Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Un copil a fost întrebat odată: „Ce înseamnă căminul?” Acesta a răspuns:
„Este un loc unde poţi să te adăposteşti când afară plouă.”
Cât de adevărat! În mintea multora, căminul este locul unde poţi găsi refugiu, adăpostul care oferă protecţie pentru
fiecare membru al familiei.
Dumnezeu a creat căminul pentru a ne găsi acolo împlinirea şi pentru a-I aduce glorie Creatorului prin trăirea
adevărului biblic, în cadrul căminului.
În Proverbe 24:3, ni se spune: „Prin înţelepciune se înalţă o casă.” Înţelepciunea necesară pentru a zidi o casă, un
cămin puternic, vine numai de la Dumnezeu. „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă,
uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, ne făţarnică.” (Iacov 3:17)
Ce imagine minunată este un cămin creştin zidit pe o astfel de temelie! Dar, pentru a crea un loc plăcut şi de dorit, este
nevoie de mult mai mult decât putem face noi, părinţii. Aceasta implică responsabilităţi serioase pe care trebuie să ni le
asumăm şi, deseori, nu avem puterea sau răbdarea de a le îndeplini.
Sunt situaţii în care mediul de acasă ne seacă de energie. În loc să facem din casa noastră „un colţ de rai”, suntem
tentaţi să lăsăm atmosfera de stres şi conflict acumulat la serviciu, să continue. Ne gândim, în amărăciunea noastră, că
îi putem sancţiona pe ceilalţi prin dezvoltarea unui sentiment de vinovăţie în ei. Însă amărăciunea, spunea cineva, este
otrava pe care o bem cu gândul că altcineva va muri.
Nu-i de mirare că cel mai bun prieten al omului este câinele! Când vine stăpânul acasă, câinele se opreşte din ce face,
aleargă la stăpânul său, dă din coadă şi îi aduce ziarul. Te opreşti şi tu din ceea ce faci pentru două minute ca să-ţi
întâmpini soţul (sau soţia) când ajunge acasă?
Există probleme şi dificultăţi în fiecare familie, dar să nu ne îndoim niciodată de scopul pentru care trăim. Încercările
şi furtunile sunt previzibile. Trebuie să ne aşteptăm la ele. Mai mult decât atât, ele sunt îngăduite pentru creşterea
noastră spirituală. În mijlocul căminelor noastre, noi învăţăm ce înseamnă răbdarea, statornicia şi credincioşia.
Bineînţeles că Dumnezeu este Cel care a inventat noţiunea de familie. Atunci este normal ca tot El să ne poate ajuta să
înţelegem cum ar trebui funcţiona familia şi să ne avertizeze în cazul capcanelor care o poate distruge. Într-adevăr,
Dumnezeu ne-a dat multe principii în Cuvântul Său referitoare la structura familiei şi la rolul pe care ar trebui să îl
împlinească fiecare membru în parte. Dacă aceste instrucţiuni biblice vor fi urmate, familiile vor trăi toate
binecuvântările pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ei. Când sunt încălcate, rezultatul va fi dezastru şi durere.
Secretul unei relaţii bune în căminul creştin este trăirea după îndemnurile şi puterea Duhului Sfânt. Am văzut că atunci
când soţul iubeşte cu o iubire divină, soţia fiind şi ea condusă de Duhul Sfânt se supune autorităţii lui. În această
prezentare v-om vedea că secretul relaţiei bune dintre copii şi părinţi este o trăire a copiilor familiei creştine în puterea
Duhului Sfânt.
Copiii – Datoria fundamentală a tuturor copiilor este de a asculta de părinţii lor în Domnul.
Nu are importanţă dacă în familie, copiii sunt creştini, sau părinţii sunt creştini. Relaţia aceasta a fost rânduită de
Dumnezeu pentru întreaga omenire, indiferent de crez.
Copiii trebuie să asculte de părinţi, pătrunşi de ideea că făcând aşa, ei ascultă de fapt de Domnul. Ei trebuie să asculte
în toate lucrurile care corespund cu voia Domnului. Pe baza acestui text, copiii, cărora părinţi le cer să păcătuiască, nu
sunt obligaţi să asculte în acest caz.
Apostolul Pavel se adresează copiilor creştini şi le cere ascultarea de părinţi arătând patru motive:
1) În primul rând copiii trebuie să asculte datorită faptului că ei sunt creştini: “ascultaţi în Domnul”.
