Sunteți pe pagina 1din 20

PROGRAM  SPECIAL – ADEVĂRUL DESPRE ÎNGERI

O poveste spune că într-una din zile, Dumnezeu a chemat la el câţiva bebeluşi şi le-a spus să se pregătească pentru a
pleca pe pământ. Atunci unul dintre ei a luat cuvântul şi a început un dialog întrebându-l pe Dumnezeu:

– Doamne, noi mergem în lume, dar ce vom face acolo?


– Pentru voi am pregătit un înger care o să aibă grijă de voi!
– Dar noi nu ştim limba oamenilor şi cum o să ne înţelegem cu ei?
– Îngerul pe care vi l-am pregătit vă va învăţa totul.
– Am auzit că în lume sunt multe rele şi cum o să ne descurcăm?
– Îngerul vă va apăra de toate relele, fiţi fără grijă!
– Doamne, dar cum o să ne putem întoarce la tine?
– Îngerul pe care vi l-am pregătit o să vă spună cum ne putem vedea din nou!
– Doamne, dar cum se numeşte acest înger, ca să-l strigăm să ne ajute?
– Numele nu este important, dar fiecare îi va spune MAMA!

Dacă AICI, ÎN VALEA PLÂNGERII, AVEM LÂNGĂ NOI UN ÎNGER VIZIBIL,  care ne dă naştere şi se îngrijeşte
de noi, pentru cer avem cu siguranţă cel mai frumos înger care doreşte să fim cu adevărat fericiţi!

“Dumnezeu le-a poruncit îngerilor Lui să te protejeze pe toate drumurile tale, să te ţină în braţe pentru ca tu să nu-ţi
loveşti piciorul de vreo piatră.” Psalmi 90, 11-12

Un înger păzitor este rânduit pentru fiecare urmaş al lui Hristos. Aceşti străjeri cereşti îi apără pe cei neprihăniţi de
puterea celor nelegiuiţi. Acest lucru l-a recunoscut însuşi Satana atunci când a spus: “Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui
acopăr ţara”. Iov 1:9.10.
Mijlocul prin care Dumnezeu Îşi apără poporul este prezentat în cuvintele psalmistului: “Îngerul Domnului coboară în
jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie”. Psalmii 34:7. Mântuitorul a spus despre cei ce se încred în
El: “Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea
faţa Tatălui Meu, care este în ceruri”. Matei 18,10. Îngerii rânduiţi pentru a sluji copiilor lui Dumnezeu au tot timpul
acces în prezenţa Lui. (- GC 512, 513 / Adevărul despre îngeri)
 
Dialog
 
– Spune-mi, te rog, draga mea…
De ce ești așa de tristă?
Te-a supărat cineva?
Ai rămas fără batistă?

– Da, sunt tare supărată


Pentru că bunica mea,
Mi-a spus că există îngeri
Iar eu nu îi pot vedea!

-Ei şi tu!… Ce curioasă


Poți să fii… stai liniștită…
Chiar de nu îl vezi pe înger
Ești, de dânsul, ocrotită!

-Tu de unde știi atâtea


Că ești de-o seamă cu mine!
Cine ți-a spus despre îngeri
De-i cunoști așa de bine?

-Mama mea e credincioasă…


Are Cartea cu solie,
Și din ea, mereu citește…
Și-apoi îmi spune și mie.

-Și ce știi tu despre îngeri


Unde sunt? De unde vin?
-Ei sunt Duhuri slujitoare
Pe tărâmul cel divin…

Iar aici, ei vin la tine


Și te apără de rău…
știi de ce? Așa vrea Domnul
Că tu ești copilul Său!

(Alex D Jercan)

Existenţa îngerilor este afirmată, în mod clar, şi în multe locuri din Sfânta Scriptură, de la prima ei carte până la ultima.
Astfel:
– după scoaterea din rai a primilor oameni, îngerii păzeau drumul spre pomul vieţii (Fac. 3: 24).
– un înger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac (Fac. 22: 11);
– Iacob vede în vis, la Betel, îngeri ai lui Dumnezeu suindu-se şi coborând pe o scară între cer şi pământ (Fac. 28: 12-
13);
– îngerul Domnului se arată lui Balaam (Num. 22: 22).
– Îngerii se închină lui Dumnezeu (Deut. 32: 43).
ÎNGERI MINUNAȚI

-Cine oare l-a păzit pe Moise


Când plutea pe Nil într-o cutie,
Printre crocodili şi mii de valuri
Ce făceau într-una gălăgie?
-Cine l-a păzit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
L-a purtat pe brațe moi de valuri,
Îngerul trimis de Dumnezeu!

