Sunteți pe pagina 1din 12

A DOUA ŞANSĂ

Program pentru ora tinerilor

Departamentul Tineret
1

A doua şansă

E ştiut că oameni, din ţările sărace, încearcă să aducă pe lume copii pe teritoriul unor ţări
dezvoltate, pentru că legislaţia unor astfel de ţări, conferă drept de rezidenţă acestor copii.
Este limpede că nici un părinte din occident nu-şi doreşte să nască un copil şi să obţină pentru
acesta drept de cetăţenie într-o ţară săracă. Totuşi , părinţii noştri au ales să ne nască aici, pe o
planetă decăzută, înrobită, datoare şi mutilată.
Sunt vinovaţi părinţii noştri pentru asta? E vina noastră pentru că lanţurile robiei au
adunat verigă cu verigă prin secole şi s-au întins până la noi?
Cine să dea socoteală pentru arestul nostru?…va recunoaşte vreodată vinovatul?
Poate că da, dar nu verdictul lui e important, ci situaţia mea.
Mă întreb : Naşterea mea în robie presupune condamnarea ca destin, fără speranţă de
schimbare?
Judecând după gravitatea alegerii noastre iniţiale, dar si după deciziile de subscriere la
convenţiile păcatului, este clar că robia rămâne meritul nostru. Dar, economia situaţiei umane
se modifică radical prin contribuţia Sacrificiului de pe Golgota. Prin sângele Său, Hristos ne-a
absolvit de condiţia noastră, de condamnare. Aşa se face că fiecare om născut pe planetă, deşi
se naşte pentru prima oară, trăieşte o a doua şansă. Ceea ce noi trăim, este o ocazie. Acest dar
are un scop precis: trăim pentru a ne pregăti în vederea veşniciei. Nu avem altă chemare decât
chemarea la viaţă.
Nu-i aşa că ar fi lipsit de înţelepciune dacă am rata această şansă? Şi totuşi, cât de
puţini aleg să facă apel la mântuire!? Cât de puţini decid să consume din rezerva de har oferită
cu infinită generozitate, ca un capital la dispoziţia tuturor.
Doar orgolioşii nu preţuiesc iertarea. Doar împietriţii refuză dragostea mântuitoare.
Doar Iuda Iscarioteanul alege mai bine sinuciderea decât lacrimile căinţei şi iertarea. Doar cei
care se cred infailibili consideră darul iertării divine ca pe ceva străin de viaţa lor. Istoria
abundă de temniţe în care au sfârşit oameni ce au refuzat graţierea. Pentru că de cele mai
multe ori graţierea a venit însoţită de condiţii; primeai iertarea dacă trădai sau renegai pe
cineva; iertarea venea doar dacă mituiai vreun tribunal sau pur şi simplu se întâmpla ca
judecătorul să fie în toane bune. Fiecare proces omenesc şi fiecare condamnare dictată de
aceste procese poartă marca subiectivităţii. De prea multe ori preţul cerut în schimbul graţierii
era compromisul moral, imposibil de acceptat pentru cei care aveau caracter.
Spre deosebire fundamentală de instanţele pământeşti, instanţa universului acordă
iertare fără condiţii. Dumnezeu declară: chiar dacă mă iubeşti sau nu Eu te iubesc; şi dacă
îmi ceri şi dacă nu, Eu voi muri pentru păcatele tale. Fără nici un fel de onorariu Eu voi fi
Avocatul tău, voi garanta pentru tine, voi avea încredere în tine, voi uita trecutul tău şi îţi voi
acorda o şansă..
Din acest moment singura determinantă este voinţa mea; accept sau refuz oferta. Caut
argumente să rezist iubirii lui Dumnezeu sau mă las copleşit de ea? Accept recunoscător şi
profit de marele har acordat sau îi întorc spatele?!…
Cine ştie ce motivaţii tainice şi sumbre ne determină să dăm cu piciorul unui dar atât
de mare cum este Salvarea prin Jertfa Mântuitorului!
Cine ştie ce izvor otrăveşte valea gândurilor noastre şi ne ţine ferecaţi în respingerea
bunătăţii divine?
De pe marginea orizontului lumii un glas adresează chemarea: Veniţi la Mine toţi cei
trudiţi şi împovăraţi, Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre…
Auzi această chemare şi tu? Ascultă şi hotărăşte-te!
Riscul iertării
Cu multă vreme în urmă oştirile flămânde ale lui Lisimah au năvălit să cucerească ţinutul
harnicului Dromichetes. Acesta din urmă, ajutat de bravii lui oşteni, bucurându-se şi de o
cunoaştere mai bună a locurilor( era la el acasă), a câştigat bătălia. Legaţi în lanţuri şi escortaţi
de soldaţii lui Dromichetes, oştenii lui Lisimah, în frunte cu acesta, au fost luaţi prizonieri.
Dromichetes i-a condus pe prizonieri, prin mijlocul capitalei sale, spre locuinţa sa. Toată
lumea se întreba ce va fi cu prizonierii, ce are de gând comandantul cu ei? La curte nu existau
atât de multe locuri de întemniţare, potrivit cu numărul mare de prizonieri. Era limpede că a
hotărât să-i decapiteze, în piaţa din faţa palatului.
Mirarea a fost peste măsură de mare când, ajunşi în curtea palatului, Dromichetes a poruncit
gărzilor să dezlege prizonierii şi să-i conducă în sălile de mese. Miraţi peste măsură, dar
supuşi, curtenii au aşezat pe duşmani la masa îmbelşugată pregătită pentru ei. Prizonierii îşi
spuneau că , probabil, învingătorul lor a hotărât să-i decapiteze, dar că înainte de moarte le-a
mai oferit ultima hrană.
Odată aşezaţi la mese prizonierii, a început servirea hranei. Ostaşii care până acum au păzit pe
prizonieri, au primit poruncă să umple cele mai scumpe cupe şi să le ofere vrăjmaşului înfrânt.
De ce a făcut a cest lucru, viteazul şi înţeleptul Dromichetes? Nu ştim. Ştim însă că după
servirea mesei, prizonierii au fost eliberaţi, în frunte cu liderul lor, iar după acel moment, nu
s-au mai întors niciodată cu gânduri de cucerire.
O lecţie de neuitat….

