Jocuri statice în informație completă

1. “Tragedia” bunurilor comune (publice)

Acest joc a fost propus pentru prima dată de David Hume (1739) care şi-a pus problema
modului în care reacţionează oamenii în privinţa unor bunuri care aparţin comunităţii (bunuri
comune sau bunuri publice). Vom presupune că într-un sat sunt n crescători de oi care au la
dispoziţie pentru creşterea lor o păşune comunală. Fie xi numărul de oi pe care le deţine fiecare
crescător (jucător). Atunci X = in=1 xi va fi numărul total de oi din sat. Costul unei oi – care
va include cheltuielile pentru cumpărarea şi creşterea sa – îl vom nota cu c , care este
independent de numărul de oi deţinute de fiecare dintre ei (acesta poate fi privit şi ca un cost
marginal, egal pentru toţi jucătorii).

Cum preţul unei oi se va stabili pe piaţa liberă, el va depinde de numărul total de oi

existente şi fie acest preţ V (X). Pentru creşterea unei oi este necesară o anumită cantitate de
iarbă, iar cantitatea totală de iarbă este limitată de dimensiunea păşunii, şi în acest caz există un
număr maxim de oi ce poate fi crescut pe acea păşune, Xmax.

V (X )  0 dacă X  X max
În acest caz :
V (X ) = 0 daca X  X max

(Cu alte cuvinte, atâta timp cât sunt suficient de puţine oi, ele se pot dezvolta în voie, dar în
momentul în care sunt prea multe X > Xmax atunci nu mai există suficientă mâncare pentru nici
una şi nu mai pot supravieţui). În mod formal, aceasta se poate exprima astfel:

V (X )  0 ş (X )  0 pentru X  X max (* )
' ''
V

Primăvara fiecare crescător va alege numărul de oi pe care îl va creşte ( Să presupunem

că acest număr este perfect divizibil pentru uşurinţa calculelor ) . Atunci spaţiul strategiilor ar
putea fi obţinut ca numărul de oi ce va fi ales , evident un număr pozitiv între
0 si   xi  [ 0, ) .

(Cum însă fiecare ştie care este Xmax, numărul maxim de oi ce este suportat de păşune,
xi  [ 0, x max ) în realitate. Funcţia de câştig a jucătorului i va fi dată de preţul ce îl poate
obţine din vinderea oilor minus costul creşterii acestora: U i (xi ) = xi V ( xi ) − c xi .
 V (X )

Xmax X

Atunci pentru a obţine echilibrul Nash al acestui joc ( xi astfel încât fiecare jucător să
obţină utilitatea maxim posibilă) va trebui să rezolve problema : max ui xi , x−i* (* * ) pentru ( )
xi[ 0 , X max )
fiecare jucător i. Condiţiile de ordin I vor conduce la relaţia :

( ) ( )
V xi , x −i* + xi V ' xi , x −i* − c = 0 (i = 1, n) (* * * )

de unde rezultă x i* . Adunând pentru toţi jucătorii relaţia (* * * ) obţinem:

nV (X * ) + X * V ' (X * ) − nc = 0  X * =  x*i 
 n 
 i =1 

sau echivalent: V (X * ) + X V (X ) − c = 0
* ' *
(a ) .
n

Relaţia ne dă optimul individual în condiţiile jocului descris anterior . În contrast cu

acesta să calculăm optimul social, adică optimul la nivelul întregii colectivităţi . Pentru aceasta
va trebui să rezolvăm problema :

max XV ( X ) - Xc .
0 X  )

( )
Condiţia de ordin I pentru aceasta conduce la soluţia : V X * * + X * * V ' X * * − c = 0 (b) cu ( ) X**
soluţia acestei ecuaţii. Comparând a) cu b) se observă că X *  X * * .

