Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Prezentul modul de consiliere in trei sedinte are la baza concepte si abordari dezvoltate ca si
interventii de scurta durata care sunt insa aplicabile si in procese de consiliere cu o durata mai
mare de trei sedinte. Durata aplicarii modelului in alt context decat cel al proiectului poate varia in
functie de nevoile beneficiarului si poate fi stabilita de consilier dupa o prima sedinta de evaluare.
- parcurgere istorie
- clarificare neclaritati
Activitati de facilitare
Modelul Egen a fost adaptat prin prisma modelului de interventii de scurta durata specificate de
catre departamentul OMS pentru sanatate mentala, abuz de substante si management al abuzului
de substante (WHO ASSIST Project). Aceste interventii se adreseaza in primul rand persoanelor
cu risc moderat de abuz dar se pot adresa si persoanelor cu risc ridicat de abuz/adictie insa nu ca
si interventii de sine statatoare ci integrate intr-un plan de tratament multidisciplinar.
Indiferent de tipul de risc prezentat de beneficiarul ppl este important ca sa se ofere recomandarea
de accesare a de servicii de consiliere/tratament si la nivel de comunitate, dupa eliberare.
2
Modelul de consiliere in trei sedinte are, ca si interventiile de scurta durata OMS, ca substrat
teoretic principiile interviului motivational (elaborate de Miller, dezvoltate de Miller & Rollnik in
corelare cu modelul Prochaska si Di Clemente).
Principiul de baza utilizat este intelegerea ca un tratament eficient se muleaza dupa un proces
natural de schimbare a comportamentului iar motivatia pentru schimbare apare in contextul unei
relatii pozitive existente intre beneficiar si profesionist, chiar daca interactiunea este de scurta
durata.
Stadiul de precontemplare
Nu există o intenţie de schimbare în viitorul previzibil, subiectul nefiind conştient (sau fiind conştient
într-o mică măsură) de problema pe care o reprezintă comportamentul său de consum. După cum
spunea G.K. Chesterton, “nu numai că nu vede soluţia, dar nu vede nici problema”.
Ca si o definire mai clară a stadiului, se consideră precontemplarea ca fiind stadiul caracterizat prin
lipsa unei intenţii serioase de schimbare în viitorul apropiat sau, in cazul nostru, dupa eliberare. In
această etapa, subiectul adoptă o atitudine externalista, conformandu-se unei consilieri/terapii la
presiunile celor din jur sau ca sa fie in conformitate cu niste recomandari, reluand consumul de
drog de indata ce aceste presiuni slabesc/inceteaza sau apare un context favorabil consumului.
Beneficiarul poate fi in una sau mai multe din urmatoarele situatii:
- este putin probabil sa stie sau sa accepte ca are un consum de substante care creaza
probleme
3
- este putin probabil sa raspunda unui sfat direct de schimbare a comportamentului dar poate
fi receptiv fata de informatii legate de impactul uzului de substante asupra vietii sale, daca
acestea sunt date intr-un mod corespunzator.
Stadiul de contemplare
- are o atitudine ambivalenta fata de propriul consum, vazand atat aspecte pozitive cat si
negative legate de consum
Se poate presupune faptul ca majoritatea ppl cu antecedente de consum se afla in aceasta faza.
Faza de pregatire/determinare
In aceasta etapa subiectul intenţioneaza sa se schimbe in viitorul foarte apropiat si a realizat deja
mici schimbări (cum ar fi refuzul ocazional de a consuma), fara sa indeplineasca inca criteriile
pentru a trece la stadiul de acţiune, în sensul ca nu s-a focalizat pe abstinenţa. Este un stadiu de
luare a deciziei in care persoana este determinata sa actioneze pentru a face o schimbare insa
inca mai exista ambivalenta.
- intentioneaza sa actioneze
4
- ia in consideratie si alte optiuni de a trai
In contextual penitenciar este probabil ca majoritatea ppl sa para ca sunt in aceasta faza. Nu
trebuie uitat insa ca mediul in care se afla este diferit de cel din comunitate unde accesul la droguri
este mult mai usor si implicit tentatia de a consuma apare mult mai usor. Din acest motiv o ppl
poate parea in mod artificial ca fiind in aceasta faza, intentia declarata de a se schimba putand
avea la baza o serie de alti factori decat o perceptie clara asupra dezavantajelor legate de consum.
