şi diametrul pe care îl
adopt determin viteza(V) şi panta(1000i), ţinând cont de condiţiile de viteză prin
conducte indicate în tab.1(notă) şi datele obţinute le introduc în tab.1.
9)Determin pierderile de sarcină liniare pe fiecare tronson, H, m.

5
Tabelu1
Nr N P N·P α qo qc d V ltr 1000i H=1000i·ltr Notă
tr. buc l/s l/s mm m/s m mm/m m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

0.008

0.18
0-1 1 0,008 0,200 0,18 16 1.59 1 353.9 0.353 Condiţii de
1-2 2 0,016 0,205 0,184 16 1.62 1.4 361.76 0.506 viteză:
2-3 3 0,024 0,224 0,201 16 1.77 0,8 428.73 0.342 a)≤2,5m/s-

0.18
3-4 4 0,032 0,241 0,216 16 1.91 0,35 460.72 0.161 conducta de
4-5 16 0,032 0,241 0,216 20 1.069 2,8 116.74 0.326 legătură;
5-6 32 0,064 0,295 0,265 20 1.317 2,8 170.45 0.477 b)≤1,5m/s-
6-7 48 0,096 0,338 0,304 20 1.5 2,8 224.75 0.629 coloană;

0,18
c)≤1m/s-
0,0086

7-8 64 0,128 0,375 0,337 25 1.032 2,8 88 0.246


8-9 80 0,16 0,410 0,369 32 0.685 7.6 29.2 0.221 magistrală;
9-10 96 d)≤1m/s-
branşament
10-11 112
11-12 128
12-13 144

∑=3,37 m

3.5.3. Calculul apometrului.


Dacă debitul de apă rece depăşeşte mărimea de 0,1 m 3/zi este necesar de a calcula
apometrul, pentru măsurarea şi înregistrarea consumului de apă din clădire. Diametrul
apometrului se alege după debitul nominal orar, care trebuie să fie mai mare de 4%
din debitul zilnic maximal.
Debitul zilnic maximal se calculează cu relaţia, m3/zi:
qn=1,2(qsp×U)/1000 (1)
unde: U- numărul de locuitori;
qsp- necesarul specific de apă, l/zi pentru un locuitor valoarea căreia este dată în
datele iniţiale, qsp=170 l/zi;
qu=1,2(170·60)/1000=12.24 m3/zi
Debitul orar mijlociu, qw, m3/h se determină cu relaţia:
qw=(4qu)/100 (2)
qw=(4·12.24)/100=0.4896 m3/h
După debitul zilnic maximal şi debitul de exploatare (anexa 5) se alege tipul de
apometru, diametrul şi se fixează sarcina hidraulică a apometrului.
Apometrul ales se verifică la trecerea debitului maximal a clădirii, în m 3/d.
Pierderile de sarcină în apometru nu trebuie să depăşească 2,5 m H 2O pentru
apometrele de viteză cu palete, şi 1 m H2O pentru apometrele cu elice.
Pierderile de sarcină în apometru hw m, se calculează cu formula:
hw=Sw(qc)2 (3)
unde: Sw- sarcina hidraulică a apometrului, m (anexa 5);
qc- debitul de apă de calcul, m3/s;
pentru apartament: da=15 mm, hapar=1,11(0,2169·3,6)2=0,676 m;
pentru clădire: da=32 mm, hclăd=0,039(0,5985·3,6)2=0,181 m;

3.5.4. Calculul presiunii necesare în clădire.

6
Pentru funcţionarea corespunzătoare a tuturor punctelor de consum din componenţa
instalaţiei interioare de alimentare cu apă este necesară asigurarea atît a debitului cît şi
a presiunii necesare în punctul de racord.
Presiunea minimă necesară în punctul de racord al instalaţiei interioare de alimentare
cu apă rece se determină cu relaţia:
Hnec=Hg+∆h+∑hw+Hf, m (1)
unde: Hg- înălţimea geodezică, se determină ca fiind dintre două plane paralele, unul
conţinînd punctul de racord al instalaţiei interioare, iar altul conţinînd punctul de
consum cel mai dezavantajat amplasat în instalaţie,m:
Hg=[zpard+(nniv-1)·hniv+1,0]-zcond.pub. (2)
unde: zpard- cota absolută a pardoselii parterului, m;
nniv, hniv- numărul de nivele şi înălţimea nivelului, m;
zcond.pub.- cota absolută a axei conductei publice de alimentare cu apă, m;
Hg=[71.4+(5-1)·2,8+1,0]-69.1=17,5 m
∆h- pierderile de sarcină pe conducte, determinarea căreia se face prin
însumarea pierderilor de sarcină liniare(hl) cu pierderile de sarcină locale(hloc), care
reprezintă 30% din pierderile liniare;
∆h=hl+hloc (3)
hl=3.37 m, hloc=1.011 m, ∆h=3.37+1.011=4.381 m
∑hw - suma pierderilor de sarcină în apometru;
∑h =hapar+hclăd (4)
apom