-Cine a sosit la Avraam


Cu o veste nemaipomenită
Despre un copil ce-avea să vină
La o vreme bine stabilită?
-Cine a sosit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
A sosit cu vestea minunată
Îngerul trimis de Dumnezeu!

-Cine a vorbit cu Samuel


Încă din a lui copilărie
Şi l-a educat în lucruri bune
Îndreptându-i mintea spre vecie?
-Cine a vorbit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
A vorbit cu el şi l-a păzit,
Îngerul trimis de Dumnezeu!

-Cine a promis că se va naște


Super-omul peste duri stăpân,
Care-avea să bată filistenii
Cu o falcă de măgar bătrân?
-Cine a promis? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
Pe Samson, l-a susținut în luptă
Îngerul trimis de Dumnezeu!

-Oare pe Ioan Botezătorul


Cine  l-a vestit, l-a anunțat?
Cine-a fost cu el chiar în pustie
Când cu-atâta har a predicat?
-Cine l-a vestit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
Pe Ioan l-a promovat cu patos
Îngerul trimis de Dumnezeu!

-Dar Isus? De cine-a fost păzit


Când Irod împrăștiind venin
A dat un decret  de condamnare
Pentru pruncii din Ierusalim?
-Cine L-a păzit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
Pe Isus L-a ocrotit cu grijă,
Îngerul trimis de Dumnezeu!
(Alex D Jercan)
ÎNGERUL IUBIRII

Mi-e tare dor de îngerul iubirii…


L-am întristat profund prin vorba mea
Când, alpinist, pe dealurile firii
I-am zis să plece grabnic, unde-o vrea…

Mi se părea că e mult mai ușor


Să fiu independent, de capul meu…
Credeam că pot, ca îngerul, să zbor
Fără suportul dat de Dumnezeu.

Credeam că mă descurc fără probleme


În căutarea mea spre fericire,
În alergarea grea printre dileme,
În disperarea mea după iubire.

N-a fost așa… Singurătatea vastă


M-a prins sub vraja ei ca în capcană
Şi m-am văzut, lovit de rău, în coastă
Străfulgerat de-o sabie vicleană.

Stau astăzi trist, cuprins de remușcare


Și-aștept tăcut sub talpa mistuirii…
Cu ochi în lacrimi cer spășit iertare…
Mi-e tare dor de îngerul iubirii…

(Alex D Jercan)
 
RUGA

Doamne, nu lăsa ca vraja


Care frânge omenirea,
Furând timpul pentru rugă
Să-mi întunece iubirea…

Nu lăsa ca cel ce minte


Să-mi înșele judecata,
S-arunc secera din mână
Şi să iau, în loc, lopata!

Ai promis că mergi cu mine,


Ai promis că-mi dai putere,
Că mă urci pe înălţime
Mai pe sus de plăgi severe.

Nu lăsa ca „atacantul”
Cu priorităţi ciudate
Să-mi întunece gândirea
Şi drumul spre libertate!

Nu lăsa nedumerirea
Să-mi blocheze alergarea,
Să admir prea mult cetatea
În loc să admir lucrarea!

Vreau puterea care scoate,


Dintr-o lume de păgâni,
Aurul ce-a curs din cruce
Să-i salveze pe cei buni!

Lasă îngerul speranţei


Să mă scoată din rutină,
Şi din negrul nepăsării
Să mă ducă la lumină…

Absorbit de drama crucii


Să mă prind de braţul lui,
Chiar din mijloc de suspine
Să dau slavă cerului!

(Alex D Jercan)
ÎNGERI VESELI

Îngerii veniţi din ceruri


la păstorii din câmpie,
Erau plini de voie bună,
radiau de bucurie…

Ştiţi de ce? Cu siguranţă,


pentru suflete-ntristate,
Aduceau o veste mare,
cea mai mare dintre toate.

Atunci Domnul sta în paie,


Strop mic de Dumnezeire,
Lângă bou şi lângă oaie
Ca simbol de mântuire…

Dacă astăzi vine Dânsul


Să-ți aducă o solie,
Şi să-ți şteargă chinul, plânsul,
E motiv de bucurie?
ÎNGERI AU CÂNTAT

Îngeri au cântat
Pentru mântuire
Pentru fericire,
Imn imaculat
Cântec minunat.

Îngeri au rostit
Poem scris cu har
Despre Miel şi-altar
Psalm meşteşugit
Vers nepreţuit.

Îngeri au zburat
Cu solii minune,
Rost de rugăciune,
Vorbe de-Împărat
Pentru predicat.