Să presupunem că nu este aşa . Atunci X *  X * * iar V (X * )  V (X * * ) deoarece V '  0 . În plus ,

0  V ' (X * )  V ' (X * * ) deoarece şi V ' '  0 .

*
De aici rezultă că X  X * * adică partea stângă din a) este
n
strict mai mare decât partea stângă din b) ceea ce este imposibil, ambele fiind egale cu zero. Deci
presupunerea făcută este falsă şi X *  X * * .

În cazul acestui joc observăm că jucătorii nu vor alege strategia care să conducă la
optimul social , adică situaţia optimă pentru comunitate . Ei vor fi tentaţi să crească mai multe
animale decât nivelul optim, în acest fel reducându-se şi bunăstarea lor .

2. Să se determine toate echilibrele Nash (în strategii pure şi în strategii mixte) asociate
jocului sub forma normală descris în figura de mai jos:

J2
S M D
S 0,0 4,5 5,4
J1 M 5,4 0,0 4,5
J 4,5 5,4 0,0

Echilibru in strategii pure: algoritmul celui mai bun răspuns

Pp. că J1 crede că J2 alege S => max{0,5,4}=5

Pp. că J1 crede că J2 alege M => max{4,0,5}=5
Pp. că J1 crede că J2 alege D => max{5,4,0}=5 => jocul nu admite echilibru în strategii pure
Pp. că J2 crede că J1 alege S => max{0,4,5}=5
Pp. că J2 crede că J1 alege M => max{5,0,4}=5
Pp. că J2 crede că J1 alege J => max{4,5,0}=5

Strategii mixte:
J2
p1 p2 1-p1-p2
S M D
q1 S 0,0 4,5 5,4
J1 q2 M 5,4 0,0 4,5
1-q1-q2 J 4,5 5,4 0,0

Pp. că J1 crede că J2 alege S cu p1

Pp. că J1 crede că J2 alege M cu p2 p1+p2+1-p1-p2=1
Pp. că J1 crede că J2 alege D cu 1-p1- p2
Pp. că J2 crede că J1 alege S cu q1
Pp. că J2 crede că J1 alege M cu q2 q1+q2+1-q1-q2=1
Pp. că J2 crede că J1 alege J cu 1-q1- q2
Loteriile:

L1: 0 4 5 => E(L1)=4p2+5-5p1-5p2 => E(L1)=5-5p1-p2;

p1 p2 1-p1-p2 L1=loteria cu care se confruntă jucătorul 1 când alege S

L2: 5 0 4 => E(L2)=5p1+4-4p1-4p2 => E(L2)=4+p1-4p2;

p1 p2 1-p1-p2 L2=loteria cu care se confruntă jucătorul 1 când alege M

L3: 4 5 0 => E(L3)=4p1+5p2;

p1 p2 1-p1-p2 L3=loteria cu care se confruntă jucătorul 1 când alege J

La optim: E(L1)=E(L2)=E(L3)
Din E(L1)=E(L2) => 5-5p1-p2=4+p1-4p2 => p2=2p1-1/3
Din E(L1)=E(L3) și înlocuind p2=2p1-1/3 => 5-5p1-2p1+1/3 = 4p1+10p1-5/3 => p1=1/3
p1=1/3 => p2=2*1/3-1/3=1/3 => 1-p1-p2=1/3

L4: 0 4 5 => E(L4)=4q2+5-5q1-5q2 => E(L4)=4q2+5(1-q1-q2);

q1 q2 1-q1-q2 L4=loteria cu care se confruntă jucătorul 2 când alege S

L5: 5 0 4 => E(L5)=5q1+4-4q1-4q2 => E(L5)=4+q1-4q2;

q1 q2 1-q1-q2 L5=loteria cu care se confruntă jucătorul 2 când alege M

L6: 4 5 0 => E(L6)=4q1+5q2;

q1 q2 1-q1-q2 L6=loteria cu care se confruntă jucătorul 2 când alege D

La optim: E(L4)=E(L5)=E(L6)
Din E(L4)=E(L5) => 5-5q1-q2=4+q1-4q2 => q2=2q1-1/3
Din E(L4)=E(L5) și înlocuind q2=2q1-1/3 => 5-5q1-2q1+1/3 = 4q1+10q1-5/3 => q1=1/3
q1=1/3 => q2=2*1/3-1/3=1/3 => 1-q1-q2=1/3

