Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 371

din 01.12.2006

cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală

Publicat : 02.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 14-17 art Nr : 42

MODIFICAT
LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327
LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330
LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299
LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366; în vigoare 01.07.08

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
(1) Scopul prezentei legi este stabilirea mecanismului de realizare a reglementărilor
Codului de procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX, privind asistenţa
juridică internaţională în materie penală, precum şi ale tratatelor internaţionale în
domeniu la care Republica Moldova este parte.
(2) Aplicarea prezentei legi are drept scop protecţia intereselor de suveranitate,
securitate, ordine publică şi a altor interese ale Republicii Moldova, definite prin
Constituţie.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor forme de cooperare juridică
internaţională în materie penală:
a) transmiterea înscrisurilor, datelor şi informaţiilor;
b) comunicarea actelor de procedură;
c) citarea martorilor, experţilor şi persoanelor urmărite;
d) comisiile rogatorii;
d1) echipele comune de investigaţii;
[Art.1 al.(3), lit.d1 introdusă prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
e) transferul, la solicitare, de proceduri penale;
 f) extrădarea;
g) transferul persoanelor condamnate;
h) recunoaşterea hotărîrilor penale ale instanţelor judecătoreşti străine;
i) comunicarea cazierului judiciar.
Articolul 2. Noţiuni principale
Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următorul sens dacă nu există o
menţiune deosebită:
a) cerere de asistenţă juridică internaţională în materie penală (în continuare - cerere
de asistenţă juridică) - cerere prin care se solicită asistenţă într-o cauză penală în una din
formele prevăzute la art.1;
b) stat solicitant - statul care formulează cererea de asistenţă juridică;
c) stat solicitat - statul căruia îi este adresată cererea de asistenţă juridică;
d) stat de tranzit - statul prin care se efectuează trecerea persoanei extrădate din
statul solicitat în statul solicitant;
e) autoritate centrală - autoritatea competentă a statului solicitant sau a statului
solicitat desemnată pentru transmiterea cererilor de asistenţă juridică;
f) autoritate judecătorească - instanţele judecătoreşti şi organele procuraturii stabilite
potrivit legislaţiei Republicii Moldova, precum şi autorităţile care au această calitate în
statul străin conform declaraţiilor acestuia formulate în tratatele internaţionale aplicabile;
g) persoană urmărită - persoana care formează obiectul unei ordonanţe emise de
organul de urmărire penală;
h) persoană a cărei extrădare se cere - persoana care formează obiectul unei proceduri
de extrădare;
i) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost admisă;
j) condamnare - orice pedeapsă pronunţată prin hotărîre a instanţei judecătoreşti ca
urmare a constatării vinovăţiei în săvîrşirea unei infracţiuni;
k) măsură preventivă - orice măsură privativă de libertate dispusă prin hotărîre
judecătorească pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse;
l) arest provizoriu în vederea extrădării - formă de arest preventiv dispusă de instanţa
judecătorească competentă în vederea extrădării persoanei;
m) hotărîre judecătorească - hotărîre a instanţei judecătoreşti prin care se pronunţă o
sentinţă de condamnare;
n) stat de condamnare - statul în care este condamnată persoana pasibilă de transfer
sau deja transferată;
o) stat de executare - statul în care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja
transferat în vederea continuării executării condamnării sale.
Articolul 3. Aplicarea principiului reciprocităţii
(1) În lipsa unui tratat internaţional, poate fi acordată asistenţă juridică internaţională
pe principiul reciprocităţii prin canalele diplomatice. Asigurarea reciprocităţii pentru
toate formele de asistenţă juridică internaţională se face conform prevederilor Codului de
procedură penală art.536 alin.(2).
(2) Prevederile alin.(1) şi prevederile respective ale Codului de procedură penală
constituie un drept comun în materie pentru autorităţile judecătoreşti din Republica
Moldova.
(3) Lipsa reciprocităţii nu împiedică executarea pe teritoriul Republicii Moldova a unei
cereri de asistenţă juridică dacă:
a) cererea de asistenţă juridică se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau
caracterului imperios al luptei împotriva unor anumite forme grave de criminalitate;
b) cererea de asistenţă juridică poate contribui la ameliorarea situaţiei inculpatului ori
a condamnatului sau la reintegrarea lui socială;
c) cererea de asistenţă juridică poate servi la clarificarea situaţiei juridice a unui
cetăţean al Republicii Moldova.
Articolul 4. Motivele de refuz al asistenţei juridice
internaţionale
(1) La examinarea cererii de asistenţă juridică adresate Republicii Moldova, se va ţine
cont şi de următoarele situaţii, care, suplimentar la cele prevăzute în Codul de procedură
penală la art.534, pot atrage refuzul în acordarea asistenţei solicitate:
a) procedura penală din statul solicitant nu îndeplineşte sau nu respectă condiţiile
Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
încheiate la Roma la 4 noiembrie 1950, sau ale oricărui alt tratat internaţional pertinent în
domeniu ratificat de Republica Moldova;
b) cererea de asistenţă juridică este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor instanţe
extraordinare, altele decît cele constituite prin tratatele internaţionale pertinente, sau în
vederea executării unei pedepse aplicate de o asemenea instanţă;
c) fapta care motivează cererea de asistenţă juridică face obiectul unei proceduri în
curs sau această faptă trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmăriri penale ce
ţine de competenţa organelor de urmărire penală ale Republicii Moldova;
d) acceptarea cererii de asistenţă juridică poate antrena consecinţe grave pentru
persoana vizată din cauza vîrstei, a stării de sănătate sau a oricărui alt motiv cu caracter
personal.
(2) În sensul Codului de procedură penală art.534 alin.(1) pct.1), nu sînt considerate
infracţiuni de natură politică:
a) atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru de familie al acestuia;
b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea
crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite, la care Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.707-XII
din 10 septembrie 1991;
c) infracţiunile prevăzute în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea
sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie la art.50, în Convenţia de la
Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor
armate maritime la art.51, în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul
prizonierilor de război la art.129 şi în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la
protecţia persoanelor civile în timp de război la art.147, la care Republica Moldova a
aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1318-XII din 2 martie 1993;
d) orice violare similară a legilor războiului care nu este prevăzută în convenţiile de la
Geneva enumerate la lit.c);
e) infracţiunile prevăzute în Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului la
art.1, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, în alte tratate internaţionale pertinente;
f) acţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a
Naţiunilor Unite;
g) orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Respectarea principiului necondamnării
repetate pentru una şi aceeaşi faptă
(1) Asistenţa juridică internaţională nu este admisibilă dacă în Republica Moldova sau
în orice alt stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceeaşi faptă şi dacă:
a) printr-o hotărîre judecătorească definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea
procesului penal;
b) pedeapsa aplicată printr-o hotărîre judecătorească definitivă de condamnare a fost
executată sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii în totalitatea ei ori asupra părţii
neexecutate.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică dacă asistenţa juridică este solicitată pentru
revizuirea hotărîrii judecătoreşti definitive în unul din motivele care justifică promovarea
unei căi extraordinare de atac.
Articolul 6. Confidenţialitatea
(1) Republica Moldova asigură, în limitele legii, la cererea statului solicitant,
confidenţialitatea cererilor de asistenţă juridică şi a actelor anexate lor. În cazul în care
condiţia păstrării confidenţialităţii nu poate fi asigurată, Republica Moldova înştiinţează
statul străin, care va decide.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică în modul corespunzător în situaţia în care Republica
Moldova este statul solicitant.
Articolul 7. Modul de transmitere a cererilor
de asistenţă juridică
(1) Cererile de asistenţă juridică se adresează prin intermediul autorităţilor centrale,
care sînt Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului
Justiţiei se transmit cererile de asistenţă juridică formulate în fazele de judecată şi de
executare a pedepsei, iar prin intermediul Procuraturii Generale, cele formulate în faza de
urmărire penală. Cererile de asistenţă juridică pot fi transmise fie direct, de către
autorităţile străine, fie pe cale diplomatică sau prin intermediul Organizaţiei
Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(2) În cazul în care cererile de asistenţă juridică se transmit direct organelor de
urmărire penală ori autorităţilor judecătoreşti ale Republicii Moldova, acestea din urmă
vor fi în drept să le execute numai după obţinerea autorizaţiei de executare din partea
autorităţilor centrale.
(3) În caz de urgenţă, cererea de asistenţă juridică poate fi transmisă prin poştă,
inclusiv electronică, prin telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare
adecvat care lasă urmă scrisă, cu garantarea transmiterii ulterioare pe cale oficială.
Articolul 8. Competenţa naţională în domeniul asistenţei
juridice internaţionale în materie penală
Competenţa autorităţilor Republicii Moldova pentru a formula o cerere de asistenţă
juridică sau a executa o asemenea cerere adresată Republicii Moldova este stabilită în
Codul de procedură penală, în prezenta lege, precum şi în alte acte normative în vigoare.
Articolul 9. Limbile utilizate
(1) Cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii Moldova şi actele
anexate vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în tratatul internaţional
aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Traducerea cererilor de asistenţă juridică şi a actelor
anexate se realizează de Republica Moldova dacă prin prezenta lege nu este stabilit altfel.
(2) Răspunsul la cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii
Moldova va fi redactat în limba moldovenească, cu traducerea acestuia în una din limbile
prevăzute în tratatul internaţional aplicabil în relaţia cu statul solicitant dacă prin prezenta
lege nu este stabilit altfel.
Articolul 10. Computarea duratei arestului
Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistenţă juridică
formulate de autoritatea Republicii Moldova în temeiul Codului de procedură penală şi al
prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale a Republicii Moldova şi se
compută din durata pedepsei aplicate de instanţa judecătorească naţională.
Articolul 11. Suportarea cheltuielilor
(1) Cheltuielile de îndeplinire a cererii de asistenţă juridică sînt suportate, de regulă, de
statul solicitat.
(2) Statul solicitant suportă:
a) remuneraţiile martorilor şi experţilor, cheltuielile lor de călătorie şi de şedere în
statul solicitant;
b) cheltuielile de remitere a obiectelor;
c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant;
d) cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terţ;
e) cheltuielile de recurgere la o videoconferinţă pentru îndeplinirea cererii de asistenţă
juridică;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcţie de
mijloacele umane şi tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică.
(3) Ca urmare a unui acord între autorităţile Republicii Moldova solicitate şi
autorităţile străine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepţionale, de la dispoziţiile
alin.(1).
Articolul 12. Remiterea de obiecte şi de alte valori
(1) În cazul în care cererea de asistenţă juridică are ca obiect sau implică remiterea de
obiecte sau de alte valori, acestea pot fi predate atunci cînd nu sînt necesare dovedirii
unei fapte penale ale cărei urmărire şi judecată ţin de atribuţiile autorităţilor competente
ale Republicii Moldova.
(2) Remiterea de obiecte şi de alte valori poate fi amînată sau efectuată cu condiţia
restituirii.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi
nici statului Republicii Moldova atunci cînd aceste obiecte şi valori pot reveni lui.
(4) Obiectele şi alte valori, inclusiv valorile valutare, vor fi predate doar în temeiul
unei hotărîri judecătoreşti definitive, pronunţate în acest sens de autoritatea
judecătorească competentă.
[Art.14 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(5) În cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi altor valori prevăzute la
alin.(1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza evadării
sau decesului persoanei a cărei extrădare se cere.
Articolul 13. Transmiterea de înscrisuri, date şi informaţii
 (1) Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei, comunică, în măsura în
care autorităţile sale dispun de ele, extrase din cazierul judiciar şi orice date referitoare la
acesta pentru o cauză penală la solicitarea expresă a statului străin.
(2) Republica Moldova transmite statului străin interesat informaţii despre hotărîrile
judecătoreşti şi despre măsurile ulterioare care se referă la cetăţenii acelui stat şi care au
făcut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel puţin
o dată pe an.
(3) Dacă persoana în cauză este cetăţean al mai multor state, informaţiile se comunică
fiecărui stat interesat, în afara cazului în care persoana are şi cetăţenia Republicii
Moldova.
(4) Informaţiile la care se referă alin.(2) şi (3) se transmit prin intermediul Ministerului
Justiţiei, la prezentarea lor din partea autorităţilor naţionale competente.
(5) Informaţiile de acelaşi gen parvenite de la autorităţi străine în cadrul schimbului de
informaţii se primesc de Ministerul Justiţiei, care le transmite Ministerului Afacerilor
Interne spre înregistrare, în vederea respectării principiului necondamnării repetate pentru
una şi aceeaşi faptă.
Capitolul II
Comunicarea actelor procedurale. Citarea martorilor,
experţilor şi persoanelor urmărite. Comisiile rogatorii
Secţiunea 1. Comunicarea actelor procedurale
Articolul 14. Obligaţia de comunicare
Republica Moldova va proceda la comunicarea către destinatarul aflat pe teritoriul său
a actelor procedurale transmise în acest scop de statul solicitant.
Articolul 15. Actele procedurale
Prin acte procedurale se înţelege, în principal, citaţiile pentru părţi sau martori,
ordonanţa de punere sub învinuire, alte acte de urmărire penală, hotărîrile judecătoreşti,
cererile pentru exercitarea căilor de control judiciar sau actele privind executarea unei
pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedură.
Articolul 16. Comunicarea şi dovada comunicării
(1) Comunicarea actelor procedurale se efectuează prin simpla lor transmitere către
destinatar. Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova va efectua
comunicarea în una din formele prevăzute de legislaţia naţională pentru înmînări similare
sau într-o formă specială compatibilă cu această legislaţie.
(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau
printr-o declaraţie a organului solicitat, în care se constată faptul comunicării, forma şi
data efectuării ei.
(3) Documentul sau declaraţia se transmite de organul solicitat fără întîrziere, prin
intermediul autorităţilor centrale, către statul solicitant. La cererea acestuia din urmă,
Republica Moldova va preciza dacă notificarea a fost făcută în conformitate cu legislaţia
naţională.
