Sunteți pe pagina 1din 7

LUCRAREA PRACTICĂ NR.

1 – PLANTE MEDICINALE

Tehnici de microscopie - ustensilele şi sticlăria de laborator, microscopul


optic, modul de efectuare a secţiunilor şi a desenelor după microscop.

Obţinerea şi analizarea preparatelor microscopice presupune utilizarea anumitor


instrumente şi a unei aparaturi adecvate studiului plantelor.

Ustensile de laborator

În mod curent, în laborator pentru realizarea preparatelor microscopice, se utilizează


următoarele ustensile mai importante:
- briciul anatomic, folosit pentru secţionarea manual a organelor vegetale;
- bisturiul, folosit pentru fragmentarea materialului vegetal mai dur (rădăcini, tulpini) până
la dimensiuni care să permită secţionarea lor;
- foarfecele, se utilizează la detaşarea de pe planta producătoare a unor părţi sau organe
vegetale şi la fragmentarea frunzelor şi florilor din care se obţin preparate superficiale;
- pensa anatomica, se foloseşte pentru desprinderea epidermelor frunzelor, pentru prelevarea
secţiunilor fine şi a unor fragmente foarte mici de organe vegetale, la disecţia necesară în
analiza florală;
- acul spatulat, se foloseşte pentru detaşarea pieselor florale de pe receptacul;
- lama port-obiect este un fragment aplatizat de sticla, de forma dreptunghiulara, cu
marginile şlefuite sau nu;
- lamela este un obiect din sticla. foarte subţire. Este fragila, de forma pătrată sau
dreptunghiulară şi se foloseşte pentru acoperirea preparatelor microscopice durabile şi
extemporanee;
- cristalizatorul este un vas de sticla cilindric, aplatizat, folosit ca recipient pentru păstrarea
secţiunilor, ca baie de colorare şi spălare a acestora;
- sticla de ceas este un obiect de sticla, folosit pentru acoperirea cristalizatorului în timpul
operaţiunilor de clarificare, colorare şi spălare a secţiunilor;
- paharele Berzelius si Erlenmayer sunt vase din sticla, care folosesc la prepararea unor
reactivi şi soluţii, la temperaturi ridicate, fiind vase rezistente la încălzire;
- eprubetele simple si gradate sunt folosite pentru prepararea de reactivi în cantităţi mici;
- pipetele gradate şi negradate sunt obiecte din sticla care se folosesc la adaos de coloranţi şi
alte soluţii, pe preparatul aflat pe lama de microscop;
- cilindrul gradat este un vas de sticla folosit pentru obţinerea diferitelor diluţii ale
solvenţilor utilizaţi la concentraţii optime şi pentru obţinerea în cantităţi mai mari a
reactivilor.
- lampa de spirt se foloseşte pentru încălzirea unor preparate microscopice la anumite
temperaturi.
- sticla picurătoare, albă sau brună, folosită pentru conservarea reactivilor de colorare
specifici.

LP 1 1
Microscop binocular de laborator

1 – talpa; 2 – mâner; 3 – tubul; 4 – revolver; 5 – platină; 6 – lama port-obiect; 7 şi 8 şurub cu


cremalieră; 9 – rigla gradată; 10 – cleme; 11 – şurub macrometric; 12 – şurub micrometric; 13
– cremalieră; 14 – obiective(10x, 20x, 40x, 90x); 15 – oculare; 16 – inel dioptric; 17 –
condensor; 18 – diafragmă iris; 19 – bec; 20 –transformator; 21 – filtru; 22 – lentilă; 23 şi 24 –
oglindă şi şuruburi de reglare; 25 – dispozitiv excentric; 26 – şurubul condensatorului;
(d.Filipescu).

