2020
La vârstele mici în perioada preșcolară, factorii biologici imprimă un ritm mai intens creșterii
fizice, ceea ce are influență asupra structurii funcțiilor psihice cu efecte nemijlocite în adaptarea
socială. Specific pentru copilul preșcolar este faptul că dezvoltarea psihică semnifică un proces
continuu de transformări cantitative și calitative în care este implicat întregul polier al proceselor,
funcțiilor și caracteristicilor ce definesc structurile psiho-comportamentale tot mai diferențiate și
adaptate la situația concretă. În felul acesta se formeaza identitatea proprie și definitorie ce denotă o
anumită dimensiune a valorificării experiențelor acumulate și a potențialului de care dispune copilul.
Acestea conduc la dezvoltarea unor seturi ale achizițiilor biologice, psihologice și sociale în care este
antrenată atât latura internă cât și cea externă. Mediul și educația influențează modul cum se
structurează caracteristicile respective, întinderea și profunzimea lor, complexitatea și gradul de
specializare. Cu cât funcțiile sunt mai complexe ( gândire, imaginație, limbaj, motivație, afectivitate,
voință) sau însușirile de personalitate mai diversificate, cu atât amprenta mediului și educației
organizează pertinent seturile formative ale manifestărilor comportamentale. Prin ereditate copilul
este înzestrat cu anumite disponibilități care se valorifică mai mult sau mai puțin sub influența
mediului și educației.
Evoluția copilului se realizează dupa legități proprii în care ereditatea și educația se constitue
ca mecanisme de influențare ce își pun pecetea asupra devenirii umane. Cei trei factori se realizează
prin intermediul activităților ocupaționale inpunând o anumită calitate și structură nu numai
procesului ca atare, dar și structurilor de personalitate a copilului. Activitățile ocupaționale, la
început cele ludice, apoi cele de învățare și de muncă, de influențare socio-culturală concretizate în
asimilări și interiorizări imprimă conținutul vieții psihice și organizează modalitătțle de raportare
socială. Dezvoltarea intelectuală, afectivă, volitivă, morală a personalității în genere este în raport de
permeabilitate și receptivitatea subiectului față de aceste activități și se realizează prin continue
achizitii psihice din exterior spre interior. Prin toate aceste activități copilul învață, indiferent de
vârsta sa și își elaborează noi mecanisme, superioare celor anterioare prin care acționează.
Toate influențele exercitate asupra copilului indiferent prin ce mijloace se realizează,
contribuie la însușirea și achiziționarea de acțiune care permit rezolvarea problemelor și adaptarea la
situațiile ivite. Prin aceasta se beneficiază atât în plan intern cât și în plan extern, ajungându-se la un
anumit nivel al dezvoltării psihice. Aprecierea nivelului dezvoltării psihice se face în funcție de
indicele maturizării și dezvoltării psiho-intelectuală și în funcție de indicele maturizării și dezvoltării
psiho-sociale.
Educatoarele, cunoscând direcțiile de dezvoltare ale personalității copilului :
1) Trăsături de temperament
2) Tăasături de caracter
3) Trăsături aptitudinale
3
parcurg o serie de faze în demersul pedagogic pentru antrenarea copilului în activități, în vederea
dezvoltării personalității sale.
În dezvoltarea personalității se disting 3 faze :
1) Crearea confortului psihic : - în care se pune accent pe latura afectiv-motivațională și se
stimulează pe deoparte sensibilitatea și receptivitatea copilului față de trăirile celor din jurul său,
iar pe de altă parte, se stimulează motivațiile complexe pentru activitate și pentru îndeplinirea
scopurilor ei.
2) Dezvoltarea componentei intelectual-cognitive : - prin care se oprganizează procesele
intelectuale și activitățile complexe. Copilul caăată satisfacția cunoașterii și devine tot mai motivat
pentru activități cu caracter epistemic.
3) Recunoașterea componentei moral-sociale : - în cadrul căreia se pune accent pe relațiile și
pe locul ocupat de copil în cadrul colectivului. Copilul este învățat să aprecieze corect relațiile
grupale și contribuția fiecăreia la activitățile din colectiv. Se insistă pe coeziunea grupului și pe
contribuția copilului la desfășurarea activităților din grădiniță.
