Pictura rupestră sau pictura pe stânci este un termen generic desemnând

picturile realizate pe stânci, bolovani, pereți muntoși abrupți sau pe pereții și

tavanele peșterilor, de obicei datând din timpuri preistorice.

Picturi pe pietre au fost făcute încă din paleoliticul superior, cu circa 50.000 -
40.000 de ani în urmă. Se crede că aceste picturi murale au reprezentat opera
celor mai respectați membri ai tribului, bătrâni și șamani.

Cele mai vechi urme de activitate picturală sunt imaginile rupestre (sau
parietale), adică pictate sau gravate pe stâncă și care au fost conservate datorită
poziției lor greu accesibile, sau blocării ulterioare a intrării în peșterile ce le
adăposteau. Aceste rămășițe ale culturii paleolitice, contemporană cu ultima
glaciație, datează de 10 000 - 30 000 de ani. Localizarea lor geografică este,
evident, foarte dispersată. Totuși, zona așezărilor cercetate până azi este practic
eurafricană; ea se întinde din valea râului Dordogne până în Natal, trecând prin
Levantul spaniol.

Complexurile cele mai vestite sunt: grotele Lascaux, Trois-Frérès, Niaux și

Chauvet în Franța, grota din Altamira în Spania, iar în România Peștera Cuciulat,
Sălaj, Peștera Gaura Chindiei II și Peștera Coliboaia. În Franța sunt 71 de grote
pictate, iar în Spania 34.
În peștera carstică Leang Bulu Sipong 4 din sudul insulei  Sulawesi  a fost găsită o
pictură cu dimensiunea de circa 4,5 reprezentând o scenă de vânătoare, cu
vechimea de minimum 43.900 de ani, considerată cea mai veche din lume. Sunt
redați oameni înarmați cu sulițe care vânează porci și vite.
Arta Paleoliticului superior  reprezintă cea mai veche formă de  artă preistorică .
Arta figurativă este prezentă în Europa, precum și în Sulawesi, Indonezia,
începând cu cel puțin 35.000 de ani în urmă.  Picturile rupestre non-figurative au
o vechime de cel puțin 40.000 de ani.
Potrivit unui studiu din 2018 bazat pe datarea cu uraniu-toriu, cele mai vechi
exemple de artă rupestră iberică au fost făcute încă de acum 64.000 de ani, ceea
ce implică un autor  Neanderthal  și care s-ar califica ca artă a Paleoliticului
mijlociu.
Apariția artei figurative a fost interpretată ca reflectând apariția modernității
comportamentale depline și face parte din caracteristicile definitorii care
separă Paleoliticul superior  de Paleoliticul mijlociu . [ 3 ] [ 4 ]  Descoperirea artei
rupestre de vârstă comparabilă cu cele mai vechi eșantioane europene din
Indonezia a stabilit că tradițiile artistice similare au existat atât în estul, cât și în
vestul Eurasiei, acum 40.000 de ani.

UTM 543.4 017 00 00 00

Mod № d o c u m e n t . S e m n a t Data
Realizat Iftodi D. Litere Coala Coli
Arta rupestră și geoglifele
Verificat .
c.u,dr. Cazac V. 1