LP 1 2
Descrierea microscopului optic

Definiţie: aparat optic care permite mărirea obiectelor datorita unei combinaţii de
lentile cu ajutorul cărora se obţine o imagine mult mărită, virtuala şi răsturnată.
Alcătuire:
- partea mecanica
- partea optica
- sistemul electro-optic de iluminare artificiala
Partea mecanica cuprinde:
- piciorul
- platina sau măsuţa port-obiect şi cavalerii
- tubul microscopului - susţine partea optica (ocularele şi obiectivele)
- stativul sau mânerul - susţine tubul optic
- revolverul- dispozitiv rotativ pe care sunt situate obiectivele (10x, 20x, 40x)
- cremaliera - şină dinţată pe care se deplasează tubul pentru a permite fixarea imaginii în
focar
- viza macrometrică - determina deplasarea tubului microscopului pe cremalieră
- viza micrometrică - facilitează punerea la punct a imaginii.
Partea optică cuprinde:
- sistemul de iluminare format din: condensator (condensor), diafràgma iris şi opţional,
oglinda pentru lumina naturala;
- sistemul de lentile: lentilele ocular (ocularele) şi lentilele obiectiv (obiectivele).
Lentilele ocular (ocularul), sunt situate la extremitatea superioară a tubului
microscopului. Prin el se priveşte obiectul de analizat (preparatul) şi este alcătuit din doua
lentile plan convexe. Ocularul măreşte şi transformă imaginea reală şi inversată, dată de
obiectiv, într-o imagine virtuală, răsturnată şi mărită. Pe oculare este notată cu cifre puterea de
mărire.
Lentilele obiectiv (obiectivul), sunt situate la extremitatea inferioara a tubului, pe
revolver. Este un sistem optic a1cătuit din mai multe lentile convergente (fixate într-un tub
metalic). Şi pe obiective este notată cu cifre, puterea de mărire.
Mărirea imaginii obiectului analizat (grossismentul), se obţine prin înmulţirea cifrei de
pe ocular cu cea de pe obiectiv. Pentru obiectivele puternice (90x, 100x, 12Ox), este necesară
imersia (un mediu sau lichid cu indice de refracţie egal sau aproape egal cu cel al sticlei care
separa lentila frontală de lamela preparatului). Ca lichide de imersie se folosesc apa distilată (n
= 1,33), glicerina, uleiul de ricin, uleiul de parafina (n = 1,47), uleiul de cedru (n = 1,515),
glicerina pură în amestec cu apa distilata, 2/1 părţi.
Sistemul electro-optic de iluminare artificială este un bec de 15w montat în talpa
microscopului şi alimentat de la sursa de curent prin intermediul unui transformator.

Efectuarea secţiunilor şi a preparatelor microscopice

Pentru obţinerea preparatelor rapide, extemporanee, se folosesc materiale vegetale


proaspete sau conservate: frunze, fragmente de rădăcini şi tulpini, fructe, seminţe, taluri de
plante inferioare.
Secţiunile pot fi:
- transversale când briciul trece perpendicular pe axa organului;

LP 1 3
- longitudinal - radiale, când planul secţiunii trece prin central organului respectiv si este
paralelă cu raza;
- longitudinal tangenţiale, când planul secţiunii, perpendicular pe raza, nu atinge centrul
organului. Se aplica organelor cu simetrie radiara (rădăcini, tulpini);
- perpendiculare pe suprafaţa organului;
- paralele cu suprafaţa organului. Se aplica la organele cu simetrie plana (frunze).
Secţionarea organului vegetal are drept scop obţinerea de secţiuni foarte fine, subţiri şi
transparente. Poate fi manuală, cu ajutorul briciului anatomic sau mecanică, cu ajutorul
microtomului.
Secţionarea manuală cu briciul anatomic se efectuează printr-o mişcare orizontală de la
baza lamei tăioase spre vârful ei, de la stânga la dreapta. Mişcarea trebuie să fie uniformă, fără
opriri pentru ca secţiunile sa fie subţiri, perpendiculare pe axul organului cu simetrie radiara
sau pe nervura principala a frunzelor. Tehnica de secţionare necesita includerea produsului
vegetal în măduva de soc despicată în doua fragmente semicilindrice. Secţionarea se
efectuează deasupra unui vas cu apa.
Preparatul microscopic. Cele mai reuşite (fine) secţiuni se aşează pe lama port-obiect
într-o picătură de apă sau alt mediu lichid (glicerină) şi se acoperă cu lamela.
Colorarea preparatelor. Este necesară pentru secţiunile a căror elemente tisulare se
diferenţiază optic mai greu datorită indicilor de refracţie foarte apropiaţi. Drept coloranţi se
folosesc iodul, iodura de potasiu, clorura de zinc iodată, reactivul genevez, Sudnan III, carmin
alaunat şi verde de iod, etc.
Efectuarea desenelor după preparatele microscopice. Se fac privind în microscop cu
ochiul stâng iar pentru desenat se foloseşte ochiul drept. Se păstrează proporţiile. Sub desen se
trece legenda desenului.

