Sunteți pe pagina 1din 6

LUCRAREA PRACTICĂ Nr.

2 - PLANTE MEDICINALE

INCLUZIUNLE ERGASTICE

A. Incluziunile ergastice ale plasmei


Incluziunile ergastice sunt formaţiuni rezultate ca urmare a proceselor
metabolice ale protoplastului şi care servesc drept materii de rezervă ce vor fi
utilizate din nou de către celulă sau reprezintă substanţe de excreţie pe care
celulele plantei le scot din circuitul metabolic.
Incluziunile ergastice ale plasmei, care se găsesc în sucul
celular(sucul vacuolar), pot fi:
-lichide: antociani, inulina, picături lipidice;
-solide: aleurona, cristale minerale(oxalat de calciu).
Incluziunile ergastice lichide

1. Antocianii
Sunt glicozizi lipsiţi de azot, care pigmentează sucul
celular în mod diferit. Coloritul variat depinde de pH-ul
sucului celular. În mediu acid antocianul are culoarea
roşie, în mediu alcalin are culoarea albastră, iar in
mediu neutru culoarea violet. Culorile diferite ale
florilor şi fructelor se datorează fie prezenţei
antocianilor din citoplasma, fie cloroplastelor şi
cromoplastelor, fie combinaţiilor dintre culorile
acestora.
***In laborator vom observa la microscop
antocianul în celulele petalei de garoafă
( Dianthus sp.), pus pe o lamă într-o picătură
de apă şi acoperită cu lamela. Cu obiectivul
Dhi ant us sp. - cel ul ă di n pet al ă; de 20x al microscopului se observă numeroase celule ce
mc – membrană celulară; n – nucleu; conţin central o vacuolă mare cu suc celular colorat în
nc – nucleol; v - vacuolă cu antocian; roşu, datorită antocianului. Se mai poate vedea şi nucleul
situat parietal şi înconjurat de citoplasmă.

Incluziuni ergastice solide

LP 2 1
2. Cristalele minerale de oxalat de calciu

Cristalele de oxalat de calciu sunt incluziuni inerte solide foarte


răspândite în regnul vegetal. Acestea reprezintă produsul final al
metabolismului şi nu sunt formaţiuni permanente. Sunt localizate de obicei în
vacuole.
Cristalele de oxalat de calciu se pot observa la microscop sub forma de:
- cristale prismatice, în celulele frunzelor tunicate (catafile) ale bulbului de
ceapa (Allium cepa );

Allium cepa – celule din tunicile externe


membranoase ale bulbului;
cp – cristale izolate prismatice de oxalat de calciu;
m – concreştere de cristale în formă de macale;
(d. Kaussmann)

B. Incluziuni ergastice ale


plastidelor
Amidonul
Este o inc1uziune ergastică de natură organică (polizaharid), care ia
naştere în urma procesului de fotosinteză. Se formează în c1oroplaste, ca
amidon de asimilaţie care apoi este transformat noaptea în glucoză şi
transportat sub aceasta forma spre anumite părţi ale plantei sau în ţesuturile
de depozitare a substanţelor de rezervă din: bulbi, rizomi, seminţe, rădăcini
tuberizate, etc. La acest nivel, în leucoplaste şi anume în amiloplaste, glucoza
este transformată în amidon, numit amidon de rezervă, care se prezintă sub
forma de granule de mărimi şi forme diferite. Dimensiunile granulelor de
amidon variază între 2 μ şi 275μ, în funcţie de specie.
Granulele de amidon au forma stratificată, stratificarea pornind de la
centrul numit hil. Hilul poate avea diferite forme: punct, alungit şi ramificat,
în forma de stea, etc.
Granulele de amidon pot fi :
- simple - când într-un aminoplast se afla un singur granul;
- compuse - când în acelaşi aminoplast se formează mai multe granule de
amidon alăturate (de la 4 pana la 400 de granule);
- semi-compuse - când două sau mai multe granule formate într-o plastidă
sunt cuprinse de striuri comune.

LP 2 2
Solanum tuberosum - granule de
amidon; A, B – granule simple;
C, C’ – granule semicompuse;
h – hil; stc – straturi de creştere;
(d. Strasburger).

***In laborator se vor observa cele trei tipuri de granule de amidon la


cartof (Solanum tuberosum), în ţesutul de depozitare al tuberculului.
Granulele de amidon pot fi simple sau semi-compuse. Au forma ovală şi hilul
dispus excentric sau central;

PERETELE CELULAR

A. - Punctuaţiuni şi plasmodesme
Peretele este incolor, birefringent şi rigid, alcătuit din substanţe
celulozice sau celulozo-pectinice. Celulele ţesuturilor veritabile sunt legate
între ele prin lamela mijlocie, care solidarizează pereţii celulelor învecinate.
Lamela mijlocie este alcătuită din substanţe pectice. Celulele din ţesuturi
comunică între ele prin intermediul plasmodesmelor ce străbat punctuaţiunile
de la nivelul pe retelui celular.
Punctuaţiunile sunt porţiuni mici, neîngroşate ale pereţilor celulari ai
celulelor dintr-un ţesut. Acestea sunt de formă ovala sau alungite. În pereţii
puternic îngroşaţi, punctuaţ iunile apar sub forma unor canale simple sau
ramificate.
La nivelul punctuaţiunilor se realizează legătura plasmatică dintre celule,
prin intermediul unor fire plasmatice numite plasmodesme. Plasmodesmele
realizează unitatea celulelor dintr-un ţesut sau ch iar din întreg organismul
vegetal.

