Tema 2 Rolurile şi nivelurile manageriale

1. Nivelurile manageriale
2. Tipologia cadrelor de conducere.
3. Rolurile managerilor într-o organizaţie
4. Stilurile de conducere. Profilul conducătorului

1. Nivelurile manageriale
Obiectivul general al unui sistem al de producţie nu se poate propaga până la elementele primare fără
a suferi transformări specifice. In primul rând are loc o descompunere pe obiective specifice care la
rândul lor devin sarcini pentru diverse compartimente productive sau funcţionale fiind in continuare
descompuse in comenzi de producţie. Aceste descompuneri succesiva a obiectivului global generează
o ierarhie de subiective in paralel cu care in care este şi o ierarhie de niveluri de conducere. Intr-o
organizaţie deosebim 3 mari niveluri ale procesului de Management.

Nivel strategic (instituţional)

Nivel tactic (funcţional)
Nivel operaţional (tehnic)
La nivel strategic - amploarea obiectelor vizează organizaţia in întregime, iar perioada de acţiune este
definita pe un termen lung.
La nivel funcţional-se urmăreşte realizarea obiectivelor derivate de obiectivul global. Se realizează
sarcini specifice şi se iau decizii de corectare a abaterilor ce pot apărea in subsistemele conduse şi
coordonate. Au caracter periodic.
La nivel operativ-are loc conducerea nemijlocita a proceselor şi activităţilor direct specifice pentru
respectivul sistem de producţie. Are loc urmărirea realizării obiectivelor proprii şi corectarea abaterilor
ce au un caracter curent.
Corespunzător acestor trei nivele de conducere avem trei tipuri de manageri

Managerii superiori (top manageri)

Managerii medii (midlle manageri)
Manageri inferiori (lower manageri)

Top managerii - sunt formaţi din preşedinţi, vicepreşedinţii companiilor, directori executivi, sunt
grupuri relativi mici de persoane care controlează organizaţia in întregime şi care stabilesc
obiectivele organizaţiei, strategia generala, ei conduc cu organizaţia in general.

Middle Managerii - managerii funcţionali includ şefi de departamente, de diviziuni, de servicii.

Acestea sunt primii responsabili de implementarea politicilor şi planurilor de dezvoltare cit şi pentru
supravegherea conducerea managerilor de la nivel ierarhic inferior fiind necesar pentru a face
legătura intre nivelul top şi nivelul operaţional.

First (lower) Managerii- duc răspunderea de producţia mărfurilor şi serviciilor, sunt reprezentate
prin sfii de echipa, maiştri, supraveghetori, ofice-manageri. Aceşti manageri supraveghează şi
coordonează activitatea lucratorilor operativi.
Pentru aşi îndeplini atribuţiile sale managerii trebuie sa posede o serie de cunoştinţe şi capacităţi
care pot fi divizate in 3 categorii distincte:

1.Cunostinte şi capacităţi conceptuale( cognitive)- ceea ce se refera la capacitatea in înţelegerea

complexităţii organizaţiei ca sistem.
2.Cunostinte şi capacităţi privind resursele umane - raţionamentul de a lucra cu oamenii incluzând
înţelegerea procesului de motivaţie şi de conducere cu oamenii.
3.Cunostinte şi capacităţi tehnice –profesionale - referitor la capacitatea de a folosi cunoştinţele,
metode şi echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice de producţie, se obţine prin instruire şi
prin experienţa.
Manageri inferiori Managerii nivel mediu Managerii nivel superior
Conceptuale Conceptuale Conceptuale