(4) În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, Republica Moldova înştiinţează de
îndată statul solicitant despre motivul necomunicării, specificat, totodată, în documentul
menţionat la alin.(2).
Articolul 17. Termenul necesar comunicării
Citaţia unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova se transmite
organelor competente cu cel puţin 50 de zile înainte de data înfăţişării, termen de care se
ţine cont la fixarea datei înfăţişării şi la transmiterea citaţiei.
Articolul 18. Adresarea de comunicare în străinătate
a actelor procedurale
(1) Prevederile art.15-17 se aplică în modul corespunzător şi în situaţia în care
Republica Moldova este statul solicitant.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească din Republica Moldova va
formula cererea de comunicare în străinătate a actelor procedurale, ţinînd cont de
prevederile Codului de procedură penală art.537 alin.(1). La cerere se vor anexa actele a
căror comunicare se solicită, precum şi dovada comunicării care urmează a fi completată
în urma executării cererii de către organul străin competent. De asemenea, acest set de
acte va fi însoţit de traducerile necesare, în conformitate cu prevederile şi rezervele la
tratatul internaţional aplicabil formulate de statul solicitat. Cererile menţionate în
prezentul alineat, răspunsurile la ele vor fi adresate prin intermediul autorităţilor centrale.
(3) Autorităţile centrale ale Republicii Moldova pot transmite direct, prin poştă, actele
procedurale şi hotărîrile judecătoreşti persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin
dacă prin tratatul juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel şi
nu a fost formulată nici o rezervă în acest sens din partea statelor implicate.
(4) În cazul prevăzut la alin.(3), actele procedurale şi hotărîrile judecătoreşti sînt
însoţite de o notă care indică faptul că destinatarul poate obţine de la autoritatea emitentă
informaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
Secţiunea a 2-a.
Citarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite
Articolul 19. Participarea martorilor sau experţilor
(1) Dacă Republica Moldova, în calitate de stat solicitant, consideră că participarea în
persoană a unui martor sau expert în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţelor
sale judecătoreşti este deosebit de necesară, trebuie să menţioneze acest fapt în cererea de
asistenţă juridică privind înmînarea citaţiei. Statul străin solicitat va comunica Republicii
Moldova răspunsul martorului sau al expertului.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), în cererea de asistenţă juridică sau în citaţie se
menţionează cuantumul indemnizaţiilor, precum şi cel al cheltuielilor de călătorie şi de
şedere rambursabile, sau garanţiile privind restituirea acestor cheltuieli. Cuantumul
cheltuielilor rambursabile se stabilesc la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de
tarifele şi regulamentele în vigoare în statul în care trebuie să aibă loc audierea.
(3) Dacă i se prezintă o cerere în acest sens, statul solicitat poate acorda martorului sau
expertului un avans, care se va menţiona în citaţie şi va fi rambursat de Republica
Moldova ca stat solicitant.
Articolul 20. Neprezentarea martorului sau a expertului.
Refuzul de a depune mărturii
(1) Martorul sau expertul care nu s-a prezentat la citaţie, a cărui comunicare a fost
cerută, nu poate fi supus nici unei sancţiuni sau măsuri de constrîngere, chiar dacă citaţia
cuprinde un ordin categoric, în afară de cazul în care martorul sau expertul revine din
proprie iniţiativă pe teritoriul Republicii Moldova, ca stat solicitant, şi dacă este citat din
nou aici, în mod legal.
(2) Martorul citat care se prezintă în faţa autorităţilor centrale ale Republicii Moldova,
ca stat solicitant, şi refuză a depune mărturie în totalitate sau în parte nu poate fi supus
nici unei măsuri de restrîngere a libertăţii şi nici împiedicat în alt mod să părăsească
Republica Moldova, chiar dacă, potrivit legislaţiei naţionale, un asemenea refuz ar
constitui infracţiune sau ar putea atrage măsuri coercitive.
Articolul 21. Imunităţi
(1) Martorului sau expertului care s-a prezentat în faţa autorităţii centrale a Republicii
Moldova, ca stat solicitant, i se aplică imunităţile garantate prin legislaţie.
(2) Dacă în timpul procesului penal ar putea fi dispusă arestarea unui martor bănuit de
săvîrşirea, în legătură cu declaraţiile sale făcute în faţa organului de urmărire penală sau
instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova, ca stat solicitant, unei infracţiuni, alta decît
refuzul de a depune mărturie, se va lua în considerare posibilitatea unei protecţii mai
bune a intereselor justiţiei prin încredinţarea urmăririi către statul străin solicitat.
(3) Nici o persoană, indiferent de cetăţenie, citată în faţa autorităţilor centrale ale
Republicii Moldova care desfăşoară procesul penal în vederea executării anumitelor
acţiuni procesuale pe teritoriul Republicii Moldova nu va putea fi nici urmărită, nici
deţinută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrîngere a libertăţii în Republica Moldova
pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat
nemenţionate în citaţie.
(4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol încetează în condiţiile stabilite de
legislaţie.
Articolul 22. Transferul temporar al martorilor deţinuţi
(1) Orice persoană deţinută a cărei prezenţă în vederea audierii ca martor sau a
confruntării este cerută de statul solicitant va fi transferată temporar pe teritoriul acelui
stat, cu condiţia revenirii sale în termenul menţionat de Republica Moldova şi sub rezerva
dispoziţiilor art.21, în măsura în care acestea pot fi aplicate în modul corespunzător.
(2) Transferarea de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi refuzată dacă:
a) persoana deţinută nu consimte la transfer;
b) prezenţa persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul
statului solicitat;
c) transferul persoanei deţinute îi poate prelungi detenţia; sau
d) transferul său pe teritoriul statului solicitant este împiedicat din alte considerente
întemeiate.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), tranzitul persoanei deţinute prin teritoriul unui stat terţ
va fi acordat la cererea adresată de ministerul justiţiei al statului solicitant ministerului
justiţiei al statului solicitat pentru tranzit, însoţită de documentele necesare.
(4) Republica Moldova poate să nu acorde transfer cetăţenilor săi.
(5) Persoana transferată rămîne în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este
cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, cu excepţia cazului în care statul
solicitat pentru transfer cere punerea persoanei în libertate.
(6) Perioada în care persoana deţinută a fost transferată, conform dispoziţiilor
prezentului articol, se scade din durata pedepsei aplicate.
(7) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii
Moldova. Deţinutul este predat şi preluat sub escortă de către Departamentul Instituţiilor
Penitenciare al Ministerului Justiţiei, care va informa Ministerul Justiţiei sau Procuratura
Generală, după caz.
 (8) Dispoziţiile alin.(7) se aplică în modul corespunzător în cazul în care Republica
Moldova este stat solicitant.
Articolul 23. Protecţia martorilor
Martorii audiaţi conform dispoziţiilor prezentei secţiuni beneficiază, după caz, de
protecţie, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare.
Secţiunea a 3-a. Comisiile rogatorii
Articolul 24. Obligaţia de executare
(1) Comisia rogatorie este o formă de asistenţă juridică internaţională care constă în
împuternicirea pe care un organ de urmărire penală sau o instanţă judecătorească
competentă dintr-un stat, sau o instanţă internaţională o acordă unor autorităţi similare
din alt stat pentru a îndeplini în locul şi în numele său activităţi procesuale referitoare la
un anumit proces penal.
(2) Republica Moldova asigură îndeplinirea, în conformitate cu legislaţia sa, comisiilor
rogatorii care îi sînt adresate de către autorităţile de drept competente ale statului
solicitant.
Articolul 25. Obiectivele comisiei rogatorii
(1) Obiectivele cererii de comisie rogatorie sînt în special:
a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea învinuitului sau a
inculpatului, ascultarea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor,
confruntarea; percheziţia, ridicarea de obiecte sau documente, sechestrul şi confiscarea
specială; cercetarea la faţa locului şi reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-
ştiinţifică şi constatarea medico-legală; transmiterea de informaţii necesare într-un anumit
proces; interceptările şi înregistrările audio şi video, examinarea documentelor de arhivă
şi a fişierelor specializate, alte acte de procedură similare;
b) transmiterea probelor materiale;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună jurămînt, va cere
aceasta în mod expres. Republica Moldova poate satisface această cerere dacă ea nu
contravine legislaţiei naţionale.
(3) Republica Moldova va transmite numai copii sau fotocopii autentificate de pe
documentele sau dosarele cerute. Copiile de pe documente sau din dosare solicitate
printr-o comisie rogatorie internaţională se autentifică pentru conformitate de către
organul de urmărire penală sau de autoritatea judecătorească, sau de orice altă autoritate
care deţine documentele şi dosarele originale, prin semnătura persoanei împuternicite să
efectueze copiile şi să aplice ştampila instituţiei emitente. Dacă statul solicitant cere în
mod expres transmiterea documentelor originale, o astfel de cerere se execută în măsura
posibilităţii.
(4) Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova îl va informa despre
data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate
de statul solicitant, vor putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii în
limitele permise de legislaţia naţională.
Articolul 26. Percheziţiile, ridicarea de obiecte sau
documente, sechestrul
(1) Comisiile rogatorii care au ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte sau
documente, sechestrul pot fi executate în următoarele condiţii:
 a) pentru infracţiunea care motivează comisia rogatorie, urmează a fi acceptată
extrădarea în Republica Moldova;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legislaţia Republicii
Moldova.
(2) Condiţiile prevăzute la alin.(1) pot să atragă aplicarea principiului de reciprocitate.
Articolul 27. Remiterea obiectelor, dosarelor
şi a documentelor
(1) Republica Moldova poate amîna remiterea obiectelor, dosarelor şi a documentelor a
căror prezentare este cerută dacă îi sînt necesare pentru o procedură penală în curs.
(2) Obiectele, originalele dosarelor şi ale documentelor transmise pentru îndeplinirea
unei comisii rogatorii se restituie cît mai curînd posibil Republicii Moldova de către
statul solicitant, în afară de cazul în care se va renunţa la ele.
Articolul 28. Audierile prin teleconferinţă
(1) În cazul în care o persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să
fie audiată ca martor sau expert de către organele de urmărire penală ori instanţele
judecătoreşti ale unui stat străin, ori de către o instanţă internaţională şi este inoportun sau
imposibil pentru acea persoană să se prezinte personal pe teritoriul acelui stat, statul
străin poate solicita ca audierea să aibă loc prin teleconferinţă, potrivit prevederilor
prezentei legi.
(2) Solicitarea prevăzută la alin.(1) poate fi acceptată de Republica Moldova în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală privind modalităţile speciale de
audiere a martorului şi protecţia lui, în condiţia dispunerii de mijloace tehnice care să
permită efectuarea audierii prin teleconferinţă.
(3) În cererea de audiere prin teleconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de
informaţiile prevăzute în Codul de procedură penală la art.537 alin.(1), motivul pentru
care este inoportun sau imposibil ca martorul ori expertul să fie prezent la audiere,
precum şi denumirea instanţei judecătoreşti sau a organului de urmărire penală, numele
persoanelor care vor participa la audiere.
(4) Martorul sau expertul vor fi citaţi potrivit procedurii prevăzute în Codul de
procedură penală.
(5) Audierea prin teleconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
a) audierea are loc în prezenţa unui judecător de instrucţie competent, asistat, după caz,
de un interpret; judecătorul de instrucţie verifică identitatea persoanei audiate şi este
obligat să asigure respectarea principiilor fundamentale ale legislaţiei procesual-penale
naţionale. Dacă se constată încălcarea acestor principii, judecătorul de instrucţie ia de
îndată măsuri pentru a asigura desfăşurarea audierii în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova;
b) autorităţile centrale competente ale Republicii Moldova şi cele ale statului solicitant
convin, după caz, asupra măsurilor de protecţie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectuează direct de către autoritatea competentă a statului solicitant ori
sub coordonarea acesteia, în conformitate cu legislaţia naţională;
d) martorul sau expertul are dreptul să fie asistat, după caz, de un interpret, potrivit
legislaţiei Republicii Moldova;
e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune
mărturie, conferit de legislaţia Republicii Moldova ori de legislaţia statului solicitat.
 (6) Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protecţia martorilor, declaraţiile
martorului sau cele ale expertului, audiat în condiţiile prezentului articol, se înregistrează
prin mijloace tehnice video şi se consemnează în procesul-verbal, încheiat în
conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Procesul-verbal se transmite
autorităţii competente a statului solicitant prin intermediul autorităţilor centrale, precum
şi prin canale diplomatice.
(7) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau
inculpaţilor dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între
Republica Moldova şi statul solicitant.
Articolul 29. Transmiterea imediată de informaţii
(1) Autorităţile centrale abilitate ale Republicii Moldova pot, fără cerere prealabilă, să
transmită autorităţilor unui stat parte la Convenţia europeană privind asistenţa juridică în
materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi amendată prin cele două
protocoale adiţionale, informaţiile obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie
sau al urmăririi penale în cazul în care consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar
să iniţieze o procedură penală sau informaţiile ar putea servi formulării unei cereri de
asistenţă juridică. Informaţiile obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie sau
al urmăririi penale vor fi transmise de către organul de urmărire penală procurorului, care
le va prezenta ulterior Procuraturii Generale în vederea expedierii către statul străin vizat.
(11) Transmiterea informaţiilor atribuite la secret de stat se efectuează în condiţiile
Legii nr.245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat.
[Art.29 al.(11) introdus prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
(2) În cazul în care utilizarea informaţiilor transmise potrivit alin.(1) este restricţionată
şi impune unele condiţii sau informaţiile constituie secret comercial sau bancar, acestea
vor fi expediate numai în cazul autorizării expedierii de către judecătorul de instrucţie, la
demersul motivat al procurorului.
[Art.29 al.(2) modificat prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
(3) Procedura de transmitere a informaţiilor va avea forma unei comisii rogatorii, în al
cărei conţinut se indică expres condiţiile sau restricţiile impuse, astfel fiind aduse la
cunoştinţă statului străin, care va fi obligat să le respecte la utilizarea acestor categorii de
informaţii.
