Sunteți pe pagina 1din 249
MARILENA LASCAR LILIANA PAICU VARIANTA RAPIDA de pregatire A ESEULUI pentru bacalaureat Grup Ecitorial Redactori: Diana Marin-Caea Tehnoredactor: Vasile Ardeleanu Copert: Alexandru Dag Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei LASCAR, MARILENA Varianta rapida de pregitire a Eseului pentru bacalaureat / Marilena Lascr, Liliana Paicu. - Bucuresti : Art, 2013 ISBN 978-973-124-870-7 1 Paicu, Liliana 821.135.1.09-4(075.35) 371.278.9:373.5 Toate drepturile asupra acestei lucriri sunt rezervate Editurii Art. Nicio parte a acestei lucréri nu poate fi reprodusé, stocat’ ori transmis%, sub nicio forma (electronic, mecanic, fotocopiere, inregistrare sau altfel), f&r8 acordul prealabil scris al Editurii Art. © Editura ART, 2013, Tipirit la C.N.L. ,COREST“ S.A, Seal ARGUMENT Lucrarea de fata reprezinta un demers esentializat, care le oferd elevilor aflati in pragul examenului de bacalaureat posibilitatea de a realiza, intr-o manier& rapid& si eficient’, recapitularea textelor literare prevazute in programa. Concret, aceasta vine in sprijinul pregatirii celui de-al treilea subiect al probei scrise de limba si lite- ratura romana: redactarea unui eseu structurat. Fara a fi exhaustivi, operele literare luate in discutie constituie lista minimal, dar suficient pentru a acoperi toate continuturile ce trebuie parcurse de elevi: autori canonici, genuri, specii, epoci si curente literare. Astfel, sunt oferite pentru poezie eseuri cu privire la tema si viziunea despre lume, iar pentru operele epice gi dramatice sunt prezentate cele trei tipuri de eseuri pe care candidatul le are de pregitit: primul are in vedere tema si viziunea despre lume, cel de-al doilea vizeaza particularitatile de constructie a unui personaj din respectivul text, iar ultimul se refer’ la relatia dintre doua personaje in opera aleasa. Pentru a intelege mai bine modul de alc&tuire a eseului, sunt precizate de fiecare dat cele patru repere pe care elevii trebuie sa le respecte in elaborarea compunerii. Tipurile de eseuri propuse, ca de altfel si reperele urmarite in realizarea acestora, se afli in deplin’ concordanta cu programa de examen aprobat& de Ministerul Educatiei Nationale si cu modelele elaborate de Centrul National de Evaluare si Examinare, pentru toate filierele gi profilurile de invatamant. Un element de noutate il constituie faptul c& fiecare dintre eseurile prezentate este insotit de un plan care concentreazit informatia esenfiald si organizeaza ideile principale ale compunerii, ajutandu-l pe elev s& invefe mai usor. Totodaté, planul oferd structura de baz de la care se poate pleca in elaborarea unui raspuns propriu, ori Desi eseul propriu-zis il ajut& pe elevul gr&bit sf asimileze cat mai multe idei fntr-un timp cat mai scurt, candidatul ar trebui si evite totusi reproducerea unor informatii prefabricate despre textul literar. Se recomanda lectura prealabili a operelor literare si reflectarea critic’ asupra celor citite. Reproducerea mecanica a unor comentarii, in absenta intelegerii informatiei respective, nu asigura succesul la examen. Candi- datul poate recurge la sugestiile noastre de redactare, dar numai pentru a le include in propria viziune despre textul literar. ‘Asadar, spre deosebire de obisnuitele carti de comentarii, lucrarea noastra con- stituie o metoda rapidd de inviifare si o prezentare sinteticd a materiei pe care elevul 0 are de recapitulat, in vederea redactarii cu succes a eseului structurat. Autoarele Redactori: Diana Marin-Caea Tehnoredactor: Vasile Ardeleanu Coperta: Alexandru Dag Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei LASCAR, MARILENA Varianta rapida de pregitire a Eseului pentru bacalaureat / Marilena Lascir, Liliana Paicu. - Bucuresti : Art, 2013 ISBN 978-973-124-870-7 I. Paicu, Liliana 821.135.1.09-4(075.35) 371.278.9373.5 Toate drepturile asupra acestei lucrari sunt rezervate Editurii Art. Nicio parte a acestei lucrari nu poate fi reprodusa, stocat ori transmisa, sub nicio forma (electronic, mecanic, fotocopiere, inregistrare sau altfel), fara acordul prealabil scris al Editurii Art © Editura ART, 2013 ‘Tipirit la C.N.L ,CORESI" S.A. “ ARGUMENT Lucrarea de fatd reprezintd un demers esentializat, care le oferd elevilor aflati in pragul examenului de bacalaureat posibilitatea de a realiza, intr-o manier rapid& si eficient’, recapitularea textelor literare prevazute in programa. Concret, aceasta vine in sprijinul pregatirii celui de-al treilea subiect al probei scrise de limba si lite- ratura romana: redactarea unui eseu structurat. Fara a fi exhaustivi, operele literare luate in discutie constituie lista minimala, dar suficienta pentru a acoperi toate continuturile ce trebuie parcurse de elevi: autori canonici, genuri, specii, epoci si curente literare. Astfel, sunt oferite pentru poezie eseuri cu privire la tema si viziunea despre lume, iar pentru operele epice gi dramatice sunt prezentate cele trei tipuri de eseuri pe care candidatul le are de pregatit: primul are in vedere tema gi viziunea despre lume, cel de-al doilea vizeaz4 particularitatile de constructie a unui personaj din respectivul text, iar ultimul se refer la relatia dintre dou personaje in opera aleasa. Pentru a intelege mai bine modul de alcatuire a eseului, sunt precizate de fiecare data cele patru repere pe care elevii trebuie si le respecte in elaborarea compunerii. Tipurile de eseuri propuse, ca de altfel si reperele urmarite in realizarea acestora, se afli in deplin& concordant’ cu programa de examen aprobati de Ministerul Educatiei Nationale si cu modelele elaborate de Centrul National de Evaluare si Examinare, pentru toate filierele si profilurile de invatamant. Un element de noutate il constituie faptul c& fiecare dintre eseurile prezentate este insofit de un plan care concentreazit informatia esentiald si organizeaza ideile principale ale compunerii, ajutandu-l pe elev si invete mai usor. Totodat’, planul oferd structura de baz de la care se poate pleca in elaborarea unui rispuns propriu, ori Degi eseul propriu-zis il ajut& pe elevul grabit sii asimileze cit mai multe idei intr-un timp cit mai scurt, candidatul ar trebui sa evite totusi reproducerea unor informatii prefabricate despre textul literar. Se recomanda lectura prealabild a operelor literare gi reflectarea critic asupra celor citite. Reproducerea mecanica a unor comentarii, in absenfa intelegerii informatiei respective, nu asigura succesul la examen. Candi- datul poate recurge la sugestiile noastre de redactare, dar numai pentrua le include in propria viziune despre textul literar. ‘Asadar, spre deosebire de obisnuitele cirti de comentarii, lucrarea noastra con- stituie o metoda rapida de inviifare si o prezentare sinteticd a materiei pe care elevul 0 are de recapitulat, in vederea redact&rii cu succes a eseului structurat. Autoarele : Cum abordam cu succes subiectul al Ill-lea al probei scrise de limba si literatura romana Subiectul al Il-lea din proba scrisi la limba si literatura romana a examenului de bacalaureat are o pondere important in ansamblul testului, eseul pe care il pre- supune fiind apreciat cu 30 de puncte din nota final. Acesta reprezinta nu numai subiectul cu cea mai mare intindere, dar gi, probabil, subiectul cu cea mai mare complexitate, intrucat presupune redactarea unui réspuns amplu, bine articulat si bine structurat. in consecinfa, in pregatirea lor pentru proba scrisd la limba gi literatura romané elevii trebuie sa acorde o atentie insemmatd redactarii eseului. $i cel mai adesea acest lucru atrage dupa sine urmatoarele intrebari: 1, Care este lista minimala a operelor literare pe care trebuie s& le studiez? 2. Cum organizez materialul de studiat, astfel incAt s4 se plieze pe structura subiectului din varianta de examen? 3. Cum redactez eseul, astfel incat s& obtin punctajul maxim? R&spunsul la primele dous intrebari ne obliga sd citim atent programa de exa- men, pentru a vedea care sunt confinuturile recomandate: a. Cate un text studiat din opera celor 17 autori canonici: Mihai Eminescu, lon Creanga, LL. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Bla- ga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil = Petrescu, G. Calinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stiinescu, Marin © Sorescu. b. Specti literare proz& scurt&: basm cult, nuvela; * roman: texte reprezentative pentru aspectele esentiale ale genului gi ale evolutiei acestuia; * poezie: texte poetice care si ilustreze aspecte esentiale ale genului gi ale evolutiei acestuia; * dramaturgie: comedia; forme ale dramaturgiei in teatrul modem. cu succes sutiectula ai Hill-lea ¢. Perioade, curente literare/culturale: perioada pagoptist’, criticismul junimist, romantismul, realismul, simbolismul, perioada interbelica (tipuri de roman: @ psihologic si al experientei, modernism, traditionalism), perioada postbelica. O privire rapida asupra testelor date in ultimii ani la examen ne va ardta ins cd aceste continuturi nu sunt de sine statatoare, fiind de cele mai multe ori com- binate in cerin{a/reperele subiectului; de exemplu: ,,prezentafi particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un roman realist studiat” sau ,evidentiati doua © tris&turi care fac posibild incadrarea textului dramatic studiat intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematic”. Prin urmare, abordarea izolaté a con- _ finuturilor din program nu asigura succesul la examen. Pentru a veni in ajutorul J = = S : ee sara o selectie reprezentativa, elaborand acele eseuri care sa le “ddstlor sd treact prin toatd materia de examen intr-un timp scurt si cu fara a pierde nimic din vedere. Prezentam in cele ce urmeaza felul cum am structurat noi continuturile reco- mandate - texte lirice, texte narative, texte dramatice -, oferind exemple de formu- Jare'a cerintei pentru fiecare gen literar in parte. Astfel, se va putea sesiza cu ugu- rin{S prezenta'celor patru repere majore care trebuie urmarite de elevi in elaborarea Taspunsului lor. Este important de retinut cd aceste repere sunt constante, indiferent de textul literar pe care se realizeaz discutia, lucru ce fi ofera candidatului sansa de’a-¢i pregiti in prealabil un discurs corespunzator. * A. POEZIA: 7 texte lirice 1. Poezia romantica: Mihai Eminescu, Floare albastri (autor canonic) 2. Simbolismul — inceputurile modernismului: ‘George Bacovia, Plumb (autor canonic) 3. Poezia interbelic’ — modernismul: Tudor Arghezi, Testament (autor canonic) 4. Poezia interbelica — modernismul: Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (autor canonic) 5. Poezia interbelica - modernismul: Ion Barbu, Riga Crypto si lapona Enigel (autor canonic) 6. Poezia interbelica — traditionalismul: Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri 7. Poezia postbelica — neomodernismul: Nichita Stanescu, Leoaici tindrd, iubirea (autor canonic) Eseul cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat Exemplul; Redacteaza un eseu de doud — trei pagini (600 — 900 de cuvinte) in care s prezinti iziunen despre lume dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu. Reperele: in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmitoarele repere: ~ evidentierea a doud tristuri care fac posibild incadrarea textului poetic stu- diat intr-un curent cultural/literar, intr-o perioada sau intr-o orientare tematic’; = prezentarea a doud imagini/idei poetice, relevante pentru tema gi viziunea de- spre lume din textul studiat; ~ ilustrarea a patru elemente de compozitie si de limbaj ale textului poetic stu- diat, semnificative pentru tema gi viziunea despre lume (de exemplu: imaginar po- etic, tilly, incipit, relatii de opozitie si de simetrie, motiv poetic, laitmotiv, figuri semantice/tropi, elemente de prozodie etc); = sustinerea unei opinii despre modul in care tema gi viziunea despre lume se reflect& in textul poetic studiat. (Bacalaureat 2012, sesiunea iunie — iulie, varianta 4) _ B. PROZA: 9 texte narative eS __ 1 Nuvela romantica: C. Negruzzi, Alexandru Lapusneanul 2. Proza realist’, nuvela psihologica: Ioan Slavici, Moara cu noroc (autor canonic) 3, Basmul cult: lon Creang’, Povestea lui Harap-Alb (autor canonic) 4. Romanul psihologic, modern, subiectiv: Camil Petrescu, Ultima noapte de dra- goste, int@ia noapte de rézboi (autor canonic) 5. Romanul experientei: Mircea Eliade, Maitreyi 6. Romanul realist de tip obiectiv: Liviu Rebreanu, lon (autor canonic) 7. Romanul realist balzacian: G. Calinescu, Enigma Otiliei (autor canonic) 8. Povestirea: Mihail Sadoveanu, Fantana dintre plopi (autor canonic) 9. Romanul postbelic: Marin Preda, Morometii (autor canonic) Textele narative au fost analizate in trei tipuri de eseuri structurate: [. tema gi viziunea despre lume; II. constructia personajului; Ill. relafia dintre doud personaje. I Eseul cu privire la tema gi viziunea despre lume dintr-un text narativ studiat Exemplul: Redacteaz un eseu de doud - trei pagini (600 - 900 de cuvinte), in care si pre- zinfi tema si viziunea despre lume dintr-o nuveld studiata. Reperele: in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere: ~ evidentierea a doua trisdturi care fac posibilA incadrarea nuvelei studiate intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematic’; ~ ilustrarea temei nuvelei studiate prin doud episoade/citate/secvente comentate; ~ prezentarea a patru elemente de structura gi de compozitie ale textului na- tativ, semificative pentru tema gi viziunea despre lume din nuvela studiata (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale gi spatiale, incipit, final, tehnici narati- ve, perspectiva narativa, registre stilistice, limbajul personajelor etc.); = sustinerea unei opinii despre modul in care o idee sau tema se reflecta in nu- vela studiata. (Bacalaureat 2012, varianta 10) II. Eseul despre particularitafile de constructie a personajului dintr-un text na- rativ studiat Exemplul: 4 Redacteaza un eseu de 600 — 900 de cuvinte (doud — trei pagini), in care sA pre- zinki particularitafile de constructie a unui personaj dintr-un text narativ studiat. Reperele: in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere: = prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul studiat; ~relevarea unei trasAturi a personajului ales, ilustrate prin dou episoade/citate/ secvente comentate; ~ ilustrarea a patru elemente de structura gi de compozitie ale textului, semmni- ficative pentru constructia personajului ales (de exemplu: actiune, conflict, incipit, final, perspectiva narativa, relatii temporale $i spatiale, registre stilistice, limbajul Ppersonajelor etc.); ; —sustinerea unei opinii despre modul in care se reflect o idee sau tema textului narativ studiat in constructia personajului ales. ‘Cum abordam cu succes subiectul al Ill-lea Ii. Eseul cu privive la relatia dintre doud personaje dintr-un text narativ studiat Exemplul: Redacteaz un eseu de 600 — 900 de cuvinte (dou - trei pagini), in care s& pre- zinfi rei dintre doud personaje dintr-un roman al experientei studiat. tn eee eseului, vei avea in vedere urmatoarele prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fieckruia dintre persona- jele alese din romanul experientei studiat; ~evidentierea, prin dou’ episoade/citate/secven{e comentate, a modului in care evolueaz’ relatia dintre cele doua personaje; ~ ilustrarea a patra elemente de structurd si de compozitie ale romanului expe- tientei studiat, semnificative pentru analiza relafiei dintre cele dou’ personaje (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale gi spatiale, incipit, final, tehnici narati- ve, perspectiva narativa, registre stilistice, limbajul personajelor etc.); —sustinerea unel opinii despre modul in care o idee sau tema romanului experi- enfei studiat se reflect’ in evolutia relatiei dintre cele dou’ personaje. (Model 2013, filiera teoreticd — profil umanist, filiera vocational — profil pedagogic) C. DRAMATURGIA: 2 texte dramatice 1. Comedia: LL. Caragiale, O scrisoare pierdutit (autor canonic) 2. Teatrul postbelic: Marin Sorescu, Jona (autor canonic) ‘Textele dramatice au fost analizate in trei tipuri de eseuri structurate, dup’ mo- delul textului narativ, dar respectand conceptele specifice operei dramatice: [. tema si viziunea despre lume; II. constructia personajului; I1l. relafia dintre doud personaje. I, Eseul cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-un text dramatic studiat Exemphil: Redacteazi un eseu de doua — trei pagini (600 ~ 900 de cuvinte), in care s& pre- zinti tema ¢i viziunea despre lume dintr-un text dramatic studiat. Reperele: in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmitoarele repere: ~ evidentierea a douA trisSturi care fac posibila incadrarea textului dramatic studiat intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematic’; ~ ilustrarea temei textului dramatic studiat prin dou scene/citate/secvente co- mentate; ~ prezentarea a patru elemente de structura gi de compozitie ale textului drama- tic, semnificative pentru tema $i viziunea despre lume (de exemplu: actiune, con- flict, relatii temporale si spatiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notatiile autorului etc.); &®. ~sustinerea unei opinii despre medul in idee sau tema se reflect’ in textul studiat. = Cum abordam cu succes subiectul al tll-lea Hi Eseul despre particularitapile de construcfie a personajului dintr-un text dramatic studiat Exemplul: Redacteaz un eseu de 600 — 900 de cuvinte (dow’ — trei pagini), in care s& pre- zinti particularitafile de constructie a unui personaj dintr-un text dramatic studiat, Reperele: in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere: = prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul dramatic studiat; ~relevarea unei trésaturi a personajului ales, ilustrate prin dowd scene/citate/ secvente comentate; ~ ilustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului dramatic, semnificative pentru constructia personajului ales (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale gi spatiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notatiile auto- rului ete.); = sustinerea unei opinii despre modul in care se reflect o idee sau tema textului dramatic studiat in constructia personajului ales. (Bacalaureat 2012, sesiune special, varianta 