Umane Umane Umane

Tehnice
Tehnice Tehnice

2. Tipologia cadrelor de conducere.

Modul de a concepe şi realiza procesul de conducere, sunt într-o anumită măsură diferite, şi, ca
urmare, variază de la un conducător la altul.
După W.Reddin - tipul unui conducător este determinat în principal de 3 caracteristici:
- sarcini - situarea pe primul plan a realizării sarcinilor, îndeplinirea funcţiilor necesare;
- contacte - concentrarea preocupărilor cadrului de conducere asupra problemelor şi relaţiilor cu
subalternii, colegii şi conducătorii superiori;
- randament - capacitatea de a obţine o productivitate înaltă, o eficienţă maximă, disciplină (bazată
pe conştiinţă şi nu pe teamă, frică, pedeapsă).
Pentru determinarea tipului şi a stilului conducătorului este necesar de analizat factorii
următori:
1) Tipul sistemului de conducere: în condiţiile unui sistem de conducere colectiv, de
autoconducere, aspectele umane ale conducerii, cooperarea, colaborarea, tind să treacă pe primul
plan. Dimpotrivă, în situaţia unei conduceri unipersonale, în care impunerea autorităţii
conducătorului este forma dominantă de realizare a procesului de conducere, predomină aspectul
formal de conducere şi, ca urmare, stilul autocrat, autoritar de conducător (În unele cazuri chiar cel
birocrat).
În general, în raportul conducător - sistem de conducere, cadrele nu au un rol pasiv, ci dimpotrivă,
prin decizii şi acţiuni, influenţează caracteristicile sistemului de conducere şi invers.
2) Personalitatea cadrului de conducere: diapazonul, în care cadrele de conducere posedă anumite
calităţi, cunoştinţe şi aptitudini, se reflectă asupra conceperii şi realizării procesului de conducere -
tipului şi stilului de conducere.
3) Amploarea competenţei acordate, interdependenţa drepturilor şi obligaţiunilor cadrelor de
conducere, mijloacele de motivare pe care le pot utiliza, posibilităţile cointeresării subalternilor. în
mare măsură influenţează asupra tipului şi stilului de conducător.
4) Potenţialul şi personalitatea subalternilor. Prezenţa în rândurile subordonaţilor a unor persoane
insuficient pregătite, lipsite de tact, agresive, impune conducătorului un stil ferm, autoritar de
conducere, un control permanent şi invers.
5) Natura proceselor de muncă în colectiv. Specificul proceselor de muncă condiţionează într-o
proporţie sensibilă caracteristicile procesului de conducere. Astfel în cazul proceselor de muncă în
care pe primul plan se situează creativitatea, cooperarea şi consultarea conducătorului cu subalternii
tipul conducătorului tinde spre cel democrat, cea ce permite obţinerea unor rezultate superioare. Dacă
procesele de muncă sunt simple, în care obiectul principal este realizarea ritmică, la termen a unui
anumit volum de producţie, atunci principalele coordonate ale conducerii sunt disciplina strictă,
controlul - stilul autoritar de conducere.
Rezultatul acţiunii factorilor menţionaţi condiţionează existenţa mai multor tipuri şi stiluri de
conducere.
Prin tip de conducător e necesar de înţeles ansamblul de caracteristici principale referitoare la
calităţile, cunoştinţele şi aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere.
În literatura de specialitate, tipurile de conducător variază de la un specialist la altul. Astfel francezul
Chalvin delimitează 10 tipuri de conducători: organizator, participativ, întreprinzător, realist,
maximalist, birocrat, demagog, tehnocrat, oportunist, utopist.