Îngeri dinspre soare


Plini de bucurie
Şi de veşnicie,
Vor spre noi să zboare
Să ne ducă-n zare
Pentru sărbătoare.
Doamne, slavă ţie!

(Alex D Jercan)
POVESTIRI CU ÎNGERI

Domnule, credeţi în îngeri?

Povestirea care urmează s-a petrecut în anul 1942 în China, după ce japonezii au învins în războiul contra chinezilor.
Datorăm această povestire doctorului Nelson Bell, care îşi desfăşura activitatea în apropiere de Tsingkianpu în
provincia Kiangsu. El era de obicei aprovizionat de o librărie creştină din Shangai cu BIBLII, pe care le distribuia
pacienţilor.

Într-o dimineaţă, în jurul orei nouă o maşină japoneză s-a oprit în faţa librăriei. Avea la bord cinci marinari şi era
încărcată pe jumătate cu cărţi. Vânzătorul chinez, care era creştin, în acel moment era singur şi a realizat cu stupoare că
japonezii au venit pentru a-i goli magazinul. Timid din fire, a înţeles că nu ar fi putut opune rezistenţă.

Marinarii au sărit din maşină şi se deplasau către uşa magazinului, dar înainte ca aceştia să fi intrat, un domn chinez,
îmbrăcat elegant intră în magazin. Vânzătorul nu-l cunoştea şi era sigur că nu-l mai văzuse. Din motive necunoscute
soldaţii japonezi păreau incapabili să-l urmeze, rămânând afară şi privind cele patru vitrine mari, fără a intra.
Necunoscutul îi ceru vânzătorului să-i spună ce doreau acei oameni, iar vânzătorul i-a explicat că japonezii goliseră
multe librării din oraş, iar acum în mod evident era şi rândul magazinului său. Cei doi s-au rugat împreună,
necunoscutul încurajându-l pe vânzător şi astfel trecură două ore. Soldaţii, în mod uimitor, s-au urcat în maşină şi au
plecat. A plecat şi necunoscutul chinez, fără să fi cumpărat nimic şi fără să fi pus vreo întrebare despre cărţile aflate în
librărie.

Mai târziu, a sosit proprietarul magazinului iar vânzătorul îl întreabă: “Domnule, credeţi în îngeri?”

“Bineînţeles” răspunse Lee… “Şi eu cred”, conchise vânzătorul.


Reverendul Patton şi îngerii

Întorcându-ne în timp, vom găsi un alt caz, extraordinar de salvare prin intermediul unul înger, al cărui protagonist a
fost reverendul John G. Patton, misionar în insulele Hibride.

“Într-o noapte,” povesteşte chiar păstorul, “misiunea a fost înconjurată de indigeni ostili, care aveau intenţia evidentă
de a arde clădirile din misiune şi de a-l ucide pe reverend şi pe soţia sa. Aflaţi în imposibilitatea de a se apăra, cei doi
soţi se rugau la Dumnezeu să-i ajute şi cu o mare surprindere au realizat că la primele semne ale dimineţii atacanţii
plecaseră fără a face nimic din ceea ce-şi propuseseră să facă.

La un an după acest eveniment, şeful acelui trib s-a convertit la creştinism şi reverendul Patton, amintindu-şi de
evenimentele din acea noapte, l-a întrebat ce l-a împiedicat să-i ucidă şi să distrugă misiunea. Cu o enormă surprindere,
şeful a povestit că în timp ce el şi oamenii lui se pregăteau să atace, au văzut numeroşi oameni vânjoşi care făceau de
gardă în jurul misiunii. Oameni înalţi şi puternici, îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare, cu spade în mâini. Atunci li s-a
făcut frică plecând şi neîntorcându-se pentru că se temeau de acei luptători care apărau misiunea. Reverendul Patton a
fost convins (şi nu a ezitat să o scrie) că îngerii au fost cei care l-au protejat pe el, pe  soţia lui şi opera misionară
începută în acea ţară îndepărtată.
Ghetuţa roz

Este vorba despre o femeie care, împreună cu soţul ei, şi-a dorit foarte mult să aibă un copil şi tot nu reuşea să rămână
însărcinată. Femeia făcea parte dintr-un grup de cântăreţi care călătoreau şi cântau la diferite evenimente. Celelalte
femei din grup au început să o îndemne: “Când ajungem la partea din program în care ne prezentăm fiecare şi
spunem câte ceva despre noi, ar trebui să le spui oamenilor că te străduieşti să ai un copil şi să le ceri să se roage
pentru tine în această direcţie.” Grupul respectiv nu interpreta cântece religioase, iar în acel moment cântau pentru o
şcoală – dar femeia s-a hotărât să facă aşa cum a fost sfătuită. Şi de atunci încolo, a rugat pe fiecare om pe care l-a
întâlnit să o ajute cu rugăciuni.