Să oferi cinstire din cupele de aur duşmanului tău parcă e prea mult. Să ierţi parcă mai
e acceptabil, dar să tratezi cu prietenie şi onoare pe cel ce ţi-a dorit răul, parcă depăşeşte orice
datorie, chiar şi creştinească. Şi totuşi, din câte se pare este cea mai bună cale de a transmite
celui greşit că l-ai iertat. Nu sabia este cea care aduce convertire de rău, ci încrederea.

A birui pe cineva este o chestiune de tehnică şi de dotare. Dacă eşti bine pregătit şi dispui de
armamentul corespunzător, poţi învinge. Întrebarea este dacă aceasta e biruinţa adevărată.
De obicei istoria ne prezintă succesiunea clasică a lucrurilor; cuceritorul de astăzi va
fi la rândul lui cucerit mâine. Roata istoriei s-a tot rotit aducând alternativ biruitori şi înfrânţi.
Avem falsa impresie că armele rezolvă totul. Am cultivat în mod constant părerea că
răzbunarea pune capăt conflictelor şi instalează dreptatea, dar am greşit. Nimic nu se vindecă
prin dreptul la replică, nimic nu se câştigă prin răfuială, totul se obţine prin iertare. Acceptarea
este mult mai vindecătoare decât orice armă.
Dintre toate lucrările lui Dumnezeu, cea mai importantă pentru noi este iertarea. Nu
ne-ar folosi la nimic dacă El şi-ar demonstra sfinţenia sau dreptatea. Nu ne-ar ajuta cu nimic
nici cunoştinţa, nici exemplele sfinţilor, dacă Mântuitorul nu ar declara în dreptul nostru
„nici Eu nu te osândesc, du-te şi să nu mai păcătuieşti!”
Cel mai important eveniment pentru un suflet este momentul când iertarea e însoţită de
eliberare şi încredere.
Ce garanţii poate avea Dromichetes că iertând şi eliberând pe duşmanii lui, aceştia vor
respecta încrederea acordată? Ce garanţie poate avea Mântuitorul, când mă iartă şi mă
reabilitează? Nici una. Totuşi, El îşi asumă acest risc. Iertarea presupune un risc.
Eu sunt gata să-mi asum acest risc ?
Marele absent

