UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ISTORIE - FILOSOFIE - GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

Oceanografie
CURS I.D. – ANUL I

SEMESTRUL II

Conf. univ. dr. Vasile Pleniceanu

 Programa analitică

Denumirea
Oceanografie (curs)
disciplinei

Codul disciplinei G 1.7. Semestrul II Numărul de credite 4

Numărul orelor pe
Facultatea Istorie, Filosofie, Geografie
semestru/activităŃi
Lucrări
Total Curs
Specializarea: Geografie practice
42 14 28

Categoria formativă a disciplinei: DF - fundamentală, DG - generală,

DS - de specialitate, DE - economică/managerială, DU - umanistă
Categoria de opŃionalitate a disciplinei: DI - impusă, DO - opŃională,
DO
DL - liber aleasă (facultativă)

Obligatorii
Discipline Hidrologie
(condiŃionate)
conexe
Recomandate -

- definirea obiectului de studiu al oceanografiei şi a raportului său

cu sistemul ştiinŃelor geografice;
- identificarea şi distingerea proceselor ce au loc în mediul marin şi
oceanic, cunoscând că apa marină constituie o resursă esenŃială în
Obiective
susŃinerea vieŃii, asigurarea dezvoltării şi conservarea calităŃii
mediului;
- lărgirea sferei de informaŃii cu privire la procesele ce au loc în
mediul marin şi oceanic.
ConŃinut 1. STRUCTURA, ORIGINEA ŞI EVOLUłIA BAZINELOR
(descriptori) OCEANICE ŞI MARINE
Originea apei
Originea cuvetelor oceanice
Deriva continentelor şi expansiunea fundului oceanic
Principalele elemente structurale ale fundului Oceanului Planetar
Dorsalele
Fosele

2. RELIEFUL BAZINELOR MARINE ŞI OCEANICE

Morfologia reliefului bazinelor marine şi oceanice
Marginea continentală
Relieful bazinelor oceanice propriu-zise
Relieful submarin azonal
Insulele marine şi oceanice

3.GEOGRAFIA REGIONALĂ A OCEANULUI PLANETAR

Oceanul Pacific şi mările adiacente
Oceanul ÎngheŃat de Nord şi mările adiacente

4. GEOGRAFIA REGIONALĂ A OCEANULUI PLANETAR

Oceanul Atlantic şi mările adiacente
Oceanul Indian şi mările adiacente
 5. MĂRILE OCEANULUI PLANETAR – CLASIFICĂRI,
CARACTERISTICI GENARALE
Clasificarea mărilor după:
poziŃia geografică
geneză
regimului hidrologic
temperatura apelor

6. DINAMICA APELOR MARINE ŞI OCEANICE – VALURILE ŞI

MAREELE
Valurile
Elementele unui val
ForŃele generatoare şi clasificarea valurilor
Valurile seismice (tsunami)
Mareele
ForŃele generatoare de maree
Mersul lunar al intensităŃii mareelor
Propagarea mareelor şi ora portului
ImportanŃa mareelor

7. DINAMICA APELOR MARINE ŞI OCEANICE – CURENłII

OCEANICI
CondiŃiile circulaŃiei curenŃilor oceanici
Clasificarea curenŃilor oceanici
Descrierea curenŃilor pe bazine oceanice
CurenŃii din Oceanul Atlantic
Curentul golfului sau Gulf Stream-ul
CurenŃii din Oceanul Pacific
Fenomenul El Niño
CurenŃii din Oceanul Indian
Regimul musonic şi circulaŃia curenŃilor oceanici
CurenŃii din Oceanul Arctic
ImportanŃa curenŃilor oceanici

Forma de evaluare (E - examen, C - colocviu/test final, LP - lucrări de control) E

- răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice 80%
Stabilirea
notei - activităŃi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc.
20%
finale - teste pe parcursul semestrului
(procentaje)
- teme de control
Bibliografia Băcescu, M., (1980), ConsideraŃii generale privind viitorul mărilor
şi oceanelor, Editura Academiei, Bucureşti;
Bărbuleanu, P., 1960, Mările şi oceanele pământului, Editura
Militară, Bucureşti;
Bealhu, M., (1983), Tectonica globală, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti;
Dupuis, H., (1992), Les Oceans, Rageot Editeur, Paris;
Gâştescu, P., (1999), Limnologie şi oceanografie, Editura H.G.A.,
Bucureşti;
Gâştescu, P., (1996), Marea Neagră trăsături geografice de bază,
starea actuală, preocupări de monitoring şi management,
Revista Terra, Bucureşti;
Gomoiu, T., Skola, M., (1996), Changement récents dans la
biodiversité de la Mer Noir dûs aux immigrants, Geo-Eco-
Marina;
Gross, M., Grant, 2000, Principles of Oceanography (seventh
edition), Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey;
Hess, H.H., (1962), History of Ocean Basis, Geological of America,
New York;
Holland, H.D., (1983), Chimia atmosferei şi oceanelor, Editura
Tehnică, Bucureşti;
Manole, I., (1984), Continentul albastru, Editura Coresi, Bucureşti;
Müller, G.I., (1982), Productivitatea mărilor şi elemente de
prognoză privind evoluŃia exploatării resurselor
alimentare necultivate, Editura Academiei, Bucureşti;
Pleniceanu, V., (2006), Geografia mărilor şi oceanelor, Editura
Universitaria, Craiova;
Pora, E., Oros, I., (1974), Limnologie şi oceanografie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Posea, Aurora, (1999), Oceanografie, Editura FundaŃiei România
de mâine, Bucureşti;
Ross, D.A., (1976), Introducere în Oceanografie, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti;
Stăncescu, I., (1983), Oceanele şi mările Terrei, Editura albatros,
Bucureşti;
Vespremeanu, E., (1992), Oceanografie, Universitatea Bucureşti;
Vespremeanu, E., (1987), Probleme de geomorfologie marină,
Universitatea Bucureşti;
Villes, H., Spencer, T., (1995), Costal Problems. Geomorphology,
Ecology and Society at the Coast, Edward Arnold – Hodder
Headlline Group, London.
Lista materialelor 1. Suport de curs
didactice necesare 2. HărŃi şi imagini satelitare

Coordonator de
Gradul didactic, titlul Semnătura
disciplină
Vasile Pleniceanu Conf. univ. dr.
I. Structura, originea şi evoluŃia bazinelor oceanice şi marine
1.1. Structura internă generală a Pământului
1.2. Plăcile litosferice
1.3. Originea bazinelor oceanice şi marine
1.4. Deriva continentală şi expansiunea fundului oceanic

II. Relieful bazinelor marine şi oceanice

2.1. Morfologia reliefului bazinelor marine şi oceanice
2.1.1. Marginea continentală
2.1.2. Relieful bazinelor oceanice propriu-zise
2.1.3. Relieful submarin azonal
2.2. Insulele marine şi oceanice
2.3. Concluzii asupra formării şi evoluŃiei bazinelor marine şi oceanice

III. Componentele Oceanului Planetar

3.1. ConsideraŃii generale
3.2. Subdiviziunile regionale ale Oceanului Planetar
3.2.1. Oceanul Pacific şi mările adiacente
3.2.2. Oceanul Atlantic şi mările adiacente
3.2.3. Oceanul Indian şi mările adiacente

IV. Dinamica apelor marine şi oceanice

4.1. Valurile
4.1.1. Valurile determinate de vânt
4.1.2. Valuri interne
4.1.3. Valuri de furtună
4.1.4. Valuri produse de alunecări
4.1.5. Valuri seismice (tsunami)
4.1.6. Valurile staŃionare
4.2. Mareele
4.2.1. ReacŃia oceanelor la forŃele generatoare de maree
4.2.2. Tipuri de maree
4.2.3. Mersul lunar al intensităŃii mareelor
4.2.4. Propagarea mareelor şi ora portului
4.2.5. CurenŃii mareici
4.2.6. Maree generate de furtuni
4.2.7. Însemnătatea mareelor
4.3. CurenŃii oceanici
4.3.1. CondiŃiile circulaŃiei curenŃilor oceanici
4.3.2. Principalele tipuri de curenŃi oceanici
4.3.3. Principalele categorii de curenŃi oceanici
4.3.4. Principalii curenŃi existenŃi pe marile bazine oceanice
4.3.5. ImportanŃa curenŃilor
 I. Structura, originea şi evoluŃia
bazinelor oceanice şi marine

Problemă deosebit de complexă, şi oricum neelucidată, originea şi evoluŃia bazinelor

oceanice constituie şi astăzi o preocupare a oamenilor de ştiinŃă care lucrează în domeniul
respectiv, atât cu preocupări directe cât şi adiacente.
Elementul fundamental al neconcluzionării viziunii globale asupra Oceanului Planetar l-a
constituit în principal tehnicile de sondare, aparatura specifică, dotarea cu ambarcaŃiuni adecvate
(nave şi submersibile), precum şi costurile exagerate ale expediŃiilor ştiinŃifice.
Totuşi în ultima jumătate a secolului al XX-lea, teorii noi în ştiinŃele pământului prind
contur şi conŃinut ştiinŃific în explicarea arhitecturii şi funcŃionării întregului edificiu planetar.
În explicarea originii bazinelor oceanice se impune să facem apel la toate teoriile şi
cunoştinŃele legate de evoluŃia scoarŃei terestre în sensul că, evoluŃia bazinelor oceanice s-a
realizat în strânsă concordanŃă cu cea a continentelor.
În atare condiŃii se impune să precizăm succint, care este structura internă a Pământului,
principalele elemente structurale ale fundului oceanului, toate în scopul înŃelegerii evoluŃiei
oceanelor şi continentelor.

STRUCTURA INTERNĂ GENERALĂ A PĂMÂNTULUI

Cercetările şi determinările geofizice, seismice şi magnetometrice, corelate cu alte

observaŃii asupra unor manifestări endogene, cutremure şi vulcani, au condus la cunoaşterea
indirectă a structurii interne a planetei noastre.
Precizările noastre se vor concentra asupra orizonturilor superioare care influenŃează în
mod direct relieful bazinelor oceanice.
Analiza datelor privind deplasarea undelor seismice provocate de cutremure a permis
stabilirea unor straturi bine distincte, cu densităŃi diferite. Fiecare asemenea strat reflectă undele
seismice cu anumite viteze. Astfel s-au putut preciza adâncimile discontinuităŃilor pe baza cărora
s-au delimitat straturile concentrice din interiorul planetei, de la cele mai mari profunzimi, până
la suprafaŃă: nucleul, mantaua şi crusta sau scoarŃa terestră (fig. 1.1).
Nucleul este stabilit între adâncimea de 6370 km, unde se află Centrul Pământului şi
discontinuitatea seismică Gutenberg de la adâncimea de 2900. În interiorul nucleului s-a
identificat sâmburele central sau nucleul intern şi nucleul extern.
Nucleul intern dezvoltat între 6370 km şi 5120 km, este format din materie metalizată într-
o stare încă necunoscută, se pare formată din fier, nichel, crom, sulf, în condiŃii de presiuni
enorme, care modifică mult reŃeaua cristalină, apropiind-o de cea a metalelor;

Oceanografie 1
 Nucleul extern se extinde între adâncimile cuprinse între 5120 km şi 2900 km, limita
superioară fiind marcată printr-o discontinuitate seismică evidentă. Aici materia se află în stare
lichidă şi este afectată de curenŃi de convecŃie.

Fig. 1.1. Structura internă a Pământului

Între nucleul intern şi cel extern se află o zonă de tranziŃie cu grosimea de cca. 150 km care
se presupune că ar fi alcătuită dintr-o succesiune de stări, de la cea solidă, specifică nucleului
intern, la cea lichidă, tipică nucleului extern.
Mantaua este următorul strat din structura internă a Pământului. În cadrul acestui strat de
cca. 2800 km se individualizează mantaua inferioară şi mantaua superioară.
• Mantaua inferioară, situată între 1000 km şi 2900 km, în stare lichidă, la
temperaturi de 3000°C şi este alcătuită din oxizi şi metasilicaŃi. Deasupra limitei
superioare a mantalei inferioare se află un strat de tranziŃie gros de 700 km (între
1000 şi 300 km), cu vâscozitate mare şi temperaturi în jur de 3000°C. Acest strat de
tranziŃie a fost denumit mezosferă.

2 Oceanografie
 • Mantaua superioară, situată spre suprafaŃa Pământului care este reprezentată prin
astenosferă, care joacă un rol important în dinamica bazinelor oceanice.
Astenosfera, este cuprinsă între o limită superioară la 80-150 km adâncime şi o
limită inferioară de circa 250 km adâncime după unii autori, după alŃii la 400 km,
nivel sub care viteza undelor seismice scade brusc (fig. 1.2, 1.3). Astenosfera este
compusă din silicaŃi de aluminiu, magneziu, fier etc. Aici materia se află în stare
plastică prin asocierea substanŃelor solide cu cele fluide, ca o topitură, la 1200-
1400°C. Această topitură permite formarea curenŃilor de convecŃie (fig. 1.4) care
asigură circulaŃia materiei şi energiei, generând deplasarea plăcilor litosferice.
Mantaua superioară reprezintă substratul fluid pe care pluteşte litosfera. Aici se desfăşoară
procese de transformare a materiei şi energiei care dirijează cea mai mare parte din fenomenele
morfogenetice care afectează atât bazinele oceanice, cât şi continentale.

Fig. 1.2. Structura crustală sub continente şi sub bazinele oceanice

(după date geodezice)

Oceanografie 3
 Fig. 1.3. Structura mantalei superioare şi a litosferei (după E. Vespremeanu)

Litosfera este stratul superficial al Terrei situat între suprafaŃa planetei, aflată în mediu
subaerian sau submarin şi profunzimea de 150-200 km sub continente sau 50-70 km sub ocean.

4 Oceanografie
 Fig. 1.4. CurenŃii de convecŃie care acŃionează circulaŃia materiei şi energiei, generând
deplasarea plăcilor litosferice (după publicaŃia „Terre et Vie”)

Raportată la restul planetei, litosfera este stratul cel mai subŃire şi în acelaşi timp cel mai
complex, datorită proceselor care se desfăşoară la contactul dintre mediul intern al planetei, mai
ales astenosfera şi mediul extern al acesteia.
După geologul F. Suess litosfera este formată dintr-un start superficial numit SIAL, după
compoziŃia sa dominantă în siliciu şi aluminiu şi un strat profund numit SIMA, alcătuit din
silicaŃi de magneziu. Sialul este separat de Sima prin discontinuitatea Mohorovičič (Moho).
Modelul elaborat de F. Suess la sfârşitul secolului al XIX-lea a rămas valabil, cu mici modificări,
până în anii ’60, când progresele geofizicii impun un mod de gândire nou, concretizat în teoria
unitară a tectonicii globale. Litosfera în accepŃiunea recentă a noŃiunii este definită ca strat
superficial al Terrei format din crustă, de fapt litosfera superioară şi litosfera inferioară sprijinită
pe suprafaŃa superioară a astenosferei (vezi Fig. 1.2). Crusta este separată de litosfera inferioară
prin discontinuitatea Moho.
Crusta planetei este stratul situat între contactul cu exteriorul marin sau acvatic şi
discontinuitatea Moho. Grosimea şi trăsăturile crustei diferă mult în funcŃie de poziŃia
geografică. Sub continente crusta are trăsături cu totul diferite de cea aflată sub oceane. De aici şi
identificarea a două tipuri distincte de crustă, continentală şi oceanică (Fig. 1.5)

1.5. Tipurile principale de crustă continentală şi oceanică

Crusta continentală se dezvoltă sub continente, prezintă grosimi până la 70 km şi este

formată din trei straturi:
- stratisfera, aflată la suprafaŃă şi alcătuită din sedimente în diferite stadii de litificare,
grosimea stratisferei atingând valori maxime de 14-15 km în regiunile de avant-fosă;
Oceanografie 5
 - stratul granitic este constituit din granite, gnaise şi granodiorite şi are o grosime de 10-40
km, fiind mai subŃire pe structurile vechi şi mai groasă în regiunile cu munŃi tineri, unde poate
atinge 45 km.
- stratul bazaltic, cu bazalte, gabrouri şi amfibolite şi are grosimi de 15-25 km.
Sub stratul bazaltic se află discontinuitatea Moho care face tranziŃia spre litosfera
inferioară.
Crusta continentală atinge grosimi maxime în regiunile afectate de cutările recente. De
exemplu în MunŃii Himalaya grosimea crustei continentale este de 80 km, iar în MunŃii Anzi, 70-
72 km. Extensia mare a grosimii se datorează dezvoltării stratului bazaltic prin procesele
orogenice foarte active la acest nivel. Grosimile cele mai mici ale crustei continentale (4-14 km)
se înregistrează în regiunile cu rifturi continentale. De asemenea, crustele subŃiri sunt specifice şi
unor margini continentale şi câmpii costale
Crusta oceanică este situată sub oceane şi se caracterizează prin structură mai simplă şi
grosimi reduse. Din punct de vedere structural caracteristica principală este dată de lipsa stratului
granitic şi predominarea stratului bazaltic. Grosimea variază între 5 şi 8 km, discontinuitatea
Moho apropiindu-se aici cel mai mult de suprafaŃă. În cadrul crustei oceanice au mai fost
identificate structuri alcătuite din succesiuni de sedimente organice, lave, metabazalte suprapuse
gabrourilor şi bazaltelor din bază. Cercetările recente au permis separarea a trei starte distincte
numite stratul 1, 2 şi 3.
- Stratul 1 se află la suprafaŃa fundurilor oceanice, are grosimea medie de 450 m şi este
format din sedimente terigene, organice, vulcanice şi cosmice. Grosimea minimă a
acestui strat este atinsă în rifturile dorsalelor şi are numai câŃiva metri. Iar grosimea
maximă se înregistrează la contactul câmpiilor abisale cu glacisurile continentale.
- Stratul 2, situat sub stratul S1, are grosimea medie de 1750 m şi este alcătuit mai ales
din bazalt.
- Stratul 3, cu grosimea de 4-6 km, compus din gabrouri şi serpentinite se continuă
până la discontinuitatea Moho.
Discontinuitatea Mohorovičič (Moho) a fost considerată iniŃial ca linia la nivelul căreia
undele seismice îşi schimbă brusc viteza de la 6 km/s la 8 km/s. Această schimbare bruscă de
viteză ar corespunde unei modificări geochimice şi de densitate, idee care încă nu a fost
confirmată.
Cercetările geofizice recente au dus la concluzia că discontinuitatea Moho este, de fapt, un
strat de tranziŃie cu grosimi diferite, 100-200 m în regiunile oceanice, 500-600 m în regiunile
continentale şi 1000-1200 m în regiunile orogenice recente (vezi Fig. 1.2). Temperatura în stratul
Moho, variază între 150° şi 200°C sub crusta oceanică, şi 500°-700° sub crusta continentală cu
grosime maximă. S-a constatat de asemenea, că stratul Moho este mobil pe verticală şi în timp,
ca urmare a raporturilor dintre crustă, pe de o parte şi litosfera inferioară şi astenosferă, pe de altă
parte.
Litosfera inferioară. Sub discontinuitatea Moho se află stratul inferior al litosferei, care
intră în contact cu astenosfera. Acest strat este cunoscut în literatura de specialitate ca stratul BI,
şi se dezvoltă pe grosimi mult mai mari sub continente, unde atinge grosimi de 150-200 km şi

6 Oceanografie
foarte mici sub oceane, unde nu depăşeşte 70 km (vezi Fig. 1.2). Starea materiei este rigidă şi
casantă, comportamentul elastic limitându-se la suprafeŃe de mare întindere.
Contactul dintre litosferă şi astenosferă apare la adâncimi diferite. La nivelul acestui
contact cercetările recente au demonstrat existenŃa unui relief a cărui geometrie reflectă relieful
de la suprafaŃa Terrei.
TranziŃia de la litosferă la astenosferă se realizează printr-o succesiune de stări fizice în
funcŃie de temperatură care determină gradul de ductibilitate a rocilor.
Succint putem concluziona:
• Pământul este alcătuită dintr-o succesiune de straturi dispuse concentric, cu grosimi,
densităŃi, temperaturi, compoziŃie geochimică şi comportament foarte diferite;
• În accepŃiunea actuală Pământul este alcătuit dintr-un nucleu situat sub profunzimea de
2900 km, mantaua situată între 2900 şi 200 km, şi litosfera situată la suprafaŃă pe ultimii 200 km;
• Procesele telurice majore care guvernează morfogeneza reliefului suboceanic şi
submarin se desfăşoară pe o profunzime de cca. 1000 km, adică în litosferă şi astenosferă. Acest
orizont superior a fost numit de unii autori tectonosferă, tocmai datorită faptului că aici se află
laboratorul în care se desfăşoară toate procesele care asigură funcŃionarea tectonicii globale;
• Litosfera este stratul superficial al planetei, format din crustă şi litosfera inferioară,
separate între ele prin discontinuitatea Moho. Litosfera este alcătuită din segmente rigide care
plutesc pe astenosfera fluidă. Limita inferioară a plăcii mobile nu corespunde cu discontinuitatea
Moho, dintre crustă şi manta, ci se situează între litosfera rigidă şi atmosfera, mult mai plastică.
• Astenosfera este formată din materiale în stare fluidă la temperaturi în jur de 1400°C, în
care acŃionează curenŃi de convecŃie cu traiect circular formând celule de convecŃie de
dimensiuni mari (Fig. 1.6).
• La nivelul limitelor celulelor de convecŃie aceştia generează un traiect vertical –
ascendent pe o latură şi descendent pe cealaltă, antrenând astfel importante mase de substanŃe
fluide care pot străpunge litosfera şi determina procese de expansiune şi de subducŃie – de altfel
acele procese care extind sau diminuează crusta.
•

Oceanografie 7
 Fig. 1.6. CurenŃii de convecŃie ce acŃionează în mantaua terestră (A se remarca poziŃia
descendentă a celulei de convecŃie la limita continentelor şi crustele oceanice apărute în zona
ascendentă). (după D. A. Ross)

• De precizat că continentele se află pe latura descendentă a curenŃilor de convecŃie, iar

„înălŃimile“ oceanice apar pe latura ascendentă a acestora (Concluzii, după E. Vespremeanu).

1.2. PLĂCILE LITOSFERICE

În lumina cercetărilor recente, litosfera are o structură mult mai complicată.

Blocurile crustale se deplasează pe anumite aliniamente în direcŃii şi cu viteze foarte
diferite. Aceste blocuri au fost denumite şi plăci litosferice sau plăci crustale.
Placa litosferică se constutuie ca un bloc rigid cu comportament casant, gros de 100-200
km, care pluteşte în echilibru hidrodinamic pe astenosfera superioară plastică (R.W. Fairbrige,
1982). Limitele dintre plăci sunt marcate foarte clar prin morfologie, funcŃionare, seismicitate şi
vulcanism specific (fig. 1.7).
Într-o primă formă au fost identificate 6 plăci majore (Le Pichon, 1984) respectiv,
Eurasiatică, Africană, Americană, Australo-indiană, Pacifică şi Antartică (Fig.2.6). În cadrul
acestui sistem major au fost separate alte 6 plăci cu dimensiuni mai mici (J.P. Morgan), Nazca,
Cocos, Caraibe, Arabia, Somalia şi Filipine. La acestea se adaugă numeroase plăci foarte mici a
căror existenŃă formează obiectul actual al numeroaselor controverse (fig. 1.8) dar a căror
prezentare va fi realizată în finalul capitolului.

Fig. 1.7. Cele şase plăci litosferice majore (după E. Buard)

8 Oceanografie
 1.3. ORIGINEA BAZINELOR OCEANICE ŞI MARINE

Aşa cum prezentam anterior, se deduce că între crusta continentală şi cea oceanică există
deosebiri şi diferenŃieri evidente. Dacă o parte adâncă a bazinului oceanic ar fi fost cândva
exondată, aceasta s-ar pute cunoaşte prin studiul secvenŃei depozitelor sale sedimentare. De
asemenea, structura crustală ne-ar putea indica dacă un continent ar fi fost acoperit de ape într-o
anumită perioadă (D. A. Ross).
De ce o parte a globului terestru este acoperită de o crustă groasă, pe când în alte părŃi
această crustă este practic absentă? Una dintre teoriile care încearcă să răspundă la această
întrebare consideră că Pământul îşi măreşte volumul şi la un anumit moment întregul glob a fost
acoperit de această crustă groasă. Crusta a fost spartă în numeroase zone, expansiunea având loc
de-a lungul acestor sectoare de rezistenŃă minimă ocupate astăzi de bazinele oceanice (fig. 1.9).