5
reflectare a acesteia ”, reprezintă filmul din care își trag sursele atâtea experiențe pe care copilul nu
le-ar cunoaște.
Literatura însumează o paletă vastă de genuri și specii literare. Unele n-ar putea fi înțelese de
copii dacă nu li s-ar adresa lor. Cele mai îndrăgite de copii sunt : basmele, legendele, poveștile,
povestirile, poeziile, proverbele și zicătorile. Gustul pentru literatuăa se cultivă treptat și este
condiționat de experiența de viață, de cunoștințele copilului. De multe ori copii se dovedesc cei mai
docili ascultători de literatură. Ei nu suferă pentru eroul din basm, ci se confundă cu el.
Importanța literaturii pentru copii în educarea conduitei copilului mic, este subliniată de
Bianca Bratu astfel: „ Imaginarul, pornit din această bucurie de a face ca, de a trăi o existență care nu
e a ta, contribuie la treptata dizolvare a egocentismului infantil. El îl ajută pe copil ăa-și descentreze
viziunea, să se pună în locul altuia, să se închipuie un alt eu, să realizeze perspectiva dualistă de care
are nevoie comunicarea interumană”.
Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje și scene, față de care copilul își
arată simpatia sau antipatia, de unde își recrutează modele etice, sau față de care își manifestă
repulsia, dezacordul „Imaginarul capătă astfel – arata Bianca Bratu – ponderea unui univers al
ctitoriilor morale, inteligibile pentru copilul ce se regăsește într-o lume în care virtuțiile sunt
răsplătite, iar ticăloșiile pedepsite. El trăiește imaginar acte asemenea eroilor săi preferați și
simțindu-se viteaz, deși se știe mic și fricos, încearcă să devină mai curajos ”.
Rezultă că receptarea fenomenului literar de către copiii de 3 – 6 ani este nu numai posibilă,
dar și indicată privind traiectoria afectivă pe care se înscrie.
De remarcat faptul ca trăirile afective ale copiilor sunt mult mai puternice atunci când
interpretează anumite roluri, transpunându-se în pielea personajelor și devenind adevărați actori.
În realizarea serbărilor un rol deosebit de important se acordă auxiliarelor didactice din
cuprinsul cărora, se adaptează conținutul acestora la particularitățile de vârstă ai copiilor.
Dezvoltarea socio afectiva a copiilor preșcolari cuprinde o serie de obiective educaționale,
fundamentale ce nu se limitează la o singură disciplină, ce pot fi realizate prin întreaga activitate
desfășurată în cadrul colectivului.
6
Profunde trăiri emțtionale provoacă poeziile specifice unor sărbători religioase –
Sărbătoarea Crăciunului, dar și scenetele în versuri legate de aceasta (mențioăam în acest sens
sceneta „ Bradul credincios ”). Poeziile din cadrul serbărilor de Mos Crăciun provoacă în sufletul
copiilor adânci emoții, în primul rând legate de cadourile pe care le vor primi ca răsplată pentru
faptul că i-au spus moșului o poezie, iar pe de alță parte ca o contopire a acestei sărbători, cu
sărbătoarea „ Nașterii Domnului ”.
Recitarea este un exercitiu eficient pentru formarea unor deprinderi corecte de reglare a
respirației în timpul rostirii, a obișnuinței de a adopta un ritm care să permită copilului să pronunțe
corect, integral toate silabele și mai ales pe cele finale pe care adesea copiii le omit.
Ca mijloc de cunoaștere, poezia este o reflectare a lumii înconjurătoare, prin intermediul
formei artistice, contribuind la lărgirea orizontulti de cunoaștere a copilului, la formarea și
consolidarea unor cunoștințe despre natură, despre familie, mediul social, gărdiniță. Din acest
motiv poeziile pot servi pentru activitățile care au ca obiective prioritare pe cele cognitive . În acest
sens este evidentă necesitatea tratării integrate a activităților, în special a celor de Educarea
limbajului cu Cunoașterea mediului, cu Educația pentru societate cu Activitățile matematice.
În însușirea conținutului poeziilor, de un real folos sunt o serie de ilustrații care ia condus
pe copii la reținerea mai ușoara a versurilor, dar care au servit și la exersarea limbajului oral, prin
„ citirea ” imaginilor sau crearea de noi contexte lingvistice.