STRUCTURA CELULEI VEGETALE

Celula reprezintă unitatea morfologică, anatomică şi funcţională de bază a


organismelor vii. Pentru organismele unicelulare, ea reprezintă întregul individ, îndeplinind
toate funcţiile vitale (drojdii, alge verzi unicelulare, diatomee, etc.).
Forma celulelor vegetate. Este foarte variată şi funcţie de origine, rol fiziologic şi
poziţia pe care o ocupă în organismul vegetal. La plantele unicelulare au formă sferică sau
ovală, la plantele pluricelulare însă, forma poate fi sferică, ovală (în parenchim), poliedrică
(sclerenchim), tubulară (vasele lemnoase şi liberiene), tabulare-turtite (suber), stelate,
reniforme etc.
Marea varietate de forma se grupează astfel:
- celule parenchimatice, cu cele trei diametre egale (izodiametrice);
- celule prozenchimatice, cu diametrul longitudinal mai mare decât cel transversal
(heterodiametrice);
- idioblaste; celule cu forma neregulate (celule izolate). Aşa sunt celulele în forma literei „T"
din mezofilul frunzelor de ceai (Thea sinensis).
Dimensiuni:
La plantele superioare, celulele parenchimatice au dimensiuni de regulă, de 10 - 50μ, unele
celule prozenchimatice pot atinge însă, dimensiuni de zeci de centimetri şi chiar metri
(laticiferele euforbiaceelor arborescente).
Componentele celulare. O celulă vegetală are două componente de bază:

LP 1 4
- componenta vie (protoplasma), ce cuprinde:
~ plasmalema (membrane plasmatică);
~ citoplasma {substanţa fundamentală);
~ nucleul;
~ condriozomul (totalitatea
mitocondriilor);
~ plastidomul celular (totalitatea
plastidelor);
~ reticulul endoplasmatic;
~ dictiozomii (aparatul Golgi);
~ organite vizibile la microscopul
electronic - ribozomii,
peroxizomii, glioxizomii,
lizozomii, etc.
- componenta nevie (metaplasma
sau paraplasma) ce cuprinde:
~ incluziunile ergastice ale
citoplasmei şi ale plastidelor;
~ vacuomul (totalitatea
vacuolelor);
~ peretele celular pectocelulozic.
Organitele celulare mari, vizibile la
microscopul optic sunt: nucleul cu
nucleolii, plastidele şi mitocondriile
(prin colorare vitală cu verde de
Janus).
Peretele celular este caracteristic
pentru celulele vegetate. Într-un
ţesut veritabil fiecare celulă prezintă
un perete celular. Celulele sunt
menţinute laolaltă prin intermediul
lamelei mijlocii de natură pectică;
între celule pot apare spaţii
intercelulare foarte mici (meaturi).
Celulă epidermică din tunica bulbului de Allium cepa; Observaţii pe material biologic
Pentru evidenţierea
ci-citoplasmă; ect-ectoplasmă; principalelor componente celulare la microscopul optic, se foloseşte ca
lm-lamelă mijlocie;
m-mitocondrii; mc-membrană
obiect decelulară;
studiun-nucleu; nc-
un fragment din epiderma superioară (internă) a frunzelor cărnoase,
nucleol; npl-nucleoplasmă; p-plasmodesmă; si-spaţiu
metamorfozate ale bulbului de Allium cepa (ceapă), fam. Liliaceae, deoarece celulele acestui
intercelular; v-vacuolă;
ţesut au dimensiuni mari iar preparatul este uşor de realizat.
Fragmentul de epidermă (tăiat în prealabil cu foarfecele) se pane pe lama port-obiect
într-o picătură de apă şi se acoperă cu lamela. Pentru o mai bună vizualizare se poate colora cu
soluţie apoasă de verde de iod (colorează membrane şi constituenţii celulari în verde-
albăstrui). Colorarea se poate face adăugând sub lamelă 1-2 picături de colorant cu ajutorul
unei pipete iar surplusul se absoarbe cu o hârtie de filtru.