***In laborator, se vor observa:


1 -secţiuni transversale prin fructul de gutui (Cydonia oblonga), prin aşa
numitele sclereide;

LP 2 3
2-secţiuni radiare şi tangenţiale prin ramuri tinere de pin (Pinus sp.),
pentru evidenţierea punctuaţiunilor areolate, un tip special şi primitiv de
punctuaţiuni.
A.1. Secţiuni transversale prin fructul de gutui (Cydonia oblonga)

La microscop se vor vedea celulele din pulpa


fructului, pereţii subţiri, cu contur poligonal
şi puternic alungite printre care se văd
grupuri de sclereide, izodiametrice cu contur
poligonal şi cu pereţii puternic îngroşaţi
(lignificaţi) străbătuţi de punctuaţiuni
digitiforme sau canaliculare. Secţiunile au
fost colorate cu verde de iod, pereţii
sclereidelor apărând coloraţi în verde.

Cydonia oblonga – celule pietroase sau


sclereide din mezocarpul fructului;
c – canicule; (d. Răvăruţ).

B. - Modificări secundare ale peretelui celular


La celulele adulte, spre deosebire de cele tin ere care au pereţii celulari
de natură celulozică sau celulozo-pectică, peretele celular se poate modifica
impregnându-se cu diferite substanţe elaborate de protoplast, cum ar fi de
exemplu: lignina, suberina, cutina, etc.

Modificările secundare se produc în strânsă legătură cu funcţiile pe care


le au de îndeplinit anumite celule şi ţesuturi în cursul perioadei de vegetaţie a
plantei şi se prezintă sub forma de:
- cutinizare si cuticulizare, suberificare, cerificare, mineralizare.

*Cutinizarea şi cuticulizarea
Cutinizarea reprezintă procesul de impregnare a peretelui celular cu
cutină, o substanţă de natură lipidică extrem de puţin permeabilă pentru apă.
Cutina, produsă de protoplast, difuzează, atunci când este în exces, la
suprafaţa stratului epidermal şi în contact cu aerul se solidifica. Se generează
astfel, un strat continuu, cuticula, fenomen numit cuticularizare.

LP 2 4
Dianthus sp. – frunza
cutinizare şi cuticulizare
la celulele epidermale

***In laborator, se observă cutinizarea şi cuticularizarea în secţiuni


transversale fine, efectuate prin frunza de garoafă (Dianthus sp.).
Secţiunile au fost colorate cu carmin alaunat şi verde de iod. Cuticula
apare colorată în verde iar cutina în galben-verzui. La microscop se vor
observa celulele epidermice, care prezintă pereţii externi impregnaţi cu cutina
iar la exterior un strat continuu de cuticula.
* Suberificarea
Este o modificare secundara a peretelui celular, care con stă în
impregnarea cu suberina (o substanţă de natura lipidică), impermeabila pentru
apa şi gaze. Ţesutul format din celulele cu pereţii suberificaţi se numeşte
suber sau ţesut suberos. Celulele acestor ţesuturi sunt celule moarte pline cu
aer, dispuse radiar şi fără spaţii intercelulare.

Suberificare:
A – Solanum tuberosum – secţiune transversală prin tuberculul de cartof; sb.m –suber moale;
B – Sambucus nigra – secţiune transversală prin tulpina de soc; sb. t – suber tare;
ep – epiderma; flg – felogen (d. Burescu)

***In laborator, se va observa suberificarea în secţiuni efectuate prin


coaja tuberculului de cartof (Solanum tuberosum). Celulele suberului sunt
puternic aplatizate, cu pereţii îngroşaţi, fără spaţii intercelulare şi sunt
dispuse pe 4-7 straturi. Sub suber se observ ã celulele parenchimatice ale
ţesutului de depozitare.

*Cerificarea

LP 2 5
Brassica oleracea –
ceara şi cerificarea – secţiune
transversală prin frunza de varză.
ct – cuticulă; c.ep – celule epidermicde
(d. Burescu).

Constă în impregnarea cu ceară vegetală. Ceara este o substanţă din


punct de vedere chimic asemănătoare cu substanţele lipidice. Este insolubilă
în apă şi solubilă în solvenţii organici. Ceara este produsă de protoplast,
impregnează straturile cutinizate ale pereţilor celulari epidermici. În exces se
depune la suprafaţa cuticulei, sporind rolul protector al acesteia.
***In laborator, se observă cerificarea în secţiuni transversale foarte fine
prin frunză de varză (Brassica oleracea) la nivelul epidermei. Celulele
epidermice prezintă la exteriorul stratului de cuticula un strat continuu sau
discontinuu de ceara.
*Mineralizarea
Este procesul de impregnare a pereţilor celulari cu substanţe minerale
-dioxid de siliciu (ex. în epidermele gramineelor)
-carbonat de calciu (ex. pereţii celul ari ai unor peri epidermici)
-oxalat de calciu, etc.

Ficus elastica – secţiune transversală;


cst - cistolit; ct – cuticula; ep – epiderma;
t. psd. – ţesut palisadic; (d. Burescu).

***In laborator, se va observa o secţiune transversală prin frunza de


ficus (Ficus sp.), unde mineralizarea constă în apariţia unor formaţiuni de
carbonat de calciu, numite cistoliţi, în celulele hipodermei. La microscop se
va vedea la exterior epiderma superioară cu cuticula.
Sub aceasta se afla hipoderma, alcătuită din 2-3 straturi de celule mari.
Unele din celulele hipodermei sunt puternic dezvoltate şi în interiorul lor se
observa formaţiuni asemănătoare unor ciorchini, numite cistoliţi.

LP 2 6