Articolul 30. Supravegherea transfrontalieră
(1) Cu excepţia cazurilor cînd există dispoziţii contrare în tratatul internaţional
aplicabil în relaţia cu un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al unui
stat, care, în cadrul unei urmăriri penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană
presupusă a fi participat la săvîrşirea unei infracţiuni care permite extrădarea sau o
persoană faţă de care există motive serioase a se crede că poate duce la identificarea sau
localizarea presupusului participant la săvîrşirea infracţiunii, sînt autorizaţi, în baza unei
cereri prealabile de asistenţă juridică, să continue această supraveghere pe teritoriul
Republicii Moldova. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile
competente ale Republicii Moldova.
(2) Cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin.(1) se adresează Procuraturii
Generale.
(3) În caz de urgenţă, dacă nu poate fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii
Moldova, reprezentanţii organelor de urmărire penală străine ce acţionează în cadrul
urmăririi penale sînt autorizaţi să continue pe teritoriul Republicii Moldova
supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din faptele enumerate la alin.(5), în
următoarele condiţii:
a) trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova va fi comunicată imediat, în timpul
supravegherii, Procuraturii Generale prin intermediul Poliţiei de Frontieră din subordinea
Ministerului Afacerilor Interne;
[Art.30 al.(3), lit.a) modificată prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
[Art.30 al.(3), lit.a) modificată prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în
vigoare 05.03.13]
b) cererea de asistenţă juridică, prevăzută la alin.(1), în care sînt expuse motivele ce
justifică trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă va fi transmisă fără întîrziere.
(4) Supravegherea prevăzută la alin.(1) şi (3) poate fi efectuată în următoarele condiţii:
a) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să respecte
dispoziţiile legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv ale prezentului articol;
b) în afară de cazurile prevăzute la alin.(3), în timpul supravegherii, reprezentanţii
observatori ai organelor de urmărire penală străine vor avea asupra lor un document care
să ateste că le-a fost acordată permisiunea;
c) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să justifice
calitatea lor oficială;
d) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine pot purta, în
timpul supravegherii, armă de serviciu, a cărei utilizare este interzisă, cu excepţia cazului
de legitimă apărare;
e) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este
interzisă;
f) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine nu pot reţine sau
aresta persoana supravegheată;
g) orice operaţiune va face obiectul unui raport, care va fi prezentat organelor
competente ale Republicii Moldova;
h) autorităţile statului căruia îi aparţin reprezentanţii observatori ai organelor de
urmărire penală ale acestui stat, la cererea autorităţilor Republicii Moldova, contribuie la
desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale ce urmează operaţiunii la care au
participat.
(5) Supravegherea poate avea loc doar la infracţiuni considerate drept grave, deosebit
de grave şi excepţional de grave, conform Codului penal al Republicii Moldova.
Articolul 31. Confiscarea sau ridicarea
Bunurile provenite din săvîrşirea infracţiunii care face obiectul cererii de comisie
rogatorie se confiscă ori se ridică potrivit legislaţiei în vigoare.
Articolul 32. Principiul specialităţii comisiei rogatorii
Republica Moldova va utiliza documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat
doar în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.
Articolul 33. Măsuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua măsuri asigurătorii provizorii, stabilite de
legislaţia Republicii Moldova, în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii
situaţiei existente sau protejării intereselor ameninţate.
„Secţiunea a 4-a
 Echipele comune de investigaţii
Articolul 331. Echipele comune de investigaţii
Autorităţile competente din cel puţin două state pot să constituie, de comun acord, o
echipă comună de investigaţii, cu un obiectiv precis şi pentru o durată limitată, care poate
fi prelungită cu acordul tuturor părţilor, în vederea desfăşurării urmăririi penale în unul
sau în mai multe dintre statele care constituie echipa. Constituirea şi activitatea echipei se
realizează conform prevederilor Codului de procedură penală.”
[Secţiunea a 4-a introdusă prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
Capitolul III
Transferul procedurilor penale
Secţiunea 1. Preluarea de către autorităţile centrale ale
Republicii Moldova a urmăririi penale şi a cauzelor penale
aflate în faza judiciară a procesului penal
Articolul 34. Obligativitatea preluării urmăririi penale la
cererea unui stat străin
Cererea autorităţilor centrale ale statelor străine privind preluarea urmăririi penale în
cauze penale aflate în procedură prejudiciară, transmisă conform Codului de procedură
penală, prezentei legi şi tratatelor internaţionale, este examinată de Procuratura Generală,
care decide asupra admisibilităţii ei. Cererea instanţei judecătoreşti competente a unui alt
stat privind preluarea cauzelor penale aflate în procedură judiciară, transmisă conform
Codului de procedură penală, prezentei legi şi tratatelor internaţionale, se examinează de
către Ministerul Justiţiei, care decide asupra admisibilităţii.
Articolul 35. Temeiurile de preluare a urmăririi penale
(1) Preluarea urmăririi penale şi a cauzelor penale aflate în procedură judiciară poate fi
admisă dacă:
a) persoana bănuită, învinuită sau inculpatul este cetăţean al Republicii Moldova;
b) cetăţeanul străin sau apatridul are reşedinţă permanentă în Republica Moldova;
c) persoana execută sau trebuie să execute în Republica Moldova o pedeapsă privativă
de libertate;
d) persoana este urmărită penal în Republica Moldova pentru aceeaşi infracţiune;
e) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei Republicii Moldova;
f) persoana care a comis o infracţiune este pasibilă de răspundere penală conform
legislaţiei Republicii Moldova.
(2) Preluarea urmăririi penale sau a cauzelor aflate în procedură judiciară poate fi
refuzată dacă:
a) fapta nu este prevăzută în Codul penal al Republicii Moldova;
b) persoana a fost condamnată pentru aceeaşi faptă de instanţa judecătorească
competentă a unui alt stat;
c) termenul de prescripţie conform legislaţiei Republicii Moldova a expirat, precum şi
prelungirea lui cu 6 luni conform prevederilor internaţionale;
d) fapta a fost comisă în afara teritoriului statului solicitant;
e) persoana nu este cetăţean al Republicii Moldova sau cetăţean străin, sau apatrid care
nu are domiciliu permanent în Republica Moldova;
f) există temeiuri pentru a se crede că cererea de preluare a urmăririi penale sau a
cauzelor penale aflate în procedură judiciară este motivată prin consideraţii de ordin
politic, religios, rasial şi etnic;
g) este vorba de infracţiuni politice, militare sau de infracţiuni conexe lor;
h) urmărirea penală contravine angajamentelor internaţionale asumate de Republica
Moldova.
(3) Preluarea urmăririi penale în cazurile în care, conform legislaţiei Republicii
Moldova, este necesară plîngerea prealabilă a părţii vătămate poate fi admisă cu condiţia
confirmării de către statul solicitant a acordului părţii vătămate.
Articolul 36. Valabilitatea actelor
Toate actele procedurale întocmite în conformitate cu legislaţia statului solicitant au
aceeaşi valoare şi forţă probantă ca şi în cazul executării lor de către organele de urmărire
penală din Republica Moldova.
Articolul 37. Procedura de preluare a urmăririi penale
(1) Preluarea urmăririi penale se face în baza cererii organelor de drept competente ale
statului solicitant, cu anexarea materialelor sau a copiilor autentificate din dosarul cauzei
penale, precum şi a altor probe materiale. Toate materialele transmise vor fi însoţite de
traduceri în conformitate cu art.9.
(2) După examinarea cererii de preluare a urmăririi penale şi actelor transmise de statul
solicitant, Procuratura Generală poate lua una din următoarele decizii:
a) se admite cererea;
b) se respinge cererea;
c) se cer noi informaţii, acte şi date.
(3) În cazul în care se ajunge la concluzia admisibilităţii cererii de preluare a urmăririi
penale, Procurorul General emite o rezoluţie de preluare a urmăririi penale, care, pe
lîngă elementele prevăzute de Codul de procedură penală, va cuprinde încadrarea juridică
a faptei conform Codului penal al Republicii Moldova şi dispoziţia de transmitere a
dosarului spre efectuarea urmăririi penale către organul competent. Urmărirea penală pe
astfel de cauze se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.
(4) În cazul în care se ajunge la concluzia că cererea de preluare a urmăririi penale
înaintată de statul solicitant este inadmisibilă, Procuratura Generală anunţă statul
solicitant despre motivele refuzului şi restituie materialele cauzei penale.
(5) La luarea unei decizii de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare
a urmăririi penale, Procuratura Generală informează statul solicitant şi îi remite o copie
autentificată de pe decizie.
Articolul 38. Procedura de preluare a cauzelor penale
aflate în faza judiciară a procesului penal
(1) Dispoziţiile art.37 se aplică şi în procedura de preluare a cauzelor penale aflate în
faza judiciară de examinare a procesului penal. Ministerul Justiţiei este autoritatea
competentă să decidă asupra preluării sau refuzului de preluare a unor asemenea cauze.
(2) Dacă ministrul justiţiei emite o decizie de admitere a cererii de preluare a cauzelor
penale din partea statului solicitant, actele cu demersul ministrului justiţiei se remit
instanţei judecătoreşti, conform competenţei prevăzute de Codul de procedură penală,
care va examina cauza în fond.
(3) În cazul emiterii unei decizii de refuz al admiterii cererii de preluare a cauzelor
penale, Ministerul Justiţiei anunţă statul solicitant despre motivele refuzului.
(4) În cazul pronunţării unei hotărîri judecătoreşti definitive pe o cauză penală preluată
în condiţiile prezentului articol, Ministerul Justiţiei va informa statul solicitant şi îi va
remite o copie autentificată de pe hotărîre.
Secţiunea a 2-a. Transmiterea procedurilor represive
către autorităţile străine
Articolul 39. Transmiterea cauzelor penale aflate în faza
de urmărire penală a procesului penal
(1) Transmiterea cauzelor penale aflate în faza de urmărire penală a procesului penal
către alte state are loc în cazul în care:
a) persoana care a comis infracţiunea este cetăţean al acelui stat sau are domiciliu
permanent în acel stat;
b) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul acelui stat;
c) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei acelui stat şi legislaţiei Republicii
Moldova;
d) transmiterea procedurii penale se efectuează pentru buna administrare a justiţiei
şi/sau favorizarea reintegrării sociale în caz de condamnare;
e) inculpatul execută o pedeapsă pe teritoriul statului solicitat pentru o infracţiune mai
gravă decît cea comisă în Republica Moldova;
f) statul solicitat refuză extrădarea persoanei.
(2) În cazurile enumerate la alin.(1), ofiţerul de urmărire penală prezintă spre
confirmare procurorului care conduce urmărirea penală o propunere motivată de
declinare a competenţei, invocînd argumentele acestei decizii.
(3) Procurorul, după examinarea materialelor în cauza penală şi studierea legalităţii,
caracterului exhaustiv al actelor de urmărire penală care urmează a fi executate în
Republica Moldova, emite o decizie asupra propunerii ofiţerului de urmărire penală.
(4) În cazul acceptării propunerii ofiţerului de urmărire penală, procurorul emite o
ordonanţă de transmitere a dosarului conform competenţei şi efectuează alte acţiuni,
cerute prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Toate
materialele se expediază Procurorului General, care urmează să decidă asupra
oportunităţii transmiterii cauzei penale.
(5) Urmărirea penală poate fi reluată în cazul în care statul solicitat refuză preluarea
urmăririi penale în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.
Articolul 40. Transmiterea cauzelor penale aflate în
examinare judiciară
(1) În cazul în care cauza se află în examinare judiciară, judecătorul emite o încheiere
argumentată despre necesitatea transmiterii cauzei către instanţa judecătorească a unui alt
stat şi le expediază ministrului justiţiei, care urmează să decidă asupra oportunităţii
transmiterii. Temeiurile de transmitere, prevăzute la art.39 alin.(1), se aplică în modul
corespunzător.
(2) Judecarea cauzei va fi reluată dacă statul solicitat refuză preluarea cauzei penale
spre judecare, în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.
Articolul 41. Efectele transmiterii procedurilor penale
(1) După ce transmiterea procedurilor penale a fost consimţită de statul solicitat, nici o
altă procedură pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi iniţiată de autorităţile Republicii
Moldova.
(2) Republica Moldova redobîndeşte dreptul de a iniţia sau, după caz, de a relua
urmărirea penală pentru acea faptă dacă:
a) statul solicitat o informează că nu poate finaliza urmărirea penală ce i-a fost
transmisă;
b) ia cunoştinţă ulterior de existenţa unui motiv care, potrivit dispoziţiilor prezentei
legi, ar împiedica transmiterea procedurii penale.
Capitolul IV
Extrădarea
Secţiunea 1. Extrădarea din Republica Moldova
Articolul 42. Persoanele pasibile de extrădare şi
persoanele care nu pot fi extrădate
(1) Poate fi extrădat din Republica Moldova, la cererea unui stat, cetăţeanul străin sau
apatridul urmărit penal sau condamnat în acel stat.
(2) Nu pot fi extrădaţi de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) cetăţenii Republicii Moldova;
b) persoanele cărora li s-a acordat drept de azil;
c) persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic;
d) persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie,
în condiţiile şi în limitele stabilite în tratatele internaţionale;
e) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau
experţi în faţa unei autorităţi judecătoreşti sau unui organ de urmărire penală, în limitele
imunităţilor conferite prin tratat internaţional.
Articolul 43. Refuzul extrădării
(1) La examinarea cererii de extrădare adresate Republicii Moldova, în sensul
posibilului refuz, pe lîngă condiţiile de refuz specificate în Codul de procedură penală la
art.546, se va ţine cont şi de următoarele situaţii procesuale:
a) persoana a cărei extrădare este cerută urmează să fie judecată în statul solicitant de
către o instanţă extraordinară, instituită pentru un caz particular, precum şi în cazul în
care persoana a cărei extrădare se cere ar fi judecată în statul solicitant de o instanţă
judecătorească care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a
drepturilor la apărare;
b) fapta penală pentru care se cere extrădarea este o încălcare a disciplinei militare şi
nu constituie infracţiune de drept comun;
c) pedeapsa prevăzută pentru infracţiune de legislaţia părţii solicitante este pedeapsă
capitală. Prin derogare de la această regulă, extrădarea persoanei poate fi acordată numai
în cazul în care statul solicitant dă asigurări, considerate ca suficiente de către Republica
Moldova, că pedeapsa capitală nu se va executa, urmînd să fie comutată.
