4.5.

Copiii cu dizabilități emoțional-volitive (autism)

Termenul a fost formulat de B. Bleuler, la începutul secolului trecut, mai exact în anul 1911. El
se referea la dereglări secundare de natură psihogenetică, pe care le raporta la o categorie
definitorie de tulburări primare. Acestea din urmă se regăsesc și în autism şi constau în dereglări
ale asociaţiilor de idei, întreruperea fluxului ideativ, dereglări de limbaj și stereotipii, stări de
excitație puternică, ce alternează cu cele depresive, dereglări neurovegetative, secundate de
halucinații în plan psihic. Mai târziu, conceptul de autism a fost bine conturat şi definit în raport
cu alte categorii de handicap, însă este considerat ca fiind controversat în raport cu
caracteristicile comportamentale şi manifestarea funcțiilor psihice, ce le generează pe parcursul
vieții individului. Bleuler defineşte autismul ca fiind o detaşare de la realitate, însoțită de o pre
dominare a vieții interioare, o repliere totală asupra lumii lăuntrice, un mod de gîndire
necritic,centrat pe subiectivitate și rupt de realitate.Etiologic, termenul autism provine de la
cuvântul autos, care înseamnă „însuşi"sau „eul propriu", şi de la accepțiunea dată autismului de
Leo Kanner, pediatruamerican, ca fiind ,,retras și mulțumit de sine însuşi”.

Cu mult înainte, în descrierea autismului de tip Kanner, literatura de specialitate consemnează o

serie de date cu privire la comportamentul unor copii ce prezentau o simptomatologie
asemănătoare, prin existența deficitului de comunicare, de socializare de structurare a
comportamentelor mature şi armonioase. In perioada în care a trăit William Shakespeare, se
crease mitul copiilor sălbatici. Intr-una dintre lucrările sale, Poveste de iarnă, regele Leontes
doreşte moartea noului său născut, dar, neavând curajul să comită această crimă, îi ordonă lui
Antigonus să facă acest lucru în locul lui. Antigonus pledează pentru viața copilului, iar regele se
înduplecă şi este de acord să fie abandonat în natură, sperând că acesta va fi găsit și hrănit de
vreun animal.In aceeaşi direcție, amintim de celebrul caz „Victor Salbaticul de la Aveiron",
descoperit în 1799 şi relatat de către doctorul Itard. Istoria reeducării acestui copil și metodele
pedagogice utilizate au planat timp de două sute de ani asupra tehni cilor utilizate în readaptarea
copiilor cu deficiente. După însemnările doctorului, Victor nu ar fi dat dovadă de sensibilitate la
rece sau la căldură puternică, urechea sa pare să fi fost foarte selectivă, iar simțul apropierii mult
mai viu decât cel al distanței. Notițele doctorului confirmă existența unor similitudini între
trăsăturile copilului „sălbatic" și copiii pe care în prezent îi considerăm, pe baze ştiințifice,ca
fiind autisti.

Edouard Seguin (1846), cercetător francez, in acest domeniu, al „copiilor bizan" descrie ceea ce
continuă să se numească idioție". .„Idiotul" lui Seguin are, cu unsecol înainte, figura autistului
descrisa de Kanner. Putin mai târziu, in SUA apar preocupări privind schizofrenia infantil, toc.
mai din nevoia de a găsi în copilărie premisele și formele precoce ale maladiilor adultului.
In aceeasi perioadă, pediatrul american Kanner a descris, în 1943, autismul pe baza studiului
comportamentului a 11 copii, care s-au prezentat la clinica sa cu o combinație de grave
deficiente de vorbire, marcate de anormalități în interacțiunea socială şi cu o inclinație spre
comportamente stereotipe, repetitive şi ritualistice. Acestia au fost primii copii diagnosticați cu
autism infantil. El consideră că autiştii prezintă un potențial cognitiv bun, cercetările ulterioare
infirmând însă această stare de lucruri. Kanner, in anul 1943, a făcut posibilă departajarea
tranşantă a unui sindrom caracteristic - autismul - de toate celelalte forme de handicap. El
evidențiază oserie de trăsături caracteristice, prin care cele mai importante ar fi:

>incapacitatea de a adopta o poziție normală a timpului luăși in perioada de sugar,

>o exacerbare a memorării mecanice;

>incapacitatea de comunicare verbalá; incapacitatea utilizarii conceptelor abstracte;

>teamă și emoții exagerate;

>incapacitatea imaginativă in activităţi ludice; producerea intarziată a unor manifestari ecolalice,

>crearea impresiei de dezvoltare fizică şi intelectuală normală.