UTM
Aprobat FTP gr.DTP-191
 Acest lucru sugereză că o astfel de tradiție
artistică trebuie să dateze de fapt cu mai mult de
50.000 de ani în urmă și ar fi fost răspândită de-a
lungul coastei de sud a Eurasiei, în mișcarea
inițială de migrație de-a lungul coastei.  Este
important de menționat că cea mai mare parte a
artei acestei perioade s-ar fi pierdut, deoarece a
fost scufundată de creșterea nivelului mării în
timpul Holocenului  timpuriu.
Arta rupestră din Europa a continuat până la
începutul Holocenului, acum aproximativ 12.000
de ani. Arta paleolitică superioară europeană este
cunoscută și sub denumirea de „arta epocii de
Fi g. 1 „Vrǎj i t orul ” di n peșt era
gheață”, cu referire la ultima perioadă glaciară. Troi s F rères, F ranț a. O
În noiembrie 2018, oamenii de știință au raportat gravură care est e și pi ct at ă,
descoperirea celei mai vechi picturi de  artă î nal t ă de 4 m , poart ă coarn e și
urechi de cerb, o barbă l ungă,
figurativă  cunoscută, cu o vechime de peste 40.000 coada pare de lup sau de cal ,
de ani (poate 52.000 de ani), a unui animal m âi ni l e și pi ci oarel e sunt
um ane, are doi ochi rot unzi , ca
necunoscut, într-o peșteră de pe insula indoneziană de bufni ț ă.
Borneo.
EUROPA
Arta paleoliticului superior european include pictura rupestră, bijuterii, desene,
gravuri și sculpturi în lut, os, coarne de cerb,  piatră și fildeș, cum ar fi  figurinele
Venus  și instrumente muzicale precum flautul.
Semne și simboluri gravate pot fi găsite și pe unelte și arme, cum ar fi harpoane,
sulițe și bastoane perforate. Gravuri pe bucăți plate de pietre se găsesc în număr
considerabil (până la 5.000 la un sit spaniol); marcajele sunt uneori atât de
superficiale și slabe încât tehnica implicată este mai aproape de desenat - multe
dintre acestea nu au fost observate de cele mai timpurii excavații și găsite mai
târziu.
Unele dintre cele mai vechi opere de artă au fost găsite la Schwäbische
Alb, Baden-Württemberg , Germania.  Figurina Venus  cunoscută sub numele
de Venus din Hohle Fels  datează de acum aproximativ 40.000 de ani. Așa-numitul
Adorant din peștera Geißenklösterle datează cam în aceeași perioadă.
Alte exemple frumoase de artă din Paleoliticul superior (în urmă cu 40.000 până
la 10.000 de ani) includ pictura rupestră (cum ar fi la
Chauvet, Lascaux , Altamira , Cosquer și Pech Merle), artă rupestră
[13]
incizată/gravată, cum ar fi la Creswell Crags,  artă mobilieră  (cum ar fi
sculpturi de animale și sculpturi precum  Venus din Willendorf ) și artă în aer liber
(cum ar fi arta pe pietre de la Côa Valley, Mazouco, Domingo García). Există
numeroase piese de os și fildeș sculptate sau gravate, cum ar fi Renii înotători
găsit în Franța din perioada  Magdalenian .
Forma umană a fost reprezentată relativ rar (în raport cu reprezentarea
animalelor); cele mai notabile sunt figurinele Venus (reprezentarea formei
feminine, subliniind sânii și/sau fesele). Omul-leu din Hohlenstein-Stadel

C
o
M o d Coala № d o c u m e n t .S e m n a t Data
 (Aurignacian) este o creatură hibridă cu cap de leu pe un corp uman. Alte figuri
hibride posibile sunt Șamanul de la Trois-Frères și „Omul-bizon”. Reprezentarea
bărbaților este rară înainte de începutul Mezoliticului.

Există dovezi pentru unele specializări ale meșteșugurilor și transportul pe

distanțe considerabile de materiale, cum ar fi piatra și, mai presus de toate
scoicile marine, foarte folosite pentru bijuterii și pentru decorarea hainelor.
Scoici din specii mediteraneene au fost găsite la Gönnersdorf, la peste 1.000 de
kilometri de coasta Mediteranei. Nivelurile mai ridicate ale mării de astăzi
înseamnă că nivelul și natura așezărilor de coastă din Paleoliticul superior sunt
acum scufundate și rămân necunoscute.

Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum
cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea neagră se obține din cărbunii
de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi
de fier. Culorile se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor,
smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau suflată direct din
gură. În Aurignacian, gravura era profundă și neregulată, obținută prin ciocănire
și obținerea unor punctuații. Mai târziu, gravura devine mai subțire, conturul mai
precis, iar linia este gravată continuu.