Într-o zi, a plecat împreună cu mama ei în Kansas City, în vizită la sora ei, care era studentă acolo. Toată ziua au
alergat prin oraş cu treburi. De fiecare dată când coborau din maşină, fata apăsa butonul de închidere centralizată,
deoarece era pericol de furt. În timpul nopţii, a început să plouă. Dimineaţa următoare, fiindcă tot mai ploua, au alergat
prin parcare până la maşină.  Când mama s-a urcat în spate, a descoperit pe banchetă o ghetuţă roz tricotată şi a
întrebat uimită: “Oare cum a apărut aici?” Toate trei au început să se mire: cine putuse să o pună acolo? Şi cum au
făcut asta? Ştiau că maşina fusese încuiată automat. Poate că cineva a văzut-o pe jos şi a ridicat-o – dar atunci cum de
nu era udă?
Continuau să se uite uimite la ghetuţă, când femeia a remarcat: “Se afla pe banchetă ca şi cum ar fi fost pusă
intenţionat acolo.”
În weekend-ul acela s-a potrivit să fie sărbătorită Ziua Mamei şi ea a aflat că este însărcinată. Nouă luni mai târziu, a
născut o fetiţă, desigur. Deoarece, spunea ea, ar fi trimis Dumnezeu o ghetuţă roz pentru un băiat?
Ajutor angelic uluitor

Unul dintre fiii noştri conducea maşina spre Chicago, pentru a petrece Crăciunul cu noi. Vremea se înrăutăţise deja de
câteva zile. Crăciunul cădea într-un weekend în anul acela şi cred că era miercuri când soţul meu i-a sunat pe copii şi i-
a rugat să nu vină cu maşina. Desigur că avertismentele meteorologice nu au cum să-i influenţeze pe tinerii de 21 de
ani. Copiii s-au decis să vină totuşi, aşa că cele mai rele temeri ale mele s-au adeverit. S-au împotmolit undeva în afara
unui orăşel din Indiana, în plină noapte. Erau -30°C, iar ei stăteau acolo, gândindu-se că în scurtă vreme vor muri.

Dintr-o dată, o licărire de lumină a apărut exact în spatele lor – farurile unui camion. Omul respectiv ieşise la două
dimineaţa – oricât de surprinzător poate părea acest lucru – să-i întrebe dacă au nevoie de ajutor şi dacă să-i ducă
înapoi în orăşelul prin care tocmai trecuseră. Şi i-a ajutat. În momentul în care au ajuns într-un loc în care erau deja în
siguranţă şi au ieşit să-l întrebe pe om cât îi costă, au constatat că acesta dispăruse cu camion cu tot şi, în plus, nu se
zăreau nici un fel de urme pe zăpadă. Maşina fiului meu stătea pur şi simplu acolo, singură, la fel de îngheţată cum
fusese cu 20 de minute mai înainte.

Când fiul meu a ajuns acasă nu mi-a relatat nimic şi acesta a fost primul indiciu pe care l-am avut despre cum
reacţionează oamenii atunci când sunt atinşi de ajutorul divin; încercăm să facem presupuneri despre ce s-a petrecut şi
căutăm în minte diverse explicaţii care să se potrivească cu ceea ce cunoaştem deja din experienţele noastre. Şi acesta
era procesul prin care trecea şi Tim. Tot întorcea problema în mintea lui, întrebându-se cum a fost posibil aşa ceva.
Abia după patru săptămâni, timp în care nu a putut încadra evenimentul în nici unul dintre tiparele cunoscute, mi-a
povestit şi mie.

Partea interesantă s-a dezvăluit când l-am întrebat: “Pe la ce oră a venit omul acela?”, iar el a răspuns: “E singurul
lucru pe care-l ştiu sigur. Nu prea sunt sigur pe multe lucruri din noaptea aceia, dar ştiu sigur că era două fără un sfert”.
Ei bine, aceasta însemna că la mine era atunci unu fără un sfert, pentru că fiul meu era în Est, iar eu eram în partea
centrală a ţării. Stăteam la fereastră şi-l aşteptam; era deja în întârziere cu cinci ore. Şi atunci mi-am simţit spiritul
înălţându-se. M-am auzit rostind: “Doamne, trebuie să trimiţi pe cineva. Te rog din tot sufletul să le trimiţi pe cineva
să-i ajute. Pentru că nu ştiu dacă aş putea suporta ca ei să păţească ceva. Te implor, trimite pe cineva.” Nu mă mai
rugasem niciodată în felul acesta. Deci, mi-am dat seama că i-am cerut ceva lui Dumnezeu şi Dumnezeu mi-a
îndeplinit promt ruga!

