Activitate 2.2.b.

Accentele demersului didactic – experiențe la clasă

Învăţarea din perspectiva competenţelor marchează o schimbare strategică dinspre

obiectivele pedagogice spre competenţele şcolare şi o mutaţie de accent dinspre evaluarea
sumativă/ normativă spre evaluarea formativă şi formatoare, sugerînd o abordare integratoare
a activităţii de formare-evaluare a competenţelor şcolare şi realizarea acesteia după cerinţele
instruirii şi evaluării autentice. Curriculumul naţional pentru învăţământul gimnazial se
axează pe 8 domenii de competenţe cheie care determină profilul de formare a elevului:
1. competenţa de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor
naţionale;
2. competenţe de comunicare în limbi străine;
3. competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
4. competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi
cunoaştere;
5. competenţe sociale şi civice;
6. competenţe antreprenoriale;
7. competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
8. competenţa de a învăţa să înveţi.

Curriculumul centrat pe competenţe răspunde exigenţelor pieţei muncii, deoarece

asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa socială şi profesională. În învăţământul bazat pe
competenţe instruirea este orientată către rezultatele finale elevii fiind implicaţi în activitatea
de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor. Astfel elevii au reprezentarea
achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a acestora. Prin evaluarea
pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare elev înţelege cum este evaluat şi de ce are
nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei.
De asemenea cu ajutorul acestui tip de învăţământ profesorii dobândesc competenţe de
proiectare didactică în baza modelului centrat pe rezultate – reconstruiesc oferta de curs din
perspectiva competenţelor vizate, fixează nivelurile de complexitate ale competenţelor,
asociază teme suport care susţin şi asigură formarea competenţelor, creează situaţii practice de
învăţare implicând activ clasa, stabilesc criterii de evaluare privind dobândirea competenţei,
evaluează elevii într-un mod complex, precum şi oferta educaţională.
Sunt însă competențe ale programei pe care eu în mod personal nu le-am vizat în mod
sistematic; mi s-a întâmplat uneori să pun accent pe conținuturi. Slaba dotare tehnologică a
şcolii în care îmi desfășor activitatea constituie o piedică în dezvoltarea competenţelor
digitale. Mediul familial și social al elevilor, precum și influențele mass-media au un mare
aport negativ în reușita formării competențelor. De asemenea apar unele probleme legate de
identificarea acelor modalităţi (tehnologii) ce duc la formarea în realitate a celor opt
competenţe. Dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea astfel încât să fie atinse
aceste competenţe. Există de ademenea imposibilitatea aprofundării de către elevi a
cunoaşterii specializate precum şi aglomerarea de cerinţe şcolare.