Realismul artei paleolitice constă în figurarea animalului în cele mai

reprezentative și familiare atitudini însă proporțiile animalelor în pictura
parietală paleolitică nu sunt păstrate. Există și un număr restrâns de desene ale
unor animale care par mai degrabă fantastice, cum ar fi desenele din peșterile:
Tuc d’Audoubert, Les Combarelles, Roufignac, Trois Frères, etc.
GEOGLIFELE
Geoglifele din Turgai reprezintă o serie de construcții din lut, roci și lemn în
zona platoului Turgai situat în nordul Kazakhstanului. Au fost evidențiate un
număr de peste 260 de astfel de lucrări.
Majoritatea, sau cea mai mare parte dintre acestea, constau din mici lucrări
(movile, șanțuri și ziduri) aranjate astfel încât împreună să formeze figuri
geometrice simple sau alte tipuri de figuri compuse. Aceste figuri sunt, în
general, pătrate, inele, sau combinații ale acestora. Elementele compuse variază
ca dimensiune, de la puțin sub 90 m lungime până la peste 400 m în diametru. În
afara construcțiilor făcute din pământ (lut), săpate și îngroșate, unele dintre
geoglife sunt făcute prin plasarea de pietre una lângă cealaltă.

Unele dintre figurile mai mari au primit denumiri proprii: Inelul Bestamskoe,
Pătratul Ushtogaysky (sau Ushtogay), sau Svastica cu trei brațe din Turgai,Marea
cruce Ashtasti, Crucea Ekedyn, Inelul Ashutasti, Linia Kyzyloba, Crucea Koga
sau Careul Shili
Aceste imagini sunt suficient de mari pentru a fi ușor vizibile pe Google Earth.
Careul Ushtogay este situat la 50.832933°N 65.326276°E. Svastica cu trei brațe
din Turgai este situată la 50.102778°N 65.360833°E, la doar 800 metri (0,50 mi)

C
o
M o d Coala № d o c u m e n t .S e m n a t Data
 de orașul Urpek. Ambele se află în interiorul districtului Amangeldi din Provincia
Kostanai.
Construcțiile au fost descoperite în anul 2007 de către Dimitriy Dey. El le-a găsit
prin căutarea imaginilor din satelit din aplicația  Google Earth , căutând piramide
și configurații similare în Kazahstan. Descoperirea a fost făcută publică pentru
prima oară comunității științifice în anul 2004.
Datarea optică  (luminescență  stimulată optic) a fost utilizată pentru a determina
faptul că una dintre movile datează undeva din anii 800 î.Hr. Dey a sugerat că
acestea au fost realizate de cultura Mahandzhar cu șapte până la nouă mii de ani
în urmă.
Astăzi cei mai mulţi arheologi sunt de părere că primele imagini de acest gen
datează de prin anii 800 a.Hr., atribuibile culturilor Paracas din sud şi Chavin din
Anzii centrali, precursoarele culturii Nazca. Dacă le legăm şi de artefactele din
zonă, acestea ar putea oferi informaţii preţioase despre vârsta creaţiilor,
dezvoltarea culturală sau limbajul ritualurilor.

Dacă am zbura deasupra coastei peruane, am observa un produs cultural mult mai
vechi decât anul 0 al civilizaţiei vestice. Pe tot cuprinsul pustiului dintre oraşele
Palpa şi Nazca se întind linii lungi, adânc gravate în roca sedimentară, de
dimensiuni colosale. Ce secrete ascund aceste însemne ciudate? Liniile, lăsate
moştenire de către cultura Nazca, au fost supuse deja mai multor interpretări
arheologice.

Contururile care măsoară până la 20 de kilometri formează figuri geometrice şi

animale care se aştern pe un areal de nu mai puţin de 500 de kilometri pătraţi.
Este şi motivul pentru care nu pot fi zărite bine decât de la mare depărtare. Prima
dată liniile Nazca au fost observate în 1924, şi la scurt timp s-au realizat şi
primele studii. Geograful german Maria Reiche a cercetat din 1941 liniile şi
munca sa a dat la iveală aproximativ 50 de figuri şi 1000 de linii

C
o
M o d Coala № d o c u m e n t .S e m n a t Data
 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea Tehnica a Moldovei
Facultatea Textile si Poligrafie
Departamentul Design și Tehnologii Poligrafice

Referat
La disciplina: Istoria și Arta Designului
Tema : Arta rupestră și Geoglifele

A efectuat: Iftodi Daniela

(studentă gr. DTP-191)

A verificat: Cazac Viorica

(conf. univ. dr.)

Chișinau 2020

C
o
M o d Coala № d o c u m e n t .S e m n a t Data