Oceanografie 9
10
Fig.1.8. Harta plăcilor litosferice în stadiul actual al cunoaşterii (După I.P. Dewey)

Oceanografie
 Fig. 1.9. Imaginea principală a ipotezei expansiunii fundului marin

Au fost emise numeroase alte teorii. Fără îndoială că încă înainte de apariŃia acestei
lucrări unele teorii noi vor fi verificate şi altele, mai vechi, abandonate. Teoriile principale sunt:
ipoteza derivei continentale şi mai recent, cea a expansiunii fundului oceanic.

1.4. DERIVA CONTINENTALĂ ŞI EXPANSIUNEA FUNDULUI OCEANIC

Studiile şi cercetările întreprinse de oamenii de ştiinŃă de-a lungul timpului au condus, în

mod evident, la concluzia că aspectul actual al formei, repartiŃiei oceanelor şi continentelor nu
reprezintă altceva decât un rezultat „momentan” al evoluŃiei scoarŃei terestre, fiind, de fapt,
efectul acŃiunii forŃelor interne pe fondul structurii propriu-zise a Terrei.
Oricum, între aspectul actual al continentelor şi al oceanelor, au existat în lungile
perioade geologice mari diferenŃe, ca dimensiune şi situare latitudinală şi longitudinală pe
„suprafaŃa” Globului.
În sensul celor prezentate, aceste diferenŃieri, în bazine oceanice şi socluri continentale,
ca şi perioada geologică când a început separarea celor două domenii, au suscitat mult interes
ştiinŃific, fapt pentru care s-au emis şi numeroase ipoteze:
- ipoteza desprinderii Lunii din Pământ, contestată şi controversată;
- ipoteza curenŃilor de convecŃie;
- ipoteza cutărilor;
- ipoteza mareelor etc.
• Ipoteza derivei continentelor sau translaŃiei continentale
Ideea a ceea ce denumim derivă continentală a fost emisă pentru prima dată de von
Humboldt; ulterior a fost avansată de A. Wegener şi apoi susŃinută de E. Suess şi W. Taylor.

Oceanografie 11
 În principal, se presupune că a existat un singur continent „Panthalassa”, care s-a
fragmentat ulterior în mai multe alte continente datorită forŃei centrifuge, de la est la vest şi de la
poli la ecuator.
În deplasarea lor, unele continente translatează mai încet, altele mai repede, de aici
rezultând spaŃiile dintre ele, respectiv separarea oceanelor.
Teoria lui Wegener se bazează pe următoarele argumente: aspectul, în plan, al Ńărmurilor
estice ale continentelor America de Sud şi de Nord se îmbină perfect cu Ńărmurile vestice ale
Africii şi Europei (fig. 1.10). pe seama teoriei anterioare, A. L. du Toit a reconstituit
supercontinentul „Gondwana” prin unirea continentelor sudice, actuale, la nivelul şelfului
continental (fig. 1.11).

Fig.1.10. Una dintre reconstrucŃiile posibile a dispunerii continentelor înainte de iniŃierea derivei
continentelor (după A.L. du Toit, pe baza datelor structurale şi stratigrafice)

12 Oceanografie
 Fig. 1.11. Viteza de expansiune în diferite zone oceanice. Liniile continue definesc axa
dorsalelor medio-oceanice. Numerele de lângă axa indică valoarea vitezei de expansiune în
cm/an (după Heintzler şi colab, 1998)

De fapt, teoriile bazate pe deriva continentelor consideră că masele de uscat plutesc pe un

material subcrustal care acŃionează în mantaua terestră (vezi Fig. 1.9).
Principalul dezacord al teoriei lui Wegener, susŃinută întrucâtva de du Toit este acela că nu
poate explica cum o arie continentală mai uşoară poate să devină arie oceanică.

• Ipoteza expansiunii fundului oceanic

Aceasta se bazează pe descoperirile principalelor trăsături ale reliefului submarin, şi
anume: dorsalele, fosele, munŃii şi platforma sau marginea continentală. În acest sens, pe baza
perfecŃionării aparaturii de sondare acustică sunt identificate formele majore de relief ale
fundului oceanic, în principal dorsala medio-atlantică şi dorsalele similare din Oceanul Pacific şi
Indian, toate formând (după harta lui B. C. Heejen) o dorsală unică pentru întregul Glob, cu
lungimi de peste 70.000 km; aceasta se află în relaŃie cu toate celelalte elemente tectonice. De
fapt, ipoteza expansiunii fundului oceanic, elaborată de Dietz şi Hess menŃionează că fundul
oceanic se află într-o permanentă mişcare. La nivelul dorsalelor , prin rifturi iese din manta,
situându-se în apropiere ca adâncime, materie incandescentă care se consolidează în contact cu
fundul oceanic, în roci vulcanice. Această nouă scoarŃă oceanică se deplasează simetric faŃă de
locul de apariŃie, până când ajunge în fose, de unde este absorbită şi încorporată din nou în manta
(vezi fig. 1.9., fig.1.12).

Oceanografie 13
 Fig. 1.12. EvoluŃia Terrei în perioadele geologice:
A,B – Triasic, C – Jurasic, D – Cretacic (după date geologice şi geofizice)

Imaginea generală este cea a unei benzi rulante care acŃionează de la creastă către, şi
eventual, sub continent. Prin urmare, creasta reprezintă o arie de ridicare crustală (upwelling) de
unde este furnizat material nou. Marginile continentelor reprezentate de fose sau de baza pantei
continentale, sunt arii de coborâre (down-welling) a materialului crustal (D. A. Ross).
În context, putem aprecia că relieful dorsalelor se datorează acumulării de material
eruptiv, iar riftul reprezintă „valea” prin care se evacuează materia topită.

14 Oceanografie
 Astfel, la nivelul dorsalelor, prin intermediul rifturilor şi foselor, se înregistrează o
seismicitate ridicată, care se datorează suprafeŃelor de discontinuitate pe care au loc ridicarea
materiei topite din mata – în rifturi, şi coborârea ulterioară a acesteia, aşa cum precizam anterior,
la nivelul foselor (fig. 1.11 şi 1.13).

Fig. 1.13. Mecanismul „derivei” continentelor (ilustraŃie după Bietz şi Hees)

Din categoria ipotezelor mai recente privind originea şi evoluŃia bazinelor oceanice
apreciem ipoteza tectonicii în plăci sau ipoteza tectonicii globale.
• Ipoteza tectonicii în plăci a fost lansată şi susŃinută în deceniul al şaptelea al secolului al
XX-lea de către Morgan. Conform acesteia, crusta terestră este alcătuită din 20 de plăci mari sau
6 plăci majore (pacifică, indo-australiană, antarctică, americană, africană şi euroasiatică), care se
deplasează. Limitele plăcilor sunt zone active sub aspectul seismicităŃii, deci a posibilităŃii
producerii cutremurelor, fenomen ce ar explica procesul de balansare a Terrei în jurul axei sale.
Ipoteza presupune că de-a lungul crestelor se poate forma un nou material crustal, care
este anihilat în zonele joase – fose, în timp ce în zonele de fracturi tectonice, nu se pierde şi nici
nu se câştigă material crustal.
• Ipoteza contemporană a tectonicii globale şi a expansiunii fundului oceanic, analizează
interacŃiunea în timp şi spaŃiu a plăcilor tectonice ce constituie, în ansamblu, scoarŃa Terrei, la
rândul ei interacŃiune determinată de expansiunea soclului oceanic, de deplasarea continentelor şi
de migraŃia polilor.

Oceanografie 15
 II. Relieful bazinelor marine
şi oceanice

Relieful bazinelor marine şi oceanice a fost mult timp învăluit în misterul „adâncurilor fără
fund“.
Primele realizări notabile se concretizează în a doua jumătate a secolului XIX, când M.P.
Mauray publică în lucrarea The Physical Geography of the Sea prima hartă batimetrică asupra
părŃii centrale şi nordice a Oceanului Atlantic. Ulterior, numeroase expediŃii cu navele oceanice
„Challenger“, „Gazelle“ ş.a., pun în evidenŃă marile adâncimi şi crestele muntoase de pe fundul
bazinelor oceanice explorate.
Primele consideraŃii generale asupra reliefului submarin aparŃin lui M.J. Thoulet (1890), Th
Stocks şi G. Wust (1933), J. Bourcart (1938) şi din nou G. Wust (1940), care întocmeşte prima
hartă de sinteză pentru întreg bazinul Oceanului Planetar.
După cel de-al doilea război mondial, şi în deosebi în a doua jumătate a sec. XX se
realizează prima abordare monografică, de către A. Guilcher (1954), care de pe poziŃii
geografice dă o primă imagine asupra formelor de relief submarin.
Ulterior, literatura de specialitate se îmbogăŃeşte cu cercetările lui Bruce C. Heegen, Marie
Tharp (1959), R.S. Dietz (1963), D.L. Inman şi C.E. Nardstrom (1971) ş.a., la care s-au adăugat
cercetările în cadrul Anului Geofizic InternaŃional (1957-1958), Deceniului Hidrologic
InternaŃional şi a Decadei Oceanografice (1970-1980).
În ultima perioadă a sec. XX, cercetările oceanografice capătă un avânt deosebit, şi implicit
cele asupra reliefului bazinelor oceanice şi marine.

16 Oceanografie
 Astfel, promovarea a numeroase Programe de cercetare sub egida organismelor ştiinŃifice
internaŃionale, precum şi organizarea Anului Oceanului Planetar (1998) subliniază cele
prezentate în acest sens.
Expunerea succintă a unor categorii de cercetări oceanografice, nu face altceva decât să
pună în evidenŃă rolul cercetărilor geografice asupra reliefului submarin, şi mai ales asupra celui
costier, puternic implicat în existenŃa unor importante activităŃi umane, ce depăşesc cu mult
jumătate din populaŃia Terrei.

2.1. MORFOLOGIA RELIEFULUI BAZINELOR MARINE ŞI OCEANICE

Pe baza aprecierii cercetărilor în domeniul geomorfologiei marine, prin analiza profilelor

transversale sinoptice, precum şi a hărŃilor batimetrice, s-a concluzionat o anumită arhitectură
regională a Oceanului Planetar.
Astfel sunt identificate, cel puŃin până la data actuală, mai multe categorii de relief, marin
şi oceanic, ierarhizate în unităŃi cu ranguri majore, sau niveluri de organizare superioare (I), şi în
cadrul cărora se pot separa ranguri de ordinul II şi III, după cum urmează:
- UnităŃi de rangul I: marginea continentală, fundul oceanic;
- UnităŃile de rangul II:
• marginea continentală se subdivide în: coasta şi versantul continental;
• glacisul oceanic se subdivide în: fundurile oceanice propriu-zise şi dorsalele oceanice;
- UnităŃile de rangul III:
• coasta cuprinde câmpiile costale, litoralul şi şelful;
• fundul oceanic cuprinde câmpii abisale, glacisuri abisale etc.
Toate categoriile de regiuni morfohidrografice nominalizate mai sus, se evidenŃiază funcŃie
de adâncimea apei, aspectul lor morfometric, geneza, şi nu în ultimul rând delimitarea lor în plan
şi spaŃiu, precum şi complexitatea evoluŃiei specifice a acestora.

2.1.1. Marginea continentală

Ca termen a fost şi este bine acceptat în literatură, respectiv Marge continentale,

Continental margin, Materikovici akrainâi, şi nu reprezintă altceva decât forma de relief
existentă pe crusta continentală care realizează legătura morfologică între continente cu bazinele
oceanice.
Marginile continentale alături de continente şi de fundul bazinelor oceanice, reprezintă o
categorie de relief bine individualizată pe Terra.
Din punct de vedere geologic precizarea noŃiunii respective se suprapune termenului clasic
de geosinclinal în stadiul preorogenic, pentru marginile continentale pasive, sau orogenic, pentru
marginile continentale active (fig. 2.1).

Oceanografie 17
 Fig. 2.1. Tipuri de margine continentală
(după D.L. Iuman şi C.E. Nordstrom, 1931)
A – Marginea contientală, B – marginea continentală activă

Pentru cei care studiază geografia regională a lumii se impune să precizăm că în funcŃie de
originea şi evoluŃia lor marginile continentale sunt: pasive – specifice regiunilor în care faliile
transformate se extind până la marginea bazinului oceanic.
Exemple în acest sens putem prezenta marginile continentale din estul Oceanului Atlantic –
Golful Guineea, Marea Roşie, Golful Californiei, în jurul Africii, vestul Europei, nordului şi
estului Americii de Nord, estul Americii de Sud, nordul Europei şi Asiei, în jurul Indiei şi în
vestul şi sudul Australiei.
Marginile continentale pasive, mărginesc două categorii de părŃi continentale: înalte,
masive şi cu câmpii costale înguste, de tip african şi joase, cu câmpii costale de mare întindere,
de tip american.
De remarcat că acest tip de margini continentale ocupă aproximativ 70% din lungimea
totală a marginilor continentale de pe Terra.
O a doua categorie de margini continentale o constituie cele active, care sunt specifice
contactelor convergente dintre plăcile litosferice. Procesele geodinamice active şi intense
determină o stare de instabilitate a acestor margini continentale, marcată prin seismicitate,
vulcanism, subsidenŃă.
În seria marginilor continentale respective se încadrează cele de tip andin, arc insular şi
mixt (între cele două tipuri).
Indiferent de tip, rezultă că marginile continentale active au cea mai mare extensiune în
bazinul Oceanului Pacific.
Ca habitat uman aceste margini continentale prezintă numeroşi factori de risc (cutremure
frecvente, erupŃii vulcanice etc.)
18 Oceanografie
 În cadrul marginii continentale putem deosebi mai multe subunităŃi ierarhice, ajungându-se
până la forme de relief cu dimensiuni foarte mici şi efemere ca existenŃă. Din punctul nostru de
vedere interesează:
• Coasta
Este considerată ca subunitatea marginii continentale situată între limita inferioară a
podişului continental (+200 - +300 m înălŃime) şi muchia şelfului continental (-150 - -200 m) –
valori relative.
Coasta (Coast, Cote, Kuste) în profil are o alură generală convex-concavă, cu o dezvoltare
pe sute de km.
De fapt coasta se defineşte ca un spaŃiu, suficient de extins atât în mediul marin, cât şi în
cel terestru, pretutindeni afectat de cele două medii. Constituie o regiune omogenă cu altitudinea
medie de 100 m, care spre litoral se termină cu faleze sau prin glacisuri largi (fig. 2.2).
- Câmpia costală (costal plain, Paine costiere). Are aspect tabular, stabilitate tectonică şi cu
o altitudine medie în jur de 100 m.
Pentru înŃelegerea categoriei de relief respective, exemplele de mai jos sunt mai mult decât
concludente, respectiv Câmpia Amazonului, Câmpia Golfului Mexic şi Câmpia Siberiei (R.
Fairbridge).
- Litoralul. Ca unitate morfologică în ierarhia subunităŃilor marginii continentale litoralul
„se suprapune“ reliefului de contact dintre câmpiile şi selfurile continentale.
În cadrul litoralului se disting:
Câmpiile litorale – zone joase de acumulare formate după retragerea nivelului mărilor şi
oceanelor la nivelele actuale, şi frontul litoral – situat la marginea exterioară a unei câmpii
litorale, fiind de altfel şi segmentul cel mai dinamic al acesteia.
La rândul său frontul litoral se subdivide în următoarele subunităŃi: Ńărmul, versantul litoral
şi glacisul litoral. Un exemplu este redat în fig. 2.3.
- Platforma continentală sau şelful continental (Continental shelf, Kontinental schelf,
Platforme continentale), este cea de-a treia subunitate a coastei şi ultima.

Oceanografie 19
Fig. 2.2. Relieful coastei: A – coastă cu insule barieră, B – coastă cu faleză (după D. L. Iuman şi
C.E. Nordstrom)

De fapt, platforma continentală se constituie într-o câmpie netedă, uşor înclinată, cu

dimensiuni diferite, de la continent la continent, şi acoperită în permanenŃă de apă.
Din punct de vedere al extensiunii, platforma continentală este spaŃiul marin care
mărgineşte continentul, şi care se poate desfăşura în interiorul spaŃiului oceanic pe sute şi chiar
mii de km.
Batimetric, limita inferioară a platformei continentale este cuprinsă între muchia shelfului
care se situează între 100 şi 225 m, iar ca medie la 200 m, iar limita superioară a şelfului, care
uneori urcă până la –10 m, deşi unii autori o precizează la –25 m, -50 m (E. Vespremeanu). Din
punct de vedere morfodinamic, limita poate fi apreciată acolo unde apele marine trec de la
regiuni de litoral la regiuni de larg (fig. 2.4).
Morfologic, platforma continentală „îmbracă“ două aspecte diferite şi anume (F. P.
Shepard, J. R. Vanney):
• Platformă continentală largă cu mare extindere şi o uşoară înclinare (0,07‰), spre
interiorul oceanului se păstrează formele de relief negative şi pozitive ale continentului. Acest tip
este caracteristic marginilor continentale pasive, specifice Oceanului Atlantic şi Arctic.
• Platforma continentală îngustă, puternic fracturată şi cu cădere în mai multe trepte, este
caracteristică marginilor continentale active, respectiv Oceanului Pacific şi Indian.
20 Oceanografie
 Pe aceste largi suprafeŃe se găsesc depozite marine provenite atât din depunerile datorate
reŃelei hidrografice de pe uscat cât şi din acŃiunea apelor mării asupra Ńărmului.
ImportanŃa economică a platformei continentale este relevantă atât prin domeniul
pescuitului, precum şi cel de exploatare al zăcămintelor de petrol şi gaze naturale.
La nivelul Ńării noastre, platforma continentală se dezvoltă pe aproximativ 200 km în
dreptul Deltei Dunării şi se îngustează treptat spre sud până la 60-70 km în dreptul oraşului
Mangalia.

Fig. 2.3. Caracteristicile generale ale unui front litoral cu plajă

(după D.L. Iuman şi C.E. Nordstrom)

Oceanografie 21
 Fig. 2.4. Diferite moduri de formare a platformei continentale (după Shepard)

• Povârnişul sau versantul continental (Continental slope, Talus continental, Materilovoi

sklon).
Aşa cum arată şi denumirea versantul continental reprezintă un segment al marginii
continentale, cu o înclinare medie de 4° (3-6°) şi este situat în imediata lui apropiere, între
ruptura de pantă a muchiei platformei continentale şi schimbarea de pantă de la contactul cu
glacisul continental. Ca un povârniş, şi cu o morfologie a reliefului destul de diferită în
perimetrul oceanelor şi mărilor, prin intermediul acestuia se face trecerea de la adâncimi de la -
200, -300 m la -2800, -3000 m (B. C. Heezen, M. Ewing).
În cadrul acestor spaŃii submarine se pot întâlni: platouri marginale Blake Plateau, din
largul Peninsulei Florida, Campbell Plateau, din estul Noii Zeelande ş.a., canioane, Montery
Canyon – în faŃa golfului Montery – California, şi alunecări submarine atât prin rostogolire cât
şi prin alunecare în trepte multiple sub formă de surpări de mari dimensiuni.
• Glacisul continental sau Piemontul oceanic (Continental rise, Glacis continentale)
Ca formă de relief submarin face parte din subdiviziunile aparŃinătoare de marginea
continentală. De fapt glacisurile nu sunt altceva decât acel segment al profilului transversal cu o
22 Oceanografie
înclinare de 0,5°C şi care face direct legătura între abruptul continental şi câmpia abisală.
Batimetric limita respectivă se află la adâncimi diferite cuprinse între 1400 şi 5100 m. Analiza
morfografică a acestei forme de relief relevă existenŃa a două tipuri: simple şi cu trepte (fig. 2.5).
Glacisurile simple au un profil concav şi se formează prin acumularea materialelor venite de pe
versantul continental, pe când cele cu trepte prezintă în principal două trepte – superioară şi
inferioară, cea care de fapt face racordul cu câmpia abisală.

Fig. 2.5. Subdiviziunile piemontului (glacisului) oceanic. Profil reprezentativ pentru regiunea
dintre Georges Banck şi Capul Hatteras (după Heezen şi colab.)

2.1.2. Relieful bazinelor oceanice propriu-zise

Fundul bazinelor oceanice, aceste imense zone cufundate în întregime în mediul marin şi
acoperite cu un strat gros de sedimente, uneori de zeci sau chiar mii de metri, reprezintă
aproximativ 70% din suprafaŃa Oceanului Planetar.
Deşi, cunoscute frecvent sub denumirea de câmpii abisale, termen total diferit de o câmpie
a domeniului terestru, acestea prezintă un relief mult mai variat şi complex, toate acestea se
datorează proceselor tectonice de mare amploare care determină ca efect expansiunea crustei
oceanice la nivelul unor lanŃuri muntoase submarine – dorsalele oceanice şi un consum la nivelul
unor şanŃuri sau gropi uriaşe – fosele abisale (fig. 2.6).

Oceanografie 23
 Fig. 2.6. Profilul schematic al fundului oceanic (după P. Gâştescu)

La acest tip „clasic“ de relief submarin se adaugă un număr mare de alte forme, aşa-zis
azonale, ca vulcanii submarini, coline şi munŃi singulari etc.
Relieful fundurilor oceanice se extinde pe mari suprafeŃe, prezintă aspecte diferite, ca
formă şi mărime, atât pe ansamblul Oceanului Planetar cât şi în spaŃiul fiecărui bazin oceanic sau
mari.
De altfel, în acest sens s-au identificat trei tipuri distincte de distribuŃie generală a
reliefului, şi anume:
- Tipul Atlantic, cu elementul predominant dorsala medio-atlantică, faŃă de care se dispun
simetric câmpiile şi glacisurile, munŃi submarini şi insule relativ reduse.
- Tipul Pacific, se caracterizează prin repartiŃia asimetrică a dorsalelor şi numeroaselor
fose, precum şi prin numărul mare de munŃi submarini şi areale insulare;
- Tipul Indian, cu relieful dispus într-o simetrie parŃială faŃă de principala dorsală, cu munŃi
submarini şi insule la fel de puŃine.
• Relieful dorsalelor oceanice
- Dorsala oceanică (Mid-oceanic ridge, Ridge, Dorsale, Rucken) – reprezintă un lanŃ
muntos cu lungimi şi lăŃimi mari, cu versanŃi şi creste înalte care se ridică deasupra fundului
propriu-zis al oceanelor cu 1000-2000 m, uneori chiar 3000 m, şi atunci când apare la suprafaŃa
apei formează insule. PoziŃia dorsalelor se dispune aproximativ la mijlocul bazinelor oceanice,
suprapunându-se de altfel contactului divergent dintre două plăci litosferice care determină de
fapt extensiunea fundurilor bazinelor oceanice – element care susŃine şi teoria ştiinŃifică
elaborată în acest sens (fig. 2.7).
Dorsalele, în toată extinderea şi complexitatea lor sunt de două tipuri: cu rift, adică cu văi
pe axul lor, adânci de 1500-2000 m, cu lăŃimi de la 20-50 km prin care se manifestă o puternică
activitate magnetică.
Acest tip de dorsală cu rift (şanŃ) este caracteristică oceanului Atlantic, fapt pentru care se
şi numeşte dorsală de tip atlantic.

24 Oceanografie
 Un al doilea tip de dorsală este fără rift, caracteristică Oceanului Pacific, fapt pentru care
poartă denumirea de dorsală de tip pacific. În principal, sub aspect morfologic major, o dorsală
este alcătuită din flancuri şi valea de rift.
Flancurile dorsalei prezintă trei trepte bine definite în relief, atât prin morfometrie cât şi
prin morfologia diferită.

Fig. 2.7. Profil morfologic printr-o dorsală cu rift (E. Vespremeanu)

Astfel, treapta superioară este situată în exteriorul munŃilor în imediata vecinătate a

înălŃimilor superioare a acestora. Este înclinată puternic şi prezintă un relief accidentat.
Treapta mijlocie, ca şi denumire prezintă atât pante şi relief mai puŃin evidente, treapta
joasă este şi mai puŃin înclinată, cu aspect neted şi face racordul cu glacisurile oceanice.
- Riftul se prezintă ca un şanŃ larg de câŃiva km şi cu adâncimi de câteva sute sau chiar mii
de metri, cu un profil transversal în formă de „U“. Valea este delimitată lateral de munŃi, versanŃi
interiori ai riftului (fig. 2.8. - sus).
Pe fundul văii se situează creasta centrală cu înălŃimi de 250-300 m afectată permanent de
procese vulcanice, şi prezintă numeroase neregularităŃi rezultate din consolidarea lavei.
- Ridul, specific oceanelor „bătrâne” cum este Oceanul Pacific, reprezintă de fapt un rift
erodat, în care marginile crestei centrale nu depăşesc înălŃimea acestuia (fig. 2.8, mijloc şi jos).

