MEDIUL PĂDURILOR

ECUATORIALE
Localizare:
Pădurile ecuatoriale se întind pe ambele părți ale Ecuatorului (0-5 latitudine). În America de Sud
acestea ocupă bazinul Amazonului(selva), Podișul Guyanelor, nordul Podișului Brazilian; în
Africa-bazinul fluviului Congo, litoralul Golfului Guineei, estul insulei Madagascar; în Asia de
Sud-Est-Indonezia, Filipine, Malaysia.

Caracteristicile factorilor de mediu: (procesele exogene, relieful,

condițiile climatice, regimul hidrologic al râurilor)
Dintre componentele acestui tip de mediu, rolul principal îi revine climei, care se caracterizează
printr-un singur anotimp, cu valori termice pozitive de 25-28 grade C, umiditatea aerului de
peste 85%, cantitatea anuală de precipitații de 2000-3000 mm.

Debitele râurilor sunt mari pe tot parcursul anului. În condiții de căldură si umezeală sporită,
procesele exogene se manifestă prin dezagregarea intensivă și alterarea chimică a rocilor, ceea
ce a determinat formare aunei scoarțe groase de alterare (100-150m) bogate în oxizi de fier.
Vegetația:
Căldura şi umezeala sporite au favorizat dezvoltarea elementului definitoriu al acestui tip de
mediu – vegetaţia luxuriantă și abundenţa de specii (peste 100.000). Unii arbori şi arbuşti din
pădurile ecuatoriale (arborele de cauciuc, arborele de cacao, nucul brazilian, cocotierul,
palmierul de vin, palmierul de ulei, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cafea, arborele
de mango, arborele de chinină, arborele de scorţişoară, bambusul, mahonul etc.) au o
importanţă economică semnificativă. Pe trunchiurile arborilor se încolăcesc liane și alte plante
epifite (fixate pe arbori), printre care și binecunoscutele orhidee. În zona litorală cresc păduri de
mangrove (arbori cu rădăcini aeriene laterale), care înfruntă valurile și mareele, constituind un
exemplu de adaptare la mediul de litoral inundabil. Componenta biotică este deosebit de
bogată atît în specii, cît şi în populaţii. Pădurile ecuatoriale cuprind pe verticală cinci etaje:
arbori înalţi (40-50 m), medii (25-38 m), mici (18 m), pitici (6-10 m) şi înveliş ierbos. Plantele
cresc pe tot parcursul anului, iar frunzele lor cad treptat.
Lumea animală:
Fauna este reprezentată, în special, de animale adaptate la viaţa arboricolă: maimuţe de talie
mică (pavianul, babuinul) şi de talie mare (cimpanzeul, gorila, urangutanul). La periferiile
pădurilor vieţuiesc jaguarul, puma, furnicarul etc., care au gheare bine dezvoltate și cozi lungi,
pentru a le ajuta la căţărat. În acest mediu se întîlnesc şi mamifere adaptate la zbor (veveriţa
zburătoare, cîinele zburător) (explicați aceste adaptări). Bogată este şi lumea reptilelor (pitonul,
boa, anaconda). Extrem de numeroase sînt speciile de păsări cu un penaj viu colorat (papagalii,
colibri), precum și speciile de insecte, inclusiv de dimensiuni mari (păianjenul uriaş, termitele,
musca țețe etc.).

Solurile:
Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soiuri vulcanice la nisipuri, deși jumate din totalul zonei
ecuatoriale este compusă din soluri roșii. Clima caldă și precipitațiile copioase în zonele
ecuatoriale umede duce la o puternică acțiune a climei asupra solurilor. Solurile roșii sunt foarte
sarace în minerale, deși siliciul, aluminiul și fierul devin concentrate pentru că în mare parte nu
sunt dizolvate de apă și ploaie. Solurile de lut, deși sărace în minerale, conțin destul de multă
apă și pădurea ecuatorială a evoluat astfel încât să se folosească de acest avantaj. Solurile
podozolice, care pot fi foarte răspândite local, cum ar fi în bazinul Rio Negro din Amazon, conțin
predominant sulf.
Importanța:
Acum este acceptat de oamenii de știință că pădurile ecuatoriale sunt de o valoare mai mare ca
resursele susținute pe o perioadă de timp când sunt lăsate intacte decât când sunt convertite la
pășuni sau alte habitate simplificate. Pădurile ecuatoriale administrate pot astfel să furnizeze
cantități uriașe de lemn valoros și să stabilizeze clima locală.
Pentru că pădurile ecuatoriale conțin cea mai mare diversitate de plante și animale de pe
pământ, ele pot reprezenta o sursă de producere a medicamentelor, mâncării și alte produse.
De exemplu, substanțele medicinale deja descoperite în pădurile ecuatoriale cum ar fi
diosgenina-un agent activ în pilulele contraceptive, reserpina pentru problemele cardiace și
curara folosită la operațiile de inimă și de plămâni. Doar un procent foarte mic al plantelor din
pădurea ecuatorială au fost evaluate până acum ca având valoare potențială chimică.

Probleme ecologice: (defrișările)

Cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafața originală a padurii a
fost distrusă și lucrurile sunt pe cale să se înrăutățească dacă rata actuală de deforestare nu
este încetinită. În fiecare minut 26 hectare de pădure sunt pierdute. Acest lucru este catastrofic
nu mai din pricina faptului că multe specii de animale își au habitatul în pădure ci și deoarece
pădurile joacă un rol important în reglarea climei planetei. Odată pământul era acoperit în
majoritate de pădure dar odată cu creșterea populației umane acestea au trebuit să fie tăiate.