>izolarea şi retragerea in sine;

>ataşament nemotivat față de obiectele nesemnificative, incapacitatea de a percepe pericolul
real;
>apariţia şi dezvoltarea unor componente cu caracter ritual;
>exacerbarea unor mişcări și repetarea îndelungată a acestora; existența unor răspunsuri
paradoxale la stimulii de lumină, de zgomot, de durere etc.;
>prezența unor comportamente stereotipe și repetitive; reacții bizare la schimbările din mediul
ambiant;
>deficit de comunicare verbală, nonverbală ş.a.
Austriacul Hans Asperger, contemporan cu Kanner, descrie, la Viena, diferentele existente intre
ceea ce el denumește o psihopatie, realizand un tip de particularitate constituțională a
personalității, și o tulburare mentala propriu-zisă. Conseinnärile sale evidențiază uncele
competențe paradoxale ale pacientilor sãi, care, dupa parerea sa, exploatate adecvat, pot fi utile
în plan social. Autorul încearcă şi o definire a autismului, care, afirmă el, este o modalitate
originala de gândire și de experiență, care poate să conduca la reuşite exceptionale in cursul
vieții", Pornind de la această definitic, ne ducem cu gândul la faptul că Asperger a studiat cazuri
mai puțin grave decât ale lui Kanner. Cu siguranță, era vorba despre sindromul Asperger, care,
astăzi, este considerat, în clasificările internaționale în vigoare, ca fiind o forma de autism
atenuat, cu conservarea capacităților intelectuale, deci un autism inalt functional Lauretta Bender
vorbește despre posibilitatea de diagnosticare în copilăria timpurie la sugari. Au fost descrise
câteva comportamente specifice:

> înainte de trei luni, suptul este lenes:

>timpul de alăptare este prelungit şi obositor pentru mamă; după trei luni, lipsa zâmbetului şi a
reacției de înviorare; indolența totală față de stimulii verbali
>lipsa de comunicare prin gesturi sau țipete;
>sunt tăcuți și rezervați față de persoanele din jur, nu se joacă cu obiecte și cu persoanele din jur,
>se joacă cu mâinile, pe care le priveşte cu atenție încordată;
> între 7 şi 12 luni, nu dă semne că işi recunoaşte mama.
>Kanner descrie autismul infantil ca fiind incapacitatea copilului de a realiza raporturi normale
cu membrii colectivității din care face parte" și precizează următoarele trăsături, ca fiind
esențiale:
>imposibilitatea profunda de a dezvolta relații sociale cu părinții sau cu adulții
> prezența unor tulburări de limbaj caracteristice, considerate a fi deviații de dezvoltare și
înțelegere a limbajului (mutitatea, ecolalia);
>rezistenta la stimuli; deficite in construirea de deprinderi bazate pe imitație
>prezența unor comportamente rituale (comportamente stereotipe sau bazate pe tendințe
anormale şi obsesive).
Autismul este una dintre cele cinci tulburari globale de dezvoltare. Toate acestea sunt definite ca
sindroame (PDD - Pervasive Developmental Disorders) Termenul pervasive a fost ales pentru a
descrie grupul tulburărilor comportamentale cu dificultati in multiple ani de dezvoltare, ce
generează un complex de caracteristici şi trasaturi. Autismul infantil reprezintă o deficienta
specifică in dezvoltarea psihică. Ce mai proeminentă manifestare a autismului vizează sfera de
relationare socials,de comunicare cu alte persoane. Tulburările inregistrate in domeniul dat nu
pot fi explicate doar prin nivelul redus al dezvoltarii cognitive a copilului. O particu. laritate a
copiilor autisti consta in stereotipia comportamentala, care se manifesta prin tendința insistenta
de a menține condițiile obișnuite de viață, prin opunere la cele mai mici incercari de a schimba
unele lucruri din mediul înconjurător, prin propriile interese și acțiuni stercotipale ale copilului,
prin obsesia acestuia pentru unele obiecte din jurul sau.Această tulburare pervazivă a dezvoltării
cuprinde toate aspectele psihicului: senzomotor, perceptiv, verbal, intelectual, emoțional. In
cazul dat, dezvoltarea psi hic nu numai că se deregleaza sau se reține, ci se denaturează. Se
modifică insusi stilul de organizare a relațiilor cu lumea, cunoașterea acesteia. Este caracteristic
faptul că cele mai mari dificultăți ale unui copil autist sunt legate nu atât de asi milarea
cunoștințelor și deprinderilor (deşi şi aceste activități sunt foarte dificile pentru mulți copii
autiști), cât, mai ales, de utilizarea lor practică. Un copil autist se simte cel mai neajutorat anume
in relationarea cu oamenii.Autismul infantil este un fenomen destul de răspândit, întålnindu-se,
cel puțin, la fel de frecvent ca cecitatea sau surditatea. această tulburare de dezvoltare psihica nu
este suficient de studiata, motiv pentru care familiile in care crese copii autisti nu pot beneficia
ani la rând de asistență calificată. Adeseori, părinții sunt nevoiți sieşi diagnosticheze ci inşişi
copiii, incepand, practic, fără suport profesional, lupta pentru propriul copil, de regula, cu mari
sacrificii si probleme de diferite genuri.