Oceanografie 25
 Fig. 2.8. Tipuri de rifturi: sus, rift de tip atlantic; mijloc, rift de tip est-pacific;
jos rift de tip Galapagos.

La nivelul axului dorsalelor se realizează expansiunea fundurilor oceanice atribuită

curenŃilor de convecŃie termică care antrenează materia fluidă şi incandescentă din manta pe care
o ejectează în zona axială a riftului (fig. 2.9).
• Relieful câmpiilor abisale
Câmpiile abisale (Abysal plain, Plaine abyssale, Abyssische Tiefebene) se constituie în
formele de relief ale fundurilor bazinelor oceanice cu aspect plan şi neted, adâncimea cu valori
mici ale energiei de relief.
Majoritatea câmpiilor abisale îşi desfăşoară propriul spaŃiu între glacisurile continentale şi
cele abisale situate la baza dorsalelor.
Cele mai frecvente câmpii abisale, şi dealtfel cele mai caracteristice se localizează în
Oceanul Atlantic şi Indian, precum şi în mările mediterane şi marginale.
Oceanografii definesc trei tipuri de câmpii abisale:
- câmpii abisale tipice sunt cele mai numeroase şi se întâlnesc mai ales în Oceanul
Atlantic, Indian şi mai puŃin în Pacific;
- câmpii abisale de fosă, identificate pe fundul unor fose (Puerto Rico, Kurile, Kamciatka
şi Peru-Chile). După cum arată şi numele, acestea sunt înguste (1-2 km) şi lungi (12-14 km);
- câmpiile abisale arhipelagice, sunt situate în preajma insulelor şi arhipelagurilor insulare.
Formarea câmpiilor abisale se datorează, în principal proceselor de sedimentare generate de
curenŃii de turbiditate.
• Glacisurile abisale (Oceanic rises, Romeau)

26 Oceanografie
 Ca aspect sunt asemănătoare celor continentale, având aceiaşi origine acumulativă, dar fac
legătura între câmpiile abisale şi versanŃii dorsalelor submarine.
• Fosele (Trench, Fossé, Ravin, Depression)
Depresiuni, şanŃuri sau pur şi simplu gropi, înguste, alungite şi foarte adânci, situate în
general la marginile continentale afectate de mişcări tectonice, vulcanism şi seismicitate
accentuată. Până în prezent sunt cunoscute numeroase fose oceanice, cu adâncimi de peste 6000
m şi frecvent între 10.000 – 11.000 m.
Din categoria celor mai adânci fose amintim: Fosa Filipinelor – groapa Cook 11.516 m,
Fosa Japoniei, 10.374 m, Fosa Marianelor, poate cea mai cunoscută, dar şi cu adâncimi diferite
la un moment dat, respectiv: 10.635 m, 10.863 m şi 11.032, cel puŃin până în prezent, Fosa
Kurilelor 10.377 m, Fosa Kermadec, 10.002 m ş.a. Sub raportul suprafeŃelor, fosele depăşesc
600.000 km² (Fosa Peru-Chile), până la aproximativ 6000 km² (Fosa Romanche). Poate cele mai
interesante ca existenŃă şi evoluŃie , fosele oceanice sunt de patru tipuri:
- fose de tip periferic, situate la periferia bazinelor oceanice, paralele cu arcurile insulare
sau cu cordilierele continentale tinere. Sunt specifice Oceanului Pacific, mai rare pentru Oceanul
Indian (fosele Aru, Tinor, Java, Macrou), şi foarte rare în Oceanul Atlantic (fosele Puerto Rico,
Dominicană, Cayman);
- fosele de tip revers, situate în bazinele mărilor marginale;
- fosele de tip transvers, dispuse oblic faŃă de margine continentală, şi în plan au un traseu
rectiliniu;
- fosele de tip mixt – aparŃin primelor două tipuri, şi cu răspândire în zona oceanică a
Indochinei (fosele Bali, Bonda etc).
În baza teoriei expansiunii fundurilor bazinelor oceanice şi a tectonicii globale, se
consideră că fosele reprezintă expansiunea morfologică a proceselor geodinamice care însoŃesc
procesele de subducŃie timp de zeci de milioane de ani, şi în acest sens acestea sunt forme stabile
în timp îndelungat.

Oceanografie 27
28
Fig. 2.9. SchiŃa reliefului submarin (după Emery)

Oceanografie
 2.1.3. Relieful submarin azonal

Alături de formele majore prezentate anterior, relieful fundurilor mărilor şi oceanelor

cuprinde şi o serie de formaŃiuni morfologice cu caracter azonal pozitiv (munŃi submarini, coline
abisale, guyot-uri, praguri etc) şi negative (depresiuni, căldări, jgheaburi, etc)
• MunŃii submarini (sea mounts, montagne sous-marine), se prezintă ca înălŃimi izolate
care se ridică deasupra fundului mării cu aproximativ 1000 m şi chiar mai mult, uneori cu 2500-
3500 m (Fig. 2.9)
Diversitatea munŃilor submarini se referă atât la înălŃimea acestora (respectiv înalŃi, peste
3000 m, mijlocii 2000-3000 m şi joşi, sub 2000-1000 m), forma (conici, ajuyot etc) şi geneză
(vulcanici, tectonici şi micşti)
• Colinele abisale (abysal hills, collins sous-marine) sunt înălŃimi ale fundului submarin,
de la zeci până la câteva sute de metri, în general de formă conică.
• Guyot-urile, ridicături de formă conică care nu sunt altceva decât vulcani submarini,
care se termină de regulă cu o platformă teşită, aproape netedă, numită guyot în memoria
geografului şi oceanografului elveŃian Arnold Guyot care i-a studiat.
Aceste conuri, de fapt trunchi de con, se ridică adesea până aproape de suprafaŃa oceanului,
devenind astfel periculoase pentru navigaŃie, iar uneori depăşesc suprafaŃa apelor formând insule
sau arhipelaguri (Bermude, Hawaii, Christmas);
Pragurile (Sill, Senil, Schwelle) sunt culmi rotunjite sau creste ascuŃite care separă două
bazine sau sub-bazine oceanice (ocean-maree), marginale), două şanŃuri sau două fose.
Formele negative sunt reprezentate prin depresiuni largi, şanŃuri sau jgheaburi, căldări, văi
abisale etc.

2.2. INSULELE MARINE ŞI OCEANICE

Insulele nu reprezintă altceva decât „porŃiuni“ de uscat, cu dimensiuni variabile, de la

câteva sute de metri pătraŃi până la mii şi zeci de mii de km², înconjurate de apă. Acestea se
situează în imediata apropiere a Ńărmurilor sau coastelor continentale ca mărturii ale existenŃei
anterioare a continentelor, altele sunt la mari distanŃe de continente, dispuse în grupuri sau şiruri
(arhipelaguri) sau izolate, având la bază geneză şi structură geologică diferită.
Începând cu prima clasificare al lui Jammes Cook şi continuând cu alŃi cercetători ai
domeniului, în prezent se acceptă următoarele categorii de insule:
a. Insulele continentale, care după modul de formare sunt clasificate în:
- insule care reprezintă părŃi ale continentelor, izolate în timpul evoluŃiei bazinelor
oceanice: Groenlanda, Borneo, Madagascar, Baffin, Insulele Britanice, Sumatra, Honsu,
Ceylon. Sunt insule foarte mari cu relief foarte variat;
- insule formate din morene glaciare în timpul regresiuni wurmiene şi apoi inundate în post
glaciar: Long Island, Martha’s Vineyard, Nantucket;
- insulele barieră formate în regiunile litorale din nisipurile terigene antrenate de curenŃii
longitudinali de Ńărm: Insulele Frisiene din M. Nordului, lanŃul de insule barieră de pe
Oceanografie 29
 litoralul estic al SUA între Long Island şi Florida, Insulele de pe litoralul vestic al Africii şi
din Queensland (Australia). Insula barieră Sacalin de la sudul gurii braŃului Sfântu
Gheorghe (Delta Dunării – Marea Neagră).
b. Insule vulcanice clasificate în:
- insule grefate pe dorsale: Ascension, Sfânta Elena, Tristan Dacunha, Gough;
- insule independente de dorsale dar dispuse liniar I. Hawaii, Marquesan, Samoa, Society,
sau izolat, proeminând direct din fundurile oceanice: Tubuai din largul Australiei;
- insule dispuse pe linii arcuite în imediata vecinătate a foselor numite şi arce insulare, care
pot fi continentale: Kamceatka – Kurile – Hokkaido, Philippine, sau oceanice: Marianas,
Palau.
Arcele insulare sunt ghirlande de insule cu origine vulcanică sau sedimentară dispuse în
lungul unor aliniamente arcuite.
Privite la nivelul global, arcele insulare formează centuri majore în jurul unor bazine
oceanice:
- centura eurasiatică – malayeziană, numită deseori şi centura mediteraneană – tethiană,
asociată lanŃului Alpino-Carpato-Himalaian, cu continuare în Burma Indonezia – Noua
Guinee – Solomon – Noile Hebride şi Noua Zeelandă;
- centura circumpacifică sau est-asiatică – cordilieriană, din jurul Oceanului Pacific.
Toate arcele insulare sunt dublate de fose, ceea ce indică starea de instabilitate generată de
intensitatea proceselor geodinamice specifice marginilor continentale active.
c. Insulele de corali, foarte numeroase dar de mici dimensiuni;
Atolii. Termenul de atol este folosit pentru a denumi o insulă inelară din corali în mijlocul
căreia se află o lagună. Ea este alcătuită din calcare recifale de formă inelară, frecvent circulară,
dar şi cu abateri mari de la această formă. Atolul Minerva (Oc. Pacific) este considerat ca având
formă circulară perfectă, cu diametrul de 6,6 km. Cel mai simplu atol este I. Oost (Indonezia),
care are numai un km pe axa lungă, fiind înconjurat de platoul recifal extern.
Atolii au un relief emers continuu cu excepŃia unei treceri înguste (portiŃă sau pass), care
leagă laguna cu oceanul alăturat (fig. 2.11).
Unii atoli păstrează resturi din aparatele vulcanice pe care s-au format. Un exemplu este I.
Bora Bora din arhipelagul Society.
Un tip original de atol este ceea ce s-a numit faros, o grupare de atoli mici, cu lagune puŃin
adânci, dispuşi circular, şi formând în ansamblu un atol mai mare. Asemenea atoli se întâlnesc în
I. Moluques, Fiji şi Maldive (A. Guilcher, 1954).
Atolii prezintă un relief variat generat prin acŃiunea valurilor şi curenŃilor asupra calcarelor
recifale. Un profil transversal relevă elementele morfologice ale unui atol în care se disting trei
elemente principale: insula, laguna, platoul recifal şi versantul exterior cu mai multe subunităŃi
(fig. 2.10).
Insula constituie partea cea mai înaltă a recifului şi este alcătuită din resturi calcaroase
neconsolidate sfărâmate de valuri. FracŃiile mai fine, din categoria texturală a nisipului care
formează plajele albe ale insulei, sunt deseori cimentate prin procese de precipitare rezultând
plaje pietroase tipice (beach rock).

30 Oceanografie
 Laguna se află în interiorul insulei, ocupând o depresiune cu fundul plat din care
proeminează construcŃii coraliene de diferite forme şi mărimi numite movile de corali (coral
knoll).
Platoul recifal înconjoară insula la exterior şi are o morfologie foarte diferită în funcŃie de
poziŃia faŃă de vânturile dominante În sectoarele adăpostite morfologia este simplă, predominând
formele acumulative. Sectoarele aflate sub vânturile dominante au morfologia mult mai
complexă datorită acŃiunii continui a valurilor. Spre ocean se află versantul extern, abrupt cu
colonii de corali vii. Muchia versantului corespunde unei creste dure pe care se sparg valurile
înalte. Spre lagună urmează o alternanŃă de calcare recifale, apoi şanŃul extern care separă platoul
recifal de insulă.

Fig. 2.10. Muntele submarin Cobb (după W.A. Anikouchinie şi R.W. Sternberg)
– reprezentare plană (sus); - reprezentare în profil transversal cu două
exagerări diferite (jos)

Oceanografie 31
Fig. 2.11. Morfologia unui atol (după E. Vespremeanu) 1 – lagună recifală; 2 – insulă; 3 – platou
recifal extern

RepartiŃia coralilor se limitează la mările tropicale, între 30° lat. nordică şi sudică, cu
maximul de extensiune în partea central vestică a oceanului Pacific, pe litoralul nordic şi nor-
vestic la Australiei, în jurul Indoneziei, în Oceanul Indian, M Roşie şi în insulele Antile din
Oceanul Atlantic.

2.3. CONCLUZII ASUPRA FORMĂRII ŞI EVOLUłIEI BAZINELOR MARINE ŞI OCEANICE

Terra – planeta vie. Un slogan recent folosit de toŃi specialiştii care studiază ştiinŃele
Pământului. Într-adevăr, planeta noastră este activă la toate nivelurile sale de organizare, în care
rolul major, îl au, diferenŃiat, funcŃia de domeniu marin sau uscat, factorii endogeni şi exogeni.
Totuşi, în analiza sistemică promovată de gândirea geografică, componentele planetei se
constituie, indiferent de starea de evoluŃie, într-un tot unitar.
În sensul celor prezentate anterior, la nivelul structurii majore a Terrei, cu referi9re
specială asupra bazinelor oceanice şi marine, situaŃia se concretizează astfel:
• ScoarŃa sau ceea ce denumim în mod curent litosferă, se constituie în acel strat
„superficial” al Terrei (vezi fig.2.1), situându-se între suprafaŃa propriu-zisă a planetei şi până la
150-200 km adâncime sub continente şi 50-70km sub oceane.
În cadrul acestui înveliş se distinge crusta sau litosfera superioară şi litosfera inferioară
separate prin discontinuitatea Mohorovicic.
32 Oceanografie
 • Crusta (litosfera superioară) este de două tipuri:
- crusta continentală – apare sub continente şi are grosimi până la 70 km; în principal este
alcătuită din stratisferă, un strat granitic şi unul bazaltic;
- crusta oceanică, cu o structură mai simplă şi grosimi mai reduse; în cadrul acesteia se identifică
trei strate, numerotate de la 1 la 3, cu grosimi de 450-500 m (sedimente neconsolidate şi
vulcanite), 1.700/1.800 m, bazalte) şi 4.000-6.000 m (gabrouri şi serpentinite).
Trebuie subliniat că la baza celor două categorii de crustă se întâlneşte discontinuitatea
Mohorovicic.
• Discontinuitatea Mohorovicic (Moho) se individualizează ca un start de tranziŃie, cu
grosimi de 100-200 m în zonele oceanice şi 1000-1200 m în cele continentale. Discontinuitatea
Moho, chiar şi după denumire are o geometrie variabilă, determinată de raporturile diferite dintre
crustă şi astenosferă.
• Litosfera inferioară se situează între discontinuitatea Moho şi astefosferă şi este
constituită din materie aflată în stare rigidă şi casantă, la temperaturi de până la 1000° C.
transferul, ca zonă de tranziŃie de la litosferă la astenosferă se produce printr-o succesiune de
stări ale materiei, de la cele ductile până la cele fluide, cu temperaturi de 1400-1500° C, specifice
astenosferei.
• Astenosfera se constituie în spaŃiul afectat în permanenŃă de curenŃi de convecŃie, cu
traiect circular, ascendent şi descendent, care antrenează puternic imense mase de materie fluidă,
care în anumite împrejurări străpunge litosfera determinând procese de expansiune şi subducŃie.
• Relieful bazinelor oceanice. Deşi formarea bazinelor oceanice şi marine nu a întrunit
o opŃiune unică, vehiculându-se încă două ipoteze sau mai plastic redate în două modele,
respectiv modelul mobilist, care se bazează pe teoria expansiunii fundurilor oceanice, redat în
subcapitolele anterioare, care se pare a fi cel mai plauzibil, şi modelul fixist, care presupune o
ciclicitate a proceselor ce duce la apariŃia de adâncimi (grabene) în scoarŃa terestră, care ulterior
se extind formând chiar bazine oceanice.
• Bine cunoscut, chiar prin mijloace şi tehnici moderne, relieful bazinelor oceanice
este alcătuit din forme majore – marginea continentală şi fundul oceanic, amândouă cu
numeroase subdiviziuni.
• Marginea continentală constituie acel segment de relief care face legătura între
continente şi bazinele oceanice sau marine. Marginea continentală aparŃine şi se dezvoltă pe
crustă. Are dimensiuni, uneori de mii de km, cu o evoluŃie îndelungată în timp, şi datorată, în
special, agenŃilor interni, dar la care contribuie, lăsând urme evidente factorii marini şi subaerieni
(vezi fig. 4.1 şi 4.4). subunităŃile, ca trepte ierarhice inferioare marginii continentale sunt: coasta,
versantul şi glacisul continental, prezentate anterior.
• Bazinul sau relieful fundului oceanic face parte din categoria aceluiaşi nivel de
organizare a reliefului de pe Terra. În cadrul fundului oceanic se individualizează două trepte ca
ierarhie, şi anume, fundul propriu-zis, abisal şi dorsalele prezentate de asemenea anterior.
• Relieful azonal este reprezentat prin munŃi submarini, coline abisale, praguri,
depresiuni, guyoturi etc.

Oceanografie 33
 III. Componentele Oceanului Planetar

3.1. CONSIDERAłII GENERALE

Oceanul Planetar – concept, denumire şi noŃiune actuală şi modernă, este definit ca

atotcuprinzătoarea suprafaŃă a enormelor întinderi de apă – bazinele oceanice, mările aferente
(marginale) acestora şi mările mediterane.
De remarcat şi de reŃinut că în definiŃia Oceanului Planetar nu se cuprind acele
suprafeŃe de apă denumite, chiar actualmente, mări şi care nu au legătură directă, inclusiv
prin strâmtori, cu unicitatea şi integralitatea oceanelor existente pe glob. Frecvent, în
literatura de specialitate se apreciază că din totalul suprafeŃei Terrei de 510.000.000 km²,
folosind cele mai uzuale date statistice, deşi după diverşi autori valorile diferă, dar oricum
nesemnificativ, Oceanul Planetar ocupă o suprafaŃă de 361.070.000 km², cu un volum de
apă de 1.362.455.000 km³, o adâncime medie de 3800 m (după ultimele determinări chiar
4000 m) şi o adâncime maximă în Fosa Filipinelor – Groapa Cook 11.516 m.
În prezentarea dimensiunilor, în suprafaŃă şi în adâncime a bazinelor oceanice şi marine,
datele sunt preluate după World water balance and water resources of the Earth, 1978,
Moscova, Oceanele şi mările Terrei, 1980, Bucureşti, Introducere în oceanografie, 1970, New
York şi Enciclopedia oceanografică sovietică, 1974, Leningrad.
SituaŃia datelor morfometrice separat şi cumulat, asupra oceanelor şi mărilor este redată
(tabelul 3.1), după cum urmează:

Tabel 3.1. Oceanele în integralitatea lor

Adâncimea
Denumirea SuprafaŃa Volumul Adâncimea
maximă
oceanului (km²) (km³) medie (m)
(m)
Pacific 179.710.000 723.710.000 4.028 11.516
Atlantic 91.655.000 330.100.000 3.627 9.219
Indian 74.917.000 291.945.000 3.897 7.437
Arctic 14.788.000 16.700.000 1.131 5.440
Oceanul
361.070.000 1.362.455.000 3.800 -
Planetar

În context, putem aprecia, cu eroarea de rigoare că din suprafaŃa totală a Terrei, de 510.000.000
km², Oceanul Planetar ocupă aproximativ 71% (70,8%) adică aproximativ 361.000.000 km² iar
uscatul 29% (29,2%) adică 149.000.000 km². DistribuŃia suprafeŃelor ocupate de apă şi de uscat pe
cele două emisfere, se realizează astfel: emisfera nordică deşi poartă numele de emisfera
continentală, este acoperită cu apă în procent de 61% (60,7%) şi uscatul 39% (39,3%), chiar în
34 Oceanografie
condiŃiile date în care cuprinde majoritatea suprafeŃelor continentelor Asia, Europa, America de Nord
şi Centrală şi jumătatea nordică a Africii.
În emisfera sudică, pe drept cuvânt numită, şi emisfera oceanică, apa ocupă un procent de
81% (80,9%), iar uscatul 19,0% (19,1%) şi este reprezentat prin continentele America de Sud,
partea sudică şi îngustă a Africii, Australia şi Antarctida (fig. 3.1.)

Fig. 3.1. RepartiŃia apei şi uscatului pe suprafaŃa Terrei (după Aurora Posea)

Pentru precizarea polilor opuşi, care să diferenŃieze o emisferă oceanică şi una continentală,
Alphonse Berget de la Institutul Oceanografic al FranŃei, a determinat că polul oceanic al Terrei se
situează într-un punct situat la SE de Insula Noua Zeelandă, la 47° lat sudică şi 177° long. Estică, în
apropierea insulei Antipodes. Pentru emisfera continentală, polul a fost fixat la 48° lat. nordică şi 1°
30’ long. estică, aproape de gura de vărsare a fluviului Loire, pe Insula Dumet.
Astfel, în emisfera oceanică, apa ocupă 90,5%, iar uscatul 9,5%, pe când în emisfera
continentală, uscatul ocupă 47,3%, iar apa cuprinde 52,7% (fig. 3.2).

Oceanografie 35
 Fig. 3.2. Repartizarea mărilor şi oceanelor pe globul pământesc – emisfera continentală şi cea
oceanică (după Enciclopedia Oceanografică, Leningrad)

SituaŃia repartiŃiei apei şi uscatului este redată în tabelul 3.2 (datele sunt prezentate în milioane
km² şi sunt preluate dup S. V. Kalesnik).

Tabel 3.2. SituaŃia repartiŃiei apei şi uscatului

Emisfera de Nord Emisfera de Sud
Zona SuprafaŃa SuprafaŃa
Uscat Mare Uscat Mare
totală totală
90°-80° 3,9 0,4 3,5 3,9 - -
80°-70° 11,6 3,4 8,2 11,6 12,1 3,4
70°-60° 18,9 13,5 5,4 18,9 1,9 17,0
60°-50° 25,6 14,6 11,0 25,6 0,2 25,4
50°-40° 31,5 16,5 15,0 31,5 1,0 30,5
40°-30° 36,4 15,6 20,8 36,4 4,2 32,2
30°-20° 40,2 15,1 25,1 40,2 9,3 30,9
20°-10° 42,8 15,3 31,5 42,8 9,4 33,2
10°-0° 44,1 10,1 34,0 44,1 10,4 33,7

Se observă că în emisfera nordică, suprafaŃa uscatului este mai mare decât cea a apei între
paralele de 40° şi 70°.
PreponderenŃa apei asupra uscatului are o mare influenŃă pentru regimul termic al planetei
noastre, prin modul deosebit de comportare al acesteia în comparaŃie cu uscatul, faŃă de radiaŃia
solară şi iradiaŃia terestră. Tocmai din acest motiv, când se analizează repartiŃia uscatului şi a
apei, precum şi consecinŃele sale, uneori se face abstracŃie de ecuatorul matematic al pământului
alegându-se alte emisfere care cuprind, una, cea mai mare parte a uscatului, şi alta, cea mai mare
parte a apei.