7
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștinciozitate.
Importanța manifestărilor artistice interpretative rezidă chiar și în funcțiile acestora :
a. – cognitive și cultural artistice ;
b. – moral – civice și de societate ;
c. – recreativ – distractive și afective .
Prin realizarea funcției cognitive sau cultural artistice, copiii iau contact cu valori culturale
ale poporului nostru și ale altor popoare cu valori multiple ale spiritualității universale.
Exercitându-și funcția de educație moral – civică sș de socializare, activitatea interpretativă
contribuie la sprijinirea integrării sociale a copiilor prin formarea și dezvoltarea sentimentelor,
convingerilor și atitudinilor necesare îndatoririlor ce revin tinerei generații, precum și ale normelor
de comportare și convițtuire sociala.
Căile de educare morală a copiilor prin activitatea artistică sunt numeroase ele depinzând de
orientarea conținuturilor încorporate în mesajul artistic elaborat.
Funcția distractiv – recreativă satisface una din importantele trebuințe ale copiilor și anume
aceea de refacere a echilibrului fizic de recreare și deconectare.
Manifestările artistice reprezintă un prilej de evaluare a activiăților ce le-au pregătit. Prin
poeziile recitate, copiii dau dovadă că sunt obișnuiți să vorbească corect, nuanțat, expresiv,
folosind o mimică și un ton cât mai adecvat, prin mișăarile prezentate se va vedea stadiul
coordonării cu ritmul muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalți, prin scenetele
prezentate se vor vedea cunoștințele și starea empatică.
Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacții, lucruri, creează buna dispoziție,
favorizează dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic și psihic.
Importantț lor educativă rezidă în conținutul artistic prezentat precum și în atmosfera
sărbătoreasăa ce se instalează cu acest prilej. De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al
acestui gen de activități care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învață să trăiască în grup,
să se încadreze într-o disciplină fermă. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea
pentru artă, pentru frumos. Serbările în cadrul grădiniței, au fost organizate cu ocazia sărbătorilor
de iarnă, 8 Martie, 1 Iunie, cu ocazia unor acțiuni din cadrul.
La originea activității ludice a copiilor se află stările emoționale. Ele constituie un preludiu al
implicării în joc, în toate activitățile desfășurate, cât și un efect sau expresie a acestuia. Dacă nu
există un strop de plăcere, cu greu vom putea iniția un joc, și de asemenea, orice joc, la rândul său,
va amplifica stările emoționale pe parcursul derulării sale.
Serbările din grădiniță, activitșțile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a
„ micilor actori ”, o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacția ce se citeste pe fața lor
cu ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul recitărilor.
Viața afectivă la vârsta infantilă constituie temeiul viitoarei personalități. A te concentra
asupra ei, a mecanismelor proprii de funcționare constituie, de fapt, esența activitătii instructiv –
educative a educatoarei în grădinița de copii, barometrul de apreciere a eficienței acestei munci,
chiar daca roadele ei vor fi culese nu imediat, ci în timp, uneori de-a lungul întregii deveniri
umane.
8
Bibliografie:
1. Almajanu E. – Rolul educativ al cunostintelor de istorie la varstele mici, Rev. Inv. Prescolar 3 – 4 /
2003
2. Campeanu S. – Valorificarea potentialului formativ si creativ al poeziilor Inv. Prescolar 3 – 4 / 2006
3.Capezan C. – Valentele literaturii pentru copii si dezvoltarea vorbirii, Rev.Inv. Prescolar 1 – 2 / 1993
4.Dima S. – Teorii psihopedagogice privind dezvoltarea inteligentei, Rev. Inv. Prescolar 1 – 2 / 200
5.Martin L. – Modalitati de stimulare socio – afectiva , rev. Inv. Prescolar 1 – 2 / 2002
6. Nicolae I.- Afectivitatea - Liant al vietii psihice infantile.Rev. Inv. Prescolar 1 – 2 / 1999
7.Verza E.,– Conditiile dezv. si cunoasterii personalitatii copilului, Rev.Inv. Prescolar 1 – 2 / 1994
Sarcini de lucru:
Alegeți două tipuri de inteligență și descrieți metodele aplicării lor asupra copilului prescolar.