∑hapom=0,676+0,181=0.857 m
Hf- presiune de utilizare la punctul de consum cel mai dezavantajat amplasat în
instalaţie,m, conform anexei 6 se adoptă Hf=2,0…3,0 m. Adopt: Hf=2 m;
Hnec=17,5+4.38+0.857+2=24,73 m
Calculul se finalizează prin următoarea verificare:
Hnec≤Hdis
24,73 m≤25 m, de unde rezultă că este asigurată presiunea necesară pentru
funcţionarea corespunzătoare a tuturor punctelor de consum din clădire.

4.Instalaţii interioare de alimentare cu apă caldă.


Calculul instalaţiilor interioare de preparare şi distribuţie apei calde de consum
(tur).
Funcţionarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă în regim de consum
este analogă funcţionării sistemei de alimentare cu apă rece.
Proiectarea sistemelor de alimentare cu apă caldă şi calculul lor hidraulic se face la
fel ca şi la instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.
Debitul de calcul în sistemele locale de alimentare cu apă caldă care deservesc de
regulă 3-4 obiecte sanitare sunt egale cu suma debitelor acestor obiecte; sau sunt egale
cu capacitatea maximă a schimbătorului de căldură. În sistemele centralizate de
alimentare cu apă caldă debitele de calcul se determină analog cu debitele de calcul în
sistemele de alimentare cu apă rece folosind datele iniţiale din normativ în dependenţă
de obiectul sanitar de calcul.
7
Pierderile de sarcină pe fiecare tronson se calculează cu formula:
H=1000i·ltr(1+k)
unde: k- coeficient, care ia în consideraţie raportul pierderilor de sarcină locale şi
liniare:
• în reţele de distribuţie k=0,2;
• în conductele amplasate în punctul termic central k=0,5;
• în coloane cu uscătoare de prosoape şi în conducte de legătură la apartament
k=0,5;
• fără uscătoare de prosoape k=0,1;
• în magistrale k=0,5
În cazul nostru k=0,5. În rest se folosesc aceleaşi formule ca la apa rece deosebire
fiind doar în aceea că:
- debitul orar de apă caldă în ora consumului maxim qo,hr=10 l/s;
- debitul secundar al obiectului sanitar qo=0,20 l/s;
Tabelul 2
Nr. N P N×P α qo qc d V ltr 1000i H=1000i·l Notă
tr. buc. l/s l/s mm m/s m mm/m ltr(1+k)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
0,018

0,20

0-1 1 0,018 0,210 0,21 16 1,85 2.4 447.93 1.612 Condiţii de


1-2 2 0,036 0,249 0,24 16 2,2 0.8 631.26 0.757 viteză:
2-3 3 0,054 0,280 0,28 16 2,47 0.35 709.85 0.372 a)≤2,5m/s-
3-4 3 0,054 0,280 0,28 20 1.38 2.8 179.76 0.754 conducta de
4-5 6 0,108 0,353 0,35 25 1.07 2.8 91.9 0.385 legătură;
5-6 9 0,162 0,412 0,41 25 1.25 2.8 119.66 0.502 b)≤1,5m/s-
6-7 12 0,216 0,458 0,45 25 1.4 2.8 145.6 0.611 coloană;
7-8 15 0,270 0,510 0,51 32 0,94 7.6 53.14 0.605 c)≤1m/s-
8-br 45 0,81 0,866 0,866 50 0,66 4.6 16.4 0.114 magistrală;
d)≤1m/s-
branşament
∑=5.712 m
4.2.1. Calculul apometrului.
Calculul apometrului pentru instalaţiile interioare de alimentare cu apă caldă se
efectuează la fel ca şi la instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece, prin aceleaşi
formule. Debitul zilnic maximal de apă rece va fi egal cu debitul zilnic maximal de
apă caldă, la fel ca şi debitul orar mijlociu: qu=12.24 m3/zi şi qw=0.49 m3/h.
Pierderile de sarcină în apometru vor fi:
pentru apartament: da=15 mm, hapar=1,11(0,28·3,6)2=1,135 m;
pentru clădire: da=40 mm, hclăd=0,039(0,866·3,6)2=0,379 m;

4.2.3. Calculul presiunii necesare în clădire.


Calculul presiunii necesare în clădire pentru apa caldă se determină cu aceeaşi
formulă ca şi pentru apa rece cu excepţia că se mai adaugă pierderile de sarcină în
punctul central termic, care sunt HP.CT.=2,5 m. Astfel:
Hnec=Hg+∆h+∑hw+Hf+HP.CT., m.
Hg=17,9 m;
∆h=hl+hloc, hl=5.71 m, hloc=1,73 m, ∆h=5.71+1.73=5,71 m
apom apar clăd apom
∑h =h +h , ∑h =1,127+0,748=1,875 m
Hf=2m
Hnec=17,5+7.44+1.514+2+2.5=30.59 m
8
In cazul dat avem nevoie de o instalatie de ridicare a presiunii.