Profesorul american Devis - 4 tipuri: autocrat, custodial, sportiv şi colegial. Polonezul Starosciak - 2
tipuri: autocrat şi democrat, iar rusul Vendrov stabileşte mai multe tipologii ale cadrelor de
conducere după următoarele criterii:
1) după intensitatea muncii şi gradul de organizare a lucrărilor efectuate de subalterni: 3 tipuri:
conducătorul care face totul, care nu face nimic, care face exact cât e necesar;
2) după modul de luare a deciziilor: conducătorii care iau decizii exclusiv singuri, care îşi consultă în
prealabil subalternii, şi se bazează pe propunerile subalternilor, nu participă în procesul decizoriu;
3) după atitudinea şi comportamentul conducătorilor faţă de personal - autocrat, liberal, democrat.
Unii cercetători au evidenţiat şi tipuri ne dorite, aşa D. Dalena şi R. Henderson evidenţiază:
- veşnic nemulţumit, "bun de gură", certăreţ, subapreciază munca depusă şi rezultatele obţinute de
subalterni;
- arogant - care se crede atotştiutor, inspiră teamă subalternilor;
- exploziv - care de câte ori este întrebat ceva
- explodează, se enervează, ţipă la subalterni;
- infidel - (nu se ţine de cuvânt) - i-a decizii contradictorii.
Fiecărui tip de conducător îi corespunde un anumit stil de conducere - manifestarea calităţilor,
cunoştinţelor şi aptitudinilor în relaţiile cu subalternii, colegii şi şefii săi (e o noţiune mai personală,
pur individuală).
Stilul autoritar:
1. Este foarte activ însă nu le permite subalternilor să fie foarte activi;
2. Nu le permite subalternilor să fie independenţi;
3. Cere de la subalterni „lucraţi fără odihnă”;
4. Utilizează numai metode de pedeapsă;
5. E brutal în relaţiile cu subalternii;
6. Instalează o disciplină de fier;
7. Toate deciziile le ia personal;
8. Organic nu suportă critica;
9. Nu delegă nici un drept;
10. Menţine numai relaţii formale;
11. Nu selectează subalterni calificaţi;
12. Se crede de neînlocuit la postul său de muncă;
13. Nu permite subalternilor să-i dea propuneri;
14. În lipsa conducătorului productivitatea scade brusc;
15. Control total şi permanent a activităţii subalternilor.
Stilul democrat :
1. În dependenţă de personalitatea subalternilor delegă drepturile;
2. Susţine dorinţa subalternilor să fie independenţi;
3. Nu pedepseşte subalternii pentru critică;
4. Foloseşte şi pedeapsa şi stimularea;
5. E tacticos în relaţiile cu subalternii;
6. Apreciază obiectiv rolul său în întreprindere;
7. Are cerinţe echitabile;
8. Efectuiază controlul eficient;
9. Utilizează managementul participativ ;
10. Selectează subalterni calificaţi;
11. Le impune subalternilor să fie activi:
12. Se interesează de părerea subalternilui;
13. Instaurează o disciplină bazată pe conştiinţă;
14. Cu subalternii menţine relaţii atît formale cît şi neformale;
15. În lipsa conducătorului productivitatea nu are devieri.
 Stilul liberal:
1. Subalternii dau sfaturi şi propun algoritmul soluţionării;
2. Nu-şi pune întrebări privind rolul său în colectiv;
3. Nu utilizează nici pedeapsa, nici stimularea;
4. Subalternii sunt lăsaţi în linişte şi voie;
5. Nu este în stare să menţină disciplina;
6. Nu participă la luarea deciziilor;
7. Este foarte pasiv în activitate;
8. Evită răspunderea;
9. Se teme de subalterni;
10. Nu-şi controlează subalternii;
11. La critică reacţionează bolnăvicios;
12. Nu este în stare să-şi selecteze subalternii;
13. În lipsa conducătorului creşte productivitatea;
14. Limitează la maxim relaţiile sale cu subalternul;
15. Nu cere de la subalterni îndeplinirea obligaţiilor.