36 Oceanografie
 3.2. SUBDIVIZIUNILE REGIONALE ALE OCEANULUI PLANETAR

Spre deosebire de uscat, reprezentat prin continente şi insule, Oceanul planetar prezintă
continuitate, explicată şi prin simpla afirmaŃie că plecând din orice punct sau zonă a oceanului,
se poate ajunge în oricare altă zonă sau punct al Oceanului Planetar, unic şi nedivizat. Prin
comparaŃie, pe uscat este o altă situaŃie, ca legătură între continente, continente şi insule sau
arhipelaguri insulare.
Oceanul Planetar este alcătuit în primul rând din cele patru oceane (deşi în mod frecvent, în loc
de Oceanul ÎngheŃat de Nord se foloseşte denumirea de Marea ÎngheŃată sau Marea Arctică), mările
mărginaşe marilor bazine oceanice, precum şi toate celelalte mări, care sub o formă sau alta, strâmtori,
canale, golfuri etc., au legătură cu unul sau mai multe oceane, la rândul lor componente ale Oceanului
Planetar.
În sensul celor prezentate, în cadrul Oceanului Planetar se pot asocia suprafeŃe marine, chiar de
dimensiuni mai mici, cu denumirea clasică de mare, de exemplu Marea Marmara, Marea Azov etc.,
spre deosebire de alte mări, considerate altădată ca atare, respectiv Marea Caspică, Marea Aral,
Marea Moartă, care nu aparŃin Oceanului Planetar, fapt pentru care le putem defini sau denumi
lacuri.
Deşi nivelul Oceanului Planetar este diferit, determinat şi de categoriile de suprafeŃe
oceanice şi marine constitutive, totuşi el este acela care asigură şi redă suprafaŃa geoidului
planetei noastre.
Oricum, şi sub raportul gândirii geografice sistemice, Terra este alcătuită din două mari
sisteme considerate suprasisteme, respectiv, Uscatul Planetar şi Oceanul Planetar. UnităŃile
acvatice fundamentale, care alcătuiesc Oceanul Planetar, sunt constituite din oceane şi mări. La
acestea se adaugă golfurile, strâmtorile, canalele sau istmurile şi fiordurile (fig. 3.3).
Oceanele sau pur şi simplu oceanul constituie o vastă întindere de apă cu o compoziŃie
chimică proprie, adică sărată, situat sau acumulat într-un bazin adânc şi amplasat cel puŃin între
două continente.
În tratatele şi lucrările de geografie mai vechi se menŃionează un nou ocean şi anume
Oceanul ÎngheŃat de Sud, Astral sau Antarctic. În scopul nominalizării acestui ocean s-au impus
şi criteriile de bază ce definesc parametrii fizico-geografici în acceptarea termenului de ocean.
Este necesar un bazin oceanic bine delimitat morfologic, dar care să separeu două sau mai multe
continente.
FaŃă de cele prezentate se deduce clar existenŃa a patru oceane, şi anume, Oceanul Pacific,
Atlantic, Indian şi ÎngheŃat de Nord.
Mările sau clasicul termen de mare reprezintă suprafeŃe acvatice cu întinderi mai reduse
decât ale oceanelor, cu adâncimi care nu le depăşesc pe ale acestora şi cu o situare fizico-
geografică în imediata apropiere a unui continue
Luându-se în considerare dimensiunile acestora şi astfel posibilitatea ca acestea să se
regăsească pe meridiane şi la latitudini diferite determină, implicit, mai multe tipuri de mări.

Oceanografie 37
 Lucrarea noastră se bazează pe principii geografice şi, astfel, vom încerca să cuprindem
toate categoriile de unităŃi acvatice: oceane, mări, strâmtori, golfuri etc.

38 Oceanografie
Oceanografie 39
40 Oceanografie
 3.2.1. Oceanul Pacific şi mările adiacente

Oceanul Pacific este cel mai vast şi mai adânc dintre oceanele Terrei.ocupă o treime din
suprafaŃa planetei şi depăşeşte cu mult întreaga întindere a uscatului.
Numele a fost dat de navigatorul portughez Fernando Magellan în 1520 – „apă liniştită”.
Oceanul este delimitat la est de continentele americane (America se Nord şi America de
Sud), la vest de continentele Asia şi Australia, la nord ajunge la limitele strâmtorii Bering, prin
intermediul căreia comunică cu Oceanul ÎngheŃat de Nord, iar la sud este delimitat de
continentul Antarctida Către sud-est, prin strâmtoarea Drake, este delimitat convenŃional de
Oceanul Atlantic, prin intermediul acesteia cele două oceane comunicând larg, la sud-vest, se
învecinează cu Oceanul Indian, de-a lungul meridianului de 150° longitudine estică(limită oficial
nerecunoscută), dar comunică cu Oceanul Indian.
În cadrul limitelor respective, după date recente, suprafaŃa oceanului este de aproximativ
170 mil km2. lungimea maximă se realizează pe direcŃia nord-sud şi însumează 15.500 km, de la
strâmtoarea Bering până la Antarctida, iar lărgimea maximă, de aproximativ 17.700 km de la
Canalul Panama la Peninsula Malayezia. Adâncimea medie este de 4282 m, iar cea maximă de
11.521 m în fosa Filipinelor în lungul Insulei Guam.
Din punct de vedere geologic, bazinul oceanului este cel mai vechi de pe Terra (peste 200
milioane de ani) şi aparŃine tectonicii zonale.
Din punctul de vedere al morfologiei marine, elementul caracteristic oceanului este dorsala
pacifică orientală, care se dezvoltă pe aproximativ 8.700 km şi are o înălŃime medie de 2100 m;
se desfăşoară de la Golful California până la extremitatea continentului sud-american.
Datorită structurii geologice şi morfologice subacvatice, Oceanul Pacific dispune de
perimetre vaste, pe mii de kilometrii, care se caracterizează printr-o mare instabilitate datorată
activităŃii vulcanice. Unii dintre vulcani sunt stinşi, dar alŃii sunt activi şi sunt situaŃi în ceea ce
denumim „cercul de foc al Pacificului”.
La cele prezentate anterior, adăugăm faptul că Oceanul Pacific are şi alte caracteristici, şi
anume: are cea mai extinsă platformă continentală a cărei adâncime nu depăşeşte 180 m, dispune
de cele mai numeroase formaŃiuni coraligene şi realizează cele mai mari adânci ale fundului
marin în aşa zisele gropi oceanice (Fig. 3.4).
O particularitate a Oceanului Pacific, în comparaŃie cu celelalte oceane, este prezenŃa şi
frecvenŃa marilor adâncimi oceanice. În marea lor majoritate, acestea se situează în apropierea
Ńărmurilor, chiar la baza lanŃurilor muntoase continentale. Adâncimile prezentate de noi şi
preluate din diverse surse ale literaturii de specialitate (Fischer, Hess, Fairbridge etc.) nu trebuie
considerate ca valori absolute – adică tabu, în sensul că cercetările viitoare ale Oceanului
Planeetar pot aduce modificări în valoarea acestora.
Printre marile adâncimi ale oceanului, evidenŃiem fosele: Filipinelor (Groapa Cook)–
11.516 m, iar după date recente chiar 11521 m; Marianelor – 11.034 m; Kurile-Kamceatka –
10.882 m; Japoniei – 10.553 m; Kermadek – 9.427 m; Peru-Chile – 8.055 m; Aleutinelor – 7.676
m; Djawa – 7.450 m; America Centrală – 6.662 m.

Oceanografie 41
 Tot ca o caracteristică a Oceanului Pacific, este multitudinea de insule, ca geneză
(continentale, vulcanice şi coraligene) şi mărime. Astfel, insulele cele mai mari se concentrează
în partea occidentală a acestuia şi sunt formate pe vechi catene de origine vulcanică şi dezvoltate
pe ampla platformă continentală situată în extremitatea estică a continentelor asiatic şi australian.
În acest sens, menŃionăm insulele Japoneze, Taiwan, Filipine, Indoneziene, Noua Zeelandă etc.

Fig. 3.4. Caracterele topografice generale ale Oceanului Pacific (după D.A. Ross)

42 Oceanografie
 În cadrul multitudinii de insule din spaŃiul oceanului se individualizează un larg areal ce
numără peste 30.000 de insule, cunoscut în geografie sub denumirea de Oceania. Insulele se
situează în sud-vestul şi sudul oceanului, fiind grupate în trei regiuni: Micronezia, Melanezia şi
Polinezia, care la rândul lor cuprind numeroase arhipelaguri şi insule separate.
Problemele privind relieful fundului oceanic, dinamica marină, resursele şi poluarea vor fi
abordate în capitolele următoare.
Mările adiacente constitutive sau aparŃinătoare Oceanului Pacific
Am introdus în subcapitolul nostru toate denumirile posibile, cu scopul vădit de a aprecia
faptul că deşi întinderile de apă respective sunt în legătură directă, indiferent de categoria mării
cu oceanul respectiv, nu sunt o creaŃie a acestuia, ci mai degrabă a conlucrării sau îmbinării
eforturilor celor două medii geografice, uscatul şi apa, adică continentele şi oceanele.
Constatarea noastră pleacă de la faptul că studiind cu atenŃie cele două „Ńărmuri” ale
Pacificului, şi anume cel de vest şi cel de est, constatăm cu uşurinŃă că aproape în exclusivitate,
mările adiacente se situează de-a lungul continentului asiatic şi australian – explicaŃia fiind de la
sine înŃeleasă (fig. 3.5).

Fig. 3.5. Diviziunile Oceanului Pacific

Oceanografie 43
 3.2.2. Oceanul Atlantic şi mările adiacente

Este al doilea ocean ca mărime, având o suprafaŃă de 91,5 milioane km2. în concepŃia unor
oceanografi, suprafaŃa oceanului ar fi de 106 milioane km2, fiind inclusă şi Marea ÎngheŃată
Arctică (Oceanul ÎngheŃat de Nord, Marea Mediterană, Marea Caraibilor, Golful Mexic, Marea
Nordului şi Marea Baltică). Oricum, în concepŃia noastră, această idee este exclusă şi va fi
prezentată ca atare în text.
Oceanul, ca entitate de sine stătătoare, este delimitat la vest de Ńărmurile Americii de Nord
şi de Sud, la est de Ńărmurile Europei şi Africii, la nord de o linie convenŃională desfăşurată între
Capul Walsingham (Insula Baffin) în vest şi de Capul Stadtland (Norvegia) în est, iar la sud,
apele oceanului se sprijină la Ńărmurile continentului Antarctida.
Privit în ansamblul său, se sesizează uşor că oceanul are o formă alungită, desfăşurată pe
11.000 km, uşor sinuoasă deducând forma literei „S”, cu o largă deschidere către sud şi mult mai
îngust spre nord. Câteva date morfometrice pun în evidenŃă caracteristicile sale, şi anume lăŃimea
în jumătatea nordică este de 5.400 km, între La Coruna (Peninsula Iberică) şi St. Pierre (Insula
Terra Nova), iar în jumătatea sudică, între Dakar (Africa) şi San Roque (Brazilia) lăŃimea ajunge
la 2.940 km.
Din punct de vedere geologic, Atlanticul s-a format în timpul perioadei jurasice, acum
aproximativ 150 milioane de ani, când o enormă fisură a apărut în continentul Gondwana, care a
separat America Meridională de Africa, iar procesul respectiv continuă şi astăzi dar la valori
mult mai reduse, de ordinul centimetrilor pe mulŃi ani. ActivităŃile tectonice se desfăşoară de-a
lungul dorsalei medio-altantice.
De astfel, pe fundul oceanului se întâlneşte un lanŃ muntos, cunoscut în literatura de
specialitate sub denumirea de Dorsala Atlantică, care străbate oceanul de la nord la sud,
aproximativ pe direcŃie mediană. Batimetria dorsalei a fost studiată de Heezen şi colab. De fapt,
Dorsala Medio-Atlantică reprezintă doar un segment al unei dorsale care străbate pe o lungime
de peste 55.000 km toate celelalte oceane. În perimetrul oceanului, dorsala este suficient de
fracturată, fiind constituită din mai multe categorii sau tipuri de relief: munŃi, dealuri, văi etc.
(fig. 3.6.) Caracteristica esenŃială a dorsalei o constituie faptul că de-a lungul acesteia se găseşte
o fractură deschisă, cunoscută foarte bine sub denumirea de vale de rift, c cărei adâncime ajunge
la 2.000 m faŃă de înălŃimile catenei muntoase. PrezenŃa dorsalei se remarcă şi la suprafaŃa
oceanului prin intermediul insulelor Azore şi Tristan da Cunha.
În concluzie, precizăm faptul că adâncimea medie a oceanului oscilează între 3.626 şi
3.729 m, după diverşi autori, iar adâncimile maxime apar în Fosa Puerto Rico, 9.219 m (în
regiunea Caraibilor), Fosa Sandwich şi Fosa Romanche.
Totuşi, pentru a nu încheia consideraŃiile despre Oceanul Atlantic, precizăm faptul că nu
excelează în ceea ce priveşte insulele, nici ca număr, nici ca mărime, în comparaŃie cu Pacificul.
Cea mai mare insulă este Marea Britanie, fiind situată în partea estică, nord-estică a oceanului. O
altă insulă, situată în extremitatea vestică a Marii Britanii este Irlanda, iar cea mai nordică,
imediat la sud de Cercul Polar de Nord este insula Islanda.
44 Oceanografie
 În nord-vestul oceanului, se află insula Terra Nova, despărŃită prin strâmtoarea Belle Isle
de Ńărmul Americii de nord. În perimetrul Mării Sargaselor, se situează Arhipelagul Bermude,
constituit din circa 360 de insule şi insuliŃe, la limitele estice ale Golfului Mexic; între Peninsula
Florida şi Antilele Mari, se dezvoltă Arhipelagul Bahamas, alcătuit din 30 de insule mai mari,
3.000 de insuliŃe şi numeroase stânci coraligene. În imediata vecinătate, ca şi delimitare a
întinsului spaŃiu marin ce aparŃine de Golful Mexic şi Marea Caraibilor, se găseşte Arhipelagul
Antilelor Mari (Cuba, Haiti, Jamaica, Puerto Rico ş.a.) şi Antilelor Mici.

Fig. 3.6. Caracterele topografice generale ale Oceanului Atlantic (după D.A. Ross)

Oceanografie 45
 În restul Oceanului Atlantic, către Ńărmurile euroepi şi Africii, se situează arhipelagurile, de
la nord la sud, Azore, Madeira, Canare, Capul Verde ş.a.
Spre extremitatea sudică, se întâlnesc insulele Falkland, respectiv insula de vest şi de est,
iar mult către coastele Antarctidei, se situează câteva insule izolate.
La o primă apreciere, putem uşor sesiza faptul că din punct de vedere al prezenŃei şi
distribuŃiei, mările adiacente Oceanului Atlantic se dezvoltă la nivelul Ńărmurilor din jumătatea
nordică a oceanului, atât pentru cele estice, cât şi pentru cele vestice, în timp ce în sud, în
apropierea continentelor America de Sud şi Africa, acestea sunt foarte rare (fig. 3.7.).

Fig. 3.7. Diviziunile Oceanului Atlantic Marea Irlandei (Marea Irică)

46 Oceanografie
 3.2.3. Oceanul Indian şi mările adiacente

Oceanul Indian
Considerat al treilea ca mărime, mai este denumit şi „Micul Pacific” şi este delimitat de
patru continente: la nord – Asia, la vest – Africa, la est – Australia, iar la sud – Ńărmurile
Antarcticii.
Delimitarea de apele Oceanului Pacific este convenŃională, de la sud de insula Tasmaniei,
de-a lungul meridianului de 150°. longitudine sudică, până pe Ńărmurile continentului Antarctica.
Aceeaşi delimitare către vest de apele Atlanticului, la sud de Capul Acelor, de-a lungul
meridianului de 20°. longitudine estică.
Ca o caracteristică în ceea ce priveşte aşezarea geografică a oceanului, menŃionăm faptul
că mai bine de 80% din suprafaŃa sa se desfăşoară în emisfera sudică, deşi, latitudinal, se
dezvoltă între paralela de 30° latitudine nordică şi 80° latitudine sudică. Dat fiind că este mai
îngust în jumătatea sa nordică, se explică desfăşurarea suprafeŃei.
Denumirea derivă de la Peninsula omonimă, care se situează în jumătatea nordică a
oceanului şi din sudul acesteia, de-a lungul meridianului de 80° longitudine estică, îl separă
convenŃional în două părŃi aproximativ egale.
Oceanul indian comunică larg la sud şi est, precum şi la nord-est, prin sistemul
numeroaselor strâmtori dintre insulele arhipelagului Indonezian, cu Oceanul Pacific; în schimb,
spre vest, la sud de Africa, comunică cu Oceanul Atlantic, iar spre nord-vest, prin strâmtoarea
Bab el Mandeb, Marea Roşie şi Canalul Suez comunică cu Marea Mediterană Europeană.
Între limitele prezentate, Oceanul indian are o suprafaŃă de 74 milioane km2 (după date
mai recente, de aproximativ 75 milioane km2). Adâncimea medie este de circa 4.000 m, iar cea
maximă de 7.725 m, în largul coastelor meridionale ale Insulei Jawa.
Relieful submarin al oceanului este caracterizat prin existenŃa unei importante creste
muntoase, care se situează pe un traseu din Golful Aden, cu direcŃie generală nord-sud şi care se
ramifică la nivelul paralelei de 50° latitudine sudică în două ramuri, spre sud-vest (pusă în
evidenŃă de mici arhipelaguri şi insule izolate) şi spre sud-est, purtând denumirea de Creasta
Australo-Antarctică, spre deosebire de creasta iniŃială, care poartă denumirea de Central-Indiană
(fig. 5.8). PrezenŃa dorsalelor determină, la nivelul fundului oceanic, împărŃirea acestuia în două
mari sub-bazine marine şi anume: Cuveta Vest-Indiană şi cea Răsăriteană.
Adâncimile mai mari, cuprinse între 5.000-6.000 m se înregistrează în jumătatea vestică a
oceanului şi anume Depresiunea Somaliei şi Depresiunea Madagascar.
Deşi jumătatea răsăriteană este mai puŃin accidentată, totuşi, groapa abisală cea mai
adâncă, aşa cum precizam anterior, este Fosa Jawa.
După cum uşor se remarcă, dorsala realizează forma literei „Y” , dar cu vârful către nordul
oceanului, respectiv, către Marea Arabiei.
Pe fondul evoluŃiei geologice şi al structurii şi dispoziŃiei reliefului submarin, Oceanul
Indian este mai sărac în insule şi, mai ales, arhipelaguri insulare importante. FrecvenŃa acestora
se dovedeşte a fi în jumătatea vestică a oceanului, în apropierea Ńărmurilor Africii şi în
extremitatea nord-estică, în preajma peninsulelor Indiei şi Indochinei.
Oceanografie 47
 Cea mai mare insulă a oceanului este Madagascar, considerată ca mărime a patra de pa
suprafaŃa Terrei.
Din categoria altor arhipelaguri şi insule, în jumătatea vestică a Oceanului Indian,
menŃionăm: arhipelagul Comore (cu insulele Grande Comore, Maore şi Anjanan) situat în nordul
strâmtorii Mozambic, adică, între continentul Africa şi insula Madagascar, insulele Mascarene
(Reunion, Mauriciu), arhipelagul Seyschelles (situat imediat la sud de ecuator şi care beneficiază
de un climat cald, o vegetaŃie luxuriantă şi plaje deosebite, fiind foarte solicitat de turişti),
insulele Zanzibar, Pembai şi Socotra (la estul peninsulei Somalia).
În extremitatea nord-estică a oceanului se află arhipelagul Sondelor Mari (Sumatra sau
Sumatera şi Jawa) şi arhipelagul Sondelor Mici (Bali, Lomboc, Sumba şi Sumbawa).
În partea centrală a oceanului, de la nord la sud, este situată insula Sri Lanka (Colomba),
numeroase insuliŃe de origine vulcanică şi coraligenă (cazul atolului Diego Garciadin
arhipelagul Ehagos – studiat în cadrul unei expediŃii oceanografice cu vasul de cercetări
„Viteaz”, în anul 1962 şi de către academicianul român Eugen Pora).

Fig. 3.8. Caractere topografice generale ale Oceanului Arctic (după D.A. Ross)

48 Oceanografie
 Fig. 3.9. Diviziunile Oceanului Indian

Oceanul ÎngheŃat de Nord (Oceanul Arctic, Marea ÎngheŃată Arctică sau Mediterana Nordului)
Pentru a nu crea prea multe confuzii, vom folosi termenul de Oceanul Arctic (de la
grecescul articos, boreal sau nordic), deşi explicaŃii se găsesc pentru toate denumirile.
Datorită dimensiunilor sale, este cel mai mic ocean al Terrei (4,1%), având o suprafaŃă de
aproximativ 14,8 milioane km2.
După cum îl arată şi numele, se situează în jurul Polului Nord, ocupând integral zona
polară şi parŃial cea subpolară.
Caracteristica esenŃială a oceanului este aceea că în proporŃie de 80% este acoperit în
permanenŃă cu un strat de gheaŃă, mai ales în perioada iernii polare şi mai mult de jumătate din
stratul de gheaŃă rămâne şi vara.
În cuprinsul apelor oceanice, imensa calotă de gheaŃă, frecvent denumită banchiză polară,
cuprinde în masa de gheaŃă şi numeroasele insule şi arhipelaguri existente în perimetrul său.
Structura morfologică a fundului Oceanul Arctic, suficient de bine explorat şi studiat, este
constituită din patru mari bazine, separate de tot atâtea dorsale sau catene muntoase submarine
(fig. 3.10). Din categoria acestora, se nominalizează Dorsala Lomonosă, poate cea mai lungă, de
peste 1.700 km, cu dezvoltare din Siberia străbătând oceanul (chiar pe sub Polul Nord) până pe
Ńărmurile Groenlandei. Dorsala împarte oceanul în două sub-bazine marine, şi anume: Cuveta
Canadiano-Siberiană (Bazinul Canadian, cu adâncimi medii de 4.000 m) şi Cuveta Groenlando-
Europeană (Bazinul Nansen), cu adâncimi ce depăşesc 5.200 m. În cadrul celorlalte dorsale,
Oceanografie 49
evidenŃiem Catena Nansen, care separă bazinul Franz de cel Eurasitic şi Catena Alfa, ce separă
Bazinul Canadian de Bazinul Markov.
Oceanul Arctic este bine delimitat de extremităŃile nordice ale Europei, Asiei şi Americii.
Are o adâncime medie de 1.500 m, de altfel, cea mai mică din toate oceanele şi o adâncime
maximă de 5.450 m. Aspectul în plan al oceanului este aproximativ circular, având cele mai largi
legături cu Oceanul Atlantic, puŃin la nord de Cercul Polar Arctic, prin intermediul Mării
Norvegiei, strâmtorii Danemarcei, iar la vest, de Groenlanda, prin strâmtoarea Danis şi Hudson.
Cu Oceanul Pacific comunică doar prin strâmtoarea Bering.
Din categoria principalelor unităŃi din domeniul respectiv, menŃionăm: arhipelagul
Spitzbergen (Salbard), arhipelagul Canadian, cu insulele Regina Elisabeta, Victoria şi Baffin,
precum şi insulele Novaia Zemlea, Severnaia Zemlea, Noua Siberie (Novosibirsk), Wranghel
ş.a. Oricum, nu trebuie să uităm insula Groenlanda, care are mai mult de trei sferturi din Ńărmuri
scăldate de apele oceanului. Groenlanda, considerată cea mai mare insulă a Terrei, este parŃial
alcătuită din mai multe insule şi insuliŃe, legate între ele prin uriaşa calotă de gheaŃă, care are aici
grosimi medii de 1.100 m şi, uneori, chiar 2.000 m, faŃă de 50-60 m cât dispune grosimea
banchizei situate în largul oceanului.

Fig. 3.10. Caractere topografice generale ale Oceanului Arctic

Mările aferente Oceanul Arctic

De fapt, oceanul propriu-zis reprezintă mai puŃin de jumătate din suprafaŃa totală a mărilor
care îi aparŃin. De altfel, Ńărmurile celor trei continente care delimitează oceanul sunt adânc
crestate, determinând datorită glaciaŃiunilor cuaternare formarea numeroaselor golfuri, fiorduri şi
mări mărginaşe (fig. 3.11).

50 Oceanografie
Oceanografie
Fig. 3.11. Diviziunile Oceanului Arctic (ÎngheŃat)

51
 3.2.4. Principalele tipuri de mări. Caracteristici

În preambulul acestui capitol, când am definit Oceanul Planetar, am precizat că pe lângă

„totalitatea oceanelor” acesta se constituie şi din mări mediteraneene şi mări mărginaşe.
Totuşi, din parcurgerea textului referitor la oceane şi mările adiacente, remarcăm cu
uşurinŃă că domeniul marin propriu-zis este suficient de complex, atât în ceea ce priveşte relaŃiile
cu un ocean anume, aşezarea sau situarea latitudinală, precum şi în ceea ce priveşte structura
proprie a bazinului acvatic.
În sensul celor prezentate, ca şi concluzii, deoarece detaliile au fost redate anterior, se
impun câteva consideraŃii asupra principalelor categorii de mări.
Pentru a înŃelege şi a acorda importanŃa cuvenită domeniului respectiv, precizăm faptul că
totalitatea suprafeŃei ocupată de mări este aproximativ echivalentă cu cea a Oceanului Indian,
adică 75 milioane km2 (mai bine zis 74,8 milioane km2), ceea ce reprezintă 20% din întinderea
Oceanului Planetar.
În context, pentru a nu detalia şi alte caracteristici ale mărilor, prezentăm succint diversele
criterii de clasificare a acestora, analizându-le pe cele care susŃin caracterul geografic al
domeniului.