5.Instalaţii interioare de canalizare.


Prin instalaţii interioare de canalizare, se înţelege ansamblul de conducte, armături şi
accesorii. Aparate şi obiecte sanitare, care asigură colectarea apelor uzate de la
punctele de consum amplasate în interiorul clădirilor şi evacuarea lor în căminul de
racord la reţeaua exterioară de canalizare.
Instalaţiile interioare de canalizare se clasifică după funcţiile pe care le îndeplinesc,
în trei categorii şi anume:
- instalaţii de canalizare interioară a apelor uzate menajere;
- instalaţii de canalizare interioară a apelor uzate provenite din procese
tehnologice industriale sau agrozootehnice;
- instalaţii de canalizare interioară a apelor meteorice;
Utilizarea apei în scopuri menajere în clădiri de locuit, social-culturale sau
industriale, se face în mod igienic, raţional şi în condiţii de confort, iar cu ajutorul
obiectelor sanitare se transportă în sistemul interior de canalizare.
Sifoanele obiectelor sanitare sunt piese care se montează sub ventilul de scurgere
(sau ştuţul de scurgere la cele care nu au ventil) sau în pardoseala încăperilor şi a
teraselor. Sifoanele sunt astfel construite încît permit reţinerea unui strat de apă de o
anumită înălţime, numit gardă hidraulică, ca are rolul de a împiedica pătrunderea
gazelor nocive din reţeaua de canalizare în încăperi.
Apa uzată colectată în obiectul sanitar este evacuată prin ventilul acestuia în
conducta de legătură la coloana de curgere de unde trece apoi într-o conductă
orizontală colectoare prin care este evacuată în căminul de racord la reţeaua exterioară
de canalizare. În conductele orizontale de legătură de la obiectele sanitare la coloane
apa curge gravitaţional, fie cu nivel liber, fie la secţiunea plină a conductei.
În coloane, curgerea apei uzate are un caracter mult mai complex şi influenţează
regimul de curgere din conductele orizontale de legătură cît şi regimul de curgere din
conductele colectoare la care sunt racordate coloanele. Totodată, în zonele de
depresiune ale coloanelor are loc desifonarea obiectelor sanitare (aspiraţia gărzi
hidraulice în coloană prin conductele de legătură), iar în zonele de suprapunere
refularea apelor uzate prin conductele de legătură în obiectele sanitare şi de aici în
încăperi.
Din motive funcţionale, nu se poate înlătura curgerea aerului şi gazelor nocive în
coloană, fiind necesar să li se asigure ieşirea imediată în atmosferă pe o cale lipsită de
rezistenţe hidraulice. Din această cauză, coloana de canalizare a apelor uzate menajere
se partea superioară a acoperişului sau unirea ei cu o conductă din acelaşi material,
care poartă denumirea de conductă principală de ventilare a coloanei de canalizare.
În conductele orizontale denumite colectoare (la care sunt racordate coloanele)
curgerea apei uzate are loc cu suprafaţa liberă, pentru a se asigura evacuarea continuă
a amestecului gaze nocive-aer, prin coloane, în atmosferă.

