ARHIVAREA FIȘIERELOR

Programele de arhivare (arhivatoarele) sunt programe de calculator care comprimă

informația conținută în memoria externă a calculatorului.
Pentru a se realiza acest lucru se folosesc algoritmi special dezvoltați în acest scop. De
exemplu, dacă într-un fișier apar 50 de caractere ”A” unul dupa altul, ele pot fi înlocuite
în fișierul-arhivă (denumit și ”arhivă”), ce va cuprinde acel fișier cu secvența 50A.
      
Ce sunt arhivele?

În mare, putem vedea o arhivă drept un fişier care încapsulează unul sau mai multe
fişiere de sine stătătoare, dar care are o dimensiune mai mică (ocupă mai puțin spațiu
de memorie).

O arhiva este un fișier creat cu ajutorul unui program de arhivare. O arhivă poate
conține unul sau mai multe fișiere și directoare compresate, păstrând nealterată
structura ierarhica a conținutului ei.

Rolul programelor de arhivare

1. Reducerea dimensiunii fișierelor (economisirea spațiului de memorie)
Iniţial acesta a fost şi scopul principal pentru care au fost create arhivele. În epoca de
început a calculatoarelor când spaţiul de stocare era foarte limitat, lucrul cu arhivele
reprezenta o tehnică esenţială de manipulare a fişierelor.

2. Organizarea eficientă a datelor și transportarea facilă

Avem de trimis un email cu 20 de fişiere… Ce-ar fi dacă în loc de 20 de fişiere trimitem
un singur fişier care pe deasupra ocupă şi mai puţin spaţiu?! E mai uşor dacă le punem
pe toate într-o arhivă şi trimitem un singur fişier-arhivă.
Dacă 20 de fişiere se mai pot trimite şi unul câte unul, lucrurile se schimbă când avem
de-a face cu sute sau chiar mii de fişiere. Există situaţii când arhivarea devine
obligatorie, altfel transferul unor fişiere de ordinul miilor devenind imposibil într-un timp
rezonabil.

3. Posibilitatea realizării unei copii de rezervă (backup) a datelor folosite foarte des, copie
care sa aibă dimensiuni mici.
       Totuși, au un mare dezavantaj, și anume, fișierele conținute nu pot fi folosite în mod
direct întotdeauna, ci este necesară decompresia lor, operație numită dezarhivare.
Cele mai des folosite operații cu arhivatoarele sunt:

 Crearea unei noi arhive care să cuprinda o anumită structura de directoare;

 Adăugarea unuia sau mai multor fișiere sau directoare la o arhivă;

 Ștergerea automata a fișierelor ce sunt arhivate, imediat după comprimarea lor

(acest lucru se folosește atunci când spațiul memoriei externe pe care se creează
arhiva nu este suficient pentru a retine și arhiva și fisierele din acesta în forma
necomprimată);

 Extragerea unora sau mai multor fișiere din arhivă;

 Posibilitatea de protejare a arhivei cu ajutorul unei parole, fără de care să nu se

poată extrage fișiere din ea;

 Posibilitatea creării unei arhive care să fie formată din mai multe fișiere, a căror
dimensiune este precizată (în general, această facilitate se folosește pentru
trimiterea prin rețeaua de calculatoare a unui fișier ce are o dimensiune foarte
mare)

Standardul cel mai răspândit pentru arhivarea fișierelor este este formatul ZIP. Totusi,
acesta nu dispune de cele mai bune rate de compresie, fiind depășit de standardele
ACE și RAR.

Tipuri de arhive:

- Arhive standard (fișiere ce trebuie dezarhivate manual de utilizator, pentru a

avea acces la informația comprimată)

- Arhive auto-executabile (se dezarhivează singure, prin accesarea arhivei)

(self-arhive)

- Arhive multi-volum (rezultate în urma arhivării unui fișier din care rezultă mai
multe volume de aceeași dimensiune precizată de utilizator)

EXEMPLE de PROGRAME DE ARHIVARE:

WINZIP, WINRAR, WINACE, WINARJ, 7-ZIP, PK-ZIP/PKUNZIP