A. După poziŃia geografică

Deşi sunt exprimate mai multe opinii chiar pentru segmentul respectiv, considerăm totuşi
ca fiind suficient de plauzibilă următoarea apreciere:
• Mări mediterane
Indiferent că pot face parte şi din altă categorie, mările respective au o poziŃie bine definită.
În principal, ca un specific deosebit, acestea separă cel puŃin două continente sau prin
intermediul lor se asigură legătura cu alte zone ale Terrei, fie în latitudine, fie în longitudine. Prin
exemplificare, înŃelesul termenului mediterană este mai mult decât bine apreciat.
Astfel, din această grupă menŃionăm Mediterana Europeană (Romanică), cu mările
constitutive, Mediterana Asiatică, Mediterana Americană ca fiind clasice.
În aceeaşi grupă mai putem include Marea Roşie, golful Hudson, Marea Baffin şi Labrador.
A se reŃine că nu am luat în considerare decât poziŃia geografică, şi nu alte criterii de ordin
hidrologic, climatologic, morfologic etc.
• Mări marginale, mărginaşe sau bordiere. Se situează la marginea continentelor, către
oceane, dar şi la marginea oceanelor către zone de uscat, chiar şi arhipelaguri insulare.
Exemplificăm: Marea Norvegiei, Groenlandei, ScoŃiei, Weddell, Nordului, Islandei,
Arabiei, Golful Bengal, Marea Bering, Ohotsk, Chinei de Sud, Fiji, Tasmania, Bellingshausen,
Roosevelt, Ross, Laptev, Kara şi multe altele.
• Mările interioare. Reprezintă o grup discutată, deoarece se suprapun peste cele care
separă continente sau porŃiuni ale continentelor. Exemplificăm: Marea Egee, Marmara şi, mai
ales, Marea Neagră, Marea Baltică şi Marea Azov. Nu putem nominaliza Marea Caspică şi
Marea Aral, considerate actualmente ca virtuale lacuri.

B. După geneză
52 Oceanografie
 Este un element esenŃial în evoluŃia şi morfologia bazinelor marine, şi implicit în existenŃa
şi dezvoltarea vieŃii acvatice.
• Mări epicontinentale. Se dezvoltă mai ales în spaŃiul platformelor continentale inundate
cândva de transgresiunea apelor marine asupra zonelor joase ale uscatului. Exemplificăm: Marea
Albă, Marea Laptev, Marea Siberiei Orientale, Marea Ciukotsk, Marea Bering, Marea Galbenă,
Marea Mânecii, Marea Nordului etc.
• Mări tectonice. Acestea s-au format prin umplerea cu apă a fracturilor tectonice produse
în cadrul uscatului. Exemplificăm: Marea Roşie şi cele trei mediterane, europeană, Asiatică şi
Americană, dar nu menŃionăm Marea Moartă considerată lac.

În clasificarea mărilor se abordează şi alte criterii, de genul:

C. După regimul hidrologic, adică după raportul influenŃei în alimentarea cu apă din surse
continentale sau oceanice, S. V. Kolesnik le clasifică:
• Mări interioare. Sunt situate în interiorul continentelor, dar prin intermediul uneia sau
mai multor strâmtori comunică cu oceanul. Exemplificăm: Marea Baltică, Marea Neagră, Marea
Azov şi Marea Marmara, Marea albă, golful Hudson etc.
• Mări semiînchise. Sunt delimitate parŃial de continente, dar comunică larg cu oceanul.
Exemplificăm: Marea Nordului, Marea Caraibilor, Marea Bering etc.
• Mări deschise. După cum le arată şi denumirea, sunt situate la marginea continentelor,
dar au o legătură largă cu oceanul. Exemplificăm: Marea Barents, Marea Weddell, Marea
ScoŃiei, Marea Beauffort, Marea Kara ş.a.
• Mări interinsulare. Sunt caracteristice mai ales sub-bazinelor marine adiacente mărilor
mediterane. Exemplificăm: Marea Jawa, Marea Banda, Marea Solomon etc.

D. După temperatura apelor

Din punct de vedere geografic, este un criteriu interesant şi bine definit, mai ales în ceea ce
priveşte temperatura apelor de suprafaŃă. În acest sens, deosebim, de la ecuator către cei doi poli:
• Mări intertropicale. Apele au temperaturi mai mari de 23-24° C în permanenŃă, atingând
frecvent şi 30° C. exemplificăm: Marea Caraibilor, Marea Mediterană Asiatică, Marea Chinei de
sud, Marea Arabiei, Marea Roşie – poate cea mai reprezentativă ş.a.
• Mări temperate calde. Temperatura apelor este cuprinsă între 23° C şi 25-27° C.
Exemplificăm: Marea Mediterană, chiar Marea Neagră şi Marea Galbenă.
• Mări temperate reci. Temperatura apelor nu depăşeşte 18° C. Exemplificăm: Marea
Baltică, Marea Nordului, Marea Norvegiei, Marea Tasmaniei etc.
• Mări subpolare. Au în permanenŃă temperaturi mai mici de 10° C. Exemplificăm: Marea
Barents, Marea Ohotsk, Marea Bering, Marea Labrador etc.
• Mări polare. După cum le arată şi denumirea, temperatura apelor nu depăşeşte 4-5° C.
Exemplificăm: Marea Beaufort, Marea Ross, Marea Laptev, Marea Siberiei de Est etc.

Oceanografie 53
 Criteriile de clasificare nu se opresc aici, deoarece multitudinea cercetătorilor avansează o
largă diversitate de opinii, unele bine justificate (hidrologie proprie, salinitate, forme de viaŃă
specifice, raporturile cu oceanele etc.).
În funcŃie de bazinul oceanic de care aparŃin, redăm în Tabelul 3.3 (după „Enciclopedia
Oceanografică Sovietică”, Leningrad, 1974), principalele mări de pe Terra.

Tabel 3.3 Principalele mări de pe Terra

H H
SuprafaŃa Volum
Oceanul Marea medie maximă
(km²) (km³)
(m) (m)
Pacific 1. Bering 2.315.000 1.640 4420 3.683.000
2. Ohotsk 1.592.000 859 3657 1.375.000
3. Japoniei 978.000 1.752. 4036 1.713.000
4. Galbenă (Huang 417.000 40 106 17.000
Hai)
5. Chinei de Est 752.000 349 2717 263.000
(Dong Hai)
6. Chinei de Sud 3.447.000 1.140 5420 3.928.000
(Nan Hai)
7. Sulu 348.000 1.591 5119 553.000
8. Sulawesi 435.000 3645 8547 1.586.000
9. Jawa 480.000 45 89 20.000
10. Banda 695.000 3084 7360 2.129.000
11. Sawu 105.000 1701 3470 178.000
12. Seram 160.000 1880 3063 205.000
13. Maluku 291.000 1902 4180 554.000
14. Flores 121.000 1829 5140 222.000
15. Bali 45. 000 220 1590 49.000
16. Solomon 720. 000 5012 9142 1.400.000
17. Filipinelor 5.500. 000 5860 11516 16.650.00
0
18. Coralilor 4.791. 000 2394 9142 11.470.
000
19. Halmahera 47.000 1105 2039 77.000
20. Fiji 2.600. 000 3250 6638 6.250.000
21. Arafura 1.037. 000 197 3680 204.000
22. Tasman 3.150. 000 2657 5943 7.850.000
23. Timor 450. 000 420 3310 195.000
24. Noii Guinee 350. 000 1320 2609 60.000
25. Roosvelt - - - -

54 Oceanografie
 H H
SuprafaŃa Volum
Oceanul Marea medie maximă
(km²) (km³)
(m) (m)
26. Ross - - - -
27. Bellingshausen - - - -
28. Amundsen - - - -
29. Golful Alaska 1.327. 000 2431 5659 3.226.000
30. Golful 117. 000 818 3127 145.000
Califroniei
Atlantic 1. Baltică 414.000 86 459 33.000
2. Marea Nordului 575. 000 94 453 54.000
3. Mediterană 2.505. 000 1498 5121 3.754.000
4. Maramara 11. 000 357 1355 4.000
5. Neagră 413.488 1271 2245 537.000
6. Azov 38. 000 9 13 0.3
7. Mânecii 75. 000 86 172 5.400
8. Golful Mexic 1.540. 000 1512 4023 2.332.000
9. Caraibilor 2.745. 000 2491 7680 6.860.000
10. Irlandei 103. 000 102 272 9.500
11. Labradorului 1.070. 000 1102 3809 1.250.000
12. ScoŃiei (Antilele - - - 3.500.000
de Sud)
13. Weddell 2.890. 000 1060 8268 251.000
Indian 1. Roşie 450. 000 491 2635 10.700.00
0
2. Arabiei 3.683. 000 1734 5203 10.000
3. Golful Persic 239. 000 40 104 5.616.000
4. Golful Bengal 2.172. 000 2586 5258 660.000
5. Andaman 602. 000 1096 4171 1.740.000
Arctic 1. Groenlandei 1.205. 000 1444 4846 2.408.000
2. Norvegiei 1.385. 000 1742 3860 322.000
3. Barents 1.438. 400 186 600 4.400
4. Albă 90. 000 49 330 104.000
5. Kara 893. 000 118 620 338.000
6. Laptev 672. 000 519 2980 60.700
7. Siberiei Orientale 926.100 66 155 45.400
8. Ciukcilor 589.600 88 160 478.000
9. Beaufort 476. 000 1004 4683 593.000
10. Baffin 689. 000 881 2136 92.000
Oceanografie 55
 H H
SuprafaŃa Volum
Oceanul Marea medie maximă
(km²) (km³)
(m) (m)
11. Golful Hudson 819.000 112 274
După „Enciclopedia oceanografică Sovietică”, Leningrad, 1974

56 Oceanografie
 IV. Dinamica apelor marine şi oceanice

Fenomenul determinat de efectul acŃiunilor reciproce desfăşurate la nivelul interfeŃei apă-

aer este mai mult un proces caracteristic, decât o stare de fapt, şi acesta creează o gamă largă de
manifestări dinamice, atât la suprafaŃa mediului marin, cât şi în adâncime. Ajunsă aproape ca un
dicton, folosită frecvent la începutul fiecărui capitol, „apa mărilor şi oceanelor se află într-o
continuă mişcare ca rezultat al acŃiunii factorilor externi şi interni” (I. Pişota, D. A. Ross, Aurora
Posea, P. Bărbuneanu ş.a.).
Ca şi înaintaşii noştri, putem aprecia că starea naturală a apelor marine şi oceanice este
caracterizată de permanenta lor mişcare.
Din categoria cauzelor care generează principalele categorii de mişcări ale apelor,
menŃionăm: vântul, presiunea atmosferică, salinitatea şi densitatea apei, erupŃiile vulcanice,
cutremurele de pământ, forŃa de atracŃie a Lunii şi a Soarelui.
În funcŃie de aceste cauze, cu efect asupra mişcării apelor, precum şi de predominanŃa
acestora, principalele grupe de manifestări se împart în trei categorii:
- mişcări ondulatorii – valurile;
- mişcări ritmice – mareele;
- mişcări de translaŃie – curenŃii

4.1. VALURILE

Mişcarea caracteristică, generalizată şi specifică în orizontul de la suprafaŃa apei este cea

ondulatorie, reprezentată prin ceea ce definim valuri. În marea majoritatea a lor valurile sunt
determinate de vânt, dar şi de cutremure şi erupŃii vulcanice.
Valurile generate de vânt se formează prin transportul direct al energiei masei de apă în
mişcare ondulatorie, pe suprafaŃa mării şi a oceanului. Modul în care se realizează acest transfer
este determinat de următoarele mecanisme:
- deasupra profilului valului vântul este deviat, ceea ce creează diferenŃe de presiune care
pot furniza energia valurilor;
- fluctuaŃiile de presiune care se deplasează, intră în rezonanŃă cu apa, formând valuri în
timpul condiŃiilor turbulente de vânt.
Aşa cum precizam anterior, valurile nu imprimă însă maselor de apă o deplasare pe
orizontală. Privite de la Ńărm se creează impresia că ele înaintează, dar în realitate apa se ridică şi
coboară pe loc şi numai forma valului se deplasează. Această imagine aparentă poate fi corectată
cu ajutorul unui plutitor, care nu se va deplasa pe orizontală în direcŃia de „înainte“ a valului, ci
va executa mişcări de ridicare pe creastă şi de coborâre în talpa valului.
Oceanografie 57
 Mişcarea apei, odată provocată de vânt se transmite pe verticală, antrenând toate
moleculele până la o anumită adâncime. Moleculele de apă nu se deplasează ci, sub influenŃa
presiunii aerului în mişcare, efectuează mişcări uniforme pe orbite circulare situate pe planuri
verticale. Pentru a avea o înŃelegere, şi implicit o imagine corectă a procesului respectiv vom
prezenta următorul aspect. La un moment dat, se presupune că suprafaŃa este într-o stare de
repaus relativ, în sensul că apa este liniştită. Sub acŃiunea vântului, particulele d apă vor ieşi din
starea lor de repaus şi vor executa mişcări ondulatorii cu viteză egală, pe orbite circulare. În atare
condiŃii, moleculele de apă se vor găsi într-o fază diferită una faŃă de alta, pe planuri diferite,
dând impresia aparentă de deplasare a apei. ExplicaŃia constă în aceea că vântul îşi exercită
acŃiunea, succesiv asupra apei pe un plan orizontal, imaginat de noi prin linia A-B în care
molecula 1 se află în stare de repaus relativ (fig. 4.1)
Sub influenŃa aceleiaşi direcŃii a vântului, molecula 2, începe să descrie o traiectorie
circulară în care parcurge un anumit arc de cerc (semnul de săgeată). Mişcarea moleculei 3, fiind
mai înaintată, descrie un arc de cerc mai mare, iar molecula 4, fiind şi mai înaintată, va descrie
un semicerc. Acelaşi lucru se întâmplă, mergând până la închiderea cercului şi cu celelalte
molecule. În acest fel, fiecare moleculă de apă se află în poziŃie asincronă, adică pe planuri
diferite. Curba lină uneşte punctele acestor arcuri de cerc ale moleculelor şi formează profilul
valului la un moment dat. Curba respectivă poartă denumirea de curba cicloidă desfăşurată sau
curbă trohoidală.

Fig. 4.1. Mişcarea particulelor de apă în timpul formării valului (după I. Pişota)

Elementele unui val

Analizând profilul unui val distingem următoarele părŃi componente ale acestuia (Fig. 4.2):

58 Oceanografie
 Fig. 4.2. Elementele unui val (după Aurora Posea)

- Creasta valului (C) este linia imaginară care uneşte vârfurile suprafeŃei apei în mişcare,
respectiv crestele valurilor;
- Baza valului (B) constituie partea cea mai joasă din profilul valului, în raport cu nivelul
suprafeŃei apei;
- ÎnălŃimea valului (I) – distanŃa măsurată pe verticală, între creastă şi baza valului;
- Lungimea valului (L) – distanŃa măsurată pe orizontală între două creste sau depresiuni a
două valuri succesive;
- Panta valului (P) sau unghiul de înclinare al valului, în raport cu orizontul. Se exprimă,
I
de obicei, prin raportul între înălŃimea (I) şi lungimea valului (L), deci P = ;
L
- FrecvenŃa valului (F) reprezintă numărul de valuri care trec printr-un punct oarecare,
într-un interval de timp;
- DirecŃia valului (D) se determină prin punctele cardinale, sau alte repere spre care se
îndreaptă valul.
- Viteza valului (V) – distanŃa parcursă de creasta valului într-o unitate de timp;
- Perioada valului (T) reprezintă intervalul de timp scurs între trecerea a două vârfuri
consecutive sau două depresiuni;

4.1.1. Valurile determinate de vânt

Sunt cele mai frecvente şi datorită cauzei care le determină, respectiv mişcarea aproape
permanentă a aerului.

Oceanografie 59
 După locul unde se formează şi se manifestă, acestea se clasifică în, valuri eoliene, de sau
din larg şi de litoral, sau valuri oscilatorii şi valuri de translaŃie.Valurile eoliene generate de
vânt, sunt clasificate în trei tipuri, şi anume mare de vânt, hulă şi brizanŃi.
- Mare de vânt constituie categoria de valuri care se formează în zona de manifestare a
furtunii. Aceste valuri sunt neregulate, lipsite de un model anume, cu perioade şi înălŃimi diferite
şi care se deplasează în direcŃii variate. Când aceste valuri părăsesc aria lor de formare, deci
acolo unde acŃiona vântul, valurile cu perioade mai lungi şi viteze mai mari depăşesc valurile
preexistente, mai mici şi mai lente, devenind valuri de hulă.
- Valurile de hulă sunt regulate, uniforme şi cu tendinŃa de a se deplasa paralel, unele cu
altele, datorită şi vitezelor lor asemănătoare.
Depărtându-se din ce în ce mai mult de zona generatoare, valurile de hulă cresc ca lungime
şi perioadă, dar pierd din înălŃime. Uneori, un anumit tip de val poate să traverseze suprafaŃa
unui întreg ocean. Oamenii de ştiinŃă din cadrul Institutului oceanografic Scripps, California au
observat cum un astfel de val, generat în largul Ńărmului Noii Zeelande a traversat Oceanul
Pacific, ajungând până pe coastele Peninsulei Alaska.
- Valuri brizante sau de resacă se formează în apropierea Ńărmului când viteza valurilor
se reduce, iar crestele acestora se apropie între ele şi cad înainte, prin deferlare (spargere);
Valurile brizanŃi (brizante sau deferlante), diferă de marea de vânt şi de hulă în sensul că
particulele de apă nu mai realizează o mişcare orbitală, talpa sau baza valului se loveşte de Ńărm,
condiŃie în care valul se sparge, şi ulterior apa se retrage. ImportanŃa şi studierea valurilor
respective este deosebită în sensul că prin energia lor acŃionează asupra Ńărmurilor (Fig.4.3).

Fig. 4.3. Formarea valurilor brizante sau de resacă (după Aurora Posea)

Putem concluziona, că în formarea valurilor se remarcă mai multe faze:

- faza de apariŃie şi dezvoltare a valurilor, atunci când acestea cresc treptat în mărime,
înregistrându-se o perioadă de timp între începutul mişcării suprafeŃei apei sub influenŃa vântului
şi dezvoltarea maximă a acestora;

60 Oceanografie
 - faza stabilizării valurilor, reprezintă acea perioadă când suprafaŃa agitată a apei rămâne
aceeaşi, ne fiind supusă unor schimbări esenŃiale;
- faza de diminuare a mărimii valurilor, şi implicit a agitaŃiei marine, până în momentul în
care suprafaŃa apei devine mai liniştită.
ConfiguraŃia, înălŃimea, lungimea şi viteza de deplasare a valurilor depinde de forŃa
vântului, adâncimea apei şi configuraŃia bazinului marin.
Câteva consideraŃii asupra modului de manifestare a valurilor pe suprafaŃa Oceanului
Planetar se impun. La nivelul latitudinilor temperate a celor două emisfere, între 35 şi 40°,
acŃionează permanent vânturile de vest ce dau naştere la valuri de hulă, care se propagă la mari
distanŃe. Astfel, hula australă din Oceanul Atlantic se deplasează până pe Ńărmurile de nord ale
golfului Guineea. În Oceanul Indian formarea hulei este determinată de prezenŃa vânturilor
musonice, care între Bombay şi Capul Guardafuy dau naştere la valuri puternice.
De asemenea, cicloanele tropicale (taifunurile huricane din Antile), provoacă, în zona
latitudinală respectivă, cele mai importante hule marine.
Cele mai mari valuri de larg au fost observate în partea nordică a Oceanului Pacific, cu
înălŃimi de 18,0 m şi cu lungimi de până la 400 m, urmează Oceanul Indian cu 10-12,0 m, şi
ulterior Oceanul Atlantic cu 9-10,0 m. La valurile obişnuite înălŃimea nu depăşeşte 8,0 m, iar
lungimea atinge valori de până la 150 m.
Din observaŃiile şi determinările efectuate, s-a observat că aproximativ 66% din suprafaŃa
oceanelor şi mărilor este afectată de valuri a căror înălŃime este cuprinsă între 0,6 şi 2,0 m, 26%
din valuri au înălŃimi între 2,1 şi 6,0 m, iar numai 8% din valuri au înălŃimi mai mari de 6,0 m.
Valurile din zona litorală se manifestă diferit, în funcŃie de Ńărmul pe care-l întâlnesc şi de
adâncimea apei în zona respectivă. Când valurile ajung în zone de adâncime mică, se modifică
radical caracteristicile lor, cu excepŃia perioadei. Lungimea de undă şi viteza scad odată cu
reducerea adâncimii; această schimbare este mică până când adâncimea apei egalează o jumătate
din lungimea de undă a valului. Se supune că la această adâncime valul „simte“ fundul, iar
înălŃimea sa creşte rapid. Valul se va sparge când viteza particulelor din creasta valului va depăşi
viteza valului.
Dacă valurile intră într-o zonă cu apă puŃin adâncă, formând un anumit unghi faŃă de linia
coastei, sau întâlnesc neregularităŃi ale fundului din apropierea Ńărmului, direcŃia lor de înaintare
se va schimba. Această schimbare a direcŃiei de propagare a valurilor, numită refracŃie, se
produce în porŃiunile ridicate, cu apa puŃin adâncă, unde frontul valului se rupe. În această
porŃiune valul îşi va încetini viteza determinând întregul front să se întoarcă spre apa puŃin
adâncă. Astfel, crestele valurilor tind să devină paralele cu izobatele fundului (fig. 4.4). RefracŃia
depinde de configuraŃia fundului mării, de lungimea de undă şi de direcŃia de înaintare a
valurilor. Pe coastele cu neregularităŃi topografice, refracŃia va produce concentrarea energiei
valurilor, sau convergenŃă, în zonele ridicate din punct de vedere topografic cum sunt crestele
submerse şi promontoriile. Energia valurilor va fi mai slabă, divergenŃă, deasupra canioanelor
submarine şi în zona golfurilor. Pescarii cu experienŃă îşi ancorează ambarcaŃiile deasupra unor
depresiuni locale când se aşteaptă o furtună. În aceste zone energia valurilor se împrăştie şi
pericolul de răsturnare a ambarcaŃiei este redus.

Oceanografie 61
 Fig. 4.4. Ilustrare diagramatică a refracŃiei valurilor în zona
din apropierea Ńărmului (după D.A. Ross)

După spargerea valurilor, plaja este inundată cu o pânză de apă, din care o parte se întoarce
în mare pe fundul zonei de deferlare. În condiŃiile obişnuitei avansări a valurilor spre plajă, apa
va creşte uşor creându-se de-a lungul liniei de coastă un curent litoral (fig. 5.5). Acest curent
longitudinal se dezvoltă până când devine mai puternic decât valurile care avansează spre plajă.
În acest moment apa se retrage spre mare formând un curent de retur (rip current). Datorită
direcŃiei lor spre larg curenŃii de retur pot fi periculoşi pentru înotători. PoziŃia curenŃilor de retur
depinde de topografia submarină, panta plajei şi de înălŃimea şi perioada valurilor.

62 Oceanografie
 Fig. 4.5. Transport longitudinal şi curenŃi de retur în regiunea
din apropierea Ńărmului (după D.A. Ross)

Spargerea valurilor în zona din apropierea Ńărmului, urmată de transferul energiei către
plajă, creează o ambianŃă unde condiŃiile se modifică rapid. Aici apar fluctuaŃii considerabile ale
vitezei şi direcŃiei curenŃilor. CurenŃii puternici din apropierea Ńărmului exercită o acŃiune de
eroziune şi de sedimentare, modificând configuraŃia lui. Datorită acestor curenŃi, sedimentele
apelor puŃin adânci sunt mai grosiere decât cele depuse în largul mării, unde sunt transportate
particulele fine. FluctuaŃiile mareelor şi furtunile permit curenŃilor longitudinali şi valurilor
brizante să îşi exercite influenŃa pe o mare parte a zonei din apropierea Ńărmului. Animalele şi
plantele din zona litorală, adaptate condiŃiilor respective, rezistă nu numai la forŃa valurilor, dar
şi le emersiunea din timpul mareei joase.