Dar pe cine a trimis? În lunile următoare am căutat să dau de urma camionagiului. Am contactat poliţia din statul acela
şi mi-au spus că nu au avut maşini de salvare pe traseu în noaptea aceea. Am sunat câteva companii particulare de
camioane, dar nimeni nu ştia nimic despre acest episod. Şi nici nu era plauzibil: de ce să părăsească un camion
siguranţa unui oraş, pe o vreme cumplită ca aceea, în plină noapte? Astfel că nu mi-a mai  rămas decât să presupun că
a fost o intervenţie angelică.

Joan Wester Anderson, SUA


Îngerii în diverse tradiţii ale lumii

Primele dovezi ale credinţei în existenţa îngerilor le avem chiar din timpurile asiro-babilonienilor, unde fiecare zeitate
avea şi emisarul ei. Acestea erau fiinţe înaripate care străbăteau cerul pentru a ajunge pe pământ, având deci rolul de
mesageri ai zeităților.

Exista şi credinţa că fiecare fiinţă are o divinitate protectoare. Acestea erau fiinţe subtile cu puteri paranormale ca un
fel de ambasadori ai oamenilor pe lângă zeităţi, dar care îi abandonau dacă se comportau urât, iertându-i dacă se
îndreptau.

În Persia, găsim o lume spirituală divizată în două mari sectoare, ce sunt opuse una celeilalte: principiul binelui ăi al
răului. Principiul binelui este slujit de o clasă de fiinţe divine, numite “Fravashi”, care din multe puncte de vedere ne
reamintesc de îngeri. Fiecare om are o astfel de fiinţa divină, care îl protejează şi care îl ajută să lupte împotriva
influentelor demoniace.

Şi în tradiţia Extremului Orient regăsim existenţa fiinţelor angelice şi demoniace, care formează o vastă şi complexă
cosmogonie.

Cât priveşte India, de exemplu, încă şi în ziua de astăzi după secole de tradiţie vedantică, Universul este conceput ca o
ierarhie de forţe de toate tipurile. Aceste forţe sunt permanent în acţiune, fiind şi până astăzi venerate de mulţi oameni
credincioşi. Ca mărturie stă şi bogată iconografie care acoperă templele indiene.

Alături de numeroşi zei şi zeiţe, regăsim o multitudine indescriptibilă de zeităţi secundare, îngeri şi demoni, spirite ale
naturii, divinităţi ale aerului, monştrii pământului. În literatura hindusă găsim nenumărate povestiri despre continua
luptă între îngeri şi demoni.

Atât budhismul cât şi brahmanismul, care au ajuns până în Tibet, Java şi Cambogia, susţin existenta a numeroase
creaturi subtile care sunt prieteni ai omului şi care se opun răului şi tuturor fiinţelor orientate negativ.

În Birmania şi Pakistan se vorbeşte despre existenţa unor entităţi numite “nats” care trăiesc în interiorul fiinţelor
umane. Ei consideră că există un număr infinit de astfel de fiinţe, având diferite misiuni. Prezenţa lor, care uneori poate
fi observată, este în general benefică, dar pentru a menţine protecţia lor se consideră că este necesară realizarea cu
consecventă a anumitor ritualuri special consacrate acestor fiinţe. Există şi “nats” malefici. Putem spune că mai ales în
tradiţia Extremului Orient, dar şi în tradiţia occidentală, regăsim prezenta îngerului protector.

Cuvântul înger (angel) derivă din termenul grec “aggelos”, care înseamnă “mesager” şi care s-a transmis ulterior
limbilor de provenienţa latină sub forma de “angelos”. Dar în Grecia antică termenul avea o conotaţie mai limitată,
indicând zeităţile protectoare ale defuncţilor: Ermete, care era ghidul şi Artemide, zeitatea infernului şi Zeus (numit
“agazos aggelos”, adică “înger bun”), zeul suprem.

În mitologia greacă şi în special în celebrele poeme homerice, găsim zeităţi care au funcţii foarte asemănătoare
îngerilor din tradiţia noastră. De exemplu, Atena, în primul Cântec din Iliada acţionează şi îl protejează pe Ahile într-o
manieră care se aseamănă foarte mult cu modul de a acţiona a-l îngerului din tradiţia creştină.

