RUTA IONELA GABRIELA 

 
25.11.2020 
 
ANATOMIE AMG 1C 
 
SISTEMUL OSOS LA OM 
 
Sistemul osos (Sau scheletul) este alcătuit din 206 oase, conectate între ele prin 
articulații, în majoritatea cazurilor. 
Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite mobilitatea 
acestuia și de a proteja organele interne. 
 
In general, sistemul ​osos este impartit in: 
- scheletul cefalic 
- scheletul axial (cavitatea toracica, stern și coloana vertebrală) 
- scheletul apendicular (membrele). 
 
 

Componentele sistemului osos: 

1.  Craniul: este compus din opt oase (cutia craniana) și paisprezece (pentru 
fata). 
 
2.  Coloana vertebrala 
- reprezinta scheletul axial al trunchiului, avand o localizare posterioară și 
mediană 
- este formată din 33-34 de vertebre, dispuse metameric. Exista vertebre: 
cervicale (în număr de 7), toracice (12), lombare (5), sacrale (5), coccigee (4-5). 
 
3.  Toracele 
- este alcatuit din stern, coaste si vertebrae toracice 
a) sternul 
- este localizat în partea anterioara și mediană a toracelui. 
- este impartit in: manubrium sternal, corpul sternal, procesul xifoid. 
 
b) coaste 
- sunt în număr de 12 perechi, care fac legatura dintre coloana vertebrală și 
stern. 
- coastele sunt formate din os costal și cartilaj costal 
- se diferențiază coaste adevărate (se articulează cu sternul prin cartilaj propriu, 
sunt în număr de șapte) și coaste false (dintre care primele se articulează cu 
sternul prin intermediul altor coaste iar ultimele sunt flotante, nemaiajungand la 
stern. 
 
 
 
4.  Pelvis 
- pelvisul osos (centura pelviana): forma acestuia este de trunchi de con cu 
diametrul transversal mai mare, ca o consecință a ortostatismului. Rolurile 
pelvisului: susținere și transmiterea greutatii trunchiului în statică și locomotia 
bipeda, protectia organelor pelvine, implicat în sarcina și nastere. Exista mai multe 
tipuri morfologice de pelvis: 
a) tipuri pure 
- tip ginecoid (este tipul clasic feminin, cu diametrul transversal mai mare decat 
cel antero-posterior) 
- tip android (tipul clasic masculin, intalnit insa și la femei) 
- tip antropoid (turtit latero-lateral, cu diametrul antero-posterior mare și 
diametrul transversal mic, este intalnit mai adesea la femeile de rasă neagră) 
- tip platipeloid (turtit în sens antero-posterior, diametru transversal foarte mare, 
întâlnit mai des la femeile de culoare alba, insa este cel mai rar intalnit tip 
morfologic pelvin). 
b) tipuri mixte 
 
5. Oasele membrelor 
- superioare: humerus, radius, ulna, oasele carpiene, oasele metacarpiene, 
falangele. 
- inferioare: femur, rotula, tibie, fibula, oase tarsiene, oase metatarsiene, falange. 
 
Structura externa a oaselor: 
- diafiza (tesut osos compact) 
- epifizele (lame dense de os compact care invelesc osul spongios care contine 
maduva roșie) 
- metafizele 
 
Structura interna: 
- periost 
- os compact 
- os spongios 
- cartilaj hialin 
- maduva rosie 
- maduva galbena  
 
Fiziologie oase: 
 
Scheletul concentrează cea mai mare concentratie de calciu din organism, acesta 
realizand schimburi cu sangele, în acest fel concentratia sanguina si tisulara a 
calciului este foarte stabilă. Acest transfer al calciului din oase în sange se 
realizeaza pe doua cai: una rapidă și una lentă (controlată de parathormon). 
Oasele au rol de suport (ancorare muschi): susțin greutatea corpului, de protectie 
(craniul protejeaza encefalul), de formare a globulelor roșii și albe în măduva roșie 
+ de depozitare a calciului. 
 
 
Anatomia omului" V. Ranga, editura CERMA, București 2010, pg 6-30