Faza de acţiune
In aceasta faza individul isi modifica comportamentul, experienţele şi mediul cu obiectivul final de a
suprima comportamentul adictiv. In mediu penitenciar este posibil sa fie greu/imposibil de observat
obiectiv aceasta faza deoarece are ca indicator oprirea cu succes a comportamentul adictiv pe o
perioada de la o zi la 6 luni. Oricum nu trebuie echivalata aceasta faza cu schimbarea, pentru ca s-
ar neglija in acest caz importanţa fazelor anterioare acţiunii ca si importanta eforturilor necesare de
mentinere a schimbarii. In aceasta faza beneficiarul se confrunta cu situatii frecvente favorabile
consumului in cadrul carora se elaboreaza comportamente de rezistare la dorinta declansata de
factori externi si interni, ceea ce este mai putin probabil sa se intample in mediu penitenciar. O
persoana aflata in aceasta faza:
- a inceput sa reziste tentatiei, rarind sau oprindu-se din consum (in cazul unei adictii acest
lucru este putin probabil fara tratament de substitutie, un detox voluntar sau fortat nu
modifica substratul de adictie psihologica)
- continua sa aiba o oarecare ambivalenta fata de consum si are nevoie de suport pentru a-si
sustine decizia luata.
Menţinerea
Individul lucreaza pentru a preveni recaderile şi a consolida ceea ce a dobandit in faza de acţiune.
Desi faza de mentinere este vazuta de multi ca fiind statica, de fapt reprezinta o continuare a
schimbarii. Exista si acum experienta sevrajului (psihologic) dar acesta nu este trait ca o situatie de
urgenta. Pentru comportamentele adictive acest stadiu se extinde de la 6 luni pana la o perioada
nedeterminata, in unele cazuri putand dura toata viata. Markerii acestui stadiu sunt stabilizarea
schimbarii şi evitarea recaderii. In aceasta faza:
- atentia este focalizata pe situatii de mare risc si pe strategiile de management ale acestora
5
- probabilitatea de a ramane abstinent creste in masura in care se primesc recompense (nu
obligatoriu materiale), suport si afirmare in diferite planuri (familial, social, professional).
Faza de recaderea
O recadere se poate produce atat in stadiul de acţiune cat si in cel de menţinere. De obicei, cu
ocazia recaderii se regreseaza la un stadiu anterior, iar gradul de regresie este direct proporţional
cu experienţa de pierdere a controlului asupra consumului si asupra stilului personal de viaţă. Un
consum punctual, de exemplu, este mai probabil sa producă regresia in stadiul de acţiune, in timp
ce o scapare de sub control mai importanta a consumului va produce o regresii in stadii de
contemplare si chiar precontemplare. Un grad mare de severitate a adictiei la începutul procesului
schimbarii va determina o regresie mai importanta cu ocazia recaderii si un interval de timp mai
mare pentru a reajunge in stadiul de menţinere.
6
Model de consiliere in trei sedinte
Scopul procesului de consiliere cu durata de trei sedinte este de a ajuta ppl sa ajunga in faza de
schimbare comportamentala de pregatire/determinare si, in mod specific, de a sustine ppl in
elaborarea de planuri de viitor pe care sa le valideze/intareasca prin discutii cu egalii lor.
Obiectiv: de a ajuta ppl sa constientizeze punctul in care se afla din motive legate de uz/abuz de
droguri si sa identifice posibile planuri de viitor in conditii de abstinenta.
7
Pasi in sedinta de consiliere individuala:
o Ajuta beneficiarul sa identifice momentul din viata sa unde se afla din punct de
vedere al realizarilor - ce considera un succes, ce considera o cadere si in ce masura
drogurile au contribuit la aceasta (intrebari deschise, ascultare activa). Chiar daca
este cunoscuta situatia beneficiarului, o recapitulare/sinteza a acesteia contribuie la
crearea unui cadru in care el sa se regaseasca si sa se implice;
o Ofera suport in „cantarirea” si compararea lucrurilor bune si lucrurile mai putin bune
legate de consumul de substante. Sumarizare si reflectare a afirmatiilor cu accent pe
aspectele mai putin bune legate de consum
3. Focalizare: Timpul viitor – cum ar putea trai altfel in viitor si ce ar trebui sa faca
pentru aceasta? (15 min)
8
o se prezinta in primul rand regulile de lucru in cadrul grupului (nu exista pareri „bune”
sau „proaste”, se invita la participare activa, se vorbeste pe rand, fara a monopoliza
discutia, etc.)