4.1.2. Valuri interne

Sunt asemănătoare sau asemuite cu valurile generate de vânt, valurile interne pot să apară
acolo unde există un gradient vertical de densitate. Valurile interne nu sunt vizibile direct de la
suprafaŃă fiind, de obicei, detectate prin observaŃii sistematice şi detaliate asupra temperaturii.
Aceste studii demonstrează că valurile interne reprezintă un fenomen obişnuit în ocean. De
regulă, ele se deplasează mai încet decât valurile de suprafaŃă, dar pot să aibă înălŃime mai mare.
S-a observat că valurile interne se sparg în mod similar valurilor de suprafaŃă. Uneori prezenŃa

Oceanografie 63
lor este evidenŃiată de existenŃa unor suprafeŃe line care se deplasează lent pe suprafaŃa
oceanului. SuprafeŃele line, se formează în zona depresionară a valului.
Atunci când vin în contact mase de apă cu densităŃi diferite, se pot forma valuri interne.
Printre aceste condiŃii figurează şi aporturile de apă dulce din râurile şi fluviile ce se varsă în
mări şi oceane.

4.1.3. Valuri de furtună

Sunt considerate valuri cu efecte catastrofale, care apar ca rezultat al unor condiŃii
neobişnuite, cum sunt furtunile puternice de tipul huricanelor în zona oceanică sau în apropierea
sa, şi al alunecărilor de teren submarine.
Valurile catastrofice produc pagube şi pierderi de vieŃi omeneşti. Vânturile puternice, de
obicei asociate cu uraganele oceanice, pot să acumuleze apa în zona de coastă determinând
existenŃa unui nivel extrem de ridicat al mării. SupraînălŃările excepŃionale ale apei sau „undele
de furtună“ pot fi deosebit de periculoase, atunci când acŃiunea lor coincide cu mareele ridicate
din zonele joase de coastă.
Astfel, în zona Golfului Mexic din Statele Unite valurile de furtună au ridicat nivelul apei
cu până la 7 m. În anul 1900, la Galveston, Texas, mii de persoane şi-au pierdut viaŃa în cursul
unei astfel de unde.
Valurile de furtună, ca efecte, se caracterizează prin faptul că nivelul apei creşte în mod
gradat, neproducându-se ridicarea şi coborârea ritmică şi rapidă a acestora.

4.1.4. Valuri produse de alunecări

Deplasarea sau prăbuşirea unor mase de roci sau gheaŃă în ocean, ca rezultat al
cutremurelor sau mişcărilor glaciare, poate genera valuri puternice. „Un asemenea val de mare s-
a produs în golful Lituya, Alaska, în anul 1958. datorită unei alunecări de teren, circa 30.000.000
m³ de stânci au căzut în golf de la o înălŃime de aproximativ 1000 m, generând un val uriaş care
s-a ridicat până la 500 m pe panta muntelui din partea opusă a golfului. Peste 15.000 de persoane
au pierit în anul 1972 pe insula japoneză Kyushu de un val asemănător.” (după D. A. Ross,
Serviciul Geologic al S.U.A.).

4.1.5. Valuri seismice (tsunami)

Sunt valuri seismice care au la origine deplasări submarine provocate de cutremure,

alunecări de teren sau erupŃii vulcanice, fiind denumite şi tsunami.
Tsunamii pot avea lungimi de undă de până la 180 km, se pot deplasa cu viteze mai mari de
600 mile marile/ oră, înălŃimea sau amplitudinea lor fiind totuşi de numai câŃiva centimetri. Când
tsunami ajung în zona cu apă puŃin adâncă şi se sparg de coastă, înălŃimea lor poate depăşi
înălŃimea oricărui val generat de vânt. Efectul distructiv al unui tsunami este strâns legat de
topografia submarină; valurile de spargere sunt în general mici în apropierea punctelor înalte de
uscat înconjurate de apă adâncă, fiind în schimb înalte în zona crestelor submarine.

64 Oceanografie
 F. P. Shepard a studiat efectele unui val seismic care s-a produs în anul 1946 pe insula
Hawai, „unde au fost găsite fragmente aruncate de valuri în regiunea de coastă la aproximativ 20
m de linia Ńărmului, iar valurile brizante s-au ridicat la 10 m deasupra nivelului normal al mării”.
Cutremurele din Chile, în 1960, şi din Alaska, în 1964, au generat tsunami cauzând pierderi
enorme de vieŃi omeneşti şi pagube materiale. Seismologii au realizat un sistem de avertizare
care calculează viteza de propagare a valurilor, ceea ce permite luarea unor măsuri preventive în
regiunile de coastă afectate. Cu ajutorul seismografelor sensibile din staŃiile amplasate în Zona
Oceanului Pacific se înregistrează undele de şoc ale cutremurelor. Observatorii pot calcula rapid
poziŃia cutremurului şi transmite informaŃii asupra valurilor ce pot rezulta.
Tsunami din Pacific sunt cauzate de deplasările submarine ce au loc de-a lungul „Cercului
de foc“, o zonă de instabilitate crustală care formează un cerc, oarecum discontinuu, în jurul
Pacificului.

4.1.6. Valurile staŃionare

Valurile staŃionare sunt comune multor suprafeŃe de apă închise, cum sunt golfurile şi băile. La un val
staŃionar nu se înregistrează o mişcare de înaintare, „deplasându-se numai suprafaŃa apei în sus şi în jos”.
Apa realizează o mişcarea similară cu cea a unui lichid dintr-un vas care a fost înclinat şi
apoi aşezat pe o suprafaŃă plană. SuprafaŃa apei este staŃionară în anumite puncte, numite
„noduri”, restul suprafeŃei oscilând în sus şi în jos (fig. 4.6).

Fig.4.6. Un val staŃionar simplu (seiş)

Valurile staŃionare pot fi determinate de furtuni locale, schimbările rapide ale condiŃiilor
atmosferice, sau perturbări bruşte ale suprafeŃei apei. Odată generate, apa va avea oscilaŃii
controlate de lungimea şi adâncimea bazinului. Valurile staŃionare produc pagube materiale
considerabile şi pierderi de vieŃi omeneşti.

Oceanografie 65
 4.2. MAREELE

Comparativ cu alte fenomene oceanice, mareele, ridicarea şi coborârea periodică a nivelului

mării, sunt uşor de observat. Se poate utiliza un jalon bine ancorat, cu înălŃimi marcate pentru a
măsura nivelul relativ al mării în diferite momente, putându-se astfel determina cu ajutorul datelor
obŃinute, cu cât a crescut sau a scăzut nivelul.
Un simplu aparat de măsură pentru maree constă dintr-un flotor legat de un creion, care
trasează o curbă mareică (o înregistrare a nivelului mării timp de câteva zile) pe un cilindru
înfăşurat în hârtie şi dotat cu ceas. Aparatele moderne măsoară presiunea apei la fund (ceea ce
indică adâncimea apei) şi înregistrează datele necesare pentru analizele ulterioare, în general cu
ajutorul computerelor.
Deşi înŃeleasă parŃial încă din antichitate, originea astronomică a mareelor a fost explicată
detaliat pentru prima dată de Sir Isaac Newton (1642-1727) prin legea atracŃiei gravitaŃionale,
care susŃine că atracŃia dintre două corpuri este direct proporŃională cu produsul maselor acestora
şi invers proporŃională cu pătratul distanŃei dintre ele.
Rezultatul acestei observaŃii este acela că face posibilă predicŃia mareelor bazată pe
mişcarea soarelui şi a lunii.
Pentru a înŃelege fenomenul mareelor trebuie să luăm în considerare efectele gravitaŃionale
exercitate de Lună şi Soare acestea fiind cele mai importante elemente pentru maree, datorită
masei mari a Soarelui şi apropierii Lunii.
Să considerăm o situaŃie ideală, în care Pământul este acoperit în întregime cu apă, lipsind
continentele, şi să avem în vedere numai atracŃia exercitată de Lună.
Dacă Luna se află în planul ecuatorial al Pământului, forŃa de atracŃie a acestuia este
maximă la ecuator şi scade treptat spre poli, unde se anulează (fig. 4.7. - sus).
SăgeŃile indică direcŃia de ridicare a apei datorită forŃei centrifuge generată de rotaŃia
Pământului în jurul axei sale. Planul de rotaŃie al Lunii este însă înclinat faŃă de planul ecuatorial
al Pământului şi din această cauză punctul maxim de atracŃie lunară nu se află la ecuator (fig.
4.7. - jos).

66 Oceanografie
Fig.4.7. ForŃe generatoare de maree şi valurile de flux rezultate: Sus – Pământul acoperit cu apă
şi Luna în plan ecuatorial; Jos – Aceeaşi situaŃie, dar cu luna deasupra planului ecuatorial

Rezultă deci că în cazul unui Pământ acoperit cu apă, orice punct are două fluxuri şi două
refluxuri în fiecare zi de maree. Dacă Luna ar rămâne în planul ecuatorial, cele două fluxuri ar fi
egale pentru fiecare punct. Totuşi, poziŃia Lunii (şi valurile de flux asociate) se schimbă între
28,5° la nord de ecuator şi 28,5° la sud de ecuator. Aceasta modifică înălŃimea relativă a apelor
înalte şi joase pentru fiecare loc.
Soarele influenŃează de asemenea mareele, dar într-o măsură mai mică decât Luna.
InteracŃiunile dintre efectele Soarelui şi Lunii justifică complexitatea predicŃiilor mareelor. În
anumite momente în timpul mişcării Lunii în jurul Pământului, Soarele şi Luna interacŃionează
(Fig. 4.8). În aceste conjuncturi se produce mareea maximă şi mareea minimă. Ele se numesc
ape vii, când oscilaŃiile mareice zilnice (distanŃele pe verticală între maree înalte şi maree joase)
sunt maxime.
Teoria lui Newton explică efectele relative ale Soarelui şi Lunii asupra mareelor oceanice.
De asemenea explică de ce există două maree mai înalte şi două mai joase în fiecare zi în multe
locuri, dar nu prezice două aspecte importante ale mareelor: înălŃimea lor şi faptul că fluxul şi
refluxul nu se produce exact când Luna se află la meridianul locului.

Oceanografie 67
 Fig. 4.8. InteracŃiunea dintre Lună, Soare şi Pământ în timpul apelor vii şi a apelor moarte. De
remarcat faptul că Luna şi Soarele sunt coliniare cu Pământul în timpul apelor vii şi fac unghi
drept în timpul apelor moarte.

Să considerăm cazul mareei înalte. Modelul de echilibru afirmă că mareele înalte se produc
când Luna este în punctul cel mai înalt pe cer deasupra locului sau sub meridianul locului pe
cealaltă parte a Pământului. Aceasta presupune ca fiecare val de flux să se deplaseze cu o viteză
de 1.650 km/h pentru a Ńine ritmul cu Luna.
Mareele sunt valuri foarte lungi. Cele două valuri de flux se formează pe părŃi opuse ale
Pământului şi astfel mareele au lungimi de val de aproape 22.000 de km. Oceanul este de
aproape 4 km adâncime medie, astfel mareele se comportă ca valurile de ape puŃin adânci. Valul
de flux ar putea să Ńină pasul cu Luna, doar dacă oceanul ar avea cel puŃin 22 km adâncime. În
consecinŃă, valurile de flux nu se mai află în poziŃie de echilibru, datorită configuraŃiei fundului
oceanic şi a rotaŃiei Pământului (fig. 4.9).

68 Oceanografie
Fig. 4.9. PoziŃia valului de flux determinată de echilibrul dintre atracŃia gravitaŃională a Lunii şi
rezistenŃa opusă de Pământul aflat în mişcare

PoziŃia valului de flux este determinată de echilibrul dintre atracŃia gravitaŃională a Lunii şi
rezistenŃa opusă de Pământ aflat în mişcare (văzut de la Pol).

4.2.1. ReacŃia oceanelor la forŃele generatoare de maree

Dacă Pământul ar fi neted şi acoperit în totalitate cu apă, iar bazinele de apă ar avea forme
regulate, mareele ar pute fi prevăzute cu uşurinŃă, urmând legile lui Newton. Dar Pământul este
parŃial acoperit cu apă şi este departe de a fi neted, iar bazinele oceanice au o varietate de mărimi
şi forme, precum şi diferite morfologii ale fundului. De aceea, apa din fiecare bazin marin şi
oceanic se comportă distinct la acŃiunea forŃelor generatoare de maree, astfel că înălŃimea
mareelor şi durata acestora variază în maree măsurată de la un bazin la altul şi chiar în cazul
aceluiaşi bazin.
Mareele oceanice urmează câteva reguli:
- Dacă perioada caracteristică a unui val staŃionar într-un bazin este scurtă în funcŃie de
perioada în care acŃionează forŃele generatoare de maree, există timp suficient pentru ca
nivelul apei să fie contrabalansat de forŃele generatoare de maree. Un astfel de bazin are o
maree echilibrată;
- Dacă perioada caracteristică valului staŃionar este foarte lungă comparativ cu perioada
forŃelor generatoare de maree, nu este timp suficient ca nivelul mării să Ńină pasul cu forŃele
generatoare de maree. În acest caz mareele sunt reduse şi reverse. Cu alte cuvinte, mareele
joase se produc când am fi prezis maree înalte şi invers, bazat pe teoria mareelor în
echilibru;
- Când perioada caracteristică a unui val staŃionar într-un bazin este aproape egală cu
forŃele generatoare de maree, mareele înalte şi joase se produc aproximativ cum s-ar
prezice, dar înălŃimea mareelor este mult mai mare decât cea calculată. Cu cât este mai
mare corespondenŃa dintre cele două elemente, cu atât este mai mare oscilaŃia mareică.
În orice loc mareele sunt combinaŃii de valuri staŃionare şi oscilatorii. În unele bazine,
unele sau altele predomină. În bazinele lungi şi înguste ca Marea Roşie. Marea se comportă ca
un val staŃionar, înregistrându-se aproape simultan o ridicare sau coborâre de la o extremitate a
bazinului la alta, mareea înaltă sau joasă se produce oriunde aproape în acelaşi timp. Durata
fenomenelor mareice este influenŃată de mareea care pătrunde sub formă de val din zona
adiacentă oceanului larg deschis.
În Golful Chesapeake, mareea se comportă ca un val oscilatoriu. Creşterea nivelului se
produce mai întâi în zona de pătrundere a valului iar ulterior avansează în interior asemănător
crestelor unui val oscilatoriu. Aceasta necesită multe ore şi pot exista câteva creste într-un sistem
oricând. Fiecare creastă este separată de o regiune mai joasă, corespunzând bazei unui val
simplu. O situaŃie similară se întâlneşte în fiecare bazin oceanic. Mareele se deplasează prin
ocean ca valurile oscilatorii. Am discutat deja factorii care condiŃionează durata mareelor, dar
direcŃia şi comportamentul mareelor este influenŃat şi de factorii locali.
Oceanografie 69
 4.2.2. Tipuri de maree

Există trei tipuri de maree: diurne, semidiurne şi mixte.

Mareele diurne reprezintă o singură creştere şi o singură scădere a nivelului apei într-o zi
mareică şi sunt cele mai simple (Fig. 4.10). Ele sunt frecvente în nordul Golfului Mexic şi în
Pacific lângă Asia de sud-est.

Fig.4.10. Maree semidiurne şi diurne (după P. Gâştescu)

Mareele semidiurne sunt cele care realizează două creşteri şi două scăderi ale nivelului apei
într-o zi mareică, fiind frecvente pe coastele atlantice ale Americii de Nord şi Europei (fig. 4.10).
De remarcat că nivelele succesive de ape înalte şi joase sunt aproximativ egale, după cum afirmă
şi teoria echilibrului a lui Newton.
Mareele mixte sunt frecvent întâlnite de-a lungul coastei pacifice a Americii de Nord. La
acest tip de maree diferă considerabil oscilaŃia apelor înalte şi joase succesive, astfel pot să apară
3-4 fluxuri, datorită unor amplificări şi combinări locale.
Dacă Pământul şi Luna nu s-ar mişca, ridicările apelor ar ocupa întotdeauna acelaşi loc pe
suprafaŃa pământului. Cum însă Pământul se învârteşte în jurul axei sale face ca în 24 h să treacă
prin faŃa Lunii toată suprafaŃa oceanelor. În felul acesta, apele se umflă pe măsură ce trec prin
faŃa Lunii, provocând, în cele 24 h, două fluxuri şi două refluxuri, adică în 12 h şi 25’ vom avea
un flux şi un reflux. Datorită atât mişcării Pământului, cât şi mişcării proprii a Lunii, fluxul se va
produce cu 50 minute întârziere în fiecare zi.

70 Oceanografie
 4.2.3. Mersul lunar al intensităŃii mareelor

Intensitatea mareelor în perioada unei luni de zile este diferită atât din cauza mişcării de
revoluŃie a Lunii care face ca Pământul să se anumite poziŃii faŃă de Lună şi Soare, cât şi de
mişcarea de revoluŃie a Pământului în jurul Soarelui. Dacă analizăm intensitatea mareelor în
raport de poziŃia Pământului faŃă de Lună şi Soare, sau mai bine-zis, în raport de fazele Lunii în
cele 29 de zile, când execută mişcarea de revoluŃie în jurul Pământului, vom constata două
perioade cu intensitate maximă a mareelor şi alte două perioade cu intensitate minimă.
Fenomenul se produce astfel (Fig. 4.11): Luna se află între Pământ şi Soare, adică în faza
de Lună nouă sau în fază de conjuncŃie. Ea va exercita asupra Pământului, în dreptul punctului
A, o forŃă de atracŃie mărită, deoarece este combinată şi cu forŃa de atracŃie a Soarelui, producând
un flux mareic de intensitate maximă. La antipod, în punctul A’, datorită forŃei centrifuge va
avea loc, de asemenea, un flux maxim. Faza aceasta reprezintă prima perioadă de intensitate
maximă a mareelor. După 7 zile de mişcare în jurul Pământului, Luna intră în faza primului
pătrar. De data aceasta forŃa de atracŃie a Lunii va fi îndreptată în jurul punctului B’. Soarele îşi
va exercita în continuare forŃa de atracŃie în jurul punctului A. Ca urmare a acestui fapt, fluxul
mareic va fi minim, deoarece forŃele de atracŃie Lună şi Soare sunt dispersate. Faza aceasta
constituie prima perioadă de intensitate minimă a mareelor. După 14 zile, Luna ajunge iarăşi pe
aceeaşi linie cu Soarele şi Pământul. Pământul însă se va afla între Lună şi Soare sau în fază de
opoziŃie. Luna îşi va exercita puterea de atracŃie pe direcŃia punctului A’, iar Soarele pe direcŃia
punctului A, acŃionând în felul acesta ca două forŃe combinate ce produc pe suprafaŃa Pământului
un flux maxim. Faza aceasta reprezintă cea de-a doua perioadă de intensitate maximă a
mareelor. Când Luna se află în cea de-a 21 zi, ea intră de fapt în faza celui de-al doilea pătrar în
care fluxul mareic va fi identic cu cel din faza primului pătrar. Adică, are loc cea de a doua
perioadă de intensitate minimă a mareelor. În cea de a 29-a zi, când Luna îşi încheie mişcarea de
revoluŃie reintră în fază de Lună nouă sau în fază de conjuncŃie.

Oceanografie 71
 Fig. 4.11. Mersul lunar al intensităŃii mareelor

Desigur, pe lângă forŃele generatoare de maree, intensitatea fluxului mai este influenŃată,
într-o oarecare măsură şi de anumiŃi factori fizico-geografici. Dintre aceştia menŃionăm: forma şi
întinderea mărilor şi oceanelor, forma şi direcŃia Ńărmurilor, configuraŃia fundului submarin etc.
din cercetările făcute s-a observat că în lungul oceanelor amplitudinea fluxului are valori destul
de scăzute, 0,5 - 1 m, iar în unele mări, fenomenul mareelor este aproape neobservabil, astfel, în
strâmtorile Mării Baltice şi Mării Negre înălŃimea apelor în timpul mareelor este sub 0,10 m.

Intensitatea maximă a mareelor în care valul fluxului atinge amplitudinea cea mai mare, se
remarcă în regiunea Ńărmurilor, a golfurilor şi estuarelor cu adâncimi mici, a canalelor litorale,
câmpiilor joase etc (fig. 4.12). În acest sens, se pot menŃiona o serie de golfuri şi estuare unde
fluxul atinge înălŃimi de peste 10 m. În Oceanul Atlantic, la Baya Fundy de pe coastele estice ale
Canade, înălŃimea fluxului atinge cea mai mare valoare de pe Glob, de 19,6 m. La Severn – pe
coastele SV ale Angliei, înălŃimea valului ajunge la 16,8 m, la Granville, pe Ńărmul FranŃei apele
undei mareice cresc până la 16,1 m, în Golful Frobisher din sud-estul łării lui Baffin 17,4 m. În
Marea Albă (Golful Mezen) înălŃimea fluxului ajunge până la 12 m. În Marea Arabiei din
Oceanul Indian, unda mareică se ridică până la 13 m înălŃime, iar în strâmtoarea Magellan fluxul

72 Oceanografie
poate să ajungă până la 18 m, în Marea Ohotsk (Golful Pengisk) la 12,9 m, iar în Golful
Californiei până la 12,3 m.

Fig. 4.12. Posibile amplasări de centrale mareo-motrice pe Glob unde mareea poate atinge şi
depăşi 5 m (după A. Guileher)

Oceanograful Francez J. Rouch analizând mersul lunar al mareelor în diferite regiuni ale
globului a întocmit Harta cu răspândirea şi înălŃimea medie a valurilor mareice (Fig. 4.13.) În
funcŃie de înălŃimea lor medie el distinge 4 categorii: valuri mareice cu înălŃimea medie între 0,1
şi 1 m, cu înălŃimea medie între 1 şi 2 m, cu înălŃimea medie între 2 şi 4 m şi valuri mareice cu
înălŃimi medii mai mari de 4 m.
La gurile de vărsare a unor fluvii sau râuri unda fluxului pătrunde spre cursul lor mijlociu,
schimbând direcŃia de curgere a apelor. ÎnălŃimea acestor unde depinde de panta fluviului, de
debitul de apă, de lăŃimea lui etc. de exemplu, pe fluviul Amazon unda mareică poate să atingă
aproape 8 m înălŃime, iar acŃiunea ei se manifestă până la peste 1000 km în interiorul
continentului. Fenomenul acesta poartă numele de pororoca şi are câteodată urmări catastrofale.
În Anglia, fenomenul poartă denumirea de bore şi se observă mai ales, pe fluviul Tamisa, unde
apele cresc cu peste 1 m.

Oceanografie 73
 Fig. 4.13. Harta cu răspândirea valurilor mareice de diferite înălŃimi
(prelucrare după J. Rouch)

Pe fluviile din FranŃa poartă denumirea de mascaret, iar unda fluxului înaintează pe Sena
144 km cu o înălŃime de 1,5 m, pe Dordogne şi Garonne 161 km cu o înălŃime de circa 1 m. La
râurile din Rusia fluxul se răspândeşte la distanŃe destul de mari. De pildă, pe Dvina de nord
până la 120 km, pe Indighirka până la 46 km, iar pe Peciora până la 85 km. Bore puternice se
întâlnesc şi pe fluviile din China (Tsien Tang şi Yang Tse) unde apele mareice înaintează sub
forma unor coame spumoase cu înălŃimea de peste 3 m.
Viteza de propagare a fluxului mareic pe albiile râului diferă de la o regiune la alta, fiind în
funcŃie de condiŃiile fizico-geografice locale. De exemplu, pe Amazon fluxul mareic se propagă
cu o viteză de 12-13 nod/oră, pe Sena, mai ales, între Quillebeuf şi Villeguier, viteza de
propagare a apelor atinge valori foarte mari, de cca. 16 noduri/oră.
Un fenomen destul de interesant se remarcă pe râul Saint John din Canada, care se varsă
printr-un estuar lung, în Baya-Fundy. În timpul fluxului, apa mării pătrunde pe gurile râului,
încât pe anumite porŃiuni mai înguste unda mareică atinge înălŃimea de 6-8 m, formând o
puternică cascadă cu căderea apei din aval spre amonte. Desigur, că aceste fenomene sunt de
scurtă durată, adică până când zona respectivă intră în fază de reflux, şi apele încep să se retragă.
Viteza de retragere a apelor este, în general, mai mică decât viteza de înaintare.

4.2.4. Propagarea mareelor şi ora portului

Propagarea mareelor pe suprafaŃa Oceanului Planetar este strâns legată de poziŃia Lunii faŃă
de Pământ, de inerŃia apelor oceanice, de configuraŃia bazinului şi a fundului submarin etc.

