Sunteți pe pagina 1din 6

UN IED MIC, NUMAI UN IED ("HAD GADYA")

De: Lucian-Zeev Herşcovici

Hagada", povestirea ieşirii neamului lui Israel din Egipt, citită în prima seară de "
Pesach (Paştele evreiesc) în Israel ("Ţara Sfântă") şi în primele două seri de Pesach în
afara Israelului se încheie cu un cântec vesel, optimist, cu aspecte realiste legate de
viaţa zilnică însoţite de elemente fantastice şi mesianice. Textul cântecului este scris
în gen popular. Acest cântec este iubit de copii şi pare destinat copiilor pentru a-i
menţine treji până la miezul nopţii, oră până la care trebuie continuată masa specială
de "seder" (=ordine) conform tradiţiei. Cântecul pare un basm versificat pentru copii.
Cântecul acesta, în limba arameică, este intitulat "Had Gadya", în traducere exactă
"Numai un ied". Diferite traduceri devenite populare i-au schimbat puţin titlul,
adoptând formula inexactă (dar încetăţenită în folclor) "Un ied mic" sau "Un ieduţ".
.Formă în care mi-l amintesc din copilărie şi, desigur, şi-l amintesc şi alţii

"Originea cântecului "Had Gadya


Istoricii literari şi cercetătorii istoriei muzicii şi folclorului afirmă că "Had Gadya" -
atât textul, cât şi muzica - este de origine germană, bazat fiind pe un cântec popular
german din secolul al 16-lea ("Der Herr der schickt den Jokel aus"; informaţii în
acest sens in "Encyclopaedia Judaica", ediţia 1971, volumul 7, coloana 1048), bazat
pe un cântec popular francez medieval destinat copiilor. Aceiaşi cercetători işi sprijină
punctul de vedere pe faptul că "Had Gadya" este introdus pentru prima oară în textul
"Hagadei de Pesach" în ediţia apărută la Praga în anul 1590 (o "Hagada" existentă în
cercul evreilor aşkenazi) şi nu făcuse parte din textul "Hagadelor de Pesach" din
cercurile evreilor sefarzi şi yemeniţi: aceştia au adoptat cântecul "Had Gadya" mult
mai târziu, probabil sub influenţa evreilor aşkenazi, păstrând textul arameic, dar
modificând melodia, înlocuind-o cu melodii proprii existente în culturile şi folclorul
lor. Faptul că textul este compus în limba arameică reprezintă o indicaţie a folosirii
limbii arameice talmudice de către evreii aşkenazi învăţaţi în Talmud în acea
perioadă. Probabil că a existat chiar o tendinţă de paralelizare a textului cântecului cu
legende din Talmud şi cu modul de viaţă al evreilor în perioada talmudică, deci
.anterioară secolului al 6-lea al erei creştine

Motivele literare şi aspectele simbolice


Textul cântecului are forma unei poezii medievale epice bazată pe ritm şi aliteraţie.
Un om – tatăl – cumpără un ied contra sumei de doi zuzi. Denumirea monedei
aminteşte pe cea a vechii monezi "scud" (plural: "scuzi") existentă în Franţa
medievală şi renascentistă; pentru comparaţie menţionăm această denumire, în formă
literară, atât în cronici, cât şi, sub influenţa lor, în romanul "Cei trei muşchetari" de
Alexandre Dumas. Tatăl aduce iedul acasă. Motanul, flămând şi sălbatic, se repede la
ied şi îl sfâşie. Câinele, probabil un dulău uriaş, se repede apoi la motan, îl muşcă de
moarte şi îl sfâşie. Dar apoi sare ciomagul, îl loveşte pe câine şi îl ucide. Însă nici
ciomagul nu scapă de duşman şi de pedeapsă: este ars în foc, fiindcă focul se
năpusteşte asupra lui. Dar focul este stins în cele din urmă de apă (poate de ploaie,
poate ca urmare a creşterii apelor, poate de apă aruncată de oameni asupra focului
incendiar pentru a-l stinge). Apa rămâne (poate într-o băltoacă, în care nu apucase să
se usuce), dar este băută de o vită însetată (vacă sau bou). Dar vita este apoi tăiată de
un casap, desigur pentru a servi drept hrană oamenilor. Casapul moare după aceea,

