Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stilul colocvial (familiar) se utilizeaza in sfera relatiilor de familie, in viata de zi cu zi. Sfera de
utilizare - relaţii interpersonale în planul vieţii cotidiene.
Caracteristici:
1. conform specificului discursului: discurs ficţional/ stil artistic, discurs nonficţional/ stil
ştiinţific;
1
Conform relaţiei E-R (beneficiar): Emiţătorul poate fi specializat sau nespecializat. Receptorul poate
fi şi el specializat sau nespecializat. In cadrul acestui stil, relaţia emiţător-receptor poate fi şi de rudenie.
2
superlative populare;
formule de adresare („băi”, „măi”, „bade”, „neică”, „domle”); vocative, imperative;
propoziţii exclamative şi interogative;
expresii peiorative;
supranume (poreclele);
elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.)
3
superlativ perifrastic („Straşnic de bun!”);
verbe la prezent, trecut şi viitor nediferenţiate (nu acţionează concordanţa timpurilor
gramaticale);
forme verbale echivalente modului imperativ („Să vii repede!”);
„şi” adverbial (cumulativ, iterativ);
interjecţii;
locuţiuni;
expresii echivalente negaţiei („mare lucrul”, „ba bine că nu!”, „pe naiba!”);
acorduri forţate (haină kakie);
coordonarea sintactică;
propoziţii incidente;
propoziţii eliptice de predicat;
tautologia;
repetiţia;
anacolutul;
dezacorduri (subiect - predicat);
paralelism sintactic;
propoziţii exclamative şi interogative;
elemente paraverbale;
oralitatea cultă se remarcă prin frecvenţa formulelor de adresare, exclamaţii, interogaţii,
repetiţii emfatice, enumeraţii retorice, elipse, suspensii (în discursul oratoric).
4
E. REGISTRUL ARHAIC vizează opţiunea vorbitorului în a folosi particularităţi ale limbii
române vechi:
cuvinte de origine slavă;
arhaisme fonetice („pre”) şi lexicale („logofăt”);
folosirea vocalei „u” („serviciu”, „Mateiu”) în poziţie finală (sub influenţa transcrierii
kirilice a unor cuvinte);
formele verbale de perfect simplu şi mai-mult-ca-perfect, plural, fără sufixul „ră” („Noi
luptasem...”);
sintaxă greoaie (latină);
pluralul majestăţii;
forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora („carii”, „carele” pentru
pronumele relativ 'care') etc.
F. REGISTRUL REGIONAL apare în vorbirea dintr-o anumită zonă a ţării, caracterizat fiind,
printre altele, de:
forme fonetice neliterare („iştia” - 'aceştia'; „deşte” - 'degete');
lexic („curechi” - 'varză'; „lubeniţă” - 'pepene verde');
forme ale verbelor auxiliare („o venit”, „oi vedea”);
perfectul simplu (predilect în Oltenia);
forma pronominală „dânsul”„dânsa”, cu valoare afectivă în Moldova.
G. ARGOUL este un limbaj codificat, înţeles numai de cei care îl folosesc (grupuri sociale:
elevi, studenţi, delincvenţi etc.). Se remarcă prin:
permanenta schimbare a fondului lexical;
fonetica şi morfosintaxa repetă caracteristicile limbajului popular;
folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun („cobzar” - 'informator';
„mititica” - 'închisoare'; „curcan” - 'poliţist'; „mate” - 'matematică' ; „diriga” - 'diriginta'
etc.).
5
culturale sau profesionale. Constă în folosirea folosirea excesivă a unor cuvinte străine
(neogreceşti, franţuzeşti, englezeşti), cu intenţia emiţătorului de a epata, ceea ce implică
preţiozitate lingvistică.
Vorbitorii tineri utilizează frecvent elemente de jargon („bye-
bye”, ,,merci”, ,,full”, ,,cool”).
6
7