74 Oceanografie
 Mişcarea undei mareice este reprezentată pe hărŃile oceanografice prin linii cotidiale.
Liniile cotidiale unesc punctele de pe suprafaŃa mărilor şi oceanelor cuprinse de fluxul mareelor
din aceeaşi oră. Punctele în jurul cărora se propagă unda mareică se numesc punct amfidromice.
HărŃile cu liniile cotidiale din Oceanul Atlantic prevăd o serie de puncte amfidromice dispuse, în
general, în regiunea marilor golfuri.
Cele mai interesante puncte amfidromice şi linii cotidiale sunt în zona mărilor care
înconjoară Marea Britanie: Marea Nordului, Marea Mânecii, Marea Irlandei, Canalul de Nord
(fig. 4.14). În cazul acestor mări, liniile cotidiale sunt formate din unde mareice progresive. Unde
asemănătoare se întâlnesc şi în Marea Chinei de Orientale, Marea Galbenă etc.
Pentru folosirea hărŃilor cotidiale de către navigaŃia maritimă, porturile oceanice principale
publică anual variaŃiile zilnice ale fluxului, apariŃia valului, durata lui etc. întrucât mareele se pot
produce cu o anumită întârziere, în unele porturi s-au întocmit cu timpul, când se produce
creşterea apelor şi perioada când acestea se retrag. Perioada de la apariŃia fluxului şi până la
retragerea lui poartă denumirea de perioada fluxului sau ora portului.

Fig. 4.14. Harta cu liniile cotidiale şi punctele amfidromice (A) din Marea Nordului, Marea
Mânecii şi Marea Irlandei (după A. Guilcher)

Oceanografie 75
 4.2.5. CurenŃii mareici

Asemănător altor tipuri de valuri, mareele determină mişcări ale apei pe orizontală,
cunoscute sub denumirea de curenŃi mareici. CurenŃii mareici îşi schimbă direcŃia în mod
constant şi de aceea sunt denumiŃi curenŃi circulari. CurenŃii mareici circulari repetă acest ciclu o
dată la fiecare perioadă mareică.
Linia de Ńărm împiedică formarea curenŃilor circulatori. În acest caz, se întâlnesc curenŃi
mareici reverşi (Fig. 4.15) în care curenŃii se deplasează într-o direcŃie în timpul unei părŃi din
ciclul mareic, apoi îşi schimbă direcŃia de deplasare pentru restul ciclului.
Fluxul este fenomenul care apare atunci când nivelul apei se ridică în porturi invadând
uscatul, iar refluxul este fenomenul revers acestuia. Fluxul este separat de reflux prin perioada de
apă moartă, când aproape nu există curenŃi de apă (Fig. 4.16).

Fig.4.15. RelaŃiile dintre curenŃii mareici circulatori din larg şi curenŃii mareici reverşi din
golfuri şi râuri

Fig. 4.16. CurenŃii mareici reverşi – flux şi reflux (Admiralty – Washington)

76 Oceanografie
 OscilaŃia nivelului apei între flux şi reflux poartă denumirea de curent noreic (sec). CurenŃii
mareici sunt influenŃaŃi de vânturile regionale şi locale şi de curgerile râurilor, factori ce pot
depăşi forŃele astronomice. Astfel, timpul şi viteza unui flux sau reflux maxim poate varia
considerabil într-o singură zi, sau port.
Orarele curenŃilor mareici conŃin predicŃii ale acestor curenŃi, de obicei bazate pe
măsurători îndelungate şi presupunând că forŃele astronomice predomină.
Multe porturi deŃin propriul sistem de măsurare pentru a putea preveni vapoarele în
legătură cu schimbarea condiŃiilor privind evoluŃia nivelului apelor. O diferenŃă de o
fracŃiune de metru în ceea ce priveşte adâncimea apei sau puterea curentului pot determina
împotmolirea unei nave. Această problemă este cu atât mai serioasă cu cât traficul portuar se
intensifică, iar navele au dimensiuni mai mari.

4.2.6. Maree generate de furtuni

Mareele generate de furtuni sunt modificări ale nivelului mării determinate de vânturi
puternice care, în general sunt asociate cu furtuni puternice ca uraganele şi taifunurile. În jurul
insulelor aflate în largul oceanului, furtunile determină mici variaŃii ale nivelului, de obicei mai
puŃin de 1 m, deoarece neexistând obstacole, apa curge nestăvilită. Apele sunt aduse la Ńărm de
vânturi şi se acumulează aici până la încetarea vânturilor, iar apele asociate cu mareele de
furtună se retrag.
Pe Ńărmurile joase, variaŃia nivelului poate atinge câŃiva metri, provocând inundaŃii
catastrofale. Asemenea maree au provocat moartea a 250.000 de persoane în 1864 şi 1876 în
jurul Golfului Bengal, în nordul Oceanului Indian. În 1953, o maree puternică produsă în Marea
Nordului a ridicat nivelul mării cu aproximativ 4 m, inundând atât Olanda, cât şi coastele
britanice. Nivelul ridicat al mării în timpul mareelor generate de furtuni, combinat cu acŃiunea
valurilor au determinat crearea unui sistem de poldere pentru protejarea Olandei şi a altor zone
învecinate.

4.2.7. Însemnătatea mareelor

Fenomenul mareelor, după cum am văzut, are intensitatea cea mai mare în regiunea
Ńărmurilor oceanice, în golfuri şi estuare. Faptul că unda mareică înaintează şi se retrage de pe
uscat prezintă o mare importanŃă atât din punct de vedere geografic cât şi din punct de vedere
economic, deoarece relieful Ńărmurilor este continuu transformat datorită acŃiunii de eroziune a
fluxului şi refluxului.
Estuarele marilor fluvii sunt permanent spălate de apele care înaintează şi care se retrag,
lărgindu-le gura de vărsare. Acest lucru favorizează pe de o parte, intensificarea navigaŃiei
maritime de mare tonaj, pe cursul inferior al râurilor, iar pe de altă parte, dezvoltarea unor porturi
fluviale din interiorul continentelor şi legarea acestora cu apele oceanice (Hamburg, Rotterdam,
Nantes, Rouen, Londra etc.).

Oceanografie 77
 De asemenea, un rol foarte important îl au şi pentru viaŃa animală şi vegetală (există plante
şi animale care se adaptează la situaŃia de înaintare şi de retragere a apelor, precum şi la noile
condiŃii create de temperatura şi salinitatea apelor oceanice, diferită de cea a apelor dulci, iar
altele care nu se pot adapta acestor condiŃii).
Ritmul cu care se produc mareele şi mişcare care se dezvoltă la contactul cu uscatul au
făcut pe mulŃi cercetători să gândească asupra utilizării acestei energii în scopuri practice,
economice. Din anul 1837 şi până în prezent au fost elaborate sute de proiecte în vederea
utilizării acestei energii în scopuri practice, economice. Mai întâi, s-a trecut la folosirea energiei
produse de apele mareice pentru morile instalate în gurile estuarelor (Bretagne). Apoi, s-au
căutat soluŃii, cât mai avantajoase, pentru folosirea acestei energii la punerea în mişcare a unor
maree-centrale. FranŃa este prima Ńară din lume care a construit la Rance, o centrală electrică
acŃionată de mişcarea apelor mareice. SUA şi Rusia au, de asemenea, proiecte foarte avansate în
vederea construirii unor centrale electrice pe baza mişcării apelor mareice.

4.3. CURENłII OCEANICI

Înainte de a trece la analiza unei forme specifice de mişcare a apelor marine şi oceanice,
cunoscută sub denumirea de curenŃi marini sau oceanici, reiterăm faptul că apele domeniului
respectiv se află într-o continuă mişcare datorate unei complexităŃi de factori care le acestora o
anumită specificitate, mai ales, în ceea ce priveşte sensul şi forma de mişcare sau deplasare a
apelor. Astfel, în afara celor două categorii de mişcări ale apelor, valurile şi mareele, pe
suprafeŃele întinse ale mărilor, dar, mai ales, ale oceanelor, se remarcă existenŃa altei mişcări,
denumită curenŃi. Mişcarea pe care o imprimă apelor marine sau oceanice este atât pe direcŃie
orizontală, cât şi în adâncime, adică pe verticală.
CurenŃii marini de suprafaŃă constituie o realitate evidentă, iniŃial sesizată de cărăuşii
mărilor, respectiv marinarii, şi ulterior luată în studiu de cercetătorii domeniului, avându-se în
vedere importanŃa ştiinŃifică şi practică a acestor „fluvii” uriaşe, care străbat marile întinderi de
apă. BineînŃeles, comparaŃia cu fluviile este imaginară, deoarece făcând referire la cele două
categorii, cea a uscatului şi cea oceanică, constatăm că lungimile diferă mult, fiind în avantajul
„fluviilor oceanice”, la aceasta adăugându-se şi debitul apelor. Dacă la cel mai mare sistem
fluvial al Terrei, Amazonul, se înregistrează la debite maxime 320.000 m3/s, la nivelul Gulf
Stream-ului, debitul apelor depăşeşte 92 milioane m3/s.

78 Oceanografie
 4.3.1. CondiŃiile circulaŃiei curenŃilor oceanici

Din imaginea de ansamblu asupra curenŃilor oceanici distribuiŃi pe suprafaŃa Terrei,

remarcăm cu uşurinŃă în principal forma, direcŃia, lungimea, lăŃimea şi mai puŃin temperatura şi
salinitatea acestora.
Aspectul şi particularităŃile curenŃilor sunt determinate de condiŃiile generale care îi
formează, precum şi de alŃi factori modificatori.
Cauza principală a modului de apariŃie a curenŃilor o constituie vânturile regulate,
constante ca direcŃie şi viteză, dar şi periodice (fig. 4.17). La acestea, se asociază forŃele de
gravitaŃie şi, implicit, modul de manifestare a mareelor.

Fig. 4.17. Schema formării circuitelor de suprafaŃă a curenŃilor oceanici

(după Aurora Posea)
Factorii modificatori care participă la schimbarea formei, direcŃiei şi a vitezei curenŃilor
sunt forŃa sau forŃele lui Coriolis şi forŃa de frecare (fricŃiune).
Imaginea generală a distribuŃiei curenŃilor atât în fiecare bazin oceanic, cât şi în ansamblu,
este redată în fig. 4.18.
Partea grafică prezentată integral la nivelul Terrei impune câteva aprecieri referitoare la
forma şi evoluŃia curenŃilor:
- aceştia formează, în plan, sisteme circulare aproape închise, proprii fiecărui ocean, şi cu
aspect diferit în cele două emisfere geografice;
- deplasarea uriaşelor mase de apă în cadrul a ceea ce definim curenŃi oceanici se face pe
direcŃii diferite de o parte şi de alta a ecuatorului.
Formându-se şi evoluând pe suprafaŃa oceanelor, sesizăm că aceştia întâmpină un obstacol
evident, forma şi aspectul Ńărmurilor continentale, care imprimă o divizare a acestora în mai
multe ramificaŃii.

Oceanografie 79
 O condiŃie esenŃială în existenŃa, forma de manifestare şi direcŃia generală a curenŃilor o
constituie faptul că aceştia revin în spaŃiul iniŃial de formare, de unde şi aspectul aproximativ
circular sau turbionar al tuturor categoriilor de astfel de mişcări.
Şi, în sfârşit, pentru a completa imaginea de ansamblu asupra curenŃilor, subliniem şi rolul
mişcării Terrei în jurul axei sale, care se manifestă diferenŃiat, în funcŃie de latitudine, în sensul
că, sub influenŃa rotaŃiei, efectul va fi mai mare la latitudini superioare; astfel, în emisfera
nordică, curenŃii se abat spre dreapta, iar în cea sudică, spre stânga.

4.3.2. Principalele tipuri de curenŃi oceanici

Aşa cum precizam anterior, un complex de factori participă la formarea curenŃilor şi, astfel,
în funcŃie de preponderenŃa acestora, se deosebesc mai multe tipuri de curenŃilor oceanici.
- CurenŃi de fricŃiune, mai rar cunoscuŃi ca şi curenŃi de impuls. Sunt ceai mai frecvenŃi,
fiind determinaŃi de acŃiunea vânturilor regulate – alizeele – şi a vânturilor periodice – musonii.
În manifestarea lor, vânturile regulate, care se menŃin ca direcŃie şi intensitate mai tot
timpul anului, impun, datorită procesului de frecare a aerului cu apa, deplasarea unor
importante mase de apă.
În literatura de specialitate, curenŃii determinaŃi de alizee poartă denumirea de curenŃi de
derivă, cei determinaŃi de musoni sunt numiŃi curenŃi de vânt, pe când cei provocaŃi de alte
vânturi se numesc curenŃi temporari, a căror existenŃă este determinată de direcŃia şi durata
vânturilor respective.
- CurenŃi datoraŃi forŃei de gravitaŃie
ProvenienŃa acestor curenŃi se datorează diferenŃei de nivel al apelor oceanice, determinată
la rândul ei de ecartul de temperatură şi densitate ale apelor.
BineînŃeles, procesul în sine este mai complex, în sensul că sub genericul gradient de
gravitaŃie” participă mai mulŃi factori, care impun şi denumiri specifice categoriilor de curenŃi:
curenŃi de scurgere – determinaŃi de diferenŃa de nivel între anumite zone sau regiuni oceanice,
în funcŃie de aporturile cursurilor de apă de pe uscat sau de unele cantităŃi importante de
precipitaŃii, în comparaŃie cu alte zone unde predomină pierderile datorate evaporaŃiei puternice.
În condiŃiile în care aportul apelor continentale este preponderent şi semnificativ, aceşti
curenŃi poartă denumirea de curenŃi de debit.
DiferenŃa de temperatură şi densitate între anumite zone marine sau oceanice creează
curenŃi a căror deplasare este din direcŃia apelor cu densitatea mai mare către acele ape a căror
densitate este mai mică.
O altă categorie de curenŃi o constituie curenŃii de compensaŃie care, aşa cum îi arată şi
numele, se formează atunci când mase de apă, sub impulsul unei forŃe interne sau externe, se
deplasează masiv către alte zone ale oceanului şi, astfel, în completarea „golului” lăsat de acestea
vin alte mase de apă.
Fără a categorisi neapărat tipurile de curenŃi oceanici, căci oricum nu evoluează
independent, ci, în permanenŃă, cauzele şi efectele se suprapun, menŃionăm şi curenŃii mareici –
determinaŃi, în principal, de dinamica „valurilor” sau undelor mareice. Cunoscând fenomenul de
formare a acestor mişcări ale apelor marine, în anumite condiŃii geografice determinate de
80 Oceanografie
existenŃa estuarelor, golfurilor şi chiar a strâmtorilor, mişcarea sau, mai bine zis, deplasarea
apelor se realizează sub forma unor virtuali curenŃi.
Aşa cum prezentam în preambulul prezentului capitol, subliniem faptul că, pe lângă factorii
formatori ai curenŃilor oceanici, se manifestă şi cei modificatori, cu impact suficient de important
în evoluŃia generală a mişcărilor marine şi oceanice respective.
În categoria factorilor de mai sus, care impun efecte asupra curenŃilor, menŃionăm ForŃa lui
Coriolis - care determină schimbarea direcŃiei, în sensul că acei curenŃi din emisfera nordică
sunt abătuŃi spre dreapta, iar cei din emisfera sudică, spre stânga.
DirecŃia şi viteza curenŃilor este influenŃată şi de configuraŃia Ńărmurilor bazinelor oceanice
în ansamblul lor, precum şi de morfologia reliefului submarin.
ÎnŃelegerea cauzelor şi efectelor va fi completată şi în subcapitolele referitoare la
clasificarea şi descrierea sau prezentarea curenŃilor oceanici.

4.3.3. Principalele categorii de curenŃi oceanici

Analiza şi, mai ales, clasificarea curenŃilor marini sau oceanici se realizează după mai
multe criterii. Cel mai frecvent, în literatura de specialitate (I. Pişota, Aurora Posea ş.a.), se
citează după direcŃia şi forma, geneza şi temperatura, dar, oricum, nici un criteriu nu este
exhaustiv, deoarece nu există curenŃi „curaŃi” ca origine.
- După direcŃie şi formă, curenŃii se grupează în: orizontali – sunt cei care circulă în plan
orizontal, atât la suprafaŃa, cât şi în adâncimea maselor de apă (de exemplu, curenŃii care se
produc între Marea Neagră şi Marea Marmara), verticali – cu caracter ascendent şi descendent,
sunt determinaŃi de mişcările de convecŃie, indiferent că sunt libere sau impuse, lineari – sunt cei
care nu-şi schimbă direcŃia în deplasarea lor, circulari – sunt consideraŃi aceia care realizează o
mişcare circulară (de exemplu, curenŃii din zonele ecuatorial-tropicale din perimetrele marilor
bazine oceanice).
- După geneză, adică după cauza care îi determină, întâlnim curenŃi de fricŃiune,
impulsiune sau forŃaŃi – determinaŃi de existenŃa şi modul de manifestare ale alizeelor şi
musonilor, curenŃi liberi – sunt acei curenŃi derivaŃi din cei determinaŃi de cauzele anterior
prezentate, curenŃi datoraŃi forŃelor de gravitaŃie sau gradienŃilor gravitaŃionali precum şi
curenŃii de compensaŃie.
- După temperatură, se înregistrează curenŃi calzi – sunt cei care au direcŃia de deplasare
întocmai cu cea a paralelor şi curenŃi reci – cei care însoŃesc direcŃia meridianelor.
În context, apreciem că reprezentanŃi rămân, totuşi, acei curenŃi care au caracter complex,
deci, cu mai multe origini, dar şi cu o evoluŃie deosebită pe suprafaŃa mărilor şi oceanelor.

Oceanografie 81
82
Fig. 4..8. Derivele de suprafaŃă şi curenŃii oceanici (după A.N. Strahler)

Oceanografie
 4.3.4. Principalii curenŃi existenŃi pe marile bazine oceanice

Încercând să realizăm o retrospectivă a cauzelor care determină formarea curenŃilor,

precum şi a modului de manifestare şi, implicit, efectele acestora, ajungem la concluzia că cei
mai importanŃi curenŃi se datorează, totuşi, vânturilor regulate – alizeele – care impun „regula” în
circulaŃia acestora.
Precizăm faptul că, datorită acestor vânturi, în zonele ecuatoriale se formează curenŃii de
derivă, care se deplasează pe direcŃia est – vest în emisfera nordică. În deplasarea lor, curenŃii
respectivi „ating” Ńărmurile vestice ale continentelor spere care se deplasează şi, ca atare, se
ramifică atât spre nord, cât şi spre sud. Aceeaşi curenŃi, la nivelul paralelelor de 40-45°, sub
influenŃa mişcării de rotaŃia a planetei noastre şi a altor categorii de vânturi – vânturile de vest,
divizează apele respective tot sub forma curenŃilor, dar pe direcŃia vest – est.
EvoluŃia curenŃilor oceanici are nu numai un aspect geometric, ci şi reale influenŃe cu
caracter geografic, în sensul că manifestarea în deplasare a acestora determină modificări ale
climatelor locale, uneori chiar regionale, modifică temperatura, salinitatea şi chiar viaŃa acvatică
pe largi zone pe care le traversează.
- Principalii curenŃi din Oceanul Pacific
Imaginea generală a circuitelor pe care le realizează curenŃii în Oceanul Pacific (vezi fig
4.18), explică adnotările noastre anterioare privind forma pe care o realizează acestea în mişcarea
lor, precum şi influenŃele geografice pe care le determină.
• Curentul Ecuatorial de Nord. Indiferent de aprecierile diverşilor oceanografi, curentul
respectiv se formează şi se dezvoltă latitudinal la nord de ecuator, între 10° şi 20°.; ulterior
evoluează între 90° şi 120° longitudine vestică, adică, în timpul verii, la intersecŃia latitudinilor
respective cu meridianul de 120°, iar în timpul iernii, la intersecŃia paralelelor respective cu
meridianul de 90°.
În logica fenomenelor geografice, vânturile alizee îşi exercită acŃiunea permanent pe
aceeaşi direcŃie, determinând în mod firesc şi aceeaşi mişcare a maselor de apă, bineînŃeles în
direcŃie est – vest şi, astfel, ducând la formarea curentului Ecuatorial de Nord.
Câteva caracteristici ale acestuia sunt esenŃiale. Apele sale sunt calde, având temperaturi
cuprinse între 25 şi 27°C; salinitatea are valori medii de 35%0, iar viteza curentului propriu-zis
oscilează între 0,25 – 0,5 m/s, vara, şi 0,5 – 1 m/s, iarna.
În deplasarea sa către vest, în condiŃiile apropierii de Ńărmurile sud-estice ale continentului
Asia, curentul se desparte în două ramuri principale şi anume, către nord – unde însuşeşte
denumirea de Curentul Kuro-Sivo, iar o alta înapoi către est – reprezentând aportul esenŃial în
formarea Curentului Ecuatorial Contrar.
Ramura curentului de nord, denumit Kuro-Sivop, în condiŃiile prezenŃei în calea sa a
insulei Taiwan, se desparte în două. O parte pătrunde în Marea Galbenă şi prin strâmtoarea
Coreei în Marea Japoniei, purtând denumirea de Curentul Tsushima, după numele aceleiaşi
strâmtori dintre coreea şi Japonia. O a doua subramură a curentului iniŃial Kuro-Sivo, de astfel
cea mai importantă, se deplasează de-a lungul Ńărmurilor sud-estice ale arhipelagului japonez.