(2) Refuzul extrădării persoanei necondamnate din Republica Moldova se decide de
Procurorul General, iar în privinţa persoanei condamnate, de ministrul justiţiei.
Articolul 44. Transferul procedurii penale în caz de refuz
al extrădării
Refuzul extrădării propriului cetăţean ori a refugiatului politic obligă Republica
Moldova, la cererea statului solicitant, să înainteze cauza către autorităţile sale
competente, astfel încît să se poată exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul.
În acest scop, statul solicitant urmează să transmită gratuit Procuraturii Generale, în faza
de urmărire penală, sau Ministerului Justiţiei, în faza judiciară, cauzele penale,
informaţiile şi obiectele privind infracţiunea. Statul solicitant va fi informat despre
rezultatul cererii sale.
Articolul 45. Dubla incriminare
(1) Extrădarea poate fi admisă, potrivit Codului de procedură penală art.544 alin.(3),
numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei
extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atît de legea statului solicitant, cît şi de
legea Republicii Moldova.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), extrădarea poate fi acordată şi în cazul în
care fapta nu este prevăzută de legislaţia Republicii Moldova dacă pentru această faptă
este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-un tratat internaţional la care Republica
Moldova este parte.
(3) Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni
de legile celor două state nu prezintă relevanţă dacă prin tratatul internaţional sau, în lipsa
acestuia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.
Articolul 46. Infracţiunile fiscale
(1) În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi
acordată, potrivit dispoziţiilor tratatului internaţional aplicabil, pentru fapte cărora le
corespund infracţiuni de aceeaşi natură, conform legislaţiei Republicii Moldova.
(2) Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legislaţia Republicii Moldova nu
impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde, pentru cauzele prevăzute la
alin.(1), acelaşi tip de reglementare ca şi legislaţia statului solicitant.
Articolul 47. Gravitatea pedepsei
(1) Extrădarea este acordată de Republica Moldova în vederea urmăririi penale sau a
judecăţii numai pentru fapte pasibile de pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an,
potrivit legislaţiei Republicii Moldova şi a statului solicitant.
(2) Extrădarea în vederea executării unei sancţiuni penale se acordă numai dacă este
permisă extrădarea în condiţiile alin.(1) şi dacă urmează a fi executată o pedeapsă
privativă de libertate. În acest caz, extrădarea se va acorda în situaţia în care termenul de
detenţie ce urmează a fi executat sau cumulul termenelor de detenţie ce urmează a fi
executate este de cel puţin 6 luni dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova
este parte nu prevede altfel.
(3) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei poate fi extrădată în caz de anulare a condamnării, cu
suspendarea condiţionată şi trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită
prin hotărîre judecătorească, dacă pedeapsa care a rămas să fie executată răspunde
exigenţelor de gravitate prevăzute la alin.(2) şi nu există alte impedimente legale la
extrădare.
(4) Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea
statului solicitant, extrădarea va putea fi acordată doar cu condiţia ca acel stat să prezinte
asigurări, considerate ca satisfăcătoare pentru Republica Moldova, că pedeapsa capitală
nu se va executa, fiind comutată.
Articolul 48. Infracţiunile comise într-un stat terţ
În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decît statul solicitant, extrădarea
poate fi acordată atunci cînd legislaţia Republicii Moldova conferă competenţa de
urmărire penală şi de judecată organelor competente naţionale pentru infracţiuni de
acelaşi fel săvîrşite în afara teritoriului Republicii Moldova sau atunci cînd statul
solicitant face dovada faptului că statul terţ pe al cărui teritoriu a fost săvîrşită
infracţiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.
Articolul 49. Judecarea în lipsa persoanei a cărei
extrădare se cere
(1) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei
pedepse pronunţate, printr-o hotărîre judecătorească, împotriva sa in absentia, Republica
Moldova poate refuza extrădarea în acest scop dacă va considera că procedura de
judecată nu a luat în vedere dreptul la apărare, recunoscut oricărei persoane învinuite de
săvîrşirea unei infracţiuni. Extrădarea se acordă totuşi dacă statul solicitant dă asigurări
apreciate ca fiind suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare se cere dreptul la
o nouă procedură de judecată care să îi garanteze dreptul la apărare.
(2) În cazul în care Republica Moldova comunică persoanei a cărei extrădare se cere
hotărîrea judecătorească de condamnare pronunţată în lipsa ei, statul solicitant nu va
considera această comunicare drept un act care atrage efecte faţă de procedura penală în
acest stat.
Articolul 50. Cererea de extrădare şi actele anexate
(1) Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului
solicitant, se adresează Procuraturii Generale în cazul în care persoana a cărei extrădare
se cere este urmărită penal sau Ministerului Justiţiei în cazul în care persoana a cărei
extrădare se cere a fost condamnată. Dacă se adresează pe cale diplomatică, cererea se
transmite neîntîrziat Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. O altă
cale poate fi convenită prin înţelegere directă între statul solicitant şi Republica Moldova.
(2) Cererea de extrădare se întocmeşte în temeiul tratatului internaţional la care
Republica Moldova şi statul solicitant sînt părţi sau în temeiul condiţiilor de reciprocitate
scrise.
(3) Cererea va fi însoţită:
a) în funcţie de faza procesului penal, de originalele sau copiile autentificate ale
hotărîrii judecătoreşti de condamnare definitive, cu menţiunea rămînerii definitive, ale
deciziilor pronunţate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, de originalele sau
copiile autentificate ale mandatului de arest preventiv, ale ordonanţei de punere sub
învinuire sau ale rechizitoriului, după caz, ori ale altor acte procedurale avînd putere
egală. Autentificarea copiilor de pe aceste acte se face gratuit de instanţa judecătorească
sau de procuratura competentă, după caz;
b) de expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea, de indicarea, în modul cel mai
exact posibil, a datei şi locului săvîrşirii lor, a calificării lor juridice, de referirile la
dispoziţiile legale aplicabile şi, în mod obligatoriu, de indicarea sancţiunii aplicabile;
c) de copia de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacă nu este posibil, de declaraţia
asupra dreptului aplicabil, precum şi de caracteristicile cele mai precise ale persoanei a
cărei extrădare se cere şi de orice alte informaţii care determină identitatea şi cetăţenia
acesteia;
d) de datele privind durata părţii neexecutate din pedeapsă, în cazul cererii de extrădare
a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă.
Articolul 51. Verificarea corespunderii cererii de extrădare
cu dispoziţiile tratatului internaţional
 (1) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va face de urgenţă
verificarea corespunderii cererii de extrădare cu prevederile tratatului internaţional pentru
a se constata dacă:
a) există un tratat internaţional la care Republica Moldova şi statul solicitant sînt părţi
sau există obligaţii reciproce scrise;
b) există vreun alt impediment legal, cum ar fi existenţa unuia dintre cazurile de refuz
al asistenţei juridice internaţionale prevăzute în Codul de procedură penală la art.546 şi în
prezenta lege la art.43 sau neidentificarea persoanei pe teritoriul Republicii Moldova ori
decesul persoanei a cărei extrădare se cere;
c) cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau executării pedepsei
sînt însoţite de traduceri, conform art.9.
(2) În cazul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), Procurorul General
sau, după caz, ministrul justiţiei refuză extrădarea prin decizie motivată şi restituie
cererea şi actele anexate. În situaţia în care cererea de extrădare şi actele anexate nu sînt
însoţite de traduceri în limba de stat, urmează să se ia măsuri pentru efectuarea cît mai
urgentă a unei traduceri.
Articolul 52. Concursul de cereri
(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru
fapte diferite, Republica Moldova decide extrădarea ţinînd cont de toate împrejurările şi
în mod deosebit de gravitatea şi de locul săvîrşirii infracţiunilor, de data depunerii cererii,
de cetăţenia persoanei solicitate, de existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu
Republica Moldova şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către un alt stat solicitant.
(2) Despre existenţa concursului de cereri, Procuratura Generală sau, după caz,
Ministerul Justiţiei va înştiinţa de urgenţă autorităţile centrale ale statelor solicitante.
Articolul 53. Procedura de extrădare din Republica Moldova
(1) Decizia privind extrădarea din Republica Moldova se ia de către instanţa
judecătorească competentă.
(2) Dacă Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei consideră că cererea de
extrădare a statului străin sau a instanţei internaţionale întruneşte toate condiţiile de
admisibilitate şi că nu există impedimente pentru extrădarea persoanei, înaintează în
instanţa judecătorească un demers, la care se anexează cererea şi actele însoţitoare ale
părţii solicitante în condiţiile Codului de procedură penală art.544 alin.(6).
(3) Încheierea judecătorului de instrucţie, devenită definitivă, se expediază Procuraturii
Generale sau Ministerului Justiţiei spre executare sau informare a statului solicitant.
(4) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va comunica autorităţii
centrale a statului solicitant soluţia dispusă privind admisibilitatea cererii de extrădare sau
a cererii de arest provizoriu în vederea extrădării, pronunţate de instanţa de judecată
competentă.
Articolul 54. Reprezentarea statului solicitant
Autorităţilor centrale ale statului solicitant li se poate permite, la cerere, să asiste, prin
intermediul unui reprezentant desemnat în acest scop, la examinarea în instanţă
judecătorească a demersului de extrădare din Republica Moldova, instanţa de judecată
fiind în drept să acorde o asemenea permisiune.
Articolul 55. Arestul provizoriu. Sesizarea instanţei
judecătoreşti
 (1) După primirea cererii de extrădare, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul
Justiţiei va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare este cerută,
conform normelor Codului de procedură penală. Reprezentanţii organului care a efectuat
reţinerea sub conducerea procurorului competent vor proceda, în termen de 72 de ore de
la primirea cererii de extrădare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei a cărei
extrădare se cere, căreia îi înmînează mandatul de arestare, precum şi celelalte acte
transmise de autorităţile statului solicitant.
(2) După identificare, de îndată urmează a fi sesizată instanţa judecătorească din raza
teritorială a Ministerului Justiţiei pentru a se decide asupra măsurii arestului provizoriu în
vederea extrădării persoanei a cărei extrădare se cere şi continuării procedurii judiciare de
soluţionare a cererii de extrădare. Demersul de arest provizoriu va fi depus în numele
Procurorului General.
(3) Arestul provizoriu în vederea extrădării se dispune şi se prelungeşte de către
judecătorul de instrucţie învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, care se pronunţă
printr-o încheiere ce poate fi atacată cu recurs doar împreună cu hotărîrea judecătorească
pronunţată asupra cererii de extrădare.
(4) Persoana a cărei extrădare se cere şi în a cărei privinţă a fost luată măsura arestului
provizoriu va fi arestată de către organele corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor
Interne.
(5) Pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa judecătorească va reexamina din oficiu, la
fiecare 30 de zile, necesitatea menţinerii măsurii arestului provizoriu, dispunînd, după
caz, prelungirea ori înlocuirea ei cu măsura de a nu părăsi ţara sau localitatea sau cu o
măsură de alternativă arestului neprivativă de libertate, în condiţiile prevăzute de Codul
de procedură penală.
(6) Fiecare prelungire acordată potrivit alin.(5) nu va depăşi 30 de zile. Durata totală a
măsurii arestului provizoriu nu poate depăşi 180 de zile.
(7) În caz de admitere a cererii de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării se
prelungeşte la fiecare 30 de zile, pînă la predarea persoanei extrădate, cu condiţia
respectării termenelor prevăzute la alin.(5) şi (6). Arestul provizoriu încetează de drept
dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant
în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare.
(8) Cu excepţia cazului prevăzut la art.66 alin.(5), instanţa judecătorească poate
dispune, din oficiu, la sesizarea Procurorului General sau la cererea persoanei a cărei
extrădare se cere, încetarea stării de arest în vederea extrădării dacă persoana extrădată nu
va fi preluată de autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 15 zile de la
data convenită pentru predare, cu excepţia cazului în care tratatul bilateral nu prevede
condiţii mai benefice pentru această persoană.
(9) În cazul în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere instanţa
judecătorească naţională competentă a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat
de executare a pedepsei închisorii pentru fapte săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova,
mandatul de arest provizoriu în vederea extrădării devine efectiv de la data la care asupra
persoanei în cauză nu se mai răsfrîng prevederile mandatului de arest preventiv sau de
executare a pedepsei închisorii.
Articolul 56. Arestul provizoriu în caz de urgenţă
(1) În caz de urgenţă, Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei poate cere
din oficiu sau la cererea părţii solicitante arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar
înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare.
(2) În cererea de arest provizoriu în vederea extrădării urmează să fie indicată existenţa
unui mandat de arest preventiv sau a unui mandat de executare a pedepsei aplicate printr-
o hotărîre judecătorească definitivă, o expunere sumară a faptelor care trebuie să
precizeze data şi locul unde au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile,
precum şi datele disponibile asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării persoanei urmărite.
(3) La transmiterea organelor solicitante a cererii de arest provizoriu în vederea
extrădării se pot aplica atît dispoziţiile art.50 alin.(1), cît şi cele ale art.7 alin.(3).
(4) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării poate fi examinată doar dacă nu
există nici o îndoială asupra competenţei autorităţii solicitante, iar cererea conţine
elementele prevăzute la alin.(2).
(5) Dispoziţiile art.55 se aplică în modul corespunzător.