1 1 1 1 1 1
Echilibrul: {(3 , 3 , 3) , (3 , 3 , 3)}
 Aplicații propuse

Aplicația 1. Să se determine toate echilibrele Nash (în strategii pure și în strategii mixte)
asociate jocului sub forma normală descris mai jos.
J2
X Y Z
A 3, 0 2, 1 2, 2
J1
B 2, 4 1, 2 3, 3
C 1, 1 1, 2 4, 0

Aplicația 2. Determinaţi toate echilibrele Nash (în strategii pure și în strategii mixte) ale jocului
sub formă normală descris prin următoarea matrice a câştigurilor :
J2
A C
X 5,7 1,3
J1 Z 3,3 3,5

Aplicația 3. Pe piaţa unui produs omogen există două firme care îl pot produce. Fie q1 şi q2
cantităţile din bun produse de firma 1, respectiv de firma 2. Funcţia inversă de cerere pentru
produs este:
a − Q , pentru Q  a
p( Q ) =  , cu a > 0.
0 pentru Q  a
p reprezintă preţul bunului, iar Q = q1 + q2 este cantitatea totală de bun oferită pe piaţă.
Costul total al producerii cantităţii qi de produs de către firma i este Ci ( qi ) = c  qi + Ci , unde c

reprezintă costul marginal (consum pentru ambele firme) iar C i costul fix. Pentru a=12, C1=1,

C2=2, c=3 se cere:

a). Determinați echilibrul jocului dacă firmele se află în concurență de tip Cournot. Care sunt
profiturile celor două firme?
b). Determinați echilibrul jocului dacă firmele formează un cartel. Care sunt profiturile celor două
firme?
c). Analizați care dintre situațiile anterioare este mai avantajoasă pentru consumator și care pentru
firme.
 Jocuri dinamice în informație completă

1. Investiția strategică și duopolul

Pe piața unui bun există două firme producătoare și amândouă au același cost mediu c . Prima
firmă poate cumpăra o nouă tehnologie la un preț f ce i-ar reduce costul mediu la c1 . Firma 2
alege nivelul output-ului simultan cu prima firmă, dar după ce vede dacă aceasta achiziţionează
sau nu noua tehnologie. Funcţia de cerere inversă pe piaţă este p(q1 , q 2 ) = a − q1 − q 2 , unde

q1 , q 2 reprezintă cantităţile produse de cele două firme, iar a este un parametru pozitiv.

Se cere:
a) Determinați echilibrul acestui joc;
b) Analizați în ce condiții prima firmă achiziționează tehnologia.

Rezolvare
a) Competiția pe piață este de tip Cournot, deoarece firma 2 alege cantitatea pe care o
produce simultan cu firma 1. Vom avea de analizat două situații diferite: dacă firma 1
investește și, a doua situație, dacă firma 1 nu investește.

Cazul I: dacă firma 1 investește

Funcțiile de profit ale celor două firme sunt:
u1 (q1 , q2 ) = (a − c1 − q1 − q2 )q1 − f - pentru prima firmă

și:
u 2 (q1 , q 2 ) = (a − c − q1 − q 2 )q 2

Problema de maximizare a primei firme este:

max u1 (q1 , q 2 ) = (a − c1 − q1 − q 2 )q1 − f
q1

Din condiția de ordinul I obținem funcția de reacție:

a − c1 q 2
q1 = −
2 2
Problema de maximizare pentru cea de-a doua firmă este:
max u1 (q1 , q 2 ) = (a − c − q1 − q 2 )q 2
q2
Funcția de reacție a acesteia este:
a − c q1
q2 = −
2 2
Deoarece firmele stabilesc simultan cantitatea produsă, echilibrul jocului se obține ca
a − 2c1 + c
fiind soluția sistemului format din cele două funcții de reacție: q1* = și
3
a − 2c + c1
q 2* = .
3