Într-un moment de confuzie, el îşi trădează prietenii; îşi reneagă crezul şi se îndepărtează.
Cum era de aşteptat, a venit foarte curând înţelegerea corectă a situaţiei şi a hotărât să se
întoarcă. Dificultatea abia acum îşi conturează pretenţiile; cineva spune: ai greşit, nu mai eşti
credibil! Eşti un trădător, în tine nu se mai poate avea încredere, nu ne mai asumăm riscul
unui parteneriat cu tine.
Era tânăr, era capabil, avea foarte multă dorinţă de a munci, dar greşise. Orizontul îşi
ferecase porţile în calea lui. Simţea că totul şi-a pierdut semnificaţia. În situaţii asemănătoare,
alţi cunoscuţi de ai lui au recurs la sinucidere, dacă nu s-au îndepărtat şi mai mult. El aştepta.
În timp ce frământarea inimii lui căuta soluţii, un om , din anturajul celor pe care îi
trădase cu puţin timp în urmă, i-a întins o mână. Am curajul să fac echipă cu tine, i-a zis
acesta, vino să lucrăm împreună. Am încredere în tine, nu te mai gândi la greşeala ta, am
iertat şi am uitat. Binefăcătorul şi-a periclitat prietenia cu grupul său, a riscat acordând
încredere unui trădător, dar a considerat că merită.
De pe urma acestui gest, a rezultat un om de caracter şi de mare talent. Numele trădătorului
iertat este Ioan Marcu, iar rezultatul slujirii lui este cunoscuta Evanghelie după Marcu.
Barnaba, nu a fost o personalitate de primă linie în topul celor mai celebri ucenici. Nu s-a
remarcat nici în domeniul predicării răsunătoare, nici în domeniul literar. El este acel anonim
de mare caracter, care , conştient de slăbiciunile personale, înţelegea nevoia acordării unei noi
şanse celui care a greşit şi se căieşte. Atitudinea lui nu neagă trădarea, nici nu minimalizează
importanţa corectitudinii şi a consecvenţei. Atitudinea lui Barnaba este atitudinea
vizionarului, care depăşeşte bariera primei impresii şi superficialităţii. El vede lucrurile în
ansamblul lor, nu judecă punctual viaţa cuiva. Deşi nu se întrezărea nici un câştig din iertare,
dimpotrivă, el îşi asumă rolul celui care întinde mâna reabilitării. Din totdeauna, reabilitarea
cuiva a presupus un preţ. Cel care acordă încredere unui trădător, poate fi asociat cu acesta, îşi
poate pierde prietenii de până acum, îşi riscă poziţia socială şi cariera. Oare chiar merită să
ierti pe cei ce au greşit?
Din punct de vedere economic nu. Iertarea este o afacere falimentară, cu un ridicat
grad de risc. Tendinţa este să ocoleşti pe cei ce au trădat o dată; mai bine îi evităm… mai
bine…

Dar, dacă m-aş aşeza eu pe locul trădătorului, aş mai privi situaţia ca pe una
economică? Aş mai face calcule? Aş mai fi atât de dur în judecăţile pe care le emit?
Cât de diferit vedem lucrurile de pe poziţia celui ce are nevoie de iertare şi de
încredere! Am fi cu mult mai toleranţi şi mult mai constructivi în relaţiile noastre dacă am
porni de la premisa că toţi am greşit într-un fel sau altul.
Veacul în care trăim are o mare lipsă: BARNABA. Unde este acela ce iartă? Unde
sunt cei care uită după ce au iertat? Ce s-a întâmplat cu oamenii care aveau încredere în
ceilalţi?
Sunteţi cumva unul dintre ei?…
Campionii corigenţei

Iacov, David, Maria, Petru, Pavel,... Oameni care au trăit a doua şansă.