Autismul infantil se manifesta intr-o multitudine de forme, la diferite niveluri de dezvoltare

intelectuala și verbala. In consecinta, copilul autist poate fi depistat și in instituția speciala, și în
gradinița obişnuită (de masa), și in scoala auxiliari, şi chiar în liceele de elita. Dar oriunde s-ar
afla, acești copii se confrunta cu enorme dificultati de relationare cu alte persoane, de
comunicare cu semenii și de adaptare sociala. Din aceasta cauza, ci necesita asistență specială,
care i-ar ajuta sa con struiasca punțile de legatura intre propria lume și lumea celor din jur. Cu
regret, de multe ori, In loc sa beneficieze de sprijin calificat, copiii autiști se confrunta co lipsa
de ințelegere și de bunăvoința, iar în unele cazuri - chiar cu respingerea din

partea celor din jur, ceea ce le provoacă traumatisme psihice profunde. Este foarte important ca
societatea să fie informata din surse competente asupra existenței și problemelor autismului
infantil, Ca aspect exterior, un copil autist poate lása impresia de răsfatat, prost educat, capricios,
cea ce generează dezrapro barca oamenilor in strada, in transport, in alte locuri publice. O atare
atitudine nu poate decât sa complice și mai mult situația copilului și a parinților. Drept urmare,
apare tendinta de a se opune lumii intregi". Familia rupe relațile cu prietenit, cu Comunitatea si,
in consecinta, se instaleaza dorinta de izolare, refuzul de a participa n viata comunitară, de a
apărea in locurile publice Cu alte cuvinte, se produce urarca secundara nu numai a copilului, ci
chiar a Intregii familit.

In lipsa unei activitați moderne de diagnosticare, a unei asistente profesioniste adecvate, a

suportului calificat din partea celor din jur, cea mai mare parte dintre sti copii ramån in afara
sistemului educațional si deci nu au cum sa se adapteze social profesional. Intre timp, ca rezultat
al unei activitați recuperative oportune consecvente, este posibila depasirea tendintelor autiste si
incadrarea treptata a copilului in comunitate. In ritm diferit, cu randament care difera de la caz la
caz. totuşi orice copil autist poate avansa treptat pe scara complexa a relaționări cu lumea din jur
Fiecare pas facut pe aceasta cale anevoioash aduce bucurii incomensurabile atit copilului, cât și
rudelor sale apropiate
Actualitatea problemei autismului infantil este conditionat nu doar de frec venta inalta a acestei
patologii de dezvoltare, ci și de numarul mare de invalizi din copilarie. Potrivit experienței
naționale și internaționale, diagnosticul precoce, activitatea de recuperare medico-
psihopedagogică de lungà durata le permite ma. joritatii copiilor autişti sa invete la scoala şi
chiar sa-şi manifeste talentul neordinar In anumite domenii ale cunoaşterii şi artelor.