3. Rolurile managerilor într-o organizaţie

Managerul este persoana implicata in administrarea organizaţiei cu autoritate in folosirea şi
coordonarea resurselor umane, financiare, materiale, informaţionale in scopul atingerii obiectivelor
organizaţiei. Managerul este persoana care executa activitatea de conducere. Indiferent de sferele de
activitate, munca managerului este foarte asemănătoare. Astfel conţinutul lucrului managerului are
comun pentru toţi rolurile conducătorului.
După Mintzberg rolul conducătorului reprezintă un set de reguli de conduita care corespunde unei
anumite instituţii. Managerul ocupând un anumit post in calitate de conducător îndeplineşte unele
roluri care nu depind de personalitatea lui, dar de funcţiile postului. El influenţând doar modul de
executare al acestor roluri, dar nu şi conţinutul.
Sunt evidenţiate 10 roluri ale managerului care sunt grupate in 3 categorii:

Categoria Roluri Descrierea

1.interperson a) reprezentare Managmentul participa la ceremonii, are obligaţii juridice de
ale legalizare a documentelor oficiale. Este un simbol al
organizaţiei.
b) lider Este responsabil de motivarea şi activitatea subalternilor,
selectare, aprecierea şi remunerarea lor.
c) agent de Asigura legătura informaţională în interiorul şi exteriorul
legătura organizaţiei, prelucrează informaţia, participa la consfătuire,
şedinţe, consilii.
2.information a) observator Culegerea şi relevarea informaţiei interne şi externe.
ale b)deseminator Transmiterea informaţiilor subdiviziunilor.
c)purtător de Informarea subiecţilor din afara organizaţiei, declaraţii,
cuvânt rapoarte, dări de seama.
3.decizorii a)Rolul de Managerul caută, elaborează noi idei, noi proiecte, noi
întreprinzător metode şi strategii.
b)De pompier Acţiuni de corectare, lichidare a greşelilor, a crizelor şi
conflictelor.
c) Repartizator Adoptarea deciziilor privitor la alocarea resurselor,
al resurselor elaborarea graficelor, schemelor şi algoritmilor de activitate.
d)Negociator Participa la tratative, negocieri, încheierea contractelor,
reprezentarea intereselor subdiviziunii sale.
 4. Stilurile de conducere. Profilul conducătorului
Modul de a realiza procesul de conducere într-o oarecare măsură variază de la un conducător la altul.
Acesta depinde de calităţile şi personalitatea acestora şi se exprimă prin stilul de conducere.
Stilul este felul propriu de a se exprima al unei persoane , o manieră de lucru, modul de a acţiona şi
de a se comporta.
Conform opiniei lui K. Lewin avem:
 în funcţie de exercitarea autorităţii manageriale avem:
1. Stilul autoritar – refuză opinia subalternilor, singuri determină activitatea grupului,
efectuiază controlul şi supravegherea strictă, comunicarea descedentă este generator de
tensiuni.
2. Stilul democrat – practică delegarea drepturilor şi responsabilităţilor, reduce tensiunea
interpersonală, comunicarea este bilaterală, climat plăcut.
3. Stilul permisiv – evită intervenţiile în organizarea şi conducerea grupului, toleranţă exagerată
faţă de subaltern, nu impune şi nu menţine disciplina este clară poziţia sa.
 după atitudinea faţă de responsabilitate:
a. Stil repulsiv – refuză promovarea în funcţie deoarece nu este încrezut în puterile proprii.
b. Stil dominant – doreşte să ocupe funcţiile cîtmai înalte în ierarhie acel stil care persoanele
dinamice şi active îsi impune permanent opinia lor în caz de nereuşită plasează
responsabilitatea pe umerii subalternilor.
c. Stil indiferent – are o imagine realistă despre sine, despre ceilalţi, nu îl interesează evoluţia
pe scară ierarhică. Este pe poziţii egale cu subalternul.
Stilurile nedorite după Dolena şi Hederson:
1) Veşnic, nemulţumit (bun de gură);
2) Arogant – se crede autoştiitor, inspiră teamă subalternilor;
3) Exploziv;
4) Infidel – nu se ţine de cuvînt, ia decizii contradictorii.
După Kalwin avem 10 tipuri de manageri:
1. Organizator;
2. Participativ;
3. Intreprinzător;
4. Realist;
5. Maximist; 6. Birocrat; 7. Demagog; 8.Tehnocrat; 9.Oportunist; 10 Utopist
Studii de caz: Managementul şi munca managerului. 

Testul 1. Cine este managerul? 

Scopul: de a ajuta la identificarea managerului şi a funcţiilor sale. 

Nivelul 1. Activitate individuală (10 minute) 

Nivelul 2. Activitate în grupuri mici (20 minute) 

Nivelul 3. Discuţie în clasă (15 minute) 

Procedeul 

Nivelul 1.: Studenţii trebuie să analizeze fiecare persoană cu următorul post, funcţie şi să decidă care
din ele este manager şi care nu, să scrie cel puţin un motiv pentru fiecare opţiune. 

Postul  Este manager  Motivul 

da  nu  de ce? 

1.
Profesor 

2.
Politic 

3.
Medic 

4.
Gospodină 

5.
Antrenor de fotbal 

6.
Custode bisericesc 

Nivelul 2. Instructorul va împărţi clasa în grupe mici şi va atribui fiecărei grupe un post. Fiecare
grupă trebuie să identifice câteva activităţi legate de postul dat care pot fi considerate funcţii ale
managementului.
Postul atribuit.____________________
Funcţiile Managementului Activităţile 
1.
Planificarea şi primirea deciziilor._________________________________
_____________________________________________________________ 
2.
Organizare a __________________________________________________ 
3.
Conducerea ___________________________________________________ 
4.
Controlul ____________________________________________________