Iacov eşuează lamentabil încercând să fure de la fratele său. La pârâul Iaboc, prin atingerea
unei coapse, înşelătorul primeşte o nouă şansă; un alt nume, un destin special şi o nouă
direcţie de viaţă.
David, eroul întregului regat al lui Israel, pierde tocmai examenul integrităţii morale. O mână
întinsă îl reabilitează şi consemnează pentru posteritate categorisirea inimaginabil de scumpă;
„om după inima lui Dumnezeu”. Poate fi vorba de merit? Nicidecum. Se poate aduce în
discuţie vreo amendă sau de anularea unor consecinţe ale greşelii? Nici vorbă. David a fost un
naufragiat, doar graţia divină l-au reaşezat în condiţia de om.
Maria, pe marginea prăpastiei; pronunţarea osândei avusese loc în procesul ei. A fost achitată
la recursul deschis din oficiu de către Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii.
Petru, fratele de faptă a lui Iuda. Trădează, minte, înjură, se compromite total. Numai că la
răscrucea dintre Galilea şi Calea Lactee, îl aşteaptă a doua viaţă. Practic, viaţa lui Petru abia
atunci începe, când Mântuitorul pronunţă cuvintele: „mă întâlnesc cu voi în Galileea, spuneţi
ucenicilor şi lui Petru”. Ratarea fusese anulată, uitată; urma o nouă şansă, misiunea: „paşte
mieluşeii mei!”
Pavel, nici nu are nevoie să trădeze pentru că el s-a născut şi a fost educat de la început de
partea cealaltă a baricadei. El şi Dumnezeu. Cine avea să câştige? Dacă pierdea lupta,
însemna că va trebui să retracteze totul, să revizuiască trecutul, să accepte rănile abdicării de
la o direcţie greşită. Nu-i uşor. În acelaşi timp şansele de a fi convertit dintr-un duşman într-
un servitor devotat, nu sunt deloc încurajatoare. Şi totuşi... Dincolo de eroare, Ochiul divin
observă valoarea şi îi acordă o şansă.
În fond, întreaga Scriptură este o ţesătură de corigenţi. Nici unul nu a reuşit din prima. Toţi
au eşuat şi au beneficiat de Harul lui Hristos.
Nici eu, nici tu, nici ceilalţi, nu suntem premianţi dar putem fi campioni. Campion este acel ce
înţelege că are încă o şansă şi se foloseşte de ea.
Întrebări pentru concursul biblic din sală
1. Primeşte un premiu cel care găseşte în 2 minute( şi scrie pe un fluturaş de hârtie,
împărţit eventual de către organizatori), cele mai multe cazuri concrete de iertare, din
Biblie.
2. Cine a iertat o persoană dar a învăţat pe altcineva să nu ierte, referindu-se la aceeaşi
persoană?
( David iartă pe Şimei dar sfătuieşte pe Solomon să-l pedepsească)
3. Cui aparţin următoarele expresii:
 „pentru ce nu-mi ierţi păcatul?” -----(Iov 7;21)
 „ roagă-te să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale !” --------(Fapte 8;22)
 „dar pe cine iertaţi voi, îl voi ierta şi eu..” ------ (2 Cor. 2; 10)
Sugestie: puteţi premia răspunsurile corecte acum sau totalizând participările şi premiindu-
le o dată la sfârşit de trimestru.

Alte idei pentru scurte intervenţii sau meditaţii.


 Peste tot în univers funcţionează a doua şansă . Eu îmi acorda mie şi acord altora a
doua şansă?
 Fiecare început este o nouă şansă:
o Începutul unui an
o Schimbarea locuinţei sau a serviciului
o Împlinirea unei vârste
o Fiecare început de săptămână
o Fiecare dimineaţă
o Fără a practica iertarea nu putem beneficia de iertare; vezi rugăciunea Tatăl
nostru.