(6) Instanţa judecătorească poate dispune, din oficiu, la demersul Procurorului General
sau la cererea persoanei a cărei extrădare se cere, încetarea stării de arest provizoriu dacă,
în termen de 18 zile de la luarea măsurii, Republica Moldova nu a fost sesizată prin
cerere de extrădare, însoţită de documentele prevăzute la art.50. Arestul provizoriu
încetează de drept după trecerea unui termen de 40 de zile, care include durata
mandatului iniţial şi perioada pentru care acesta a fost prelungit, dacă în acest interval de
timp nu primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare.
(7) Punerea în libertate provizorie nu exclude un nou arest provizoriu în vederea
extrădării şi nici extrădarea dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
Articolul 57. Reţinerea în vederea extrădării
Persoana care se află în urmărire interstatală (pentru ţările membre ale C.S.I.) sau
internaţională, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol),
şi a cărei arestare este cerută de autorităţile centrale ale statului solicitant în vederea
extrădării va putea fi reţinută de organele naţionale de urmărire penală, în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură penală, pentru cel mult 72 de ore. Organele de urmărire
penală vor anunţa de îndată procurorii teritoriali şi pe cei ai procuraturilor specializate în
a căror jurisdicţie a fost reţinută persoana şi vor efectua verificările de rigoare referitor la
identitatea, cetăţenia şi domiciliul ei, la azilul politic, motivele urmăririi penale,
circumstanţele care ar exclude, amîna sau ar condiţiona extrădarea şi care, la rîndul lor,
vor anunţa de îndată Procuratura Generală în vederea luării măsurilor ce se impun.
Articolul 58. Procedura examinării demersului de extrădare
(1) Iniţial, instanţa judecătorească asigură luarea unei declaraţii de la persoana a cărei
extrădare se cere şi care va fi asistată gratuit de un interpret şi de un avocat care acordă
asistenţă juridică garantată de stat dacă nu există un avocat ales. Prezenţa procurorului
este obligatorie. Procedura este publică dacă persoana a cărei extrădare se cere sau
procurorul nu se opune sau dacă interesele justiţiei o cer, este orală şi ţinută în
contradictoriu.
[Art.58 al.(1) modificat prin LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366, în
vigoare 01.07.08]
(2) Persoana a cărei extrădare se cere sau procurorul poate cere instanţei judecătoreşti
un termen suplimentar, care nu va depăşi 8 zile, pentru motive suficient de justificate.
Procurorul este obligat să contribuie la prezentarea datelor şi actelor necesare pentru a se
stabili dacă sînt îndeplinite condiţiile extrădării şi să dispună ridicarea şi depunerea la
instanţa judecătorească a obiectelor specificate la art.12.
(3) După interogatoriu, persoana a cărei extrădare se cere poate să opteze fie pentru
extrădare voluntară, fie pentru continuarea procedurii în caz de opunere la extrădare.
Articolul 59. Extrădarea simplificată
(1) Persoana a cărei extrădare se cere are dreptul să declare în faţa instanţei
judecătoreşti că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra
împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţămîntul să fie extrădată şi predată
autorităţilor competente ale statului solicitant. Declaraţia este consemnată într-un proces-
verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana a cărei extrădare
se cere, de avocatul ei şi de interpret. După ce constată că persoana a cărei extrădare se
cere este pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii sale, instanţa judecătorească, luînd
în considerare şi concluziile procurorului, examinează existenţa vreunui impediment care
ar exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea simplificată este admisibilă,
instanţa judecătorească ia act despre acest fapt prin încheiere şi dispune, totodată, asupra
măsurii preventive necesare a fi luată pînă la predarea persoanei a cărei extrădare se cere.
Încheierea este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie
autentificată, Procurorului General sau ministrului justiţiei pentru emiterea unei decizii
legale.
(2) Consimţămîntul dat conform alin.(1) nu poate fi revocat odată ce a fost confirmat
de către instanţa judecătorească.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), prezentarea unei cereri formale de extrădare şi a
actelor prevăzute la art.50 alin.(3) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin tratatul
internaţional aplicabil în relaţia cu statul solicitant sau în cazul în care legislaţia acelui
stat permite o asemenea procedură simplificată de extrădare şi aceasta a fost aplicată unor
cereri de extrădare formulate de Republica Moldova.
Articolul 60. Opunerea la extrădare a persoanei a cărei
extrădare se cere
(1) Dacă se opune la extrădare, persoana a cărei extrădare se cere îşi va putea formula
argumentele oral şi în scris, totodată va putea propune probe.
(2) În urma audierii persoanei a cărei extrădare se cere, dosarul cauzei este pus la
dispoziţia apărătorului ei pentru a putea prezenta în scris, în termen de pînă la 8 zile, o
opunere motivată la cererea de extrădare şi a indica mijloacele de probă admise de
legislaţia Republicii Moldova, numărul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opunerea nu poate fi întemeiată decît pe faptul că persoana arestată nu este cea
urmărită sau că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.
(4) Odată prezentată opunerea la extrădare sau odată expirat termenul de prezentare a
opunerii, procurorul poate solicita un termen de pînă la 8 zile pentru a răspunde opunerii
sau a administra probe, în condiţiile prevăzute la alin.(2).
Articolul 61. Administrarea probelor
Mijloacele de probă acceptate de instanţa judecătorească vor fi administrate în
maximum 15 zile în prezenţa persoanei a cărei extrădare se cere, asistată de apărător şi,
dacă este nevoie, de interpret, precum şi în prezenţa procurorului.
Articolul 62. Informaţii suplimentare
(1) Dacă informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc a fi insuficiente
pentru a permite Republicii Moldova să pronunţe o hotărîre în aplicarea prezentei legi,
instanţa judecătorească competentă va solicita complinirea informaţiilor necesare. În
acest scop, va fixa un termen de 2 luni.
(2) Solicitarea privind informaţiile suplimentare, precum şi răspunsul se transmit pe
una din căile prevăzute la art.50.
Articolul 63. Soluţionarea cauzei
(1) După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor
prezentate de partea a cărei extrădare se cere şi de procuror, instanţa judecătorească:
a) dispune, în cazul concursului de cereri prevăzut la art.52, conexarea dosarelor, chiar
dacă se referă la fapte diferite;
b) dispune, în cazul necesităţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant
potrivit art.62, amînarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu
posibilitatea reiterării cererii, şi acordarea unui ultim termen de încă 2 luni;
c) constată, prin încheiere, dacă sînt sau nu întrunite condiţiile extrădării.
(2) Instanţa judecătorească nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei
urmăririi penale sau condamnării pentru care autoritatea centrală străină cere extrădarea,
nici asupra oportunităţii extrădării.
(3) În cazul în care constată că sînt îndeplinite condiţiile de extrădare, instanţa
judecătorească hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunînd, totodată, menţinerea
stării de arest provizoriu în vederea extrădării, pînă la predarea persoanei extrădate,
conform art.66.
(4) Hotărîrea prin care s-a dispus extrădarea se redactează în cel mult 5 zile de la data
pronunţării.
(5) În cazul extrădării temporare sau extrădării sub condiţie, instanţa judecătorească va
menţiona în dispozitivul încheierii condiţiile prevăzute pentru astfel de cazuri.
(6) În cazul admiterii cererii de extrădare, dacă se remit şi obiecte conform art.12, se va
face menţiune despre acestea în cuprinsul încheierii, anexîndu-se eventual un borderou.
(7) Dacă instanţa judecătorească constată că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru
extrădare, respinge cererea şi dispune punerea în libertate a persoanei a cărei extrădare se
cere. Hotărîrea se redactează în 24 de ore de la pronunţare şi este transmisă Procurorului
General sau ministrului justiţiei.
(8) În termen de 10 zile de la pronunţare, hotărîrea judecătorească asupra extrădării
poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău de către Procurorul General, precum
şi de persoana a cărei extrădare se cere. Recursul declarat împotriva hotărîrii judecătoreşti
prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensiv de executare. Recursul declarat
împotriva hotărîrii judecătoreşti prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de
executare, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea
predării.
(9) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în modul corespunzător şi în cazurile în
care instanţa judecătorească se pronunţă cu privire la amînarea extrădării, admiterea sub
condiţie a extrădării, consimţămîntul extinderii obiectului extrădării şi reextrădarea către
un stat terţ.
Articolul 64. Evadarea persoanei extrădate
Persoana extrădată care, după ce a fost predată statului solicitant, evadează înainte de
soluţionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea şi
care se întoarce sau este identificată pe teritoriul Republicii Moldova va fi din nou
arestată şi predată, în baza unui mandat emis de autoritatea competentă a statului
solicitant, cu excepţia cazului în care acesta a încălcat condiţiile în care a fost acordată
extrădarea.
Articolul 65. Predarea persoanei extrădate
(1) Este considerat bază legală necesară şi suficientă pentru predarea extrădatului un
extras din hotărîrea judecătorească rămasă definitivă prin care se dispune extrădarea.
(2) După intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti de admitere a extrădării, instanţa
judecătorească informează Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei, pentru
informarea ulterioară a statului solicitant sau a instanţei internaţionale, despre locul şi
data predării persoanei extrădate, precum şi despre durata detenţiei executate în legătură
cu extrădarea.
(3) Data predării este fixată în termen de 15 zile de la data devenirii definitive a
hotărîrii judecătoreşti de extrădare.
Articolul 66. Termenele pentru predarea persoanei
extrădate
(1) Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei va face cunoscută de urgenţă
autorităţii competente a statului solicitant soluţia adoptată asupra extrădării,
comunicîndu-i totodată un extras din hotărîrea definitivă.
(2) Orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată.
(3) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii
Moldova. Ministerul Afacerilor Interne va asigura predarea, comunicînd despre aceasta
Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. Persoana extrădată este
predată şi preluată sub escortă.
(4) Cu excepţia cazului prevăzut la alin.(3), dacă nu va fi preluată la data stabilită,
persoana a cărei extrădare se cere va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de
15 zile, calculat de la această dată, şi, în orice caz, va fi pusă în libertate la expirarea unui
termen de 30 de zile, calculat de la data stabilită pentru predare, dacă tratatul bilateral nu
prevede condiţii mai benefice pentru această persoană.
(5) În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate,
statul interesat va informa despre aceasta celălalt stat. Ambele state se vor pune de acord
asupra unei noi date de predare, aplicînd dispoziţiile alin.(3).
Articolul 67. Predarea amînată
(1) Existenţa unui proces penal în Republica Moldova împotriva persoanei a cărei
extrădare se cere sau faptul că această persoană execută o pedeapsă privativă de libertate
nu împiedică extrădarea.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), predarea extrădatului poate fi amînată. În caz de
amînare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfîrşit, iar
în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost
executată sau considerată ca executată.
(3) Predarea persoanei extrădate poate fi amînată şi atunci cînd, în baza unei expertize
medicale, se constată că suferă de o boală care i-ar putea pune viaţa în pericol.
(4) În cazul amînării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanţa
judecătorească emite un mandat de arest provizoriu în vederea extrădării. În cazul în care
asupra persoanei extrădate, la momentul admiterii cererii de extrădare, se răsfrîng
prevederile unui mandat de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii emis de
organele de drept competente ale Republicii Moldova, mandatul de arest provizoriu în
vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amînarea.
Articolul 68. Predarea temporară sau sub condiţie
(1) Conform art.67 alin.(1), persoana extrădată poate fi predată temporar în cazul în
care statul solicitant face dovada faptului că amînarea predării ar provoca un prejudiciu
grav cum ar fi împlinirea prescripţiei, cu condiţia ca această predare să nu dăuneze
desfăşurării procesului penal în curs în Republica Moldova şi ca statul solicitant să dea
asigurări că, odată îndeplinite actele procesuale pentru care a fost acordată extrădarea, va
retrimite persoana extrădată.
(2) La cererea statului solicitant, transmisă pe una din căile prevăzute de prezenta lege,
predarea temporară se aprobă prin încheiere a instanţei judecătoreşti care a judecat în
primă instanţă cererea de extrădare.
(3) În vederea soluţionării cererii de predare temporară, instanţa va analiza îndeplinirea
criteriilor prevăzute la alin.(1), solicitînd şi avizul organului de urmărire penală care
efectuează urmărirea penală sau al instanţei judecătoreşti pe al cărei rol se află judecarea
cauzei ori, după caz, al organului de executare.
(4) Dacă persoana predată temporar execută o pedeapsă sau o măsură preventivă,
executarea se consideră suspendată de la data la care persoana a fost predată autorităţilor
competente ale statului solicitant şi pînă la data la care este retrimisă autorităţilor
Republicii Moldova.
Articolul 69. Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al unei persoane extrădate care nu este
cetăţean al Republicii Moldova poate fi acordat în cazul unei infracţiuni ce permite
extrădarea conform legislaţiei Republicii Moldova şi cu condiţia respectării ordinii
publice.
(2) Dacă persoana extrădată are cetăţenia Republicii Moldova, tranzitul este acordat
doar în situaţiile în care se poate aproba extrădarea propriilor cetăţeni.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată şi transmisă pe calea
prevăzută la art.50 alin.(1), la care se anexează cel puţin mandatul de arest preventiv sau
mandatul de executare a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.
(4) Cererea de tranzit este soluţionată de Procurorul General sau, după caz, de
ministrul justiţiei.
(5) Decizia Procurorului General sau a ministrului justiţiei este comunicată de îndată
Ministerului Afacerilor Interne pentru organizarea tranzitului persoanei extrădate, precum
şi statului solicitant.
(6) În cazul tranzitului aerian, atunci cînd nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul
Republicii Moldova, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a
statului solicitant Ministerului Justiţiei. În caz de aterizare forţată, această notificare va
produce efectele cererii de arest provizoriu în vederea extrădării, iar statul solicitant va
adresa de îndată o cerere formală de tranzit. Dispoziţiile alin.(3) se aplică în modul
corespunzător.
(7) Extrădatul în tranzit rămîne în stare de arest provizoriu în perioada şederii sale pe
teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 70. Reextrădarea către un stat terţ
 (1) În afara aplicării regulii specialităţii, consimţămîntul Republicii Moldova este
necesar pentru a permite statului solicitant să predea unui alt stat persoana care i-a fost
predată şi care este căutată de către statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării.