4) IIL. Eseul despre relafia dintre doua personaje dintr-un text dramatic studiat Exemplul: Redacteaz un eseu de 600 — 900 de cuvinte (dou’ — trei pagini), in care s& pre- zinti relatia dintre doudt personaje dintr-un text dramatic studiat. Reperele: in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere: ~ prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiectruia dintre persona- jele alese din textul studiat; ~ evidentierea, prin doua scene/citate/secvente comentate, a modului in care evolueaza relatia dintre cele dou’ personaje; ~ ilustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului studiat, semnificative pentru analiza relatiei dintre cele doud personaje (de exemplu: acti- une, conflict, relatii temporale si spatiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notatiile autorului etc. ~ sustinerea unei opinii despre modul in care o idee sau tema textului narativ studiat se reflect in evolutia relafiei dintre cele doua personaje. D. ARTICOLE DE CRITICA LITERARA 1, Perioada pagoptistd. ,, Dacia literara” 2. Criticismul junimist. Titu Maiorescu (autor canonic) 3. Modernismul interbelic. E, Lovinescu (autor canonic) Cum abordam cu succes subiectul al Iil-lea In sfargit, pentru a vedea cum putem obfine punctajul maxim pentru redactarea eseului, trebuie sa tinem seama de precizarile din nota care insoteste cerinta: Notal Ordinea integrérii reperelor in cuprinsul eseului este la alegere. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare ce- rinj&/reper). Pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor in scris ~3 punc- te; abilitifi de analiza $i de argumentare —3 puncte; utilizarea limbii literare ~ 2 puncte; “ortografia — 2. puncte; punctuafia ~ 2 puncte; agezarea in paging, lizibilitatea 1 punct; incadrarea in limitele de spatiu indicate -1 punct). dn vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie s8 aib& mini- mum 600 de cuvinte (dowd pagini) si s& dezvolte subiectul propus. Precizarile atrag atentia asupra faptului ca nota finalé nu depinde numai de cunoasterea textului literar dat, ci si de indeplinirea unor conditii specifice, pe care elevul trebuie sd le stie gi sa le inteleaga. Concentrarea exclusiva asupra a ceea ce spun in detrimentul felului cum spun si lipsa de consideratie fata de aspectul ge- neral al paginii scrise pot aduce mari deservicii candidatilor. Desi nu sunt precizate explicit, pe langa tratarea celor patru repere trebuie s& fie neap&rat prezente introducerea gi incheierea eseului. De exemplu, introducerea unui eseu despre relafia dintre doud personaje dintr-un text dramatic studiat inseamna § prezentarea contextului aparitiei operei literare (repere despre opera autorului, “7 epoci, specie literard) gi a unei idei despre personajele acesteia, iar incheierea este S © conchuzie a aspectelor prezentate in cuprins, fiind direct legati de afirmatiile = preliminare. SS Precizarea cu privire la punctajul pentru redactarea eseului atentioneaz cd res- Pectarea normelor de exprimare, ortografie si punctuatie, organizarea ideilor in © paragrafe ordonate potrivit structurii unei compuneri, analiza textului literar gi & argumentarea ideilor intr-tm limbaj adecvat aduc un punctaj foarte bun, aproape egal cu punctajul acordat pentru continut. Atentie, daca eseul nu are minimum © doua pagini, punctajul amintit nu se diminueazé, ci pur si simplu nu se mai acorda deloc! ‘Cum abordam cu succes s Literatura romana in secolul al XIX-lea - inceputul secolului al XX-lea Eseu despre Pasoptism. ,,Dacia literara” Pasoptismul este un curent ideologic care exprima viziunea, principiile si starea de spirit a participantilor la Revolutia de la 1848. S-a configurat in perioada 1830 - 1860, cu premise in migcarea de innoire de dup’ 1821 sia fost animat de principii iluministe, preluate de la Scoala Ardeleani, al cérei ; mobil esenfial fusese constiinta nationala. Programul pasoptismului vizeaz4 doua coordonate: politic gi cultural. esorda- in cadrul vietii culturale are loc intemeierea invafimantului national, a tea- "ele | trului gi a presei, iar literatura incepe si se diferentieze treptat de celelalte “4a domenii. Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni po- litici, numit& de posteritate generatia pasoptist’, determin’ inceputul mo- demitatii noastre culturale. Scriitorii pagoptisti au vocatia inceputurilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda diverse domenii, genuri, speci, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocupirilor individuale se ex- plicd in contextul epocii. Scriitorii sunt nevoiti ,,s4 arda etapele” care se desfiguraser’ succesiv in li- caexistenfa teraturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol sijumatate. Curente- 1rentelor i le literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatur a literaturii pasoptiste const in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiagi scriitor, ci chiar i in aceeasi creatie. Ca fenomen literar, pasoptismul este una dintre ipostazele romantismu- ramantismul lui romanesc, caracterizat prin spirit social gi national, militantism si mesi- Poptist anism, fara a exclude insa tematica vietii intime, contemplatia si cultivarea pitorescului, Un rol esential in stabilirea unei directii unitare in dezvoltarea literaturii revine unor reviste importante ale epocii, promovate de Mihail Kogilnicea- nu: ,,Dacia literara” (considerata promotoarea , directiei nationale”), ,, Propasi- rea” si ,,Roménia literarit’. Constituirea deplin a romantismului pagoptist a fost marcata de programul teoretic ,,Introducfie” aparut in ,, Dacia literari”, redactat de Mihail Kogalniceanu. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesittii unei literaturi ori- ginale gi nationale, KogSlniceanu arat& c’ revista incurajeazA scriitorii romani de pretutindeni s& publice scrieri originale: ,, Asadar foaia noastrié va fi un reper- toriu general al literaturei roménesti”. 13 Cele patru puncte ale articolului-program sunt: « intemeierea spiritului criticin literatura romana pe principiul estetic: Critica noastré va fi neplirtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana” . * Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii ro- mane: ,,Talul nostru este realizarea dorintii ca roménii si aibét o limba $i programul o literatura comund pentru tofi” " Daciei © Combaterea imitatiilor gi a traducerilor mediocre: ,,Dorul imitatiei titerare $-a flicut la noi o manie primejdioasd, pentru ct omoarié in noi duhul nafi- onal. Aceasti manie este mai ales covérsitoarein literatura. [...] Traductiile inst nu fac o literatura”. * Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national gi cu estetica roman- ticd: , Istoria noastrit are destule fapte eroice, frumoasele noastre {ari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sit putem gasi si la noi sujeturi de scris, fird si avem pentru aceasta trebuinfa st ne imprumutim de la alte nafit”. Prin precizarea surselor de inspiratie/a temelor literare, dar gi prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului (aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale gi a folclorului, imbogatirea lim- bii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), articolul ,,.Introduc- fie” devine un manifest literar' al romantismului roménesc. * Manifest literar - text cu valoare de document, esential pentru instituirea unei migcdri literare/a unui curent literar, prin care se afirm& o noua conceptie literari, de obicei in mod polemic fata de migcarea anterioara. 14 Nuvela istoricd, romantica, pasoptista: Alexandru Lapusneanul” de C. Negruzzi |. Tema si viziunea despre lume Context Prima nuveld istoricé din literatura romana, ,Alexandru Lapusneanul” de Costache Ne- gruzzi, apartine prozei romantice, find publicatd in perioada pasoptistd, in primul nu- mar al revistei ,,Dacia literarit” (1840). 1. Incadrarea nuvelei intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare te- matica mM Specia literara: nuvela istorica. § Curent literar: nuvelé romanticd — argumente: tema de inspiratie istoricd, constructia liniard, personaje exceptionale in situafii exceptionale, antiteza blandefe - cruzime, culoarea epocii. 2. llustrarea temei §§ Tema istorica: lupta pentru putere in a doua domnie a lui Alexandru Lapugneanul (1564 — 1569), in Moldova secolului al XVI-lea. Doua episoade ilustrative: replica domnitorului ,Daci voi nu md vrefi, eu vd oreu...”, in capitolul I, si scena uciderii celor 47 de boieri, in capitolul al Ili-lea. @ Raportul realitate — fictiune este ilustrativ pentru viziunea despre lume a scriitorului, influentata de estetica romantica si de ideologia pagoptista. Surse de inspiratie: ,,Leto- piseful Tarii Moldovei de Grigore Ureche gi cel al lui Miron Costin. 