9
Calculul hidraulic al instalaţiei interioare de canalizarea a apelor uzate
menajere.
Spre deosebire de apa potabilă sau apa uzatăconvenţional (curată), apa uzată
menajeră conţine amestecuri de diferite substanţe dizolvate de provinienţă organică
sau anorganică, cu greutăţi specifice diferite. Aceasta face ca în timpul curgerii, unele
substanţe să plutească a suprafaţă şi să fie antrenate de apă, altele să se menţină în
suspensie în masa lichidului; iar cele mai grele să se depună pe conductă. Pentru
evitarea formării depunerilor, este necesară o anumită viteză minimă de scurgere a
apei, la care toate substanţele în suspensie să fie antrenate, care se numeşte viteză de
autocurăţire a conductei.
Viteza de autocurăţire depinde de natura şi concentraţia substanţelor dizolvate în apă
şi are valoarea de 0,7 m/s pentru conducte închise şi de 0,5 m/s pentru canale
deschise. Din cauza că debitele de apă uzată din conductele de scurgere variază în
permanenţă, putînd uneori şi să se anuleze, în funcţie de gradul de utilizare al
punctelor de consum, rezultă, că viteza de curăţire se realizează doar periodic, în
anumite cazuri.
Creşterea vitezei de curgere a apei uzate în conductele de canalizare, nu poate fi
admisă pentru o valoare maximă de la care începe eroziunea şi chiar deteriorarea
tuburilor prin lovituri mecanice exercitate pe pereţii conductei de către substanţele
aflate în suspensie şi materialele care plutesc. De asemenea, la viteze mari unele
procese de sedimentare sunt favorizate, anumite substanţe separîndu-se din soluţie şi
depunîndu-se pe conducte, obţinîndu-se un efect contrar celuui urmărit prin creşterea
vitezei de curgere.
Vitezele maxime admise în conductele de canalizare, stabilite pe cale experimentală
sunt următoarele: 4 m/s pentru tuburi metalice, din PVC, ceramice şi beton armat; 3
m/s pentru tuburi din beton şi azbociment.
Curgerea apei uzate avînd loc în mod gravitaţional, pentru realizarea vitezelor
minime, de autocurăţire, este necesară montarea conductelor de canalizare cu o
anumită pantă minimă, iar din motive de siguranţă în funcţionare se recomandă
prevederea, a unor pante mai mari decît pantele minime, numite pante normale, la care
se realizează viteze de scurgere mai mari decît vitezele minime de autocurăţire şi mai
mici decît vitezele maxime admisibile.
Diametrele conductelor orizontale de legătură de la obiectele sanitare la coloane se
determină din condiţii funcţionale ţi constructive, pe cale experimentală, pentru a
asigura evacuarea apelor uzate fără pericol de înfundare a reţelei.
Particularităţile scurgeri apei ăn conducte verticale au făcut ca pînă în prezent să nu
existe o metodă unitară de calcul a diametrului coloanelor.

10
De regulă, se determină debitul maxim de evacuare a apei uzate prin coloana de un
anumit diametru. Valorile debitelor maxime pentru coloane de diferite diametre sunt
limitate de viteza maximă de cădere a apei în conductă.
Calculul hidrauluic al instalaţiei interioarea de canalizare a apelor uzate menajere
are aceeaşi consecutevitate ca şi la calculul instalaţiei interioare de alimentare cu apă
rece, cu excepţia:
1) Debitul orar de apă rece în ora consumului maxim qo,hr=15,6 l/s;
2) Debitul secundar al obiectului sanitar qo=0,25 l/s;
3) Debitul de calcul aici se determină astfel: qc=qtot=5·qo·α;
4) Debitul de scurgere qs=qo+qtot, unde: qo- debitul de scurgere de la obiectul sanitar;
5) Pentru determinarea pantei hidraulice sunt necesare nişte condiţii:
- la d=50 mm » i=0,025- 0,035 m
- la d=110 mm » i=0,012- 0,02m
- la d =160 mm » i=0,08- 0,01m
6) Determinăm gradul de umplere H/d, pentru aceasta trbuie ţinut cont de
următoarele condiţii:
-la d=50- 110mm » 0,3≤ H/d ≤0,5;
- la d=125, 160, 200mm » 0.3≤H/d ≤0,6;
7) pierderile de sarcină se determină astfel: ∆H=1000i·ltr;

Tabelul 3

Nr. N P N×P α qo qtot qo qs d 1000i ltr V H/d ∆H


tr. buc. l/s l/s l/s l/s mm mm/m m m/s m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
0,017

1,6
0,25

0-1 1 0.017 0.207 0.258 1.858 50 0.012 1 0.626 0.413 0.012


1-2 2 0.034 0.245 0.306 1.906 50 0.012 1.4 0.628 0.425 0.0168
2-3 3 0.051 0.273 0.341 1.941 50 0.012 0.8 0.631 0.433 0.096
3-4 4 0.068 0.301 0.376 1.976 110 0.012 0.35 0.635 0.441 0.042
4-5 4 0.068 0.301 0.376 1.976 110 2.8
5-6 8 0.136 0.384 0.48 2.08 110 2.8
6-7 12 0.204 0.449 0.561 2.161 110 2.8
7-8 16 0.272 0.51 0.637 2.237 110 2.8
8-9 20 0.34 0.565 0.706 2.306 110 0.014 7.8 0.44 0.109
9-10 60 1.02 0.988 0.235 2.835 110 0.014 6.3 0.445 0.088

11
Bibliografie
1. Alimentări cu apă şi canalizări. Îndrumar metodic pentru proiectul de an. Partea
întîi. Nr.71, Chişinău, 2004.
2. Alimentări cu apă şi canalizări. Îndrumar metodic pentru proiectul de an. Partea
a doua. Nr.74, Chişinău, 2004.

12

S-ar putea să vă placă și