Republica Moldova poate cere prezentarea actelor prevăzute la art.50 alin.(3).
(2) Dispoziţiile art.63 se aplică în modul corespunzător.
Secţiunea a 2-a.
Solicitarea extrădării de către Republica Moldova
Articolul 71. Obligaţia de a solicita extrădarea
Extrădarea unei persoane împotriva căreia instanţa judecătorească competentă a
Republicii Moldova a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a
pedepsei închisorii ori căreia i s-a aplicat o măsură de siguranţă va fi solicitată statului
străin pe al cărui teritoriu persoana a fost localizată, în toate cazurile în care sînt întrunite
condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 72. Competenţa
(1) Cererea de extrădare se face în temeiul tratatului internaţional la care Republica
Moldova şi statul solicitat sînt părţi sau în temeiul obligaţiilor scrise în condiţii de
reciprocitate.
(2) În cazul în care nu a fost încheiat un tratat internaţional cu statul solicitat, înaintarea
cererii de extrădare se soluţionează pe cale diplomatică.
(3) Competenţa de soluţionare a înaintării către autorităţile statului solicitat a cererii de
extrădare a unei persoane necondamnate o are Procurorul General. În privinţa unei
persoane condamnate, competenţa de înaintare a cererii de extrădare o soluţionează
ministrul justiţiei.
(4) În privinţa persoanei condamnate care a evadat din locul de detenţie situat pe
teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care, pentru evadare, a fost pornită urmărire
penală, Procuratura Generală va solicita extrădarea atît pentru tragere la răspundere
penală, cît şi pentru executare. În cazul în care urmărirea penală nu este pornită,
Ministerul Justiţiei va cere extrădarea în vederea executării părţii neexecutate din
pedeapsă.
Articolul 73. Cadrul juridic
(1) Dispoziţiile secţiunii 1 a prezentului capitol se aplică în modul corespunzător în
cazul în care Republica Moldova are calitatea de stat solicitant.
(2) În afara condiţiei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art.47, o condiţie
suplimentară pentru ca Republica Moldova să poată solicita extrădarea în vederea
efectuării urmăririi penale este ca persoanei în a cărei privinţă este pornită urmărirea
penală să i se aducă în mod oficial învinuirea, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură penală.
Articolul 74. Actele necesare pentru înaintarea cererii
de extrădare a persoanei din Republica
Moldova
(1) Prevederile art.50 alin.(3) se aplică în modul corespunzător.
(2) Actele enumerate la art.50 alin.(3) se prezintă, de către organele care au iniţiat
procedura de extrădare, Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei în două
exemplare: unul în limba de stat a Republicii Moldova, altul cu traducere în limba
statului solicitat sau în orice altă limbă, potrivit prevederilor sau rezervelor formulate la
tratatul internaţional aplicabil.
Articolul 75. Cererea de arest provizoriu în vederea
extrădării
(1) În caz de urgenţă, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru
a se solicita extrădarea, organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, înainte
de formularea unei cereri formale de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării
persoanei date în urmărire internaţională în baza unui mandat de arest preventiv sau de
executare a pedepsei închisorii emis de instanţa judecătorească competentă.
(2) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării este formulată de autoritatea
emitentă a mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii şi se
transmite direct Procuraturii Generale sau Ministerului Justiţiei, sau prin intermediul
Biroului Naţional Central Interpol în Republica Moldova care are obligaţia de a o difuza
pe canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(3) Autorităţile Republicii Moldova au obligaţia de a retrage cererea de arest
provizoriu în vederea extrădării în cazul în care asupra persoanei a cărei extrădare se cere
nu se mai răsfrîng prevederile mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei.
Articolul 76. Rejudecarea cauzei persoanei extrădate
Prin cererea de extrădare, Republica Moldova dă asigurări, în condiţiile art.49 alin.(1),
privind dreptul la rejudecarea cauzei în prezenţa persoanei extrădate, conform
prevederilor art. 5591 din Codul de procedură penală.
[Art.76 modificat prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
Articolul 77. Solicitarea reextrădării către Republica
Moldova
Dispoziţiile art.70 sînt aplicabile în modul corespunzător în cazul în care Republica
Moldova solicită unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese
acordată anterior acestui stat de către un stat terţ.
Articolul 78. Preluarea persoanei extrădate
Dispoziţiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrădate prevăzute la art.65 şi
66 se aplică în modul corespunzător în cazul persoanelor extrădate Republicii Moldova.
Articolul 79. Primirea persoanei extrădate
(1) Persoana extrădată adusă în Republica Moldova va fi predată de urgenţă
administraţiei penitenciare sau organului competent, după caz.
(2) Dacă a fost condamnată în lipsa ei, persoana extrădată va fi rejudecată, la cerere, cu
respectarea drepturilor prevăzute de legislaţia procesual-penală.
(3) Dacă, prin hotărîre judecătorească, persoana extrădată a fost condamnată pentru
săvîrşirea mai multor infracţiuni, fiind dispus cumulul de pedepse, iar statul solicitat a
acceptat extrădarea numai pentru o singură infracţiune sau pentru mai puţine din cele
cumulate, Ministerul Justiţiei adresează instanţei judecătoreşti emitente a hotărîrii de
condamnare solicitarea de a disjunge pedepsele stabilite prin hotărîrea judecătorească
iniţială şi de a dispune asupra modului de executare a pedepselor în vederea respectării
regulii specialităţii.
Articolul 80. Suspendarea examinării cererii de extrădare
Dacă statul solicitat suspendă examinarea cererii de extrădare, organul naţional care a
iniţiat procedura de extrădare va fi informat de autorităţile centrale şi, după expirarea
termenului de suspendare, va înainta repetat materialele necesare extrădării.
 Articolul 81. Refuzul extrădării
În cazul în care statul solicitat refuză extrădarea solicitată, Republica Moldova va cere
transmiterea procedurilor penale sau recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti, în
conformitate cu prezenta lege.
Articolul 82. Cheltuieli
(1) Cheltuielile aferente procedurii de extrădare efectuată pe teritoriul său le suportă
Republica Moldova prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de
atribuţiile stabilite.
(2) Cheltuielile de tranzit le suportă statul solicitant.
Articolul. 83. Frauda la extrădare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau printr-o
altă măsură similară este interzisă ori de cîte ori se intenţionează încălcarea regulilor de
extrădare.
Capitolul V
Transferul persoanelor condamnate
Secţiunea 1. Prevederi generale
Articolul 84. Prevederi generale
(1) Persoana condamnată pe teritoriul Republicii Moldova poate fi transferată, în
condiţiile Codului de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-
a şi ale prezentei legi, pe teritoriul unui alt stat pentru a executa pedeapsa aplicată prin
hotărîre pronunţată de o instanţă judecătorească a Republicii Moldova.
(2) Persoana condamnată în alt stat poate fi transferată în mod corespunzător, în
condiţiile Codului de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-
a şi ale prezentei legi, pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Republica Moldova, fie ca stat de condamnare, fie ca stat de executare, poate
declanşa procedura transferului persoanei condamnate atît la cererea acesteia, cît şi la
adresarea reprezentanţilor legali, avocatului, soţului, rudelor apropiate, fraţilor sau
surorilor.
(4) Cererea de transfer înaintată fie de statul de condamnare, fie de statul de executare
va fi formulată cu indicarea tratatului internaţional în al cărui temei se va efectua
transferul solicitat ori cu solicitarea recurgerii la condiţii de reciprocitate convenite şi
garantate între state.
Articolul 85. Cheltuieli
(1) Cheltuielile de aplicare a prezentei legi le suportă statul de executare, cu excepţia
cheltuielilor legate exclusiv de aflarea pe teritoriul statului de condamnare.
(2) Cheltuielile de efectuare a transferului din/în Republica Moldova al persoanelor
condamnate se acoperă din mijloacele prevăzute anual la bugetul de stat pentru finanţarea
activităţii sistemului penitenciar.
(3) Persoana condamnată, reprezentanţii legali, avocatul, soţul, rudele apropiate, fraţii
sau surorile pot adresa ministrului justiţiei solicitarea permisiunii de a transporta pe cont
propriu persoana condamnată, suportînd toate cheltuielile de transport fără dreptul de a
pretinde statului rambursarea lor. Asemenea solicitări trebuie să fie motivate. Ministrul
justiţiei poate accepta astfel de solicitări în situaţii în care se solicită transportul urgent al
persoanei condamnate, determinat de starea nesatisfăcătoare a sănătăţii ei, de condiţiile
deplorabile de detenţie în statul de condamnare, de pericolul pentru viaţă sau sănătate pe
care îl prezintă întîrzierea transportului, în alte cazuri similare. Refuzul ministrului
justiţiei poate fi contestat în condiţiile art.92.
Articolul 86. Aplicarea în timp
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică executării pedepselor pronunţate înainte,
precum şi după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Secţiunea a 2-a. Republica Moldova ca stat de condamnare
Articolul 87. Obligaţia de a furniza informaţii
(1) Orice persoană condamnată care poate fi subiectul unui transfer va fi informată de
către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, prin administraţia
penitenciară, despre dreptul său de a solicita transferul în statul de executare, precum şi
despre conţinutul exact al tratatului internaţional aplicabil.
(2) Dacă persoana condamnată exprimă dorinţa de a fi transferată, Ministerul Justiţiei
va informa despre acest fapt autoritatea centrală competentă a statului de executare,
prezentînd informaţiile indicate în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3), de la
care va cere actul prevăzut în acelaşi cod la art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor
legale ale statului de executare din care să rezulte că faptele care au determinat
pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în statul de condamnare constituie o infracţiune
prevăzută şi pedepsită în dreptul intern al statului de executare sau ar fi constituit o astfel
de infracţiune dacă se comitea pe teritoriul său.
(3) Persoana condamnată va fi informată în scris de către Ministerul Justiţiei, direct sau
prin intermediul administraţiei penitenciare a Departamentului Instituţiilor Penitenciare,
despre orice acţiune întreprinsă de către statul de condamnare sau statul de executare,
precum şi despre orice hotărîre luată de unul dintre aceste două state în legătură cu o
cerere de transfer.
Articolul 88. Consimţămîntul condamnatului de a fi
transferat
(1) Departamentul Instituţiilor Penitenciare va asigura respectarea condiţiei prevăzute
în Codul de procedură penală la art.555 alin.(1), procedînd astfel încît persoana care
trebuie să-şi dea consimţămîntul la transfer în temeiul aceluiaşi cod, art.552 alin.(1)
pct.4), să o facă de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg
din aceasta.
(2) La solicitarea statului de executare, Ministerul Justiţiei, prin intermediul
Departamentului Instituţiilor Penitenciare, va acorda statului de executare posibilitatea de
a verifica prin intermediul unui consul sau unui alt funcţionar desemnat, de comun acord
cu statul de executare, că acest consimţămînt a fost dat în condiţiile alin.(1).
Articolul 89. Procedura soluţionării cererii de transfer
(1) Cererea de transfer formulată de persoana condamnată sau de una dintre persoanele
menţionate la art.85 alin.(3) se înaintează Ministerului Justiţiei. Drept consecinţă,
ministerul solicită să i se remită în termen de pînă la 15 zile:
a) de către instanţa judecătorească competentă - actele şi informaţiile la care se referă
prevederile Codului de procedură penală art.553 alin.(3) şi art.554 alin.(2) pct.3);
b) de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare - actele prevăzute în Codul de
procedură penală la art.554 alin.(2) pct.4) şi alin.(5), cum ar fi: orice raport medical sau
social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său pe teritoriul statului
de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea acestui tratament în statul de
executare; un act care atestă executarea unei pedepse complementare, dacă aceasta a fost
aplicată; informaţii despre prejudiciul cauzat în urma comiterii infracţiunii, precum şi
despre repararea acestuia, însoţite, după caz, de traducerea solicitată.
(2) Actele menţionate la alin.(1) pot fi solicitate şi ca urmare a unei cereri de transfer,
formulate de oricare dintre cele două state vizate.
(3) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Justiţiei, în
urma examinării lor, poate decide refuzul în cazul în care deţine informaţii sau acte care
justifică refuzul transferului solicitat. Emiterea unei astfel de decizii poate fi precedată de
o coordonare efectuată pe plan naţional prin supunerea cererii de transfer al persoanei
condamnate examinării în Procuratura Generală, precum şi în alte instituţii, după caz.
(4) În lipsa motivelor de refuz, Ministerul Justiţiei, după examinarea actelor,
organizează traducerea lor conform cerinţelor aplicabile fiecărui caz în parte, cu
respectarea rezervelor formulate de statul solicitat la tratatul internaţional în al cărui
temei se efectuează transferul, şi le va transmite, împreună cu cererea de transfer,
autorităţii competente din statul de executare, cărei va cere acceptul de efectuare a
transferului. Odată cu transmiterea cererii de transfer şi a documentelor anexate, statul de
executare poate fi solicitat să comunice care dintre cele două proceduri indicate la art.99
alin.(1) va fi aplicată.
(5) În cazul unei decizii motivate de refuz al transferului, menţionate la alin.(3),
Ministerul Justiţiei informează în acest sens, în termen de pînă la 15 zile, autoritatea
centrală competentă a statului de executare. Informarea condamnatului se face conform
art.87 alin.(3).
(6) După înlăturarea impedimentelor care justifică refuzul transferului, cererea de
transfer menţionată la alin.(1) poate fi formulată repetat şi i se va da curs în conformitate
cu procedura stabilită prin prezenta lege.
Articolul 90. Acceptarea cererii de transfer
(1) Dacă procedura de soluţionare a cererii de transfer continuă, în cazul prevăzut la
art.89 alin.(4), toate actele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sînt supuse de
către Ministerul Justiţiei unei verificări de corespundere cu dispoziţiile din tratatele
internaţionale, adică de respectare a condiţiilor pentru efectuarea transferului.