Fiinţe înaripate, intermediari între cer şi pământ, ce acompaniază şi scrierile misticilor sufixi, viziunile şamanilor,
legendele indienilor americani şi cum am văzut deja hinduismul şi buddhismul. Astfel că, putem spune că nu există
religie a Terrei care să nu fi vorbit despre prezenţa şi rolul îngerilor.
PRECIZĂRI EGW

Îngerii au existat înainte de crearea omului; căci, atunci când au fost puse temeliile pământului “stelele dimineţii
izbucneau în cântări de bucurie şi fiii oamenilor scoteau strigăte de veselie”. Iov 38,7… Prin natura lor, îngerii sunt
superiori oamenilor, căci psalmistul spune că omul a fost făcut “cu puţin mai prejos decât îngerii”. Psalmii 8,5

Scriptura ne prezintă informaţii cu privire la numărul, puterea şi slava fiinţelor cereşti şi legătura lor cu guvernarea lui
Dumnezeu şi, de asemenea, cu privire la relaţia lor cu lucrarea de mântuire. “Domnul şi-a aşezat scaunul de domnie în
ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot”. Şi, spune profetul, “am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului”. În
prezenţa Regelui regilor “stau îngeri care excelează în putere”, “slujitori ai Săi, care fac voia Lui”. Psalmii 103,19-21;
Apoc. 5,11

Zece mii de ori zece mii a fost numărul mesagerilor cereşti, văzuţi de profetul Daniel. Apostolul Pavel vorbea despre ei
ca despre “adunarea în sărbătoare a îngerilor”. Daniel 7,10; Evrei 12,22. Ca soli ai lui Dumnezeu, ei merg înainte şi se
întorc precum “fulgerul” (Ezechiel 1,14), atât este de orbitoare slava lor şi atât de iute este zborul lor. Îngerul care a
apărut la mormântul Mântuitorului, având înfăţişarea “ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada” i-a făcut pe
străjeri să tremure de frica lui şi “au rămas ca nişte morţi”. Matei 28, 3. 4

Când Sanherib, trufaşul asirian, L-a ocărât şi hulit pe Dumnezeu şi l-a ameninţat pe Israel cu nimicirea, “în noaptea
aceea a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni”. A nimicit pe “toţi
vitejii, domnitorii şi căpeteniile” oştirii lui Sanherib. “şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui”. 2 Împ. 19, 35; 2 Cron.
32,21

Îngerii sunt trimişi cu misiuni de har pentru copiii lui Dumnezeu. La Avraam, au fost trimişi cu făgăduinţele
binecuvântării; la porţile Sodomei, ca să-l elibereze pe neprihănitul Lot de la o pieire iminentă; la Ilie, când era pe
punctul de a muri de oboseală şi de foame în pustie; la Elisei, cu care şi cai de foc, înconjurând micul oraş în care
acesta era împrejmuit de duşmanii săi; la Daniel, în timp ce căuta înţelepciune divină la curtea împăratului păgân şi
atunci când a fost dat că pradă leilor; la Petru, când era sortit morţii în temniţa lui Irod; la cei întemniţaţi în Filipi; la
Pavel şi tovarăşii lui, în noaptea cu furtuna de pe mare; spre a deschide mintea lui Corneliu pentru a primi Evanghelia;
spre a-l trimite pe Petru cu solia mântuirii la străinul dintre neamuri – în acest fel, îngerii din toate veacurile au slujit
poporului lui Dumnezeu.

Astfel, poporul lui Dumnezeu, expus puterii înşelătoare şi răutăţii neobosite a prinţului întunericului şi în conflict cu
toate forţele răului, este asigurat de paza neîncetată a îngerilor cereşti. Această protecţie nu este asigurată fără a fi
necesară. Dacă Dumnezeu a dat copiilor Săi făgăduinţa harului şi a protecţiei Sale, acest lucru se datorează faptului că
aceştia au de întâmpinat agenţi puternici ai răului – agenţi numeroşi, hotărâţi, neobosiţi, a căror răutate nu poate fi
trecută cu vederea sau ignorată fără a se expune riscului.

(Din cartea Adevărul despre îngeri – EGW)


 
ŞI ÎNGERII PLÂNG

Şi îngerii plâng când răul se-arată


Şi suflă să stingă cărbunii din vatră,
Lăsând numai fumul să înlăcrimeze,
Profetul ce vrea, pe genunchi, să se-aşeze.

Şi îngerii plâng când văd întristare,


Când fiii luminii, loviţi de teroare,
Se zbat între flăcări, să fie ca Hus,
Prinos de izbândă, şi dar, lui Isus.

Da, îngerii plâng când moare pământul


Şi bate furtuna durerii şi vântul…
Păi cum să nu plângă când mulţi rătăciţi
Se pierd în furtună, de diavol trăsniţi.