- Focalizare: cum o sa ajunga ppl acolo unde isi doreste sa ajunga? (strategii, planuri
de actiune)
o se implica grupul la fiecare prezentare, i se cere parerea, daca planul propus este
bun, daca ar functiona si pentru fiecare dintre ei si eventuale recomandari (cum ar
face acea persoana in situatia celui/celei care a prezentat planul).
o se ajuta fiecare ppl sa identifice mai multe motivatii pentru a merge pe drumul propus
9
o se recomanda ca, dupa eliberare, in caz de probleme sau chiar si numai pentru
suport sa se apeleze la serviciile din comunitate
Esential este ca discutia sa aiba loc intr-un spatiu „sigur”, in care beneficiarul sa poata sa se
exprime fara a fi auzit si de alte persoane. Beneficiarul este invitat sa povesteasca de ce crede
el/ea ca a ajuns in situatia care se afla. Este ajutat intr-o maniera neintruziva sa vada contextul larg
in care s-a plasat. Va fi ajutat sa identifice un punct de la care sa poata merge mai departe.
- o parte expansiva
- o parte de provocare
Partea expansiva
Beneficiarul este incurajat/a sa-si exprime opinia si este asistat utilizand abilitatile de ascultare. Se
identifica si demonstreaza conditiile de baza care au dus la situatia actuala, se ofera suport pentru
sumarizare si reflectare. Pentru unele persoane este suficient atat, pentru altele este doar
inceputul. Pe masura ce are loc sumarizarea, beneficiarul incepe sa inteleaga contextul care a dus
la situatia actuala.
Tehnici folosite: ascultare activa, incurajare, reflectare, parafrazare, verificare, intrebari deschise,
sumarizare.
Partea de provocare
Deoarece beneficiarul este „prins” in situatia in care se afla, el poate avea dificultati sa o vada cu
claritate sau din alta perspectiva. Procesul de reflectare are ca scop oferirea ocaziei ca beneficiarul
sa-si vada situatia prin prisma altuia si sa faca o evaluare a propriei situatii pornind de la o
intelegere mai larga.
Intrebari/interactiuni utile: cum te vad alte persoane, este ceva ce ai scapat din vedere, ce
crezi/simti despre..., ce ai spune despre...., putem sa vedem situatia din alta perspectiva?
10
Se vor identifica punctele tari, se va pune sub semnul intrebarii o prezentare de sine negativista, se
vor conecta toate bucatile disparate prezentate pentru a oferi o imagine de perspectiva si prin
aceasta diferita.
Focalizare si progres
In aceasta etapa se ajuta beneficiarul sa identifice o arie in care simte motivatia de a se schimba.
Tipuri de intrebari: care dintrea aceastea este cel mai important?....pe ce ar trebui sa te focalizezi
in continuare?....care dintre acestea face o diferenta?...ce ai putea tu face cu adevarat?
Scopul aceste abordari este de a permite beneficiarului sa constate cum lucrurile pot fi vazute
diferit, intr-o alta lumina. De multe ori oamenii trec de la problema la actiune sau solutionare fara a-
si da timpul de a gandi problema si a o vedea si din alte perspective si identifica mai multe solutii si
din acest motiv raspunsul ales nu duce la rezultatul scontat.
11
Care ar fi mai exact scopul tau la iesirea din penitenciar? Cum o sa stii ca ti-ai atins acest scop?
Exista mai multe cai prin care poate fi atins? Te poate ajuta cineva? Este un scop realist? Si in cat
timp o sa-l realizezi? Care ar fi castigul tau daca iti atingi scopul? Exista si dezavantaje? Ce o sa
faci in primul rand la eliberare? Dar pe urma? Cand?
Finalizare
Consilierul va ruga beneficiarii sa caracterizeze printr-un singur cuvant parerea lor despre procesul
de consiliere prin care au trecut – se va nota fiecare calificativ dat pentru a putea fi trecut in
raportul final.
12