Veghea i!

Dou feti e au ie it într-o sear la col ul str zii în întâmpinarea tat lui lor. Locul unde îl a teptau
ele era destul de aglomerat. Treceau multe ma ini pe acolo, pietoni gr bi i treceau pe lâng ele,
mi care mult în toate direc iile, un poli ist reglementa circula ia. Fetele aveau multe de v zut. Tot
timpul ap rea ceva nou i interesant în fa a ochilor lor. Dar unde r mânea azi tat l lor. Trebuia s
fi venit deja. Oare i s-a întâmplat ceva?
Dup ce au mai a teptat pu in, s-au întors îngrijorate acas . Unde o fi tata?
Când fetele au ajuns acas , îl v d pe tat l lor ezând la locul lui obi nuit. Cum e posibil a a ceva?
„Na, voi dou , va pierit graiul, nu?” Ele au început s -l bombardeze cu întreb ri. Dup ce s-au
mai lini tit, le-a vorbit foarte serios i insistent: „Ferice de robii aceia, pe care st pânul îi va g si
veghind la venirea lui!” Atunci tat l a povestit, cum le-a v zut stând la col ul str zii. Erau cu
privirile atât de adâncite la tot ce se întâmpla în jurul lor, încât n-au luat seama când a trecut tat l
lor pe lâng ele. „Voi a i f cut cum fac mul i tineri credincio i: Ei tiu c Domnul Isus trebuie s
vin . Dar în loc s -L a tepte cu adev rat, inima i sim ul lor sunt pline de lucrurile trec toare ale
vie ii. O, de am privii to i mai mult la venirea Lui, i L-am a tepta zilnic!”