Varianta 13

Subiectul I
A.
1. Secvența are sensul de bineințeles.
2. Două orașe din Europa sunt Paris, Londra
3. O sursă de plictiseală este conversația inevitabilă a tovarășului de
drum “Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este
inevitabila conversație a tovarășului de drum, care îți vorbește despre
locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau
despre locurile acesteae vazute în condiții mult mai bune.”.
4. Omul suportă cu greutate frumusețea unui anumit peisaj din cauza
fricii că trăirea completă a frumuseții l-ar putea strivi.
5. Atitudinea autorului este una de acceptare, fiind destul de matur
pentru a înțelege hotărârea celorlalți de a nu-l mai căuta, astfel nu se
victimizează, fiind convins că s-a înstrăinat, de asemenea, de prietenii
săi și consideră că este normal să nu mai aibă niciun "drept la amintirea
nimănui.

B.

Este bine cunoscut faptul că o călătorie reprezintă o experiență de

cunoaștere.

În primul rând,o călătorie reprezintă o experiență de cunoaștere

deoarece atunci când călătorim ajungem să cunoaștem și să vedem
locuri pe care poate nu le-am mai văzut sau poate le-am văzut, dar
datorită pasiunii pentru călătorii ajungem să revedem aceleași locuri.
Atunci când călătorim , avem timp să medităm la mai multe lucruri ,la
minunăția naturii și ajungem să cunoaștem tot felul de lucruri noi despre
locurile vizitate ,poate chiar despre istoria acestora sau relieful lor.

În al doilea rând, în fragmentul lui Mircea Eliade călătoria pare a fi o cale

de cunoaștere mai ciudată datorită faptului că tovarășul tău de drum îți
vorbește despre alte locuri mai frumoase decât cele pe care le vizitezi
acum și atunci afli lucruri noi despre alte locuri mai frumoase decât cele
pe care le vizitezi, ''dacă va aflați în Golful Mexicului ,el îți vorbește
despre Egee…''.

În concluzie , o călătorie reprezintă o experiență de cunoaștere.

Subiectul II

Din fragmentul de mai sus, preluat din textul "Cântecul iubirii" scris de
Liviu Rebreanu, se desprinde o perspectiva narativă obiectivă, care are
în vedere prezența mărcilor lexico-gramaticale, la peroană a III-a,
precum: verbele: "pătrunde", "hohoteste", "râdea", "fură" și a pronumele:
"lui", "o".

De asemenea, se remarcă prezența unui narator heterodiegetic,

omnicient și omniprezent, care știe totul despre personajele
sale, dirijându-le astfel destinul într-o manieră demiurgică, având în
acest sens viziune obiectivă asupra narațiunii.