1
fiind adus la moarte de Îngerul Morţii. Însă nici Îngerul Morţii nu este veşnic: el este
ucis (formă menţionată în text; sau, poate înlăturat, gonit, oprit de a mai ucide) de
către Dumnezeu. Precum vedem, cântecul include aspecte care descriu viaţa zilnică
rurală şi de târg semirural, într-o formă parţial tristă şi parţial satirică, unele elemente
fiind legate de credinţa religioasă, altele hiperbolizate. Elementul principal este cel al
relaţiei între faptă şi răsplată. Fiecare îşi primeşte pedeapsa meritată de la cineva mai
puternic decât el, nimeni nu este veşnic, deasupra tuturor se află Dumnezeu, care
încheie ciclul, fiind Cel care decide asupra vieţii şi morţii tuturor. Unii cercetători au
comparat tema cu cea a romanelor picareşti spaniole din secolele 16-17 (printre care
şi cu tema personajului principal al romanului "Don Quijote de La Mancha" de
Cervantes). Trecerea de la un element la altul, de la un aspect la altul, de la o
distrugere la alta, până la încetarea suferinţei şi apariţia liniştei supreme – ca o
mântuire – aminteşte şi de romanul picaresc anonim spaniol "Lazarillo de Tormes",
precumşi de unele legende prezente în literatura bizantină. Alţi cercetători au găsit
paralelisme între "Had Gadya" şi unele poeme indiene şi persane. Ne putem gândi
eventual la unele paralelisme cu unele "pilde" de Esop prezente în Esopia şi cu unele
fragmente din romanul popular "Alexandria". Folclorul include elemente
asemănătoare în toate culturile, la toate popoare, afirmă unii cercetători ai folclorului
.comparat. Lucru valabil şi pentru literatura populară scrisă

Interpretări rabinice şi teologice


Interpretările teologice au fost moralizatoare: ideea raportului între faptă şi răsplată,
sau ideea că fiecare duşman are duşmanul lui. Interpretările rabinice au introdus ideea
raportului între Dumnezeu şi poporul lui Israel. De asemenea, este ideea speranţei în
Dumnezeu, precum şi ideea mesianică a mântuirii pentru neamul lui Israel. Tatăl, cel
care cumpără iedul pentru doi zuzi este Dumnezeu. Cei doi zuzi, deci două monede,
ar fi Moshe (Moise) şi Aharon (Aaron), cei doi oameni prin intermediul cărora
Dumnezeu a vorbit poporului lui Israel. Iedul ar fi poporul lui Israel. Motanul care a
sfâşiat iedul ar fi Asiria, care a cucerit regatul nordic în anul 722 înaintea erei creştine.
Dulăul ar fi Babilonul (respectiv Noul Babilon), care a cucerit regatul Asiriei.
Ciomagul ar fi Persia, care a cucerit Babilonul. Focul ar fi Macedonia, care a cucerit
regatul persan în timpul regelui Alexandru cel Mare. Apa ar fi Imperiul Roman, care a
cucerit regatele elenistice. Vita ar fi arabii, sarazinii, care au cucerit Palestina de la
"Roma" (de fapt, de la Bizanţ). Casapul ar fi cruciaţii: ei au cucerit Palestina de la
arabii sarazini musulmani şi au întemeiat un regat al lor cu capitala la Ierusalim.
Îngerul Morţii ar fi turcii otomani, care au cucerit Palestina ulterior. În cele din urmă,
Dumnezeu învinge şi alungă Îngerul Morţii şi răzbună neamul lui Israel, ales de El,
"unicul ied". Deci, neamul lui Israel se va reface cu ajutorul lui Dumnezeu. Este ideea
mesianică, paralelă cu ideea revirimentului oaselor uscate, existentă în cartea
Yeshayahu (Isaia) din Tanakh (Biblia Ebraică). Observăm caracterul teologic,
optimist şi moralizator al interpretărilor. Mesajul principal este cel al supremaţiei lui
Dumnezeu, al raportului între Dumnezeu şi Israel, al ideii alegerii lui Israel de
Dumnezeu şi răzbunării lui Israel de Dumnezeu, al refacerii şi resuscitării lui Israel.
Este un fel de interpretare optimistă a speranţei, a ideii mesianice de salvare, de
renaştere cu ajutorul Divinităţii. Unii comentatori au introdus chiar o comparaţie între
"Had Gadya" şi ideea relaţiei între trup şi suflet în mistica iudaica. S-au făcut
încercări de paralelizare între povestirea din "Had Gadya" şi povestirea vieţii lui Iosef,
fiul lui Iacov din Biblia Ebraică. O interpretare recentă, a rabinului Israel Meir Lau,
fost Şef-Rabin al Israelului, astăzi Şef-Rabin al oraşului Tel Aviv şi preşedinte al
Consiliului de conducere a Institutului Yad Vashem, este că "Had Gadya" include

2
ideea memoriei şi recunoştinţei. Rabinul Lau citeză în acest sens pe rabinul Moshe
Sofer (Hatam Sofer) din prima jumătate a secolului al 19-lea, precum şi o întâmplare
legată de fostul şef al Marelui Stat Major din Statele Unite ale Americii, generalul
.Colin Powell