O, câtă durere!… Plâng mamele toate


Dorind revederea cu miez de dreptate…
Plâng solii trimiţi, pe nedrept refuzaţi,
Iar îngerii plâng, ca afară-s lăsaţi!

Ce vreţi? Ce doriţi? Când lumea cea mare


Vulcanic se-agită, dorind confruntare?
Un colţ de franzelă şi două sarmale,
Credinţa în moaşte de două parale?

Îşi strigă profetul din nou a trezire…


E timpul să-ţi pui, în seif, doar iubire!
Mai lasă-i încolo de bani… nu ţi-ajung?
Mai bine ai plânge că… îngerii plâng!

 
DACĂ

Dacă nu erai acolo


Când am vrut să trec un drum,
Eram azi o amintire
Într-un dormitor comun.

Dacă nu erai acolo


Când în apă mă zbăteam
Nu eram astăzi profesor
Ci o scoică în ocean.

Dacă nu erai acolo


Când maşina a luat foc,
Azi eram précis cenuşa
Sau nu mai eram deloc.

Dacă nu strigai la mine


Ca să ies din Babilon,
Nu aveam făgăduinţe
Cu stampilă de Sion.

Doamne Sfinte, slavă Ţie


Că-n pustiul zdrobitor
Ai trimis, să-mi fie bine,
Îngerul ocrotitor!
ÎNGERULUI MEU
Viaţa mea este absolut sigură
Când păşeşti alături de mine…
Chiar dacă nu-ţi văd chipul,
Îţi simt foşnetul hainelor
Şi adierea iubirii.
Nu merit atâta grijă din partea ta
Şi totuşi…
Nu-ţi deslipești niciodată privirea
De la drumul meu…
Mă păzeşti în fiecare clipă
Cum îşi păzeşte maica pruncul…

Când alerg spre locuri interzise,


Te aşezi de-a curmezişul drumului,
Cum ai făcut cu Balaam,
Atunci în Canaan,
Şi-mi tai elanul spre pierzare
Şi plângi, pentru mine, cu disperare.

Când pornesc hotărât pe drumul îngust,


Te bucuri,
Ca un copil pentru jucărioară,
Ca gospodina, când are de toate-n cămară…
Ca o fată îndrăgostită care
Primeşte drept suvenir, sărutare.

Ştiu… necazurile pe care şi le ofer


Sunt mai numeroase decât bucuriile…
Dar… am să mă străduiesc mai mult…
Să ascult…
Ca fericirea ta, de a mă vedea mântuit,
În lumină,
Să fie deplină.

Eşti în fiecare clipă alături de mine,


Îngerul meu!…
Nu te văd dar te simt şi te-admir…
Ţie îţi datorez că mai văd, că respir!
De aceea prea-măresc în rugă
Pe Cel ce mi te-a trimis, suvenir…

-GJ-
DE MÂNĂ CU TINE

De mână cu tine, mă simt apărată,


Mă simt împlinită, purtată spre bine…
Nimic nu mai doare când sunt asaltată,
Pe drumul spre mâine, de chinuri meschine.

Prezenţa ta, înger, cu aripi perene,


Aduce iubire în cântecul meu,
Aduce lumină în irişi, sub gene,
Curaj când războiul e mare şi greu.

Când vii şi-mi zâmbeşti, tristeţea dispare


Iar singurătatea cu rude-n robie,
De ciudă, aleargă-n pustie şi moare
Când tu mă înalţi cu gându-n vecie.

Nu tremur de văd ghilotina barbară


Şi nu cer pomană când pietrele dor…
Mă-nalţ în credinţa spre cer, solitară,
Chemând mântuirea să-mi fie décor.

Gândesc… De n-ai fi, ce greu aş petrece


Cuptorul încins sau groapa cu lei…
Dar mâna ta bună, de groază mă trece
Dând sens aşteptării şi paşilor mei.

Mă simt mult iubită şi învingătoare,


Iar dacă respir, un parfum îngeresc,
E pentru că tu mă ridici în splendoare…
O, înger trimis de Isus… MULŢUMESC!
 
Parabola experiențelor

S-au întâlnit la margini de cărare


Ca doi drumeţi, ca doi concetăţeni…
Şi povestind cu patos, fiecare,
Păreau doi înţelepţi atenieni.