(2) După ce transferul a fost acceptat de statul de condamnare şi statul de executare,
Ministerul Justiţiei va cere ca statul de executare să întreprindă măsurile necesare pentru
obţinerea autorizaţiei de tranzit pe teritoriile statelor terţe la escortarea persoanei
condamnate în cazul traversării acestor teritorii pe cale terestră.
(3) Predarea persoanei condamnate o efectuează Departamentul Instituţiilor
Penitenciare, care va colabora direct cu autoritatea competentă a statului de executare în
vederea stabilirii modalităţii de predare-preluare efectivă, şi anume a datei, locului, orei,
escortei, precum şi a altor detalii pertinente. Preluarea de către autoritatea competentă a
statului de executare va avea loc, în măsura posibilităţilor, la un punct de trecere a
frontierei de stat a Republicii Moldova.
(4) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o sentinţă definitivă
pronunţată de o instanţă judecătorească a Republicii Moldova, evadează şi se refugiază
pe teritoriul statului al cărui cetăţean este sau pe teritoriul statului în care îşi are
domiciliu permanent, sau în care are permis de şedere fiind cetăţean străin sau apatrid,
Republica Moldova poate adresa acestui stat o cerere prin care să solicite preluarea
executării pedepsei. Cererea poate fi formulată de organul competent să soluţioneze
chestiuni cu privire la executarea pedepsei şi transmisă statului solicitat prin Ministerul
Justiţiei. În cerere se poate include şi solicitarea ca statul de refugiu al condamnatului să
ia măsuri în vederea arestării lui sau orice altă măsură pentru a se garanta că evadatul va
rămîne pe teritoriul său în aşteptarea unei decizii asupra cererii formulate. Arestarea
persoanei în aceste condiţii nu va duce la agravarea situaţiei sale penale.
Articolul 91. Refuzul transferului persoanei condamnate
Cererea de transfer al persoanei condamnate poate fi refuzată din următoarele motive:
a) persoana a fost condamnată pentru infracţiuni care au sesizat negativ opinia publică
din Republica Moldova;
b) pedeapsa prevăzută de legislaţia statului de executare este vădit superioară sau
inferioară în raport cu cea stabilită prin hotărîrea pronunţată de instanţa judecătorească
din Republica Moldova;
c) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă
în libertate imediat sau într-un termen scurt faţă de durata pedepsei rămase de executat
conform legislaţiei Republicii Moldova;
d) persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin comiterea infracţiunii şi
nici nu a plătit sau garantat daunele şi cheltuielile la care a fost obligată prin sentinţa
pronunţată de instanţa judecătorească a Republicii Moldova;
e) există indicii suficiente că statul de executare nu va respecta regula specialităţii,
trecînd la represiunea penală a persoanei condamnate pentru fapte anterioare transferului,
altele decît cele care au motivat aplicarea pedepsei, fără a obţine mai întîi, în acest scop,
autorizarea Republicii Moldova;
f) există pericolul expunerii persoanei al cărei transfer se solicită unei atitudini
degradante sau inumane de către autorităţile statului de executare. În caz de necesitate,
autorităţile competente ale Republicii Moldova pot solicita statului de executare
permisiunea verificării la locul deţinerii a condiţiilor de deţinere existente în acest stat.
Articolul 92. Contestarea refuzului
Decizia de refuz al efectuării transferului persoanei condamnate luată de autorităţile
Republicii Moldova ca stat de condamnare poate fi contestată în procedură de contencios
administrativ la Curtea de Apel Chişinău.
Articolul 93. Suspendarea şi încetarea procedurii de
transfer
(1) La apariţia unor circumstanţe care împiedică adoptarea deciziei definitive privind
acceptul sau refuzul transferului solicitat, fie privind efectuarea transportării persoanei
condamnate, Republica Moldova, ca stat de condamnare, poate decide asupra suspendării
procedurii de transfer, care va fi reluată după înlăturarea cauzelor ce au determinat luarea
deciziei de suspendare, informînd despre aceste decizii statul de executare şi persoana
condamnată.
(2) Procedura de transfer declanşată încetează la retragerea cererii de transfer al
persoanei condamnate sau la refuzul acesteia de a fi transferată, cu informarea reciprocă a
statelor vizate.
Articolul 94. Consecinţele transferului pentru statul de
condamnare
(1) Preluarea persoanei condamnate de către autorităţile statului de executare are drept
efect suspendarea executării pedepsei în Republica Moldova.
(2) Republica Moldova nu mai poate executa pedeapsa atunci cînd statul de executare
consideră, potrivit propriei legislaţii, executarea condamnării ca fiind terminată.
Articolul 95. Revizuirea hotărîrii
Numai Republica Moldova, ca stat de condamnare, are dreptul de a stabili orice formă
de recurs vizînd revizuirea hotărîrii judecătoreşti, care poate fi solicitată de către persoana
condamnată chiar şi după efectuarea transferului.
Secţiunea a 3-a. Republica Moldova ca stat de executare
Articolul 96. Actele necesare
(1) Dispoziţiile privitoare la Republica Moldova ca stat de condamnare se aplică în
modul corespunzător în cazul în care Republica Moldova are calitatea de stat de
executare.
(2) Republica Moldova ca stat de executare, la cererea statului de condamnare, va
furniza acestuia, prin intermediul Ministerului Justiţiei, actele prevăzute în Codul de
procedură penală la art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor legale ale statului de
executare din care să rezulte că faptele care au determinat pronunţarea hotărîrii
judecătoreşti în statul de condamnare constituie o infracţiune prevăzută şi pedepsită în
dreptul intern al statului de executare sau ar fi constituit o astfel de infracţiune dacă se
comitea pe teritoriul său, precum şi orice altă informaţie relevantă.
(3) Ministerul Justiţiei va solicita organului competent al statului de condamnare
informaţiile prevăzute în Codul de procedură penală la art.554 alin.(2) pct.2)-4) şi, de
fiecare dată cînd va fi cazul, orice raport medical ori social despre condamnat, orice
informaţie asupra tratamentului său pe teritoriul statului de condamnare şi orice
recomandare pentru continuarea acestui tratament în statul de executare; actul care atestă
executarea vreunei pedepse complementare; informaţii despre prejudiciul cauzat prin
comiterea infracţiunii şi despre repararea lui.
Articolul 97. Consimţămîntul persoanei condamnate
(1) Ministerul Justiţiei va solicita autorităţii centrale competente a statului de
condamnare o declaraţie în care să se consemneze consimţămîntul condamnatului la
transfer, benevol şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din
transferul său în Republica Moldova.
(2) Organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, oficiului consular moldovenesc
competent să verifice dacă declaraţia persoanei condamnate sau a reprezentantului ei a
fost dată în condiţiile prevăzute la alin.(1). Totodată, oficiul consular moldovenesc poate
fi solicitat să întocmească un înscris asupra situaţiei sociale şi familiale a persoanei
condamnate, luînd în considerare afirmaţiile acesteia şi indicînd posibilităţile ei de
readaptare în Republica Moldova.
(3) În aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor din Codul de procedură penală art.554
alin.(5), organele competente ale Republicii Moldova pot solicita autorităţii competente a
statului de condamnare copia de pe cazierul judiciar al persoanei condamnate şi orice
informaţie suplimentară privitoare la condamnare sau necesară soluţionării cererii de
transfer, executării pedepsei şi reintegrării sociale a persoanei condamnate după încetarea
executării sentinţei.
Articolul 98. Procedura soluţionării cererii de transfer
 (1) În cazul în care la Ministerul Justiţiei parvine o cerere de transfer din partea
persoanei condamnate în alt stat, fie din partea unei alte persoane menţionate la art.84
alin.(3), fie din partea statului de condamnare, se procedează în felul următor:
a) autorităţii centrale competente din statul de condamnare i se vor transmite
informaţiile prevăzute în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3) şi actele prevăzute
în prezenta lege la art.96 alin.(2), cu solicitarea, în lipsa oricăror impedimente care ar
putea justifica refuzul, prezentării actelor prevăzute la acelaşi art.96 alin.(3);
b) dacă se constată că cererea de transfer nu poate fi satisfăcută, Ministerul Justiţiei
înştiinţează solicitantul, precum şi persoana condamnată, în condiţiile art.87 alin.(3).
(2) După ce primeşte acordul statului de condamnare asupra transferului împreună cu
actele prevăzute la art.96 alin.(3), Ministerul Justiţiei verifică gradul de corespundere a
acestuia cu dispoziţiile tratatelor internaţionale şi transmite cererea de transfer, împreună
cu demersul ministrului justiţiei şi actele menţionate la art.96 alin.(2) şi (3), spre
soluţionare instanţei judecătoreşti specificate în Codul de procedură penală la art.556
alin.(1), egalitatea instanţelor fiind stabilită în raport cu competenţa jurisdicţională. Odată
cu transmiterea cererii de transfer, Ministerul Justiţiei specifică procedura, în sensul
art.99 alin.(1), care urmează a fi aplicată ţinîndu-se cont de rezervele statelor la acest
capitol formulate la momentul ratificării/aderării la tratatul internaţional aplicabil, precum
şi de orice altă solicitare expresă a statului de condamnare în acest sens.
(3) Demersul ministrului justiţiei se soluţionează conform procedurii stabilite în Codul
de procedură penală la art.556 şi 557, cu participarea reprezentantului Ministerului
Justiţiei din subdiviziunea specializată în acordarea de asistenţă juridică internaţională.
(4) Încheierea motivată, adoptată în termen cît mai restrîns, în care se va specifica şi
termenul pedepsei care urmează a fi executată în Republica Moldova, tipul
penitenciarului, regimul detenţiei, pedeapsa complementară şi modul de reparare a
prejudiciului în cazul acţiunii civile, încheiere pasibilă de atac în recurs în termen de 10
zile de la înştiinţare, va fi transmisă Ministerului Justiţiei de către instanţa judecătorească
în termen de 3 zile lucrătoare de la adoptare. Înştiinţarea persoanei condamnate se face de
către Ministerul Justiţiei prin fax sau prin alt mijloc de comunicare prin intermediul
autorităţii centrale din statul de condamnare, cu solicitarea prezentării dovezii
autentificate de înştiinţare a persoanei condamnate. După ce rămîne definitivă, încheierea
instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova se transmite prin Ministerul Justiţiei
autorităţii centrale competente din statul de condamnare pentru ca transferul persoanei
condamnate să poată avea loc.
(5) După ce transferul este acceptat de către state, Ministerul Justiţiei, în caz de
necesitate, va întreprinde toate măsurile pentru obţinerea autorizaţiei de tranzit prin
formularea, în numele ministrului justiţiei, unei cereri de tranzit, solicitînd în prealabil
Departamentului Instituţiilor Penitenciare stabilirea itinerarului escortei. Cererea va
conţine sau va fi suplinită cu informaţii pertinente în privinţa persoanei condamnate, cu o
copie de pe legile aplicabile, de pe sentinţa de condamnare şi cu orice alte informaţii
solicitate de statul de tranzit pentru soluţionarea cererii. De asemenea, cererea de tranzit
poate să conţină solicitarea asigurării indicate la art.106 alin.(2).
(6) După obţinerea autorizaţiei corespunzătoare din partea statelor de tranzit, predarea-
preluarea persoanei condamnate se efectuează de către Departamentul Instituţiilor
Penitenciare în condiţiile art.90 alin.(3).
 (7) Persoana condamnată transferată în Republica Moldova nu mai poate fi urmărită
penal pentru aceeaşi infracţiune care a constituit obiectul condamnării în străinătate.
(8) Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile art.89, 90 şi 92, care
se aplică în modul corespunzător.
Articolul 99. Consecinţele transferului pentru statul de
executare
(1) Autorităţile competente ale Republicii Moldova sînt obligate:
a) să continue executarea sentinţei imediat sau în baza unei hotărîri judecătoreşti, în
condiţiile art.100; ori
b) să schimbe condamnarea printr-o hotărîre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa
aplicată în statul de condamnare printr-o pedeapsă prevăzută de legislaţia Republicii
Moldova pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile art.101.
(2) La cererea statului de condamnare, Ministerul Justiţiei va indica, înainte de
transferul persoanei condamnate, una dintre cele două proceduri prevăzute la alin.(1) care
va fi urmată.
(3) Executarea sentinţei este guvernată de legea statului de executare, iar acest stat este
singurul competent pentru a lua hotărîrile de rigoare în domeniu.
Articolul 100. Continuarea executării sentinţei
(1) În cazul în care Republica Moldova aplică procedura pentru continuarea executării
sentinţei pronunţate în statul de condamnare, instanţa judecătorească trebuie să respecte
natura juridică şi durata sancţiunii aşa cum rezultă din sentinţă.
(2) Prevederile din Codul de procedură penală art.557 alin.(2) se aplică în modul
corespunzător.
Articolul 101. Schimbarea condamnării
(1) În cazul schimbării condamnării, limitele schimbării pedepsei se stabilesc de către
instanţa judecătorească a Republicii Moldova, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) instanţa se va baza şi va ţine cont doar de constatarea faptelor în măsura în care
acestea figurează, direct sau indirect, în hotărîrea judecătorească pronunţată în statul de
condamnare;
b) instanţa nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă
pecuniară;
c) instanţa va reduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate executată
de condamnat;
d) instanţa nu va agrava situaţia penală a condamnatului, dar nici nu se va orienta spre
limita inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare
pentru infracţiunea săvîrşită.
(2) Cînd procedura de schimbare a condamnării are loc după transferul persoanei
condamnate, Republica Moldova menţine această persoană în deţinere sau ia alte măsuri
pentru a asigura prezenţa ei pe teritoriul Republicii Moldova pînă la finalizarea acestei
proceduri.