Prezentări artistice şi traduceri în limba română


Had Gadya" a inspirat numeroţi artişti. Motive din acest cântec apar în pictură şi "
desen. Asemenea reprezentări picturale apar în numeroase ediţii ale "Hagadei de
Pesach". Sunt renumite cele realizate de pictorul şi ilustratorul Zeev Raban, dar există
si multe altele, mai vechi dar şi contemporane. Cântecul a fost tradus în numeroase
limbi, împreună cu textul "Hagadei", în special în secolele 19-20. Asemenea
traduceri, dar în proză, neversificate sau conţinând versuri albe, apar şi în limba
română, în traducerile "Hagadei de Pesach". Regretatul poet Albert Goldenberg,
originar din Piatra Neamţ şi stabilit ulterior la Tel Aviv din România a scris un poem,
.versificat, bazat pe "Had Gadya", dar modernizând şi actualizând sensul cântecului

Încerc să traduc textul cântecului în versuri, după puterile mele, mai jos, fără a fi poet.
Nu ştiu dacă va plăcea cititorilor sau nu, nu ştiu în ce măsură se poate vorbi despre
.respectarea totală a fidelităţii

HAD GADYA - UN IED MIC, NUMAI UN IEDUŢ

Traducere în limba română de: Lucian-Zeev Herşcovici

,Un ied mic, doar un ieduţ


,Jucăuş, vesel, drăguţ
Tata a adus din piaţă
.Într-o bună dimineaţă
Cu doi zuzi îl cumpărase
.Şi acasă îl luase
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

,Dar motanul a venit


La ieduţ s-a repezit
Şi, flămând, a sfâşiat
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
.Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

,Iar dulăul a sărit


Furios s-a năpustit
Şi de moarte l-a muşcat
Pe motanul ce-a sfâşiat
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ

3
.Jucăuş, vesel, drăguţ

Dar ciomagul a sărit


,Şi pe dulău l-a pălit
,Până l-a lăsat mort, lat
.Bun numai de îngropat
El, dulăul ce sărise
Şi furios se năpustise
Şi de moarte îl muşcase
Pe motanul ce sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

Însă se aprinse focul


,Şi se-ntinse în tot locul
Iar ciomagul s-a aprins
.Şi a ars şi nu s-a stins
Ciomagul de lângă uşă
.S-a făcut totul cenuşă
El, ciomagul ce sărise
,Şi pe dulău îl pălise
,După ce, turbat, muşcase
Motanul care sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

Însă apa s-a întins


.Şi focul uriaş l-a stins
,Focul care, lângă uşă
.Făcu ciomagul cenuşă
Ciomagul care sărise
,Şi pe dulău îl pălise
,După ce, turbat, muşcase
Motanul care sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

,Apa în băltoacă sta


.Când veni vita s-o bea
,Vita bău, însetată
,Apa ce rămase, toată
,Care focul îl stinsese
,Foc ce ciomagul arsese
Care mai anţârţi sărise

4
,Şi pe dulău îl pălise
,După ce el îl muşcase
Pe motanul ce sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

,Apoi vita, cum se ştie


.Fu dusă la căsăpie
Cu-n satâr, un măcelar
,A tăiat-o aşadar
,Pe vita care, însetată
,Băuse chiar apa toată
,Care focul îl stinsese
,După ce ciomagu-arsese
,Care pe dulău pălise
După ce anţârţi sărise
,Şi pe motan îl muşcase
După ce el sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

,Apoi casapul muri


,Atunci când timpul îi veni
Îl chemă Îngerul Morţii
,Şi-i spuse care-i sunt sorţii
Lui, casapul ce-njunghiase
Vite multe şi tăiase
,Şi pe vita însetată
,Care bău apa toată
Ce stinsese focul care
,Arsese ciomagul mare
Ciomagul ce sărise
,Şi pe dulău îl pălise
,Pe dulăul ce-l muşcase
,Pe motanul ce sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ

,Dumnezeu ce-a făcut lumea


:Făcu şi acum minunea
,A ucis Îngerul Morţii
,Chiar lui îi veniră sorţii
,Lui, ce trecuse prin coasă
,Oameni mulţi şi, nemiloasă

5
Moartea le venise-n faţă
.Şi le luase scurta viaţă
Unul, casap ce-njunghiase
,Şi vite multe tăiase
,Una fu cea însetată
,Care bău apa toată
,Ce stinsese focul care
,Mistui un ciomag mare
Care pe dulău sărise
,Şi cu sete îl pălise
,După ce el îl muşcase
Pe motanul ce sfâşiase
,Iedul cu doi zuzi cumpărat
.De tata acasă luat
,Un ied mic, numai un ieduţ
.Jucăuş, vesel, drăguţ