Oceanografie 83
 Fig. 4.19. CurenŃii Oceanului Planetar în timpul verii
I – Oceanul Pacific de Nord
1. Curentul Ecuatorial de Nord
2. Curentul Ecuatorial de Sud
3. Curentul Kuro-Shiwo
4. Curentul Tshushima
5. Curentul Pacificului de Nord
6. Curentul Californiei
7. Curentul Alaskăi
8. Curentul Kamceatka
9. Curentul Oya-Shiwo (Curilelor)
Oceanul Pacific de Sud
10. Curentul Ecuatorial de Sud
11. Curentul Australiei de Est
12. Curentul rece al V\nturilor de Vest
13. Curentul rece al Perului (Humboldt)
II – Oceanul Atlantic
14. Curentul Ecuatorial de Nord
15. Curentul Antilelor
16. Curentul Caraibelor
17. Curentul Floridei
18. Curentul Golfului (Gulf Stream)
19. Curentul rece al Canarelor
20. Curentul Atlanticului de Nord
21. Curentul Irminger
22. Curentul Groenlandei de Vest
84
23. Curentul Labradorului
Oceanul Atlantic de Sud
24. Curentul Ecuatorial de Sud
25. Curentul Guyanei
26. Curentul Ecuatorial Contrar (C. Guineei)
27. Curentul Braziliei
28. Curentul Falkland
29. Curentul rece de Derivă
30. Curentul Benguelei
III – Oceanul Indian
31. Curentul Ecuatorial de Sud
32. Curentul musonic de vară
33. Curentul rece al Somaliei
34. Curentul Mozambicului
35. Curentul Madagascarului
36. Curentul Acelor (Agulhas)
37. Curentul de derivă al Vânturilor de Vest
38. Curentul rece al Australiei de Vest
IV – Oceanul Arctic
39. Curentul Norvegiei
40. Curentul Capului Nord
41.Curentul Spitzbergen-Murmansk-Novia Zemlea
42. Curentul Groenlandei de Est
Oceanografie
 Fig. 4.20. CurenŃii Oceanului Planetar în timpul iernii

I - Oceanul Pacific de Nord

1. Curentul Ecuatorial de Nord Oceanul Atlantic de Sud
2. Curentul Ecuatorial Contrar 24. Curentul Ecuatorial de Sud
3. Curentul Kuro-Shiwo 25. Curentul Guyanei
4. Curentul Tshushima 26. Curentul Ecuatorial Contrar
5. Curentul Pacificului de Nord 27. Curentul Braziliei
6. Curentul rece al Californiei 28. Curentul Falkland
7. Curentul cald al Alaskăi 29. Curentul de Derivă
8. Curentul Kamciatka 30. Curentul Benguelei
9. Curentul Oya-Shiwo (Curilelor)
Oceanul Pacific de Sud III – Oceanul Indian
10. Curentul Ecuatorial de Sud 31. Curentul Ecuatorial de Sud
11. Curentul Australiei de Est 32. Curentul musonic de iarnă
12. Curentul rece al Vânturilor de Vest 33. Curentul Somaliei
13. Curentul rece al Perului (Humboldt) 34. Curentul Mozambicului
35. Curentul Madagascarului
II – Oceanul Atlantic 36. Curentul Acelor (Agulhas)
14. Curentul Ecuatorial de Nord 37. Curentul de derivă al vânturilor de vest
15. Curentul Antielor 38. Curentul Australiei de vest
16. Curentul Caraibelor 39. Curentul Ecuatorial Contrar
17. Curentul Floridei
18. Curentul Golfului (Gulf Stream) IV – Oceanul Arctic
19. Curentul Canarelor 40. Curentul Norvegiei
20. Curentul cald al Groenlandei 41. Curentul Capului Nord
21. Curentul Irminger 42. Curentul Spitzbergen-Murmansk-Novaia Zemlea
22. Curentul Groenlandei de Est 43. Curentul Groenlandei de est
23. Curentul Labradorului

Oceanografie 85
 La nivelul extremităŃii sud-estice a insulei Honshu din cadrul arhipelagului japonez, mai
bine zis între paralelele de 36-40° latitudine nordică, aceeaşi mişcare de rotaŃie a Pământului şi
cu aportul vânturilor de vest, străbate jumătatea nordică a Pacificului, către Ńărmurile Americii de
Nord. Acesta este cunoscut sub denumirea de Curentul Pacificului de Nord. Ajuns în deplasarea
sa în apropierea Ńărmurilor Americii de Nord, curentul se separă în alte două subramuri, respectiv
către nord şi sud.
Către nord, se dezvoltă Curentul Alaskăi, a cărui direcŃie este iniŃial către nord-est, în
perimetrul Golfului Alaska, de unde îşi primeşte şi numele, apoi ramificându-se din nou, prin
strâmtoarea Arhipelagului Aleutine pătrunde în Marea Bering şi, astfel, caracteristicile sale de
curent cald se pierd, în sensul că apele sale înregistrează temperaturi asemănătoare
temperaturilor latitudinilor subpolare.
Aşa cum precizam anterior, una din subramurile Curentului Pacificului de Nord în preajma
continentului american, se îndreaptă către sud, de-a lungul Ńărmurilor Americii de de Nord; în
acest perimetrul, curentul se numeşte Curentul Californiei. Cu originea în sectorul paralelelor de
36-40° latitudine N, apele acestuia sunt mai reci decât ale joncŃiunii acestora cu cele iniŃiale ale
Curentului Ecuatorial de Nord, format între paralelele de 10-20°, ca efect al permanenŃei
vânturilor regulate de est – alizeele. Tabloul curenŃilor din Pacificul de Nord, mai corect acel
Pacific situat la nord de ecuatorul geografic, se completează cu încă două ramuri independente
ale circuitului şi anume, Curentul Kamceatka şi Curentul Oyo-Sivo.
Curentul Kamceatka îşi are originea la nivelul paralelelor de 56° lat. N şi al meridianului
de 163° long. E, adică în preajma Ńărmurilor estice ale peninsulei Kamceakca sau, mai bine zis,
în perimetrul strâmtorii Komander, fiind generat de prezenŃa vânturilor de nord-est.
Curentul Oyo-Sivo sau Curentul Kurilelor. Ca şi cel anterior, îşi are originea în aceeaşi
zonă geografică, respectiv la intersecŃia paralelei de 50° lat. N cu meridianul de 158° long. E, în
perimetrul sudic al arhipelagului insulelor Kurile. DirecŃia de deplasare a celor doi curenŃi este
aproximativ nord-sud, din zonele de formare, anterior precizate, către extremităŃile nordice şi
nord-estice ale arhipelagului japonez. Totodată, precizăm că cei doi curenŃi aduc ape reci Ńinând
cont şi de zonele din care provin. Salinitatea apelor nu depăşeşte 33%0.
• Curentul Ecuatorial de Sud. După cum îl arată şi numele, se dezvoltă mai mult la sud de
ecuator, dar între 5° latitudine sudică şi 3° latitudine nordică, deci efectiv de-a lungul
ecuatorului. Aşa cum se precizează şi în studiile de specialitate, îşi are originea în zona vestitelor
insule Galapagos, situate în vestul, nu prea apropiat, Ńărmurilor Americii de Sud, imediat la sud
de ecuator. De la formare, curentul respectiv traversează pe direcŃia est-vest Oceanul Pacific
către Australia.
în calea lor, apele curentului întâlnesc insula Noua Guinee, care, ca orice obstacol, separă
curentul propriu-zis în două ramuri, una către nord, care la rândul ei sprijină Curentul
Ecuatorial Contrar de Nord, iar alta către sud, mai bine precizat, către sud-vest. Aceasta se
deplasează de-a lungul Ńărmurilor Australiei şi poartă denumirea de Curentul Australiei de Est.
Din zona Ńărmurilor de est ale insulei Tasmania, sub influenŃa vânturilor de vest, se îndreaptă şi
străbate oceanul spre Ńărmurile Americii de Sud. Acest curent se numeşte Curentul vânturilor de
vest. În preajma continentului sud-american, o parte importantă a acestui curent se deplasează
86 Oceanografie
de-a lungul Ńărmurilor vestice ale Americii de Sud, către zonele de origine ale Curentului
Ecuatorial de Sud şi se numeşte Curentul Rece al Perului (efectiv la nivelul statului Peru – locul
unde se închide circuitul sudic al Pacificului).
Prezentarea succintă a traseelor şi direcŃiilor curenŃilor din Pacificul de Sud implică şi
considerente asupra temperaturii apelor, respectiv calde pentru curenŃii Ecuatorila de Sud şi cel
al Australiei şi reci pentru curentul vânturilor de vest şi cel al Perului. La cele precizate anterior
şi luând în considerare imensitatea suprafeŃei oceanului, menŃionăm că în largul Pacificului se
desfăşoară Curentul Ecuatorial contrar, constituit din curenŃii ecuatorial prezenŃi între
latitudinile de 3° şi 8° N, cu direcŃia de deplasare de la vest la est.
Totodată, în spaŃiul respectiv, se remarcă prezenŃa unor curenŃi de adâncime, cu profunzimi
cuprinse între 50 şi 500 m. Se subliniază că fenomenul este caracteristic şi celorlalte oceane,
făcându-se şi precizarea că dimensiunile, temperatura şi debitul apelor, dar mai ales efectele
geografice ale acestora nu sunt deloc neglijabile.
- Principalii curenŃi din Oceanul Atlantic
În Oceanul Atlantic, ca urmare a prezenŃei vânturilor regulate, apar aceleaşi sisteme de
curenŃi oceanici, dispuse oarecum simetric faŃă de ecuator.
• Curentul Ecuatorial de Nord. Îşi are originea la vest de insulele Capului Verde şi îşi
datorează existenŃa vânturilor alizee prezente aici pe direcŃia nord-est – sud-vest. În deplasarea sa
către vest, aproximativ de-a lungul paralelei de 20° latitudine nordică, curentul străbate Oceanul
Atlantic. În preajma arhipelagului Antilele Mici, datorită obstacolului acestora, respectivul
curent se bifurcă în două ramuri la est de Insula Puerto Rico. Ramura principală pătrunde în
Marea Caraibilor sub numele de Curentul Caraibilor, pe când cea secundară se deplasează de-a
lungul Ńărmurilor nord-estice ale arhipelagului Antilelor Mici şi Mari, urmând să se unească cu
un alt curent, astfel generând cel mai important „fluviu” oceanic.
Curentul Caraibilor îşi continuă deplasarea şi pătrunde în golful Mexic având o manifestare
aproximativ circulară de-a lungul Ńărmurilor vestice, nordice şi estice ale golfului, reuşind ca prin
strâmtoarea Florida, între peninsula cu acelaşi nume şi insula Cuba să pătrunsă în oceanul
propriu-zis sub denumirea de Curentul Floridei. Studiat suficient de bine de către A. Guilcher,
curentul respectiv se manifestă ca un curent de debit, deplasând o masă de apă de aproximativ 26
mil. m3/s cu o viteză de 2,1 m/s. Odată ieşit în ocean, Curentul Floridei se întâlneşte cu Curentul
Antilelor ducând la formarea Curentului Golfului sau a ceea ce este frecvent denumit Gul
Stream. Curentul format se deplasează aproximativ paralel cu Ńărmurile continentului America
de Nord atingând o lăŃime de circa 500 km, un debit, în funcŃie de anotimp, cuprins între 36 şi 93
mil. m3/s şi o temperatură a apelor între 24-28°C, cu o salinitate de aproximativ 36%0.
La nivelul paralelei de 40° lat. N, la est de Capul Hatteras, înainte de a atinge Insula Terra
Nova, Gulf Stream-ul se abate aproximativ brusc spre ocean, cauzele fiind prezenŃa vânturilor de
vest şi, bineînŃeles, forŃa lui Coriolis. În deplasarea sa către est, la întretăierea paralelei de 45° lat.
N cu meridianul de 35° long. V, areal denumit şi „Delta Gulf Stream-ului”, curentul unic se
„epuizează”, dar nu înainte de a se diviza în două subramuri, una către sud, care închide inelul
curentului iniŃial şi care poartă denumirea de Curentul Canarelor. Curentul respectiv se
manifestă ca un curent de compensaŃie, cu ape relativ reci (15°-16°C iarna şi 18°-20°C vara) şi
cu salinitate moderată.
Oceanografie 87
 Se impune să precizăm că în interiorul acestui circuit, se desfăşoară un larg spaŃiu oceanic,
neafectat de curenŃi, cu alte cuvinte „o mare” liniştită, denumită Marea Sargaselor, denumire
preluată de la plantele acvatice preponderente, respectiv algele din specia Sargassum bacciferum.
Subramura de nord a Gulf Stream-ului se deplasează sub forma unui curent de derivă,
impulsionat de aceeaşi cauză – vânturile de vest. Acesta se numeşte Curentul Atlanticului de
Nord şi înaintează către latitudinile nordice ale oceanului, pătrunzând ulterior în perimetrul
Oceanului ÎngheŃat de Nord de-a lungul Ńărmurilor nordice ale peninsulei Scandinavia, unde se
numeşte Curentul Norvegiei. La rândul său, curentul respectiv se desparte în Curentul
Spitzbergen şi Curentul Capului Nord.
Primul curent se deplasează spre Ńărmurile vestice ale arhipelagului Spitzbergen,
pătrunzând în apele Oceanului ÎngheŃat şi se „pierde” în apele acestuia cu o temperatură mai
mare cu câteva grade decât temperatura oceanului, ca şi un curent de adâncime.
Cealaltă ramură, respectiv Curentul Capului Nord, pătrunde în apele Mării Barents, purtând
denumirea de Curentul Murmansk, care îşi continuă deplasarea, mult diminuată către insula
Novoia Zemlea. O altă subramură a curentului Atlanticului de Nord, de la ramificaŃia iniŃială, se
deplasează către insula Islanda şi, mai departe, către extremităŃile sudice ale Groenlandei,
purtând denumirea de Curentul Irminger, care mai departe, se continuă de-a lungul Ńărmurilor
vestice ale aceleiaşi insule şi poartă de numirea de Curentul Groenlandei de Vest.
Ca şi în Oceanul Pacific, reŃeaua curenŃilor oceanici generaŃi de manifestarea alizeelor se
completează prin existenŃa Curentului Labradorului, cu direcŃie nord-sud, cu originile în Marea
Baffin şi cu deplasare până în estul insulei Terra Nova, pierzându-se sau contopindu-se cu apele
Gulf Stream-ului (vezi fig. 4.19 şi 4.20).
• Curentul Ecuatorial de Sud. Este generat tot de prezenŃa permanentă a alizeelor, care îi
impun să se deplaseze spre Ńărmurile Americii de Sud, de unde se desparte în două ramuri de
sine stătătoare. Un curent se îndreaptă spre nord-vest şi este cunoscut sub numele de Curentul
Guianei, care, ulterior, pătrunde în Marea Caraibilor şi se asociază la curentul cu acelaşi nume,
iar celălalt curent se îndreaptă spre sud, de-a lungul Ńărmurilor continentului, având denumirea de
Curentul Braziliei. La nivelul golfului La Plata, se uneşte cu apele reci ale Curentului Falkland
şi sub influenŃa vânturilor de vest, ca un curent de derivă, traversează pe direcŃia vest-est apele
sudice ale Atlanticului sub denumirea de Curentul rece de derivă al vânturilor de vest. În
preajma Ńărmurilor Africii, o ramură a acestui curent se deplasează spre nord sub denumirea de
Curentul Benguelei, încheind astfel inelul determinat iniŃial de Curentul Ecuatorial de Sud.
Ca şi în Oceanul Pacific, şi aici, între cei doi curenŃi, Ecuatorial de Nord şi Ecuatorial de
Sud, se formează un curent Ecuatorial Contrar, cu direcŃia firească de deplasare vest-est, purtând
denumirea de curentul Guineei.
- Principalii curenŃi din Oceanul Indian
Desfăşurat, ca suprafaŃă, în marea sa majoritate, în emisfera sudică, în cadrul Oceanului
Indian, curenŃii au o anumită particularitate.
La aceasta, se adaugă existenŃa şi modul de manifestare a vânturilor periodice – musonii,
total diferite de vânturile regulate din spaŃiul geografic al celor două oceane prezentate anterior.
În context, putem aprecia că la sud de ecuator, în emisfera australă, se formează Curentul
Ecuatorial de Sud, pe când la nord, în emisfera boreală, apar curenŃi generaŃi de musoni.
88 Oceanografie
 Ca o particularitate, pentru cele două categorii de curenŃi, menŃionăm manifestarea lor
diferită în cele două perioade ale anului – vara şi iarna (vezi fig. 4.19 şi 4.20).
• Curentul Ecuatorial de Sud. Se formează în timpul verii în zona Ńărmurilor sud-vestice
ale insulei Jawa şi este determinat de activitatea alizeelor, care impulsionează deplasarea apelor
pe direcŃia est-vest. Acesta traversează Oceanul Indian până către Ńărmurile insulei Madagascar,
de-a lungul spaŃiului marin cuprins între paralelele de 10° şi 20° lat. S.
Ajuns către Ńărmurile nord-estice ale insulei, se desparte, adică se ramifică în trei ramuri,
respectiv spre nord, de-a lungul Ńărmurilor estice ale Africii, inclusiv ale peninsulei Somalia, de
unde poartă denumirea de Curentul de vară al Somaliei. În deplasarea sa datorită musonilor de
vară (între aprilie – septembrie), curentul respectiv se îndreaptă către insula Socotra, situată în
extremitatea estică a Cornului Somaliei, şi de aici, pătrunde în Marea Arabiei, scăldând Ńărmurile
vestice ale peninsulei India – purtând denumirea de Curentul musonilor de vară.
Din curentul iniŃial, o altă ramură pătrunde prin strâmtoarea dintre continentul african şi
insula Madagascar, continuându-se în Curentul Mozambicului şi, în sfârşit, o a treia ramură se
îndreaptă către Ńărmurile estice ale insulei, purtând denumirea de Curentul Madagascarului.
În sud-vestul insulei, curentul Madagascarului şi cel al Mozambicului se unesc,
determinând formarea unui puternic curent de debit care se deplasează către Capul Bunei
SperanŃe sub denumirea de Curentul Acelor. Din extremitatea sudică a Africii, Curentul Acelor
se asociază Marelui Curent de Derivă al Vânturilor de Vest, care străbate pe direcŃia est-vest
zonele sudice ale Oceanului Indian.
Ajuns în apropierea Australiei, curentul respectiv se desparte din nou în două ramuri, una
către nord, pentru a închide circuitul format iniŃial de vânturile alizee – purtând denumirea de
Curentul Rece al Australiei de Vest, pe când cealaltă ramură se asociază aceluiaşi curent unic al
vânturilor de vest.
• Curentul musonic de iarnă. După denumire, curentul respectiv se formează în anotimpul
de iarnă, începând de la vest de insula Sumatera, şi se deplasează pe direcŃia est-vest, chiar în
preajma ecuatorului până la 7° lat. N. Curentul se deplasează de-a lungul Ńărmurilor continentului
Asia, în care apar golfurile Bengal şi Arabiei, după care face joncŃiunea la curentul format de
alizeul de sud – prezentat anterior sub denumirea de Curentul Ecuatorial de Sud. Cei doi curenŃi
determină constituirea, imediat la sud de ecuator a Curentului Ecuatorial Contrar.
- Principalii curenŃi din Oceanul Arctic
Este diferit ca extensiune, poziŃie şi legături cu celelalte oceane. Aceste condiŃii, asociate la
prezenŃa unor vânturi puternice rezultate în urma presiunii atmosferice foarte ridicate, precum şi
aportul curenŃilor din Atlantic, care pătrund prin „poarta” largă a spaŃiului geografic dintre
Groenlanda şi nordul peninsulei Scandinavia, duc la formarea mai multor curenŃi oceanici.
În categoria acestora, subliniem – Curentul Groenlandei Orientale, care se formează în
perimetrul nord estic al Groenlandei şi evoluează paralel cu Ńărmurile insulei către sud, respectiv
către apele Atlanticului de Nord. Deşi transportă însemnate cantităŃi de apă rece, ca o
compensaŃie a aporturilor prezentate anterior, se deplasează pe o distanŃă de 3.000 km şi vine să
suplinească golul apelor calde şi mai sărate aduse în spaŃiul oceanului de către Curentul Nord-
Atlantic. La ceşti curenŃi oceanici se adaugă şi existenŃa unor curenŃi locali, în extremitatea

Oceanografie 89
nordică a continentelor America de Nord, Europa şi Asia, determinaŃi de aportul însemnat al
marilor sisteme fluviale care se varsă la nivelul latitudinilor de 70-72° lat. N în oceanul respectiv.
MenŃionat şi descris parŃial la nivelul oceanelor, în extremitatea sudică a Terrei, se
desfăşoară un curent unic, denumit Curentul vânturilor de vest sau Circumantarctic. Originea
curentului este datorată existenŃei vânturilor de vest, care în emisfera sudică au cale liberă, în
sudul continentelor America de Sud, Africa şi Australia, deci în spaŃiul marin pe care am fi vrut
să-l denumim Oceanul Austral. Curentul respectiv se desfăşoară între paralele de 40° şi 55°
lat. Sudică, constituindu-se ca un curent puternic, continuu şi cu ape reci.

4.3.5. ImportanŃa curenŃilor

Orice proces sau fenomen natural care se produce pe suprafaŃa Terrei prezintă importanŃă
atât în ceea ce priveşte însăşi existenŃa sa, cât şi în ceea ce priveşte efectele pe care le generează.
Cel mai clasic exemplu îl reprezintă acela al curenŃilor oceanici.
Din lecturarea subcapitolului anterior, se remarcă cu uşurinŃă că geneza curenŃilor este
determinată de vânturi, fiind condiŃionaŃi ulterior de cauze generale proprii planetei noastre,
şi anume: mişcarea de rotaŃie în jurul axei, precum şi de o serie de factori locali, precum
configuraŃia şi dispunerea Ńărmurilor continentale şi insulare etc.
ExistenŃa, sub toate aspectele, a curenŃilor oceanici, precum şi caracteristicile lor şi anume,
direcŃia, viteza, debitul, temperatura şi salinitatea, induc influenŃe puternice de-a lungul
deplasării lor în mediul oceanic. Aceste influenŃe se remarcă şi asupra zonelor limitrofe
continentale, în general cu efecte pozitive, dar şi negative.
În context, particularităŃile curenŃilor se manifestă asupra componentelor fizice, chimice şi
biologice ale domeniului marin în ansamblu şi, parŃial, a domeniului terestru.
După prima componentă, efectul curenŃilor se manifestă asupra temperaturii şi
precipitaŃiilor.
La sacră planetară, se remarcă faptul că la nivelul bazinelor oceanice se disting două
regiuni, una vestică cu temperaturi mai ridicate, datorită apelor calde aduse de curenŃii oceanici
cu evoluŃie pe direcŃia est-vest, şi regiunea estică, în care apele au temperaturi scăzute, graŃie
prezenŃei apelor reci aduse de curenŃii cu originea în zonele latitudinilor superioare.
Fenomenul termic se manifestă atât pentru domeniul acvatic (cele mai frecvente cazuri şi
cu manifestări pe toate bazinele oceanice) şi chiar pentru domeniul terestru (mai ales în preajma
Ńărmurilor continentale).
Exemplul cel mai relevant îl constituie prezenŃa Curentului Golfului (Gulf Stream), în
regiunea Ńărmurilor vestice, nordice şi estice ale peninsulei Scandinavia, unde temperaturile
medii anuale din regiunile nord-vestice ale Europei şi, mai ales, cele dintre paralele de 50°-
70° lat. N, sunt cuprinse 0° şi 10°C, în schimb, între aceleaşi paralele, dar pe continentul
nord-american, şi anume în extremităŃile nord-vestice, temperaturile sunt cuprinse între 0° şi
-10°C.
PrezenŃa apelor calde în zona limitrofă Ńărmurilor continentale determină formarea
frecventă a precipitaŃiilor cu efecte benefice asupra teritoriilor respective; situaŃia este inversă în
cazul prezenŃei curenŃilor reci.
90 Oceanografie
 Sub raportul influenŃei asupra chimismului apelor, cercetările au arătat că efectele practice
asupra salinităŃii se manifestă în sensul că acei curenŃi cu ape calde au o salinitate mai mare,
cuprinsă între 34-37%0, spre deosebire de apele curenŃilor reci care au o salinitate cuprinsă între
32-34%0.
Şi, nu în ultimul rând, curenŃii acŃionează asupra vieŃii acvatice, total diferite în cuprinsul
celor două categorii de curenŃi.
Prezentarea câtorva exemple justifică aprecierea noastră. Astfel, ca urmare a diferenŃei de
temperatură dintre Curentul Golfului şi Curentul Labradorului, în jumătatea nordică a Oceanului
Atlantic, în zona de amestec a apelor calde cu cele reci, apar condiŃii improprii pentru existenŃa
unei multitudini de microorganisme şi organisme acvatice, fapt ce duce la dispariŃia lor.
Acelaşi fenomen se produce şi în cazul întâlnirii Curentului cald Kuro-Sivo cu Curentul
rece Oya-Sivo, al Curentului Perului cu ape reci cu Curentul cald Ecuatorial – ambele fenomene
înregistrându-se în Oceanul Pacific.
ImportanŃa practică a zonelor sau perimetrelor oceanice respective constă în faptul că sunt
cele mai frecvent folosite spaŃii pentru pescuitul oceanic.
La cele prezentate, în sensul sublinierii importanŃei curenŃilor, totuşi un fenomen, deşi încă
neelucidat ştiinŃific, îl constituie „El Nino”, pe care ne permitem să-l menŃionăm, nu să-l şi
explicăm.

Oceanografie 91
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Băcescu, M., (1980), ConsideraŃii generale privind viitorul mărilor şi oceanelor, Editura
Academiei, Bucureşti;
Bărbuleanu, P., 1960, Mările şi oceanele pământului, Editura Militară, Bucureşti;
Bealhu, M., (1983), Tectonica globală, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Dupuis, H., (1992), Les Oceans, Rageot Editeur, Paris;
Gâştescu, P., (1999), Limnologie şi oceanografie, Editura H.G.A., Bucureşti;
Gâştescu, P., (1996), Marea Neagră trăsături geografice de bază, starea actuală, preocupări
de monitoring şi management, Revista Terra, Bucureşti;
Gomoiu, T., Skola, M., (1996), Changement récents dans la biodiversité de la Mer Noir dûs
aux immigrants, Geo-Eco-Marina;
Gross, M., Grant, 2000, Principles of Oceanography (seventh edition), Prentice Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey;
Hess, H.H., (1962), History of Ocean Basis, Geological of America, New York;
Holland, H.D., (1983), Chimia atmosferei şi oceanelor, Editura Tehnică, Bucureşti;
Manole, I., (1984), Continentul albastru, Editura Coresi, Bucureşti;
Müller, G.I., (1982), Productivitatea mărilor şi elemente de prognoză privind evoluŃia
exploatării resurselor alimentare necultivate, Editura Academiei, Bucureşti;
Pleniceanu, V., (2006), Geografia mărilor şi oceanelor, Editura Universitaria, Craiova;
Pora, E., Oros, I., (1974), Limnologie şi oceanografie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
Posea, Aurora, (1999), Oceanografie, Editura FundaŃiei România de mâine, Bucureşti;
Ross, D.A., (1976), Introducere în Oceanografie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Stăncescu, I., (1983), Oceanele şi mările Terrei, Editura albatros, Bucureşti;
Vespremeanu, E., (1992), Oceanografie, Universitatea Bucureşti;
Vespremeanu, E., (1987), Probleme de geomorfologie marină, Universitatea Bucureşti;
Villes, H., Spencer, T., (1995), Costal Problems. Geomorphology, Ecology and Society at the
Coast, Edward Arnold – Hodder Headlline Group, London.

92 Oceanografie