Sugestii generale
 Dacă spaţiul permite şi aveţi pe cineva priceput, ar fi foarte bine să pregătiţi o planşă mai
mare sau un fel de banner pe care să fie scris şi afişat genericul programului, încă de
Vineri seara. A DOUA ŞANSĂ
 Se poate organiza un fel de sondaj în comunitate, în loc de introducere, cu întrebarea: Ce
înseamnă a doua şansă? Eventual puteţi da ocazia cuiva să povestească pe scurt o
întâmplare din viaţă, când s-a bucurat de o nouă şansă.
 Pentru discuţie împarte participanţii în grupe, aşa cum stau şi distribuie bileţele cu teme
de discuţie. Multiplica foaia cu titlul teme de discuţie pentru participanţi şi taie bileţele.
Participanţii vor da răspunsul la întrebările lor în ordinea numărului de pe bilet. Acordă
pentru acest lucru 10 minute. Anunţă-i ca să ştie, să fie concişi.
 De dorit ar fi să multiplicaţi Foaia de decizie pentru fiecare participant din sală.
Implicarea participanţilor în program şi determinarea unei decizii este de fapt scopul
manifestărilor noastre în programele tineretului. Dacă participantul nu este condus la o
decizie, am vorbit degeaba. (dacă nu poţi multiplica scrie măcar pe folie, iar participanţii
să-şi noteze deciziile).
 Întrebările de la concursul cu sala vor fi mult mai eficiente şi mai clare dacă le veţi scrie
pe folie sau pe retroproiector.
 Cântările de deschidere şi închidere sunt mult mai trăite şi mobilizatoare dacă proiectaţi
textul de pe folie. Însăşi ţinta comună(textul de pe ecran) dă un plus de vigoare şi
motivaţie închinării noastre. Faceţi acest lucru, chiar dacă nu se face de obicei, chiar dacă
trebuie să vă deranjaţi să instalaţi aparatul pentru numai două cântări. Merită, veţi vedea!
Temele de discuţie pentru participanţi. De multiplicat.

1. Când ai spus ultima dată Iartă-mă ?

2. Ai spus vreodată expresia Iert dar nu uit ? În ce situaţie ?

3. O greşeală majoră , pentru care am fost iertat şi despre care vă pot spune a
fost…

4. Cel mai greu de iertat cred că este atunci când …..

5. Care din următoarele declaraţii te caracterizează cel mai bine ?


a. Cred că am greşit mai mult decât am iertat.
b. Cred că am iertat mai mult decât am greşit.

6. Dacă ar trebui să asemăn iertarea cu ceva aş asemăna-o cu ……. Pentru


că………

7. Cel mai frumos gest de iertare, despre care ştiu este în următorul caz….

8. Cel mai mare avantaj al celui care iartă cred că este …………

1. Când ai spus ultima dată Iartă-mă ?

2. Ai spus vreodată expresia Iert dar nu uit ? În ce situaţie ?

3. O greşeală majoră , pentru care am fost iertat şi despre care vă pot spune a
fost…

4. Cel mai greu de iertat cred că este atunci când …..

5. Care din următoarele declaraţii te caracterizează cel mai bine ?


a. Cred că am greşit mai mult decât am iertat.
b. Cred că am iertat mai mult decât am greşit.

6. Dacă ar trebui să asemăn iertarea cu ceva aş asemăna-o cu ……. Pentru


că………

7. Cel mai frumos gest de iertare, despre care ştiu este în următorul caz….

8. Cel mai mare avantaj al celui care iartă cred că este …………
Pledoarie

Nu-mi cere să uit că m-ai trădat


Şi nici că ai greşit a câta oară;
Te voi sili să-mi dai ce n-ai furat,
Iertarea nu-ţi va fi uşoară!

Cum să te văd cu ochi senin,


Dacă de-atâtea ori m-ai umilit?
Ai să plăteşti greşeala ta din plin,
Chiar şi cuvântul nerostit.

Ai să regreţi iubite frate


Şi ziua când mi s-a părut
Că porţi pe creştet lauri de dreptate;
Ai să-mi redai ce n-am avut!

Am eşuat de-atâtea zeci de ori


Dar niciodată n-a fost vina mea.
Eu sunt cel bun; eu nu comit erori,
Dar vinovat e totuşi cineva.

Găsesc de bine condamnarea ta


Chiar dacă încă n-ai greşit.
Mă simt eliberat că vei purta
Povara unor crime gratuit.

Eşti ţap ispăşitor, stimatul meu.


Nu-i drept, dar cineva e vinovat.
Crezi că-aş putea greşi vreodată eu ?
Aş recunoaşte dacă am greşit vreodat` ?

De la-nceput am fost un ipocrit


Tot alţii mi se par de vină.
Crezi că-i uşor să fii cinstit ,
Când ai clădit minciună şi ruină?

Te poţi ruga să am curaj pentru o clipă?


Şi să mă plec în lacrimi de iertat?
Poţi ridica o viaţă falsă din risipă?
Ai vrea să uiţi că eu nu am uitat?
Otrava memoriei

Drumul vieţii poartă-n poală


Ironie, nedreptate,
Într-o cupă de otravă
Cu aromă de răniri şi nepăsări.
La răscruci, cu noaptea plânsă,
Ne aşteaptă trădători;
Ne-au vândut
Şi-acum se roagă de iertări.