LP 1 5
Se vor desena:
- un fragment de ţesut (grup de celule)
- o singură celulă în care se observă:
~ peretele celular cu punctuaţiuni;
~ lamela mijlocie;
~ membrane celulară;
~ nucleul cu nucleoli (mai refringenţi);
~ citoplasma granulară;
~ vacuolele.

Plastidele - morfologia plastidelor

După pigmenţii pe care îi produc sau îi conţin,


plastidele se clasifică în:
- cloroplaste (plastide verzi), ce conţin clorofilă;
Fragment din epiderma tunicilor bulbului de
- cromoplaste (plastide
Allium cepa; mc-membrană celulară; n-nucleu; colorate în galben, portocaliu sau roşu), ce conţin pigmenţi
pl-plasmă; v-vacuolă (d.carotenoizi
Coupin) - carotina şi xantofila;
- leucoplaste (plastide incolore), sunt lipsite de pigmenţi.
Cromoplastele
Cromoplastele sunt plastide colorate în galben, portocaliu sau roşu, datorită
pigmenţilor carotenoizi (carotina şi xantofila), care se găsesc sub formă de cristale.
Cromoplastele se întâlnesc în petalele florilor, în fructe, frunze şi chiar în rădăcini.
Evidenţierea cromoplastelor în rădăcina metamorfozată de Daucus carota (morcov).
Se efectuează secţiuni foarte fine în porţiunea periferică a rădăcinii metamorfozate de
morcov, se aşează pe lamă într-o picătură de apă, se adaugă lamela şi se analizează la
obiectivul 40x. Se observă celulele mai mult sau mai puţin dreptunghiulare ale parenchimului
de depozitare. În citoplasma acestora se evidenţiază cromoplastele, reprezentate prin
cromocristale, adică pigmenţi carotenoizi cristalizaţi acicular, învelite într-un strat foarte fin de
substanţă stromatică sau chiar libere în citoplasmă.
Evidenţierea cromoplastelor în celulele mezocarpului fructului de Lycopersicum
esculentum (pătlăgică roşie)
Cu ajutorul unui ac spatulat se îndepărtează epicarpul fructului (pieliţa) şi se ia o mică
porţiune din mezocarpul cărnos, se pane pe lamă într-o picătură de apă, se acoperă cu lamela şi
se analizează la obiectivul 4ox. Se vor observe celule poliedrice sau sferice, acoperite de un
perete celular. Cromoplastele sunt situate în citoplasmă, au formă sferică sau ovoidală; de
culoare portocalie până la roşie (datorită cristalizării pigmenţilor carotenoizi prin
transformarea carotinei în izomerul licopină, pe măsură ce fructul se maturizează). În celule se
mai observă şi nucleul, central sau parietal, înconjurat de cromoplaste.
Evidenţierea cromoplastelor în mezocarpul fructului de Capsicum annuum var.
grossum gogoşar).
Analiza microscopică a secţiunilor foarte fine efectuate prin mezocarpul fructului de gogoşar,
evidenţiază celule poliedrice, cu pereţi celulari subţiri, în citoplasma cărora se găsesc
numeroase cromoplaste rotunde, lenticulare sau ovoidale, de culoare portocaliu-roşcată.

LP 1 6
CROMOPLASTE

Lycopersicum esculentum Mill (Solanmum lycopersicum L.) - Celulă din mezocarpul


fructului; ci – citoplasmă; crp – cromoplaste; lm – lamelă mijlocie; mc – membrană celulară;
n – nucleu; nc – nucleol; si – spaţiu intercelular; v – vacuolă; (d. Tarnavschi).

LP 1 7