Recuperarea psihopedagogica sistemica și compleủ a copiilor autisti este posibila in condiții

special organizate, cind exista condiţii adecvate pentru monitorizarea in dinamica a dezvoltani
fiecărui copil, incepand cu cele mai fragede várste. Succesul in recuperarea copilului autist
depinde de coordonarea acțiunilor intreprinse de parinti, medici, psihologi, pedagogi. In Europa
Occidentals, SUA, Japonia, in alte țări unde există o experiență indelungata de recuperare
profesionista a copiilor autisti, pedagogii, psihologii, medicii și parinții au obținut succese consi
derabile in tratamentul, instruirea și adaptarea sociala a acestei categorii de copu.

Din acel indepărtat an 1920, cănd apărea in Danemarca prima scoala pentru copiii autisti, si pana
in prezent, stiinta psihopedagogica a parcurs o cale anevoicasa, dar rezultativa, oferind, in
prezent, un arsenal impunator de instrumente specifice, care permit abilitarea acestei categorii de
persoane, depasirea de catre ele a con flictului cu lumea, integrarea lor in societate. Sub
presiunea opiniei ştiinţifice, a mişcarii asociațiilor de parinți care aveau in grija copii autisti, a
organizațiilor de protectie si promovare a drepturilor omului, guvemele anilor avansate in
domeniu au depasit inerția specifică unor structuri birocratice. Ele au pus pe balanta, pe de o
parte, cheltuielile sub forma de pensie viagera, plätita persoanelor cu autism, iar, pe de alta parte,
cheltuielile necesare pentru abilitarea și instruirea lot, In perioada copilarci, in sensul formării
unei autonomii socioprofesionale care le-ar permite sa se intretin singure pe durata victil. Decizia
a fost in favoarea dezvolarii sistemului educational special, adresat copiilor cu autism. In Tările
Occidentale, invatamantul pentru autiști se formeaza și ia amploare In anii 60-70 ar secolului XX
Sub aspect metodologie, acesta mizeaza, in princi- pal, pe dous sisteme educational - operational
si aşa-numitul program TEACCH (Treatment Education of Autistic Children and Children with
relative Handicap) Instruirea operational se bazează pe principiile terapiei ocupaționale sau. cum
i se mai spune, comportamentale si presupune crearea condițiilor externe capabile sa formeze
comportamentul dezirabil al persoanei sub diverse aspecte: habitual, verbal, profesional etc.
Conform datelor statistice, metoda are o eficients Inalta. Circa 50-60 la sută dintre copiii
implicati in programul respectiv de pregatire sunt capabili sa se integreze ulterior in scoala de
masa, sa o absolvească și chiar si urmeze o facultate. Trebuie insa menţionat faptul că aceste
persoane se descurca bine doar In situații tipice, pentru care au fost pregătite. Dacă apar situatii
impre vizibile, atipice, din cauza rigiditații comportamentale („comportament robotizat
programat"), ele nu sunt capabile sa le facă față decát cu ajutorul celor din jur.

Programul de instrulre TEACCH, elaborat de catre cercetatorii americani la inceputul anilor 70

ai secolului trecut şi acceptat in prezent de majoritatea sistemelor educaționale din pärile
dezvoltate, ca program de stat de recuperare a persoanelor cu autism, deşi in mare parte coincide
cu principiile instruirii operaționale, are și unele deosebiri de ordin conceptual, care il și fac mai
eficient și mai avantajos. Una dintre aceste deosebiri consta in crearea, pentru autisti, a
condițiilor existențiale care ar corespunde activitații psihice, modului lor de gândire și percepere,
diferite de cele normale. Aceste particularitšți fac dificila sau chiar imposibila adaptarea la lumea
Inconjuratoare, pe cand in condiții adecvate acestor particularitati, perso ele autiste fac progrese
considerabile. Eforturile pedagogilor sunt orientate spre dezvoltarea mij loacelor nonverbale de
comunicare, spre formarea deprinderilor habituale. Dezvoltarea vorbirii este recomandată ca
fiind eficientă doar In cazurile când IQ (coeficientul de inteligenta) este de cel puțin 50 la suta
din cel considerat normal pentru vârsta respec tiva. Insa nu exista prescripții obligatorii, la fel
cum nu se consideră obligatorie nici formarea deprinderilor de invățare, profesionale. In linii
mari, programul de abilitare TEACCH se bazeaza pe structurarea clard a spațiului și a timpului,
prin impunerea unor agende de activitati fixe, aplicabile in diverse situații, precum și pe
principiul vizualizarii. Oricât de bine structurate ar fi aceste agende, viața, oricum, este mult mai
diversa, ca si nu mai vorbim despre factorul imprevizibilitatii, deosebit de frecvent in structura
existențiala a omului. De aceea persoanele autiste, care trec prin programul TEACCH, niciodata
nu vor putca fi suficient de adaptate la viața reala, insa metodele utilizate In abilitarca lor permit
obținerea unor rezultate rapide și durabile chiar si in cazurile dificile. Ele invață sa fie
independente și autonome, atata doar ca in condiții restrictionate sau create artificial. De regula,
acestea vizeaza mediul familial, motiv pentru care accentul, in programul TEACCH, se pune pe
parteneriatul cu părințil, rudele persoanei autiste.