Articolul 102. Refuzul transferului
Cererea de transfer al persoanei condamnate poate să fie refuzată din următoarele
motive:
a) procesul în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare nu s-a desfăşurat în
conformitate cu dispoziţiile pertinente din Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
b) în Republica Moldova s-a pronunţat o sentinţă împotriva persoanei condamnate
pentru aceeaşi faptă sau este în curs o procedură penală pentru aceeaşi faptă şi împotriva
aceleiaşi persoane;
c) persoana condamnată a părăsit demult Republica Moldova, stabilindu-şi domiciliul
în alt stat, iar legăturile sale cu Republica Moldova nu mai sînt semnificative;
d) persoana condamnată a comis o infracţiune gravă care a sesizat negativ opinia
publică sau a întreţinut relaţii strînse cu membrii unor organizaţii criminale, ceea ce face
îndoielnică reintegrarea ei socială în Republica Moldova;
e) transferul poate prezenta pericol pentru securitatea naţională, siguranţa publică,
bunăstarea economică a statului, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea
sănătăţii sau a moralei ori apărarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Articolul 103. Încetarea executării. Informaţii privind executarea
(1) Executarea sentinţei încetează de îndată ce Republica Moldova este informată de
către statul de condamnare despre orice hotărîre judecătorească sau măsură care are ca
efect înlăturarea caracterului executoriu al sentinţei.
(2) Republica Moldova furnizează informaţii statului de condamnare în ceea ce
priveşte executarea sentinţei:
a) cînd consideră terminată executarea sentinţei;
b) în cazul în care condamnatul a evadat;
c) dacă statul de condamnare solicită un raport special.
(3) Informaţiile menţionate la alin.(1) se furnizează Ministerului Justiţiei de către
Departamentul Instituţiilor Penitenciare în vederea comunicării lor autorităţii centrale
competente din statul de condamnare.
Articolul 104. Graţierea şi amnistia. Modificarea sau
anularea sentinţei
(1) Atît statul de condamnare, cît şi statul de executare poate acorda graţiere sau
amnistie, poate modifica sau anula sentinţa aplicată persoanei condamnate, la care se
referă prezenta lege.
(2) În cazul în care Republica Moldova este statul de condamnare, Departamentul
Instituţiilor Penitenciare prezintă Ministerului Justiţiei orice informaţie pertinentă în
sensul alin.(1) în vederea comunicării autorităţii centrale competente din statul de
executare pentru a înceta executarea sentinţei pe teritoriul acelui stat.
Secţiunea a 4-a. Republica Moldova ca stat de tranzit
Articolul 105. Adresarea cererii de tranzit
(1) Republica Moldova autorizează, în conformitate cu legislaţia naţională, tranzitul pe
teritoriul său al persoanei condamnate dacă cererea de tranzit a fost formulată de către un
alt stat, care s-a înţeles cu un al treilea stat asupra transferului spre sau dinspre teritoriul
său al unei persoane condamnate.
(2) Cererea de tranzit şi răspunsul se comunică prin intermediul Ministerului Justiţiei.
Răspunsul privind acceptul sau refuzul tranzitului solicitat va fi formulat în urma
coordonării cu diferite organe, care va permite depistarea temeiurilor pentru refuzul în
autorizarea tranzitului.
(3) Cererea de tranzit nu este necesară dacă se foloseşte spaţiul aerian al Republicii
Moldova şi nu este prevăzută nici o aterizare pe teritoriul ei.
 Articolul 106. Acţiuni asigurătorii
(1) În caz că i se solicită tranzitul, Republica Moldova poate deţine persoana
condamnată pe o perioadă strict necesară tranzitării teritoriului său. Deţinerea este
asigurată de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
(2) Republicii Moldova, ca stat solicitat să acorde tranzitul, i se poate cere asigurarea
că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, cu excepţia aplicării alin.(1),
nici supusă vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de
tranzit pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de
condamnare.
Articolul 107. Temeiuri pentru refuzul autorizării tranzitului
Republica Moldova poate refuza să acorde tranzitul:
a) dacă persoana condamnată este cetăţean al ei ori este domiciliată permanent pe
teritoriul său, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în teritoriul ei;
b) dacă infracţiunea care a servit obiectul condamnării nu constituie infracţiune
conform legislaţiei sale.
Capitolul VI
Recunoaşterea hotărărilor penale ale instanţelor
judecătoreşti străine
Secţiunea 1. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor
penale străine
Articolul 108. Dispoziţii generale
(1) Hotărîrile penale străine rămase definitive pot fi executate în Republica Moldova în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală şi de prezenta secţiune.
(2) Prevederile menţionate la alin.(1) nu se aplică procedurii transferului persoanelor
condamnate reglementate de Codul de procedură penală, partea specială titlul III capitolul
IX secţiunea a 3-a, şi de prezenta lege, capitolul V.
Articolul 109. Condiţii speciale de admisibilitate
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, executarea unei hotărîri străine are loc la cererea
de recunoaştere şi executare formulată de autorităţile competente ale statului de
condamnare.
(2) Cererea de recunoaştere şi executare este admisibilă atunci cînd, pe lîngă condiţiile
generale stabilite în Codul de procedură penală la art.558 alin.(2), sînt întrunite
următoarele condiţii speciale:
a) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova ori este domiciliată
permanent pe teritoriul acesteia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în
teritoriul ei;
b) în privinţa faptei pentru care a fost pronunţată sentinţa de condamnare nu este
pornită urmărire penală în Republica Moldova;
c) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza reintegrarea socială a
persoanei condamnate;
d) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza repararea pagubei
provocate prin infracţiune;
e) durata pedepsei sau a măsurilor de siguranţă dispuse prin hotărîre este mai mare de
un an.
(3) Hotărîrea străină, de asemenea, poate fi executată dacă persoana condamnată
ispăşeşte pe teritoriul Republicii Moldova o pedeapsă pentru o altă infracţiune decît cea
stabilită prin sentinţa a cărei executare a fost cerută.
(4) Executarea unei hotărîri străine prin care a fost dispusă o pedeapsă sau o măsură de
siguranţă este posibilă şi atunci cînd autorităţile Republicii Moldova refuză extrădarea
persoanei condamnate, chiar dacă nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alin.(2) lit.c)-
e).
Articolul 110. Limitele executării
(1) Executarea hotărîrii străine se limitează la:
a) executarea unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranţă
privative de libertate;
b) executarea unei amenzi dacă pe teritoriul Republicii Moldova există bunuri
suficiente pentru a se garanta în întregime sau parţial această executare;
c) executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale;
d) executarea decăderilor din drepturi aşa cum sînt definite în Convenţia europeană
privind valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la Haga din 28 mai 1970.
(2) Republica Moldova poate refuza executarea în cazul în care:
a) consideră că sancţiunea a fost pronunţată în privinţa unei infracţiuni de natură
fiscală sau religioasă;
b) sancţiunea a fost pronunţată pentru o faptă care, potrivit legislaţiei Republicii
Moldova, ar fi de competenţa exclusivă a unei autorităţi administrative;
c) hotărîrea străină a fost pronunţată de autorităţile statului solicitant la o dată cînd
acţiunea penală în privinţa infracţiunii a cărei săvîrşire a fost sancţionată ar fi fost
prescrisă potrivit legislaţiei Republicii Moldova;
d) hotărîrea a fost emisă in absentia, persoana condamnată neavînd posibilitatea să
exercite o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti;
e) hotărîrea străină este emisă sub forma unei ordonanţe penale, după cum este definită
prin Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la
Haga din 28 mai 1970.
(3) Pedeapsa complementară pronunţată prin hotărîre străină se execută în măsura în
care este prevăzută de legislaţia Republicii Moldova şi nu a fost executată în statul de
condamnare.
Articolul 111. Procedura de recunoaştere
(1) Cererea de recunoaştere a hotărîrii străine a cărei executare se solicită se transmite
Ministerului Justiţiei. În cerere se indică tratatul internaţional în al cărui temei se solicită
executarea.
(2) Cererea de recunoaştere este însoţită de o copie autentică de pe hotărîre şi, dacă
este prevăzut de tratatul internaţional aplicabil, de o declaraţie prin care persoana
condamnată îşi exprimă consimţămîntul, precum şi de o informaţie privind durata
arestului preventiv sau a părţii de pedeapsă executate pînă la data prezentării cererii.
(3) Ministerul Justiţiei, prin subdiviziunea sa specializată, va efectua verificarea
corespunderii cererii de recunoaştere a executării şi actelor anexate cu dispoziţiile
tratatelor internaţionale, potrivit Codului de procedură penală art.559 alin.(1), după care o
va transmite instanţei judecătoreşti competente sau o va remite Procuraturii Generale
potrivit competenţei.
Articolul 112. Consecinţele executării
 (1) Executarea unei hotărîri penale străine are loc în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova.
(2) Hotărîrile străine recunoscute şi admise spre executare pe teritoriul Republicii
Moldova au aceleaşi efecte juridice ca şi hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti
naţionale.
(3) Doar statul străin care solicită executarea hotărîrii proprii poate decide în privinţa
declanşării unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărîri.
(4) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atît de Republica Moldova, cît şi de statul
străin.
(5) Statul străin va informa Republica Moldova despre intervenţia oricărei cauze,
prevăzute la alin.(3) şi (4), care ar determina schimbarea sau încetarea executării.
(6) Începutul executării pedepsei în Republica Moldova are ca efect renunţarea statului
străin la această executare pe teritoriul propriu, cu excepţia cazului cînd persoana
condamnată se eschivează de la executarea pedepsei, situaţie în care statul străin
redobîndeşte dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul străin redobîndeşte
dreptul la executare din data cînd este informat asupra neexecutării totale sau parţiale a
acestei pedepse.
Articolul 113. Destinaţia amenzilor şi obiectelor
sechestrate
(1) Executarea pedepsei amenzii se face în monedă naţională. Determinarea
echivalentului în monedă naţională al amenzii în valută străină se efectuează cu aplicarea
cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data plăţii amenzii.
[Art.113 al.(1) în redacţia LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(2) Sumele de bani rezultate din executarea amenzilor aplicate prin hotărîri străine de
condamnare se varsă la bugetul de stat al Republicii Moldova.
(3) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevăzute la alin.(2) pot fi
predate acestuia dacă în circumstanţe similare sumele de bani obţinute din executarea
amenzilor aplicate prin hotărîri pronunţate în Republica Moldova vor fi remise acesteia.
(4) Obiectele confiscate în temeiul unei hotărîri străine revin Republicii Moldova, dar
la cererea statului de condamnare ele pot fi predate dacă prezintă un interes deosebit
pentru acel stat şi există garanţia reciprocităţii.
(5) Dispoziţiile alin.(2)-(4) se aplică în modul corespunzător în caz de solicitare a
executării unei hotărîri emise de instanţa judecătorească a Republicii Moldova într-un stat
străin.
Secţiunea a 2-a. Executarea hotărîrilor penale naţionale
în străinătate
Articolul 114. Condiţiile delegării executării
(1) Solicitarea executării în străinătate a unei hotărîri penale emise de instanţa
judecătorească a Republicii Moldova poate avea loc în cazul existenţei uneia din
următoarele condiţii:
a) persoana condamnată este cetăţean al statului solicitat ori are domiciliu permanent
pe teritoriul acestuia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere pe teritoriul
lui;
b) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu permanent
pe teritoriul statului solicitat;
 c) persoana condamnată are şi cetăţenia statului solicitat;
d) extrădarea persoanei condamnate în Republica Moldova în vederea executării
pedepsei nu este admisă potrivit legislaţiei statului solicitat;
e) există temeiuri a considera că executarea hotărîrii în statul solicitat poate favoriza
reintegrarea socială a persoanei condamnate;
f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an;
g) persoana condamnată îşi dă consimţămîntul după ce a fost informată în privinţa
consecinţelor executării în străinătate.
(2) De asemenea, executarea poate fi solicitată dacă:
a) persoana condamnată execută în statul străin pedeapsă privativă de libertate stabilită
pentru o altă faptă decît cea pentru care a fost condamnată în Republica Moldova;
b) persoanei condamnate i s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării.
(3) Executarea în statul străin se solicită cu condiţia neagravării în acel stat a pedepsei
aplicate prin hotărîre pronunţată în Republica Moldova.
Articolul 115. Procedura executării hotărîrilor penale
naţionale în străinătate
(1) Cererea de încuviinţare a executării pe teritoriul statului străin este formulată de
organul responsabil pentru executare din oficiu sau la cererea procurorului competent sau
a persoanei condamnate dacă sînt îndeplinite condiţiile art.114.
(2) Cererea de încuviinţare a executării, însoţită de actele indicate la art.111 alin.(2), se
înaintează autorităţilor străine prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii
Moldova.
(3) Dacă este necesar consimţămîntul persoanei condamnate, deţinute în Republica
Moldova, Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul administraţiei
penitenciare, certifică voinţa exprimată a persoanei condamnate, care urmează a fi făcută
de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta. În
cazul în care persoana condamnată se află în străinătate, consimţămîntul poate fi certificat
de către un funcţionar consular al Republicii Moldova sau prin orice altă modalitate
prevăzută de legislaţia statului în care este deţinută.
(4) În cazul în care persoana condamnată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi nu
a formulat ea însăşi cererea, organul care va înainta cererea de încuviinţare a executării
potrivit alin.(1) notifică persoanei condamnate faptul formulării cererii. Lipsa unui
răspuns din partea persoanei condamnate echivalează cu consimţămîntul la formularea
cererii.
Articolul 116. Consecinţele formulării cererii de
încuviinţare a executării
(1) Acceptarea de către statul străin a cererii de încuviinţare a executării are ca efect
renunţul Republicii Moldova de a executa hotărîrea pe teritoriul său.
(2) Republica Moldova poate redobîndi dreptul la executarea hotărîrii în cazul în care
persoana condamnată se sustrage de la executare.
(3) Prevederile art.112 alin.(3)-(6) se aplică în modul corespunzător.
Capitolul VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 117
(1) Prezenta lege se aplică exclusiv pe teritoriul controlat de Republica Moldova.
 (2) Prezenta lege intră în vigoare după 30 de zile de la data publicării.
(3) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra rapoartelor care au apărut pînă la
intrarea ei în vigoare.
(4) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală şi aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.371-XVI. Chişinău, 1 decembrie 2006.