2) În al doilea rând ei trebuie să asculte de părinţii lor în Domnul “căci este drept”. Ascultarea în Domnul este dreaptă.
Standardul ascultării este creat de Domnul, nu este subiectiv, ci drept. Ascultarea este un principiu întreţesut în însăşi
structura vieţii de familie, ca cei care sunt încă imaturi şi lipsiţi de experienţa vieţii să se supună autorităţii părinţilor
care au maturizare şi înţelepciune.
3) Un al treilea motiv de ascultare este că ascultarea este o poruncă, este parte din decalog. Exod 20;12 “Cinsteşte pe
tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Deut.
5:16“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit
în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.”
A cinsti părinţii înseamnă mai mult decât a asculta de ei. Înseamnă a le arăta respect şi dragoste, grijă pentru ei atâta
timp cât au nevoie, şi de a-I onora prin trăirea după principiile Scripturii.
4) Al patrulea motiv de ascultare de părinţi este că ascultarea aduce binecuvântare: “ca să fii fericit”. Apostolul
aminteşte copiilor creştini, care-şi cinstesc părinţii, că aceasta o se le facă bine şi “o sa le meargă bine”. Prin contrast,
imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla cu un copil care nu ar primi nici un fel de îndrumări din partea părinţilor săi!
Când copiii ascultă de părinţi, în Domnul, sunt feriţi de multe căderi. Păcatul întotdeauna ne jefuieşte de fericire,
ascultarea întotdeauna ne îmbogăţeşte cu binecuvântări. Promisiunea pentru cei ce ascultă şi cinstesc pe părinţi este o
viaţă lungă, fericită.
În acelaşi timp, cei ce nu ascultă şi nu îşi cinstesc părinţii au parte de un sfârşit tragic, după exemplul dat de fii lui Eli,
Hofni şi Fineas: 1 Sam 4:11
”Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.”
Efes 6:4 “şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.”
Coloseni 3:21 ” Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.”
Caracterul adevărat al tatălui creştin este revelat în echilibrarea responsabilităţilor lui în poziţia autoritară în familie şi
felul cum aceasta este practicată. Simţurile şi predispoziţia copiilor trebuie să stea în atenţia părinţilor. Fiecare copil
este unic, deci trebuie ca părinţii să aibă multă înţelepciune în relaţiile lor cu fiecare dintre copii. Părinţii nu au voie să
înlesnească nimic din răspunderea lor faţă de Dumnezeu în educarea copiilor, însă trebuie să se gândească şi la
slăbiciunea celor mici şi să nu pună în spate mai mult decât ar putea ei să ducă. Altfel copiii vor deveni respingători şi
se vor descuraja.
Istoria caselor împărăteşti dovedeşte influenţa mamei, fie pozitivă, fie negativă în educarea împăraţilor. Vedem cat de
important este ca o mama sa-si educe copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu. O creştere creştină este de o mare valoare
şi are urme adânci care nu se pot şterge din inima copiilor. Cuvântul lui Dumnezeu spune la Proverbe 22:6 “Învaţă pe
copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Cei “şapte ani de acasă”
proverbiali au o mare influenţă în inima fragile a copilului şi se menţine până la adânci bătrâneţi. La fel vedem şi în
Proverbe 31: 1 “Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.” Mama împăratului Lemuel l-a
educat şi toate îndrumările ei I-au fost de folos în viaţă.
Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău
3). Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să ştie că sunt o parte importantă din familie. Realizările sunt pietre de
temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.
4). Petrece timp cu copiii tăi. Acest lucru le spune cât de importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu
este un substituent pentru dăruirea persoanei tale. Mai mult, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel
mai mult timp cu ei.
5). Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă.Nu spune niciodată copilului tău că e
„rău“, când nu te ascultă. În schimb i spune-i fiului tău „Tu eşti un băiat bun şi băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai
făcut tu!“ (Şi-apoi îi dai una la fund.)
6). Conştientizează că „nu“ înseamnă „îmi pasă de tine“. Când copiii fac doar ceea ce vor, ei ştiu în mod intuitiv că
nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.