3, Elemente de structurd si de compozitie & Perspectiva narativa este obiectiva: narator omniscient, sobru, detasat; naratiune la persoana a Il-a. § Titlul evidentiaza personalitatea puternicd a personajului principal. ™ Compozitia: naratiune linear’, alcituitA prin inlantuire. Incipitul gi finalul se remarc prin sobrietate. ™ Echilibrul compazitional: Nuvela cuprinde patru capitole, care fixeaz momentele su- biectului, fiecare cu cate un motto cu rol rezumativ: capitolul I (expozitiunea $i intriga) = ,Daci voi nu mit orefi, eu vt yreu...”; capitolul al I-lea (desfagurarea actiunii) — ,,Ai st dai sami, doamnal’”; capitolul al T-lea (punctul culminant) — ,,Capul lui Mofoc orem. .”; capitolul al IV-lea (deznodamantul) - ,,De md voi scula, pre mulfi am sit popesc si eu...” ®@ Actiunea nuvelei; principalul conflict: lupta pentru putere intre domnitor si boieri; con- flictul secundar, dintre domnitor si trid&torul Motoc, ilustreazA dorinta de razbunare. '& Timpul si spatiul acfiunit: a doua domnie a lui Lapusneanul, in Moldova. Personajele sunt romantice: personaje exceptionale (au calitifi si defecte iesite din comun) in situafil exceptionale, construite in antitez&, liniare psihologic, rostesc re- plici memorabile. ‘@ Personajul principal: Alexandru Lapusneanul este personaj romantic, ce intruchipea- 24 tipul domnitorului s4ngeros, tiran si crud. Planul eseului o Spandoc Sal un tines oir pato cal jusifiay, in represent eines eat de t4rgovefi, apare pentru pri- Dy ince as, Registrele stilistice arhaic si regio- Ja culoarea locala. Limbajul personajetor este un mijloc de caracteriza- indirect, mai ales prin replici memorabile: ,,Daci voi nu md vreti, eu vi oreu”, ,Prosti, dar mulfil” etc. 4.Opinie _ Niciels Bronk -Alezandra Lapgnennnt” de Negruzzi ilustreaza principiile roman- _ tismului romanesc gi idealurile pagoptiste. ae s " Prima noastr nuvelA istorica este o capodoperd, potrivit criticului G, Calinescu: ,Nuve- laistoricd «Alexandru Lapugneanul ar fi devenit o scriere celebri ca si «Hamlet» daci litera- ‘tura romind ar fi aout in ajutor prestigiul unei limbi untversale”. |. Eseu cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-o nuvela studiata Context Prima nuvela istoricd din literatura roman’, , Alexandru Lipugneanul” de Costache Negruzzi, aparfine prozei romantice, fiind publicata in perioada pasoptist4, in primul numar al revistei ,, Dacia literard’” (1840). Este inspirata din istoria national’, potrivit recomandarilor formulate de Mihail Kogalni- ceanu in manifestul literar al romantismului romanesc, articolul-program intitulat ,,Introducfie”. 1. Evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea nuvelei intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematica Alexandru Lipugneanul” este o nuveli deoarece este 0 constructie rigu- pyri roasa, epicd, in proza, cu un fir narativ central gi conflict concentrat. Se observa ale nuueled concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si de asigurare a verosimilitatii faptelor prezentate. Personajele relativ putine i caracterizate succint pun in lumina trisiturile personajului principal. Este o nuveld romantica prin tema de inspiratie istoric3, personaje excep- argumente tionale in situatii exceptionale, construite in antitezA (blandetea doamnei si penbur cruzimea domnitorului), culoarea epocii in descrieri cu valoare documenta- *#™tisem 14 (de exemplu: portretul fizic al doamnei in capitolul al I-lea, vestimentatia lui Lapugneanul in biseric’, masa domneasca), gesturi spectaculoase $i re- plici devenite celebre. Nuvela istoricd este o specie literara cultivata de romantici, care se inspira din trecutul istoric (Evul Mediu) in ceea ce priveste tema, subiectul, persona- jele si culoarea epocii (mentalititi, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj). 2. Ilustrarea temei nuvelei studiate prin doua episoade/citate/sec- vente comentate Nuvela istoricd are ca tema evocarea celei de-a doua domnii a Ini Alexan- dru Lapusneanul (1564 — 1569). Lupta pentru impunerea autorititii domnesti si consecintele detinerii puterii de citre un domnitor crud se raporteaza la rea- lit&tile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Doua episoade care infatiseaz tema luptei pentru putere in epoca medieval sunt notabile: unul, concentrat in replica rostit’ de Lapugneanul , Dacit voi nu mi vrefi, eu vit oreu...” la intalnirea lui cu solia boierilor, in capitolul I, si scena uciderii celor 47 de boieri, in capitolul al Il-lea, ilustrativl pentru cruzimea tiranului medieval. Raportul realitate —fictiune este ilustrativ pentru viziunea despre lume a scri- uigiune itorului pagoptist, care se inspira din ,,Letopiseful Tarii Moldovei” al lui Grigore dese Ureche gi din cel al lui Miron Costin. Din cronica lui Ureche, C. Negruzzi preia 7 imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapugneanul, unele fapte (uciderea boierilor) si replici (mottoul capitolelor I si al IV-lea), dar modifica reatitate fictional realitatea istoric4, potrivit esteticii romantice $i ideologiei pasoptis- 4 fiefiune te. Desi istoria atest faptul c4, la revenirea lui Alexandru Lapusneanul, Motoc fuge in Polonia, unde este decapitat, Negruzzi il pistreaz’ ca personaj, ca si il poata caracteriza mai bine pe dommitor. In scena uciderii lui Motoc, Negruzzi se inspira din cronica lui Miron Costin. O creatie a autorului este boierul Stro- ici, lipsit de atestare documentara gi care, prin atitudinea ireverentioas’ fat’ de domnitor, reprezint& idealurile democratice ale pasoptistilor. 1 3, Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului narativ, semnificative pentru tema si viziunea despre lume din nuvela studiata (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilistice, limbajul personajelor etc.) ‘ Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratiunea la persoana a Ill-a (viziu- nea ,,dindarat”) aminteste, prin concizie, de relatarea cronicarilor. Naratorul omniscient, omniprezent, sobru, detasat intervine rareori prin epitetele de ca- racterizare, prin care precizeaza ipostazele personajului (,,codi”, ,domnul”,, ti- ranul’”, ,bolnavul’). Titlul evidentiaza personalitatea puternicd a personajului principal, ex- ceptional (iesit din comun) prin hot&rarea si cruzimea sa. Din punctul de vedere al compozifiei, naratiunea romantica se desfasoara linear, cronologic, prin inlinfuirea secventelor narative gia episoadelor. Inci- | pitul si finalul se remarci prin sobrietate. i echititaut Echilibrul compozitional, clasic, este realizat prin organizarea textului na- compogi- Yativ in patru capitole, care fixeazi momentele subiectului. Capitolele poarta floral cate un motto cu rol rezumatiy, fiind replici importante rostite de personaje: capitolul I (expozitiunea si intriga) - ,, Daci voi nu mi orefi, eu vit vreu...” (ris- punsul dat de Lapugneanul soliei de boieri); capitolul al II-lea (desfasurarea actiunii) — ,,Ai st dai sami, doamni!” (avertismentul adresat de vaduva unui boier decapitat doamnei Ruxanda, pentru c& nu opreste crimele sotului su); capitolul al I1-lea (punctul culminant) - ,,Capul lui Mofoc vrem...” (cererea no- rodului revoltat); capitolul al IV-lea (deznodimantul) — ,,De mi voi scula, pre multi am sa popesc gi eu...” (amenintarea tapotriva tuturor rostité de Lapusnea- nul care, bolnav, fusese calugarit si piérduse astfel puterea domneasci). Acfiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale ciror caractere puternice se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului, Capitolul I cuprin- momentele de expozitiunea (intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei, tubiectutui, in 1564, in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formatd din cei patru boieri trimisi de domnitorul Tomsa: Veverit’, Motoc, Spancioc, Stroici) si intriga (hotarérea domnitorului de a-gi relua tronul gi dorinfa sa de rizbu- nare fata de boierii tradatori). Capitolul al Il-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfasurarii ac- fiunii si cuprinde intamplari declangate de revenirea la tron a lui Alexandru j ] Lapusneanul: fuga lui Tomga in Muntenia, incendierea cetitilor Moldovei, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, fapte urmate de interventia doamnei Ruxanda pe lang’ domnitor pentru a inceta cu omorurile si de promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul al I1J-lea (punctul culminant) contine mai multe scene romanti- ce, prin caracterul exceptional: discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat gi uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata si ,Jeacul de frici” pentru doamna Ruxanda. in capitolul al IV-lea, este infitisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugirit, dupa obiceiul vremii. Deoarece, cand isi revine, amenint& s&-i ucida pe toti (inclusiv pe propriul fiu, urmasul la tron), doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-l otravi. Conflictul nuvelei pune in lumina personajul principal. Conflictul princi- pal, politic, releva lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Conflictul secundar, razbunarea domnitorului impotriva vornicului Motoc (boierul care il tridase in prima domnie), se declangeaza in primul capitol si se inche- ie in capitolul al II-lea. Conflictul social, intre boieri gi popor, este limitat la revolta multimii din capitolul al I1l-lea. Contrastul dintre Lapusneanul si doamna Ruxanda, evidentiat in capito- lul al I-lea, plaseaz& personajele intr-o relatie de antitez& (inger - demon), specific romantic’. Timpul gi spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii. Nuvela incepe cu intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie, actiunea desfagurandu-se apoi la curtea domneasca gi la mitropo- lie. Ultimul capitol red& moartea domnitorului, patru ani mai tarziu, in ceta- tea Hotinului. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptio- nale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, constru- ite in antiteza, liniare psihologic. in functie de rolul lor in actiune, ele sunt puternic individualizate, construite cu minutiozitate (detalii biografice, me- diu, relatii motivate psihologic) sau portretizate succint. Alexandru Lapugneanul este personajul principal al nuvelei, personaj ro- mantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit). intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste, avand calit&ti si defecte puternice. Avand ,,capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod convingitor”, Lapugneanul este un personaj ,,t0- tund”, spre deosebire de celelalte personaje din nuveli, ,plate”, ,,construite in jurul unei singure idei sau calitifi” (E.M. Forster). Echilibrul dintre conventia romantica si realitatea individului se realizeazA prin subordonarea trisaturilor uneia principale, vointa de putere, care ii caléu- zeste actiunile. Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat. Este ca- racterizat direct (de catre narator, de alte personaje, prin autocaracterizare) si 19 pir neinal, o conflict decundar personajele tipuri de peruonaje er personajul cotectin aie narativ. indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentatie). Prin forta sa exceptional’, domina relatiile cu cele- lalte personaje, in general manipulate de domnitor. Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul: blandete - cruzime, caracter slab — caracter tare. Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cdnd ii cere sofului sau sa inceteze cu omorurile, nici cdnd il otraveste. Astfel, prin contrast, pune in lumina vointa personajului principal. Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tridator, viclean, lag, intrigant. Nu urméreste decat propriile interese. De aceea il tridase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, dup’ refuzul de a renunta la tron, il linguseste ,,asemenea céinelui care in loc sé musce, linge ména care-I bate”. Este lag in fata primejdiei, comportindu-se grotesc cand incearci si-1 determine pe domn si nu-l dea multimii. in antiteza cu boierul trédator sunt personajele episodice Spancioc si Stro- ici, cu rol justitiar, reprezentand boierimea tanar3, ,,buni patriofi’, capabili s& anticipeze miscarile adversarului. Personajul colectiv, multimea revoltat’ de targoveti, apare pentru prima data in literatura noastra. Psihologia multimii este surprinsd cu finete, gradat, in mod realist: strangerea norodului nemultumit la portile curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite, gasirea unui vinovat pentru toate suferintele: »Capul lui Mofoc vrem!”. Se observa capacitatea domnitorului de manipulare si de dominare a gloatei. El orienteaz& migcarea haoticd a multimii spre ex- primarea unei singure dorinte, in acelasi timp rizbunandu-se pentru trida- rea de odinioara a vornicului Motoc. Stilul narativ se remarca prin sobrietate si concizie. Registrele stilistice arhaic si regional confer culoare local (trisituri romantica), prin expresii populare, regionalisme (,,vreu”, , pind”), arhaisme (,,spahii”, ,,ornic”, ,,armas”). 4. Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema in nuvela aleasa in opinia mea, nuvela de inspiratie istorica ,, Alexandru Lapugneanul” de C. Negruzzi ilustreaza principiile ideologiei pasoptiste i ale romantismului roménesc, potrivit recomandarilor din ,,Introductie” la ,,Dacia literarit”. Costache Negruzzi face din personajul Alexandru Lapusneanul un tiran de o cruzime iegita din comun, ca un avertisment adresat contemporanilor, si reconstituie culoarea de epoci, in aspectul ei documentar. Concluzie Prima noastra nuvela istoricd este o capodoper’, potrivit criticului G. Cali- nescu: , Nuvela istoricd «Alexandru Lipugneanul» ar fi devenit o scriere celebrisca gi «Hamlet» daci literatura roménit ar fi aout in ajutor prestigiul unei limbi universale”. Coexistenta elementelor romantice cu elemente clasice intr-o opera literar& este o traséturd a literaturii pasoptiste, iar nuvela ,,Alexandru Lépusneanul” deschide drumul observatiei realiste, prin tehnica detaliului semnificativ si prin surprinderea psihologiei mulfimii. 20 Nuvela istorica, romantica, pasoptista: Alexandru Ldpusneanul” de C. Negruzzi IL. Particularitati de constructie a personajului principal Context Prima nuvela istorica din literatura romané, Alexandru Lapugneanul” de Costache Ne- gruzzi, aparfine prozei romantice, fiind publicat in perioada pasoptisté, in primul nu- mir al , Daciei literare” (1840). 1. Elemente de structura si de compozitie ale textulul Perspectiva narativa: obiectiva, naratiune la persoana a Ill-a, narator omniscient, omniprezent; apar si epitete de caracterizare (,,tiran”). Titlul pune in lumina personalitatea puternicd a personajului principal Actiunea nuvelei este pus’ pe seama unor personaje ale cAror caractere puternice se dezvaluie in evolutia gradati a conflictul vee de rolul lor in actiune, persona- jele sunt putemic individualizate, construite cu minufiozitate sau portretizate succint. ™ Timpul si spafiul actiunii: a doua domnie a lui Lapusneanul, in Moldova. © Conflictul nuvelei vizeaz4 lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Conflictul se- cundar, intre domnitor si Motoc (boierul care fl tridase), particularizeaz4 dorinta de razbunare a domnitorului. 2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excep- fional, care actioneazA in situatii exceptionale (scena uciderii boierilor). Intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud. 3. Trésaturile personajului ™ Crud, hotdrat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. ‘§ Caracterizarea indirecta prin fapte evidentiazA in maniera romantici cruzimea per- sonajului si hotararea de a avea puterea domneasci. ‘M Modalitatile de caracterizare sunt directe (de cdtre narator, de alte personaje, autoca- racterizare) si indirecte (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, finutd, vestimentatie). ® Naratorul realizeaz4, in mod direct, portretul moral (,,voda”, ,domnul”, ,,tiranul”, , bol- nawul”), Caracterizarea indirect prin limbajul personajului are in vedere replici de- venite celebre: ,,.Daci voi nu mil orefi, eu vd vreu” sau ,,Progti, dar mulfi!". 4. Opinie Caracterul sngeros al actiunilor lui Lapugneanul pentru impunerea autoritatii domnesti este veridic. Portretul tiranului se contureaza din lumini si umbre, rezultind un perso- naj ilustru prin caracterul exceptional al faptelor si insusirilor sale. Concluzie Monumentalitatea, spectaculosul actiunilor gi al replicilor fac din protagonist un perso naj memorabil. Planul eseului ctie a \ Eseu despre particularitatile de constru Personajul jata principal dintr-o nuvela stu: Context Prima nuvela istoricd din literatura romana, Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, apartine prozei romantice, fiind publica’ in perioada pasoptisté, in primul numar al revistei , Dacia literara” (1840). Nuvela istoricd are ca tema evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexan- femé, dru Lapugneanul (1564 - 1569), un domnitor crud gi sangeros care lupta pen- tru impunerea autorit&tii domnesti in fata boierilor, in Moldova secolului al XVE-lea. 1, lustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale nuve- lei, semnificative pentru constructia personajului ales (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, registre stilistice, perspectiva narativ, limbajul personajelor, particularitati ale compozitiei etc.) Perspectiva narativa este obiectiv4, cu naratiune la persoana a IIl-a. Nara- torul omniscient, omniprezent, sobru, detasat intervine rareori prin epitetele de caracterizare, prin care precizeaza ipostazele personajului (,,voda”, ,dom- nul’, ,tiranul”, ,bolnavul”). Titlul pune in luminé personalitatea puternica a personajului principal, caracterul exceptional prin cruzimea sa. Acfiunea nuvelei este pus& pe seama unor personaje ale c&ror caractere pu- une tetnice se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului. in functie de rolul lor in aetiune actiune, personajele sunt putemic individualizate, construite cu minutiozitate (biografie, mediu, relafii motivate psihologic) sau portretizate succint. Timpul gi spatiul actiunii sunt precizate si conferd verosimilitate naratiu- nii. Nuvela incepe cu intoarcerea lui LApusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie; dctiunea se petrece la curtea domneasca gi la mitropolie, ultimul capitol rédand moartea domnitorului, patru ani mai tarziu, in ceta- tea Hotinului. Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puterni- pun, C4 a personajului principal. Principalul conflict este de ordin politic si vizea- de conflict 24 lupta pentru putere intre-domnitor gi boieri. Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc (boierul care‘il tridase), particularizeaza dorinta de riz- bunare a domnitorului. od 2. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul narativ studiat _ Alexandru Lapugneanul este personajul principal al nuvelei, personaj ro- persona} mantic, exceptional, care actioneaza in situafii exceptionale (exemple: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otrivit). 22 tatiana | 1 Bidens bres, {ntruchipeaza tipul domnitorului tiran gi crud. El este construit din contras- te, are calitati gi defecte puternice. in proza romantica, conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o rela- fie de antiteza, cum este cuplul construit pe tiparul romantic inger - demon, doamna Ruxanda gi Lapusneanul. 3. Relevarea unor trasaturi ale personajului ales, ilustrate prin doua episoade/citate/secvente comentate Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila si rostita inc de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei boierilor trimigi de domnitorul Tomsa, care i-a cerut sd se intoarca de unde a venit pentru c& ,,tara” nu-l vrea gi nw-l iubeste: ,Dact voi nu ma vrefi, eu vit vreau, réspunse Lapusneanul, a citrui ochi scdntiera ca un fulger, si dact voi nu ma iubiti, eu vd iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori firi voia voastra. Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt”. Hotrarea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii tridatori declangeaz conflictul nuvelei. Caracterizarea indirecta, prin fapte, evidentiaz in manier& romantic cruzimea personajului si hotarrea sa, puse in practic’ prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opozitii (incendierea cettilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea si schingiuirea unor boieri), culminand cu uciderea celor 47 de boieri la ospat. Gradarea scenelor din capitolul al treilea dezvaluie magistral complexita- tea portretului moral al tiranului care pune in aplicare un plan diabolic. Inte- ligent, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei relioase, de vestimentatia gi de coroana domneasca (,,in ziua aceea, era imbracat cu toati pompa domneascit”), de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv (,,Bate-voi pistorul, si se vor impriistia oile”). Crud, ordona soldatilor uciderea celor 47 de boieri, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete, pe care o arata cu satisfactie doamnei. Rade in timpul masacrului. Pe Motoc il da cu sange rece multimii revoltate, spunand c& face un act de dreptate. Diplomat, bun cunoscator al psihologiei umane, inteligent, reuseste si manipuleze masele gi boierii ori face promisiuni linigtitoare pentru ceilalti (Motoc, Doamna Ruxanda), aparenta sub care se ascunde un plan de razbunare. in deznodaméntul din capitolul al IV-lea este infatisati moartea tiranului prin otravire, Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Cand isi revine, refuza s& accepte ci a fost calugarit, pentru cA acest lucru ar fi insemnat pierderea puterii domnesti. Replica ,,De mit voi scula, pre multi am si popesc si eu...” exprima dorinta puternica de a se razbu- na. Lapusneanul ameninti cé-i va ucide pe toti, inclusiv pe propriul fiu, urmagul Ia tron, asa incat doamna Ruxanda accept’ sfatul boierilor de a-1 otravi. 23 esenfiale faple wietid Modalitatile de caracterizare sunt directe (de c&tre narator, de alte perso- naje, autocaracterizare) si indirecte (prin fapte, limbaj, atitudini, comporta- ment, relafii cu alte personaje, gesturi, tinut3, vestimentatie). Naratorul realizeaz un portret fizic al domnitorului cu prilejul discursu- lui de la mitropolie, ocazie oficial pentru a descrie vestimentatia specifica epocii, care da culoarea locala: ,,Purta coroana Paleologilor, si peste dulama polo- fizic. nezit de catifea stacosie, avea cabanifa turceasci”. Portretul moral este realizat, in mod direct, prin epitete: ,nenorocitul domn’”, ,,destinfaté cuvantare”, sau prin indicarea ipostazelor personajului: ,,vodi”, ,domnul”, ,,tiranul”, ,bolnavul”. Sunt folosite epitete si in caracterizarea realizati de alte personaje: ,,Crud gi cumplit este omul acesta” (mitropolitul Teofan) si in autocaracterizare: ,,n-as fi un niititrtu de frunte, ond m-as increde in tine?” (replic& adresatA vornicului Motoc). Elemente de caracterizare indirect prin limbajul personajului se desprind din replici percutante, doua dintre ele figurdnd ca motto al capitolelor I si al IV-lea. Raspunsul dat boierilor, , Dacit voi nu ma oreti, eu vit oreu [...] si dact caracteni. voi nt mit iubiti, eu vd iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fart voia vonstrit’ a gare prin. devenit o emblem a personajului care se autodefineste prin voinfa puternica. Gmbaj Amenintarea ,,De mi voi scula, pre multi am si popesc si eu...” red aluziv dorinta de rizbunare a celui cizut. Orgoliul este exprimat in prima replica rostita: , Am auzit de bantuirile farii $i am venit s-o méntui”. Abilitatea politict a personajului este concentrata in celebrul raspuns despre multimea revoltat’: »Prosti, dar mulfi!”. 4. Sustinerea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema nuvelei in constructia personajului in opinia mea, intr-o nuvelA istoric&, in care conflictul este lupta pentru putere intre domnitor si boieri, caracterul sAngeros al actiunilor lui Lapus- neanul pentru impunerea autoritatii domnegti se raporteaza veridic la reali- t8tile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Dorinta de rizbunare si cruzimea fat de boieri este motivata psihologic de tridarea acestora in prima sa domnie. Potrivit esteticii romantice, portretul tiranului se contureaz din lumini si umbre si in antiteza cu alte personaje: cruzimea lui cu blandefea doamnei Ruxanda, hotararea lui cu lasitatea lui Motoc. Definitoriu pentru un personaj romantic este caracterul exceptional al faptelor gi al insusirilor sale: hot&ra- rea exprimata in celebra afirmatie ,,Daci voi nu mi vreti, eu vit vreu” $i cruzi- mea malefica, in scena uciderii celor 47 de boieri. Concluzie Monumentalitatea, forta de avgiiduce planurile la bun sfarsit, indiferent de mijloace, spectaculosul actiunilor, concizia replicilor fac din protagonistul nuvelei céreia ii da titlul, Alexandru Lapugneanul, un personaj memorabil. 24 Nuvelaistoricd, romantica, pasoptista: Alexandru Lapusneanul” de C. Negruzzi Hl. Relatia dintre doua personaje Context Prima nuvelé istoricd din literatura romand, Alexandru Lapugneanul de Costache Ne- gruzzi, apartine prozei romantice, fiind publicaté in perioada pasoptisté, in primul nu- mir al revistei Dacia literari (1840). 1. Elemente de structura side compozitie '™ Perspectiva narativa este obiectiva, cu naratiune la persoana a IlI-a, narator omnisci- ent, omniprezent, apar insa si epitete de caracterizare (, iran"). '§ Titiul pune in lumind personalitatea puternica a personajului principal. Actiunea nuvelei evidentiaza evolutia gradata a conflictului: lupta pentru putere in- tre domnitor gi boieri. Timpul si spatiul actiunii: a doua domnie a lui Lapusneanul, in Moldova. § Limbajul personajelor este un mijloc de caracterizare indirect, prin replici precum: »Dacti voi nu mi vrefi, eu vd vreu”, ,Prosti, dar mulfi!” etc. 2, Statutul social, psihologic, moral etc. al personajelor alese Potrivit principlitor romantice, personajele nuvelei sunt construite in antitez gi au calitafi si defecte impinse la extrem (exceptionale). @ Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, ex- ceptional; tipul domnitorulul tiran si crud, un caracter tare, construit in antitez’ cu boierul Motoc, personaj secundar ce reprezinté tipul bolerului tridator, viclean, las, intrigant. ™ Raportul realitate — ficflune: autorul a modificat unele date istorice pentru a sublinia tipuri umane, boierul tréd&tor si tiranul singeros. 3. Trasdturile personajelor 1 Scenele care infatiseaza relafiile dintre domn si Motoc se regasesc in primul si in al treilea capitol. ™ Capitolul I cuprinde declansarea conflictulul secundar, intre Alexandru Lapugneanul si boierul trid&tor, Mofoc. in discutia lor, domnitorul fi face o promisiune aparent li- nistitoare lui Motoc. @ Planul de rézbunare al lui Lapugneanul este crud, fiind indeplinit in capitolul al trel- lea, cand Mofoc este dat multimii la strigtul ,, Capul lui Mofoc orem!” 4. Opinie Relatia care se stabileste intre domn si Motoc este ilustrativa pentru conturarea a dous caractere opuse: tiranul rizbunator si tridatorul. Concluzie Cele doud personaje sunt romantice deoarece apartin exceptionalului prin cruzime, res- pectiv prin ticAlosie, fiind portretizate in antiteza: caracter slab ~ caracter tare. Planul eseului tema uwebei ale cefiunit antitesa lll. Eseu despre relatia dintre doua personaje dintr-o nuvela studiata Context Prima nuvela istoricd din literatura romani, , Alexandru Lipugneanul” de Costache Negruzzi, aparfine prozei romantice, fiind publicata in perioada pasoptist4, in primul numar revistei ,,Dacia literard” (1840). Nuvela istoricd este inspirata din cronici gi are ca tem evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapugneanul (1564 - 1569), un domnitor crud si sdingeros care lupta pentru impunerea autorititii in fata boierilor, in Mol- dova secolului al XVIea. 1. Ilustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale nuve- lei, semnificative pentru analiza relatiei dintre cele doua personaje (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilistice, limbajul perso- najelor etc.) Perspectiva narativa este obiectiva, cu naratiune la persoana a Ill-a. Nara- torul omniscient, omniprezent, sobru, detasat intervine rareori prin epitetele de caracterizare, prin care precizeaza ipostazele personajului (,,oda”, ,,dom- nul”, ,,tiranul”, ,,bolnavul) sau insusirile lui Motoc (,,miselul boier”). Titlul pune in lumina personalitatea puternic’ a personajului principal, exceptional prin cruzimea sa. Acfiunea nuvelei este pusé pe seama unor personaje ale caror caractere puternice se dezvaluie in evolutia gradat’ a conflictului: lupta pentru putere intre domnitor si boieri. in functie de rolul lor in actiune, personajele sunt puternic individualizate, construite cu minutiozitate (biografie, mediu, rela- tii motivate psihologic) sau portretizate succint. Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiu- nii, construita in jurul intoarcerii lui Lapugneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. fh primele trei capitole, evenimentele se desfaigoard indat& dupa revenirea la tron, ultimul capitol redand moartea domnitorului, patru ani mai tarziu. Limbajul personajelor este un mijloc de caracterizare indirect, prin re- plici precum: ,,Dacit voi nu mit vreti, eu vd vreau", ,,Prosti, dar multi!” etc. 2. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecdruia dintre personajele alese Potrivit principiilor romantice, personajele nuvelei sunt construite in an- titeza si au calitati si defecte impinse la extrem. Alexandru Lapugneanul este personajul principal al nuvelei, personaj ro- mantic, exceptional, care actioneazA in situatii exceptionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc). El intruchipeaza tipul dom- nitorului tiran si crud. 26 Lapugneanul este construit in antitez3, pe baza raportului caracter tare — caracter slab, cu doamna Ruxanda, sotia sa, dar si cu boierul Motoc, personaj secundar ce reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. Lipsit de sentiment patriotic gi de loialitate, il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, il linguseste ,,asemenea céinelui care in loc si musce, linge mana care-l bate”. Raportul realitate — fictiune este relevant in constructia celor doua per- sonaje. Astfel, domnitorul Alexandru Lapugneanul si boierul Motoc sunt personalit3ti istorice atestate in ,,Letopiseful Tarii Moldovei” de Grigore “PoMul Ureche, dar scriitorul modifica realitatea istoricd pentru a sublinia doud tipuri umane: tiranul singeros gi boierul tridator. Desi istoria atesta faptul ca Motoc nu a asistat la revenirea la tron a lui Lapugneanul, pentru ca fugise in Polonia unde a fost decapitat, Negruzzi il pastreaza ca personaj alituri de domnitor tocmai ca s4 puna in lumina caracterul sangeros al celui din urma. Negruzzi se inspira din cronica lui Miron Costin in realizarea scenei ucideri lui Motoc, al cdrei model este pasajul referitor la sfargitul lui Batiste Veveli, favoritul lui Alexandru Ilias. 3. Evidentierea prin doud episoade/citate/secvente comentate a modului in care evolueaza relatia dintre cele doua personaje Relatia care se stabileste intre domn si Motoc se focalizeaza pe opozitia, tipic romantic’, intre caracter tare gi caracter slab. Scenele care le infatigeaza pe cele doua personaje implicate in conflictul secundar se regasesc in primul si inal treilea capitol. Capitolul I cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei, in 1564, in fruntea unei armate turcesti, si intalnirea lui cu solia formatd din cei patru boieri trimigi de Tomsa: Veverit’, Motoc, Spancioc, intétainea Stroici) i intriga (hotararea domnitorului de a-gi relua tronul si dorinta sa de cu solia razbunare fat de boierii trid&tori). Acum se contureaza conflictul principal, pentru putere, intre domnitor si boieri, si conflictul secundar, intre Alexandru Lapusneanul gi boierul care-l tridase in prima domnie, Motoc. Prin dialog si epitete de caracterizare folosite de narator se contureaza portretele morale ale personajelor gi relatiile conflictuale dintre acestea. Hot&rarea de a avea puterea domneasca este implacabild si formulata de la inceput, in réspunsul dat boierilor: , Dact voi nu mi vreti, eu vit vreu...” (ca- racterizare indirect prin limbaj). Motoc vorbeste in numele soliei, cerandu-i domnitorului sa se intoarcd pentru ca norodul nu-l vrea. Inteligent gi hot4rat, domnitorul intelege c& bo- ierii sunt cei care nu-l vor. Dupa plecarea soliei, rimane Motoc, viclean gi umil, pentru a-i cere sa se increada in boieri. R&spunsul lui Lapusneanul marcheaza declangarea conflictului secundar, dorina de rizbunare pentru trédarea boierului in prima domnie. El isi cu- noaste adversarul, pe care il caracterizeaz& succint: ,, Dar tu, Mofoace? invechit anticiparea in zile rele, deprins a te ciocoi la tofi domnii, ai vandut pe Despot, m-ai vandut i pre ragbundnic mine, vei vinde si pe Tomsa; spune-mi, n-as fi un ndtdriu de frunte, cfind m-ag increde in tine?” De remarcat si relevanta replicii in autocaracterizare. Bun cunoscator 27 cnugime versus tui Motoc al psihologiei umane, domnitorul foloseste proverbul ,,Lupul parul schimba, iar naravul ba” pentru caracterul tradatorului siu. Cu abilitate, ii face o pro- misiune linistitoare lui Mofoc: ,,ifi figtduiesc cf sabia mea nu se va ménji in siingele titu; te voi crufa, cici imi esti trebuitor, ca sit mi mai usurezi de blastemuri- le norodului”. Boierul intrigant se crede util domnitorului, intrandu-i din nou win favor’. Naratorul descrie gestul lingusitor al boierului: ,,Mofoc fi sarutit ‘ména, asemenea cinelui care, in loc sit musce, linge mana care-I bate” $i comentea- 24 in stil indirect gandurile personajului: , stia cit Alexandru-voda a sa aiba ne- voie de un intrigant precum era el”. Planul de razbunare al lui Lapusneanul este insa crud gi se indeplineste in capitolul al I1I-lea. Domnitorul asista razdnd la macelul boierilor, in timp ce Motoc, disimulat, incearca sa rada ,,ca sii placi stapanului”. Lipsit de demnitate, lingusitor $i pre- facut, la intrebarea domnitorului daca a procedat bine masacrand boierii, il incurajeaza pe tiran spunandu-i cd a procedat ,,cu mare infelepciune”. insi nara- torul il caracterizeaza direct cu epitetul ,,mérgavul curtezan”. Acest moment este preambulul rézbunarii domnitorului pentru tradarea lui Motoc. Cand mulfimea revoltata este intrebata ce doreste, strig3tul ,,Capul lui Mofoc vrem!” stémeste spaima vornicului. Este las in fata primejdiei, comportandu-se tragi-comic in timp ce incearc si-I determine pe domn s& nu-I dea multimii. Sacrificindu-l pe boier, Lapusneanul se razbund pentru tridarea acestuia in prima domnie si manipuleaz& multimea revoltat3, de a carei putere este constient: ,,Prosti, dar multi”. StapAnirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Mofoc, pe care il ironizeaz& pentru falsul lui pa- triotism si il ofera gloatei: ,,Du-te de mori pentru binele mosiei dumitale, cum zi- ceai insufi cfind imi spuneai ca nu mé vrea, nici mit iubeste fara. Sunt bucuros cit-fi risplateste tara pentru slujba ce mi-ai fitcut, vanzindu-mi oastea...”. Motoc sfar- seste sfasiat de mulfime: ,,Ticilosul boier citzu in brafele idrei acesteia cu multe capete, care intru o clipalatil ficu bucitfi”. Fard a constitui deznodmantul nuvelei, aceasta secventé este finalul con- flictului secundar, intre domnitor si Motoc, reprezentantul marii boierimi. 4. Sustinerea unei opinii despre modul in care o idee sau tema nuvelei studiate se reflecta in evolutia relatiei dintre cele doud personaje in opinia mea, relatia care se stabileste intre domn gi Motoc este ilustrati- va pentru conturarea a doua caractere opuse. Domnul, caracter puternic, ho- tarat, bun cunoscator al psihologiei umane, isi folosegte trédatorul pana in momentul in care fi slujeste interesele, apoi se descotoroseste de el. De cea- lalté parte, Motoc e un intrigant prideput, dar cu un caracter slab, predispus la compromisuti, lingusitor si lipsit de principii. Concluzie Cele doua personaje sunt romantice deoarece apartin exceptionalului prin cruzime, respectiv prin ticdlogie, si sunt portretizate in antitez’. Lasita- tea boierului intrigant pune in lumina vointa, hotirarea $i abilitatea domni- torului. 