Ca-n poveşti cu nobili mândri,


Stau în cale cerşetori.
Dar, grăbiţi,
Noi trecem peste lacrimi cu osândă.
Zi de zi furtuni de gânduri
Răscolesc prin întrebări:
„M-ai iertat?”
Sau „ard şi mâine şoaptă fumegândă?”

Cu un ochi strigăm după-ndurări,


Cu alt ochi
Adulmecăm torturi,
Judecând fără apel pe cei greşiţi sub zare.
O lacrimă-i otravă, o lacrimă-i lumină;
Un ochi e bun,
Un gând e demon
În care zămislim prejudecăţi şi răzbunare.
Un gând e bun, un ochi nu uită;
Suntem deopotrivă
Judecaţi şi procurori,
Purtăm în noi fântâni de condamnare.

… .. .
Drumul vieţii poartă-n poală
Cerşetorul din răscruce:
Dacă ierţi,
Iertarea izbăveşte de osândă şi povară.
Instanţă

Degeaba mă ierţi Doamne,


Degeaba mă iartă fratele meu.
Procurorul
Nu eşti nici tu , nici el.
Cel ce nu uită
Sunt eu.

Sufletul meu, ca de piatră


E călăul.
Disperarea mea îmi şopteşte sinistru:
„Ai greşit!”
„Să nu te ierţi, nu uita!”

Undeva, în inima mea


S-a ferecat izvorul căinţei,
Plâng fără lacrimi şi ochii mă dor.
Aripile
Mi-au căzut ca de plumb
Nu pot să mă iert,
Nu pot să uit.

Degeaba …

Degeaba m-Ai plătit cu sânge,


Degeaba m-a spălat cu lacrimi fratele meu.
Procurorul nu eşti Tu, nici el;
Procurorul e-n inima mea,
Sunt eu.

Dacă Tu m-Ai spălat,
Dacă el m-a iertat,
Coboară Te rog în lacrima mea
Cu pacea cerului Tău !
sau nu acest lucru. Este o hotărâre între
mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.

Decizia mea Decizia mea

*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile de *Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile de
mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră! mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!

 Constat că nu am mulţumit de prea multe  Constat că nu am mulţumit de prea multe


ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe
care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru
cât mai curând posibil. cât mai curând posibil.
 Între mine şi persoana următoare
 Între mine şi persoana următoare
______________________________ ______________________________
(scrieţi numele întreg sau prescurtat) (scrieţi numele întreg sau prescurtat)
este un conflict, relaţia noastră nu este bună. este un conflict, relaţia noastră nu este bună.
Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de
____________ , să merg la această persoană, ____________ , să merg la această persoană,
să discut şi să fac tot posibilul pentru a ne să discut şi să fac tot posibilul pentru a ne
împăca. împăca.

 Conştient că orice om poate greşi, mă  Conştient că orice om poate greşi, mă


decid să iert şi să uit orice greşeală pe care decid să iert şi să uit orice greşeală pe care
cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent
dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer
sau nu acest lucru. Este o hotărâre între sau nu acest lucru. Este o hotărâre între
mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta. mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.

Decizia mea
Decizia mea
*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile de *Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile de
mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră! mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!

 Constat că nu am mulţumit de prea multe  Constat că nu am mulţumit de prea multe


ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe
care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru
cât mai curând posibil. cât mai curând posibil.
 Între mine şi persoana următoare  Între mine şi persoana următoare
______________________________ ______________________________
(scrieţi numele întreg sau prescurtat) (scrieţi numele întreg sau prescurtat)
este un conflict, relaţia noastră nu este bună. este un conflict, relaţia noastră nu este bună.
Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de
____________ , să merg la această persoană, ____________ , să merg la această persoană,
să discut şi să fac tot posibilul pentru a ne să discut şi să fac tot posibilul pentru a ne
împăca. împăca.
 Conştient că orice om poate greşi, mă  Conştient că orice om poate greşi, mă
decid să iert şi să uit orice greşeală pe care decid să iert şi să uit orice greşeală pe care
cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent
dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer
sau nu acest lucru. Este o hotărâre între
mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.