7). Aşteaptă-te să fii imitat de copiii tăi. Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor. Un părinte înţelept nu-i va spune
niciodată copilului său: „Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.“
8). Nu îi scoate pe copii din toate probleme în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari. Lasă-le pe cele mici să
rămână pe cărare.
9). Slujeşte-L pe Domnul din toată inima ta. Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei
din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu şi când sunt mari. Copiii creştini care au părinţi
ne mântuiţi şi copiii cu părinţi creştini devotaţi continuă de obicei să Îl slujească pe Dumnezeu şi după ce „îşi iau
zborul“.
10). Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului. Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai
bună instruire pe care ar putea-o primi: învăţătura Scripturii.
În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni în care erau în mod egal femei şi bărbaţi i s-a dat un
text şi sarcina să aşeze în cadrul acelui text o virgulă.
Textul era:
“Dacă bărbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.”
Toţi bărbaţii au aşezat virgula după cuvântul “are”. Toate femeile au aşezat virgula după cuvântul “femeia”.
Atei fără tată
În cartea The Making of an Atheist, James Spiegel, face o legătură interesantă între ateism şi absenţa tatălui din
familie.
Desigur nu este o regulă general valabilă dar consistenţa alăturării celor două elemente nu poate fi ignorată. Iată o listă
a unor cunoscute personalităţi care promovează ateismul/scepticismul şi relaţia pe care au avut-o cu tatăl lor biologic:
Datele de mai sus nu susţin ideea că absenţa tatălui înseamnă automat (apartenenţa la sau) promovarea ateismului. Dar
justifică într-un fel de ce aceştia nu îi pot spune lui Dumnezeu, “Tată”.
Într-un mod cert pot spune faptul că tatăl este provocat de învăţătura biblică să-l instruiască, educe, protejeze,
încurajeze şi să meargă alături de copilul său.
Prea mulţi taţi astăzi nu sunt interesaţi decât de munca lor, femei, sănătate şi timp liber.
Înaintea lui Dumnezeu s-ar putea să nu fiu întrebat nici cât de multe greutăţi am ridicat la sala de fitness şi nici ce
model vechi de maşină mi-am remodelat în garaj; dar sunt mari şanse să fiu întrebat de copii mei…
Sursa : SchimbatcuAdevarat.ro
După 19 ani s-a trezit din comă…
Sursa: Dorys
Ce nu trebuie să facem într-o ceartă
Orice cuplu trece prin momente în care fericirea căminului este perturbată de neînţelegeri între cei doi parteneri, care
duc cel mai adesea la ceea ce numim cu toţii „ceartă”. Deşi unii vă vor spune că în cuplul creştin dragostea este
interzisă şi chiar poate fi eliminată de tot, noi vă garantăm că, dincolo de dragostea imensă ce o purtăm celui drag, va
veni şi momentul unui astfel de test al relaţiei noastre.
Conflictul nu este neapărat un lucru negativ. Dimpotrivă, el ne poate ajuta să ajungem la un numitor comun, să ne
cunoaştem mai bine, să ne rezolvăm problemele – punându-ne pe aceeaşi lungime de undă şi, de ce nu, să ne
demonstrăm dragostea într-un mod practic, prin felul în care facem compromisuri pozitive, investind în relaţia cu cel
drag, renunţând la orgoliu, acordându-i valoare.
• Într-o seară, ocupă-te de programul copiilor (le dai de mâncare, îi ajuţi la terminarea temelor etc.) pentru a oferi soţiei
tale un timp în care se poate odihni. Este ceva divin – Efortul tău va fi apreciat din plin.
• După o zi istovitoare, nimic nu face mai bine ca un masaj pentru relaxarea muşchilor şi odihnirea trupului. De aceea,
oferirea unui masaj soţiei tale va fi un lucru benefic pe care îl poţi face pentru ea.
• Stabileşte împreună cu soţia şi copiii tăi ca o zi pe săptămână să o petreceţi în familie, timp în care să jucaţi un joc
împreună: lego, puzzle, monopoly, remi, şah, mima etc.
• Fiecare copil în parte are nevoie de atenţie din partea tatălui, aşa că dacă vrei să ai o relaţie sănătoasă cu fiecare copil
cu care te-a binecuvântat Dumnezeu trebuie să petreci timp de calitate cu fiecare dintre ei. De aceea, acordă un timp
special fiecăruia dintre ei stabilind o activitate specifică vârstei lui (dacă este la vârsta adolescenţei, puteţi ieşi la un suc
sau la o pizza; sau poate este genul de copil care se simte în largul lui stând acasă având în faţă un castron de floricele
de porumb, sau dacă ai un copil care practică un sport, fii alături de el în competiţiile sportive pentru a-i arăta suportul
tău etc.)