(a − 2c1 + c )2
Profiturile celor două firme sunt: u1* (q1 , q 2 ) = − f și
9
(a − 2c + c1 )2
u 2* (q1 , q 2 ) = .
9

Cazul al II-lea: dacă firma 1 nu investește

În această situație avem de-a face cu un duopol Cournot cu costuri egale. Este suficient să
a−c a−c
considerăm c = c1 în soluția primului caz și determinăm echilibrul: q1* = și q 2* = ,
3 3
2 2
(𝑎−𝑐) (𝑎−𝑐)
iar 𝑢1∗ (𝑞1 , 𝑞2 ) = și 𝑢2∗ (𝑞1 , 𝑞2 ) = .
9 9
b) Firma 1 investește în noua tehnologie doar dacă profitul obținut în acest caz este mai
mare:
(𝑎−2𝑐1 +𝑐)2 (𝑎−𝑐)2 (𝑎−2𝑐1 +𝑐)2 (𝑎−𝑐)2
−𝑓 ≥ . Adică: 𝑓 < −
9 9 9 9

2. Alegerea destinaţiei.
Doi prieteni, Victor şi Alina trebuie să se decidă unde să meargă în vacanţă. Ei au 3
opţiuni: la Mamaia (M), la Poiana Braşov, (B) sau la Tulcea (T) dar nu ajung la o înţelegere.
Pentru a lua decizia ei stabilesc următorul mecanism: Alina alege una din cele 3 locaţii. Apoi,
observând alegerea ei, Victor alege un alt loc. În final vor merge în locul care nu a fost ales de
nici unul dintre ei. (În esenţă cei doi elimină din variante pe cea pe care o doresc cel mai puţin şi
vor rămâne în final cu una dintre variante.) Vom presupune că preferinţele lor sunt divergente,
respectiv Alina preferă Mamaia în locul Poienii Braşov şi Poiana Braşov în locul Tulcei, iar
pentru Victor ordinea preferinţelor este Tulcea, Poiana Braşov şi pe ultimul loc este Mamaia.
Ţinând cont de faptul că fiecare jucător obţine un câştig egal cu 3 pentru locul favorit, 2 pentru al
doilea preferat şi doar 1 pentru cel de-al treilea şi că ei vor să plece împreună în vacanţă.

Se cere:

a) Scrieţi forma extinsă pentru jocul destinaţiei şi respectiv forma normală a acestuia.
b) Determinaţi echilibrul perfect în subjoc.
c) Determinaţi echilibrul Nash pentru forma normală a jocului.
Rezolvare

a) forma extinsă a jocului este descrisă în Figura 1.

M T

T M T M
B B

1 2 1 3 2 3

3 2 3 1 2 1
Figura 1

Forma normală asociată jocului este o matrice de dimensiune (3 x 8), în care Alina are la
dispoziţie trei strategii (M,B,T), iar Victor are la dispoziţie 8 strategii ((BMM), (BTM), (BMB),
(BTB), (TMM), (TTM), (TMB), (TTB), unde, de exemplu, strategia (BTB) poate fi interpretată
astfel: dacă Victor vede că Alina a ales destinaţia M el va alege B (şi vor merge în T), dacă Alina
alege B Victor va alege T, iar dacă Alina alege T atunci Victor va alege B.

Matricea câştigurilor este reprezentată în Tabelul următor.

 Victor

(BMM) (BTM) (BMB) (BTB) (TMM) (TTM) (TMB) (TTB)

M 1,3 1,3 1,3 1,3 2,2 2,2 2,2 2,2

Alina
B 1,3 3,1 1,3 3,1 1,3 3,1 1,3 3,1

T 2,2 2,2 3,1 3,1 2,2 2,2 3,1 3,1

b) Aplicând algoritmul inducţiei recursive pentru jocul dinamic descris în figura 1 vom
obţine soluţia din Figura 2, respectiv (T,M).