Unul a spus: Ţi-aş povesti vecine,


Ce mi s-a întâmplat în curbă asta…
Treceam, ducând butoaie cu măsline
Şi dintr-o dată m-a lovit năpasta…

S-a răsturnat căruţa peste mine


De m-a turtit… mi-am revenit târziu…
Dar n-am nimic, mă simt destul de bine,
E o minune că sunt încă viu!…

Prietene, răspunse partenerul,


Ce se oprise pentru discutat…
Sunt onorat şi iată, slăvesc cerul,
Că sunt un mare privilegiat…

Eu dacă-şi spun a mea experiență,


Précis rămâi pe gânduri şi uimit
Aş fi un abur, fără consistentă,
De nu ţi-aş spune cât sunt de iubit!

Eu trec mereu prin curba asta mare


Cu calul şi căruța încărcată…
Dar fii atent, minune zdrobitoare…
Eu nu m-am răsturnat chiar niciodată!

Păi ce minune ar putea să fie


Mai mare, mai de preţ, mai importantă?
Ca a păţi pe lângă tragedie
Ca pasărea colibri prin turnantă?

Se pare că aceste relatări


Au promovat aşa învăţăminte,
Încât ce doi, gândind la întâmplări,
S-au regăsit pășind fără cuvinte.
…………………………………………………..

Doar undeva la margini de cărare,


Dacă priveai prin ochi de-nțelepciune,
Vedeai doi îngeri cu vesmânt de soare
Stând pe genunchi, frumos, la rugăciune.
TREI ÎNGERI

Pe insulă pustie a Patmosului trist


Profetul stă şi-aşteaptă cu gândul optimist…
Priveşte, scrutând cerul şi-apoi întinsa mare
Sperând să se arate răspunsul la-ntrebare…

Prea frământat de-atâtea probleme dificile


Cu inima cuprinsă de dorul altei zile,
Profetul se înaltă în fum de rugăciune
Cerând o dezlegare, o vorbă, o minune…

Şi iată, de sub ceruri, strigând spre continente


Apar trei îngeri sprinteni, în mâini, cu pergamente.
Sub aură sublimă, sfidând apostazia,
Aduc o veste mare din partea lui Mesia…

Pe rând îşi strigă crezul ce-animă imnul lor


Scriind pe cer scrisoare despre Mântuitor,
Scrisoare desluşita, chiar dacă-i profeţie,
Motiv de pocăinţă şi drum spre veşnicie.

Profetul înţelege că îngerii vorbesc


Despre un timp anume şi-un plan Dumnezeiesc…
Strigările sunt sfinte, pline de pasiune,
Şi pot fi însuşite prin post şi rugăciune…

Ioan stă şi le scrie ca toate să rămână


Dovadă că iubirea, spre om, întinde-o mână
Dovadă că chiar Tatăl vrea idolii-n eclipsă
Ca oamenii să poată scăpa de-Apocalipsă.

Întâiul înger strigă cu glas de biruinţă


Principiu de-nchinare şi viaţă de credinţă:
“Temeţi-vă de Domnul, cântaţi şi daţi-I slavă
Că ceasul judecăţii vine fără  zăbavă!
Daţi închinare sfântă Stăpânului zidirii,
Celui ce ne-a dat viaţa prin Planul Mântuirii!
Doar Lui I se cuvine psalm nou de mulţumire
Pentru atâtea daruri lăsate din iubire!”

Apoi, al doilea înger a trâmbiţat cu har


Despre căderi masive şi jertfe în zadar…
Cândva babilonia cu miez în Babilon
Îşi etală mândria de zeu Poseidon…
Dar cum mândria merge cu piedica de mână
Doar opera Nabuco avea să mai rămână…
Sistemul idolatru avea să se dărâme
Şi-avea să facă valuri cum valul face spume…

Al treilea înger, sigur, cu zel misionar


Purtă şi el solia prin lumea de amar…
“Dacă un om se-nchină, umil în fata fiarei,
Icoanei ei de demon, şi dă onor tiarei,
Şi de primeşte semnul pe frunte sau pe mână
Dorind ca-n lupta vieţii, cu Fiara să rămână,
Va bea o cupă plină de-amar şi-apostazie
Sorbind blestemul morţii, cea pentru veşnicie!”

Sunt îngeri cu veşti bune, aducători de pace,


Şi îngeri cu veşti triste şi amintiri sărace…
Sunt îngeri blânzi, prieteni, statornici slujitori,
Şi îngeri ce duc ruga spre cer, mai sus de nori…

Iar dacă sunt şi îngeri, misionari cucernici,


E semn că sus în ceruri, vor merge doar cei vrednici…
Te-ntreabă Domnul vieţii, prezent aici de fată:
N-ai vrea să fii un înger aducător de viaţă?

Program conceput de Gina Jercan


 
Poezii: Jercan D  Alexandru