• Un alt lucru pe care copiii trebuie să-l înveţe încă de când sunt mici este dărnicia. Pentru aceasta îţi sugerăm ca
împreună cu copiii tăi să găseşti o familie pentru care să fiţi o binecuvântare. Modurile practice de a fi o binecuvântare
sunt multe, noi amintim doar două dintre ele:
fie mergi împreună cu copiii tăi şi cumpăraţi cadouri pentru fiecare membru al familiei respective
fie împreună cu soţia şi copiii pregătiţi o masă special pentru această familie.
Recomandări de pe site-ul www.abcr.ro
Harry Chapin – Cats in the Cradle… (Pisici în leagăn)
Drama descrisă în acest cântec s-a derulat chiar în viaţa lui Chapin, aproape ca o profeţie ce se împlineşte de la sine.
Soţia lui, care a scris cuvintele cântecului, i-a cerut într-o zi, pe când se pregătea să plece de acasă, să-şi mai tempereze
ritmul alert al vieţii şi să petreacă mai mult timp cu copiii lor. Răspunsul lui a fost: ‘La sfârşitul acestei veri aglomerate
îmi voi face timp pentru ei’. Din nefericire, şi ca o ironie a sorţii, în vara aceea Harry Chapin a murit într-un accident
de maşină”. (Ravi Zacharias)
POEZII DE JERCAN D ALEX
PĂRINŢI ŞI COPII
Nu mă tem de gunoierii
Care umblă cu lopata
Dar să mă lăsaţi în pace
Că dacă îl chem pe tata…
Ei n-aveau nici o vină, ştii prea bine, dar trebuia, zici tu, să-ţi verşi necazul…
– încarcerat de-această “înlesnire”, din când în când, mai sari spre rău pârleazul –
Da, eşti bărbat şi ai probleme multe… Tu duci tot greul s-aduci bani în casă,
Aşa că îţi permiţi să faci pe şeful că îţi doreşti familie frumoasă!
Potop de alb
Strâns în avalanşă pe creasta
Înţelepciunii…
Boltă cu stele albastre,
Aşezate perfect, paralel,
Faruri neobosite veghind corăbioara
Ce visează să ajungă corabie…
Stâncă fierbinte
Pe care se sting ploile durerii…
Comoară bogată în gânduri
Şi loc de popas pentru
Fiii întorşi din infern…
Portret cu
Segmente de cerc,
Arcuindu-se sub briza uimiri,
Albindu-se sub povara zdrobirii…
Citadelă, cu uşi deschise pentru cele mai noi metafore…
Vale a Regilor
cu izvoare limpezi, ce adapă
Valea obrajilor…
Fântână cu apă de mare
Sau, curcubeu, aruncat peste zare…
Taler de argint
Încărcat cu mere de aur,
Spiritual tezaur…
Punct de sprijin
Pentru universul trăirii,
Iubirii şi perseverenţei….
Strat de flori primăvăratice,
Tomnatice şi chiar
Flori la ferestre, în iarnă…
Instrument muzical ce alină
Suferinţa din inimă plină…
Bagaj încărcat cu banane
Şi dulciuri
Şi povestiri pentru cei mici,
Care-acum sunt mai mari…
Pentru medici, inimă;
Pentru jurişti, dreptate;
Pentru imigranţi, ţara natală;
Pentru copii,
Notă bună la şcoală…
Pentru poeţi,
Icoană aşezată în ramă…
Despre cine vorbesc?
Despre dragostea, numită de cer…
MAMĂ!
***
PARABOLĂ DE FAMILIE
O rândunică-n primăvară
Căra de zor, căra de-afară,
Noroi şi paie din platou
Să-şi aranjeze un cuib nou…
Dar nu căra doar ea povara:
De dimineaţa până seara,
Sub al familiei drapel,
O ajuta un rândunel…
3. Tata, cunoştinţe are
Din ştiinţă, din Scriptură…
El câştigă-n confruntare
Că e foarte… bun de gură.