M T
B

T M T M
B B

1 2 1 3 2 3

3 2 3 1 2 1
Figura 2

Raţionamentul făcut de fiecare este următorul: dacă Alina alege M atunci Victor va alege
B (pentru a merge în T, şi a avea câştigul maxim, 3), dacă Alina alege B atunci Victor va alege
M (pentru a merge în T, şi a avea câştigul maxim, 3), iar dacă Alina alege T atunci Victor va
alege M (pentru a avea pierderea cea mai mică).
 În concluzie, fiecare va refuza destinaţia preferată a celuilalt, iar decizia finală este aceea
de a merge în destinaţia ce aduce satisfacţie medie fiecăruia, cu câştiguri de 2 unităţi de
satisfacţie pentru fiecare.

Pentru jocul sub formă normală, aplicând algoritmul celui mai bun răspuns, vom obţine
aceeaşi soluţie, respectiv (T,M). (vezi Tabelul care urmează)

Victor

(BMM) (BTM) (BMB) (BTB) (TMM) (TTM) (TMB) (TTB)

M 1,3 1,3 1,3 1,3 2,2 2,2 2,2 2,2

Alina
B 1,3 3,1 1,3 3,1 1,3 3,1 1,3 3,1

T 2,2 2,2 3,1 3,1 2,2 2,2 3,1 3,1

Aplicația 3. În al doilea tur al alegerilor un candidat (dintr-un partid de dreapta)

concurează cu un opozant (dintr-un partid de stânga). Ei trebuie să aleagă secvenţial o platformă
politică, de stânga sau de dreapta, iar candidatul de dreapta alege primul. Dacă amândoi aleg
aceeaşi variantă, candidatul de dreapta câştigă. Altfel, opozantul său câştigă. Se consideră că
valoarea în cazul câştigului este 10 şi valoarea în cazul în care îşi compromit viziunea politică
(alegând o platformă la care nu activează) este -5.
Se cere:
a) Descrieţi jocul dinamic;
b) Determinaţi echilibrul jocului dinamic în informaţie completă.

Rezolvare
a) Pentru a descrie jocul dinamic (sau a prezenta forma extinsă a acestuia) trebuie
precizate următoarele elementele:
(i) Jucătorii - candidatul din partidul de dreapta şi opozantul său din partidul
de stânga;
(ii) Deciziile jucătorilor: alegerea platformei de stânga sau de dreapta;
 (iii) Ordinea în care se iau deciziile: candidatul de dreapta decide primul între
platforma politică “de stânga” sau “de dreapta”, iar apoi alege opozantul
său;
(iv) Câştigurile: se regăsesc în dreptul nodurilor terminale vectorii cu
câștigurile ambilor jucători.

Candidat de dreapta

de stânga de dreapta

opozantul opozantul

de stânga de dreapta de stânga de dreapta

5  − 5 0  10 
       
0  5  10   − 5

b) Pentru determinarea strategiei de echilibru a jocului, aplicăm algoritmul inducţiei

recursive (backward induction), adică analizăm jocul începând cu ultima etapă (cea în
care opozantul decide).
Jucătorii fiind raţionali ei vor alege acele decizii ce le asigură maximizarea câştigului.
Dacă opozantul consideră că jucătorul de dreapta va alege platforma politică de stânga, atunci
poate alege între platforma politică de stânga şi cea de dreapta: max0,5 = 5 , îngroşând arcul
corespunzător. Dacă jucătorul 2 consideră că jucătorul 1 alege platforma politică de dreapta,
atunci poate alege între cea de stânga şi cea de dreapta: max10,−5 = 10 , îngroşând arcul
corespunzător.
Candidatul de dreapta, ştiind ce alegere va face opozantul său, poate alege între platforma
politică de stânga şi cea de dreapta, astfel încât să îşi maximizeze câştigul: max− 5,0 = 0 .
Calea îngroşată de la primul nod până la final constituie echilibrul jocului, adică primul
jucător alege partidul de dreapta, iar cel de-al doilea de stânga.