In spațiul ex-sovietic, din care face parte și Republica Moldova, cel mai avansat nivel de
cercetare in domeniul educației, abilitarii copiilor autisti se inregistreaza in Federatia Rusa.
Cercetatoarea CS Lebedinskala a pus bazele unei directii stiintiti co-practice noi, care are drept
scop organizarea asistentei destinate copiilor autişti. aceasta dezvoltându-se în prezent, In ritm
vertiginos, grație eforturilor conjugate ale cercetatoarei O.S. Nikolskala si colaboratorilor sai. La
Sankt Petersburg. Institutul de Psihoterapie și Consulting Amonie", sub conducerea doctorului in
medicina V.E Kagan, sunt organizate grupe speciale de lucru cu copi autigti pi cu familiile
acestora Cercetatorii şi practicienii din toata lumea califica activitatea cu persoaneleautiste drept
una dintre cele mai dificile din pedagogia speciala pi asta deoarece incarul dat nu pot exista
retete generalizate. Fiecare copil autist, find unic In felul Său, necesita abordare psihopedagogica
profund individualizata

PECS - Pictures Exchange Communication System (comunicarea cu ajutorl pictogramelor)

Terapia PECS este o metodá de comunicare folosita atat la SUA, cit si ln Europa,ce nu necesita
materiale costisitoare, teste laborioase sau personal calificat Poate fi folosita in diferite locuri
acas, la scoala, In ora, In magarine etc

Iniţial, PECS a fost conceput pentru copii prejcolarn cu autism pi alte deticiente sociale și de
comunicare. Ulterior, a fost modificat și dezvoltat, int in prezent este folosit pentru persoanele de
toate varstele, care manifesto gama largi de deficiempe de comunicare. Metoda a fost conceputa
in cadrul programului pentru utit Delaware ca raspuns la dificultatile aplinute in proiectele pentru
dezvoltarea comunicării .Copiii care folosesc PECS sunt Invataţi sa ofere imaginea obiectului
dorit uul partener de comunicare in schimbul acelui obiect. Foarte multi copil au Invatat primul
pas prin metoda PECS de la prima incercare, iar cel mai greusa Invatat primul pas din sapte
incercari Un alt avantaj al acestui sistem a fost numarul mare de copi care au inceput să
vorbeasca după un an sau doi de la Inceperea PECS, mai ales acei care foloscau Intre 30 și 100
de imagini si care au inceput sa vorbeasca in timp ce folosesc imaginile Prin PECS, copii cu
autism pot invata faptul ca sunt ajutatii se pot baza pe ceilalți oameni, care Inţeleg si răspund
cerintelor lor. Facindu-se Inteles, copilal devine mai puțin agresiv şi mai comunicativ, metoda
avand efecte puternice asupra comportamentului copilului acasa si in colectivitate.

Sistemul este foarte atractiv pentru copiii care devin motivasi Inveje PECS deoarece prin această
metodă se fac mai usor Intelepi pi obţin ceca ce doresc Metoda ABA (Applied Behavior
Analysis) este o metoda care pune la punct un sistem de Invatare intensiv pentru copiii autisti
Aceasta a fost descrisa in cartea Let me hear your voice" de Catherine Maurice, autoarea fiind
mama a doi copii cu autism Metoda presupune un sistem de Invatare, care isi propune sa
modifice comportamentul autist al copilului, in mod siematic si intensiv. Scopul metodei este de
s-l introduce pe individ in societate propune son program foarte strict, copilul fiind in activitate o
mare parte din zi, uneori plad la opt ore Comportamentul copilului se fortifica cu ajutorul
recompenselor (material au sociale) Metoda seamana uneori cu un dresaj, aplicat pentru a- face
pe copil Invete anumite comportamente.