28 EPOCA MARILOR CLASICI E\ Criticismul junimist. Titu Maiorescu = ‘Context Revenifi de la studii din strindtate, cativa tineri (P.P. Carp, Vasile Pogor; Theodor Ro- setti, lacob Negruzzi si Titu Maiorescu), constienti de situatia precar’ a culturii romane, au hotirat infiintarea la lagi, in 1863, a Junimii, o asociatie menit s4 aducd un suflu nou in cultura romana. Etapele de activitate a societatil Junimea M Etapa ieseand (1863 - 1874) are un porn arate: polemic si se manifest in trei directii: limba, literatura gi culturd. In aceast& perioada se elaboreazi principiile so- ciale si estetice ale junimismului. Cea de-a doua etapa (1874 - 1885) este o etap de consolidare; in aceasta perioada se afirma reprezenttantii de seamé ai ,directiei noi" tn poezia si proza roman&: Eminescu, Creangi, Slavic, Caragiale. M Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885, cand revista ,Convorbiri literare” este mutata la Bucuresti, la fel ca intreaga societate Junimen: Aparitia revistei se prelungeste pan’ in 1944, dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii douzzeci de ani. 1, Prezentarea trasaturilor criticismului junimist Tudor Vianu identificd in lucrarea , [storia literaturli roméne moderne” trasaturile de- finitorii ale junimismului: spiritul critic, spiritul filosofic, gustul pentru clasic $i acade- mic, spiritul oratoric si ironia. 2, Rola lui Titu Maiorescu de indrumator al culturii ¢al literaturii din a doua jumatate a secolului al XDlea i ‘ Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea, impunandu-se ca adevaratul ei conducitor, iar in cadrul epocii, drept indrumatorul cultural gi literar. "Domeniile de manifestare a spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba romané, literatura, cultura, estetica, filosofia. '™ Studiile sale sunt de o important& majora pentru literatura romana: ,O cercetare critica asupra poeziei de la 1867"; ,.In contra directiei de astitzi in cultura roménit” (1868); ,Asw- ppra poeziei noastre populare” (1868); ,Directia noua in poezia si proza roméneascd” (1872); , Comediile d-lui Caragiale” (1885); Eminescu gi poeziile lui" (1889). W Titu Maiorescu a elaborat si studi care vizau limba romani, precum: ,Despre scrierea limbei romdne” (1866); ,Limba roménd in jurnalele din Austria” (1868); ,Betia de cuvinte” (1873); ,Neologismele” (1881). 3. Prezentarea unui studi reprezentativ pentru modernitatea gandirii maioresciene si - ‘pentru criticismul junimist = Un studiu reprezentativ pentru spiritul critic junimist si pentru viziunea asupra = evolutiei fenomenului cultural este ,.n contra directiei de astézi in cultura romana”, aparut initial in revista ,,Convorbiri literare” (1868) si apoi in volumwul care reuneste cele = ‘mai importante studii maioresciene, ,Critice”. Titu Maiorescu formuleazA in acest stu- diu teoria , formelor fird fond. : 4, Opinie, concluzie : 3 ‘Teoria ,formelor flr fond” defineste sintetic starea culturii reins a die pinaate a secolului al XIX-lea, = \ Eseu despre criticismul junimist Context Reveniti de la studii din strdinatate, cAtiva tineri (P.P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, lacob Negruzzi si Titu Maiorescu), constienti de situatia precara a culturii romane, au hotirat infiinfarea la Iasi, in 1863, a societitii Junimea, o asociatie menitA s aducd un suflu nou in cultura romana. Asocia- fia este bine organizati, avand o tipografie proprie, o librarie si o revisti, infiinfat& in 1867 — ,,Convorbiri literare”, unde vor fi publicate pentru intaia oar operele de valoare ale marilor clasici ai literaturii romane, Mihai Emi- nescu, Ion Creanga, LL. Caragiale si Ioan Slavici. Activitatea societStii Junimea se desfigoara in trei etape. Etapa iegeand (1863-1874) are un Pronunat caracter polemic gi se manifes- t& in trei directii: limba, literatura’ gi cultura. In aceast& perioada se elaboreaz’ principiile sociale gi estetice ale junimismului. Tot acum se impune necesitatea etapele educarii publicului prin asa-numitele ,,prelectiuni populare”. Organizate pe de activitate a ti ‘a ika »directiei noi” in poezia si proza romana: Eminescu, Creanga, Slavici, Cara- witate teme variate, in diverse cicluri sistematice si finute intr-o forma academics, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care si inteleagi cultura ca factor de progres si moralitate. Aceasta etapa marcheaza cdutarile febrile de modele apte sA asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu. Interesul pentru literatura se manifesta din 1865, cand se avanseaza ideea alcdtuirii unei anto- logii de poezie romaneasc& pentru scolari. Chiar daci nu au reusit si-si duc& etapa I planul la indeplinire din cauza faptului ca in literatura romana de pana atunci nu existau suficiente poezii demne de a apirea intr-o antologie, junimistii reugesc totugi si-gi exerseze spiritul critic, pentru cé ei citesc in sedintele societatii autorii mai vechi, pe ale ciror texte gi-au exersat gustul literar. in cea de-a doua etapa (1874 - 1885), gedintele Junimii se vor desfigura la Bucuresti, dar activitatea revistei ramane la Iagi. Este 0 perioada de consoli- dare, in sensul ci in aceasta etap& se afirma reprezentantii de seam ai giale. In aceasta etapa se diminueaza spiritul critic in favoarea judecatilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare moderne, fara insa a neglija preocupirile din domeniul civilizatiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare gi pentru cd in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanic4, intr-un studiu din 1881 (,Neologismele”). Etapa a treia (bucuresteani) incepe din 1885, cnd revista , Convorbiri lite- etapa rare” este mutatd la Bucuresti, ca de altfel intreaga societate Junimea. Aceast& alll-a etapa are un caracter preponderent universitar, prin cercetarile istorice si fi- losofice pe care le intreprind unii dintre membrii societ&fii. Aparitia revistei 30 | | | se prelungeste pana in 1944, dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii douazeci de ani. 1, Prezentarea trasaturilor cri ismului junimist in lucrarea ,,Istoria literaturii romane moderne”, Tudor Vianu identificd trasaturile definitorii ale junimismului. Spiritul critic const in respectarea adevarului istoric in studierea trecutului si in cultivarea simplititii; este combatut falsa eruditie manifestata prin folo- spirit sirea de c&tre multi literati si jurnalisti ai timpului a unei limbi artificiale care “ie s&-i deosebeascii fat de oamenii de rand; sunt respinse ,,formele fri fond”. Spiritul filosofic scoate in evidenta faptul cA toti membrii Junimii au fost intelectuali reflexivi, cu formatie cultural amp, cu viziune general, care-si construiau aplicatiile pe o solid’ baza teoretica speculativa, pe un rationa- ment firesc si care erau interesati de metafizica si de logic’. Discursurile lor aveau ca model disertatia filosofic’. Gustul pentru clasic $i academic, adic& pentru valorile clasice, este pro- movat in detrimentul inovatiei. De aceea, junimistii au fost reticenti la mani- festarile moderniste, precum simbolismul si naturalismul in literatura sau impresionismul, in pictura gi in muzic’. Spiritul oratoric se naste din opozitia impotriva retoricii pasoptiste ro- mantice, mesianice, lipsite de echilibru, dar si din respingerea frazeologiei politice parlamentare, a ,,betici de cuvinte” specific’ timpului, a abuzului de neologisme; junimistii impun un model de rigoare, ordine si armonie in pri- vinta discursului. Ironia este folosité impotriva adversarilor Junimii, dar si pentru sanctiona- rea defectelor din interiorul miscarii, astfel incat ironia se imbina cu autoiro- ““"““ nia; ironia junimista reprezinta gi o forma a libert&tii spirituale. gust pentru clasic 2. Rolul iui Titu Maiorescu de indrumator al culturii si al literaturii din a doua jumatate a secolului al XIX-lea Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea, im- punandu-se ca adevaratul ei conducitor, iar in cadrul epocii, drept indruma- torul cultural gi literar. Domeniile de manifestare a spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba romana, literatura, cultura, estetica, filosofia. Studiile sale de o important& major pentru literatura romani sunt: ,,O cer- cetare critica asupra poeziei de la 1867", structurat in doua capitole: ,, Conditiunea ‘material a poeziei” si ,,Conditiunea idealit a poeziei’; ,,1n contra directiei de astitzi in cultura roméné” (1868), in care este formulata teoria , formelor fiir fond’; in studiul , Asupra poeziei noastre populare” (1868), Maiorescu sustine culegerea exemple de folclor a lui Alecsandri din 1852; ,,Directia nod in poezia si proza roma- de studit neascit” (1872) i aduce in discutie pe reprezentantii de frunte ai ,,directiei noi” in poezie (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu etc.), dar si in prozi (Alexandru Odobescu, Ioan Slavici, Costache Negruzzi etc.); , Comediile d-Iui Caragiale” (1885) trateaz4 tema moralititii in artd si a indlfrii impersonale. Studiul , Emi- nescu si poeziile lui” (1889) defineste totodata profilul geniului in general gi 31 personalitatea lui Eminescu in particular; in partea a doua a studiului, Maio- rescu traseaza principalele coordonate ale operei eminesciene. Cu raportare la limba romani, teoria ,,formelor fiir fond” are proiectii in studii Studi precum: Despre scrierea limbei roméne” (1866); , Limba romand in jur- despre nalele din Austria” (1868); ,Befia de cuvinte” (1873); ,Neologismele” (1881). Gimba Maiorescu se aratA astfel preocupat de problema ortografiei limbii romane, sumant adopt o atitudine critic’ fata de exagerdrile directiei latiniste, militeaz& pen- tru impunerea normelor limbii literare moderne, ia atitudine impotriva exce- sului de neologisme. 3. Prezentarea unui studiu reprezentativ pentru modernitatea gan- dirii maioresciene si pentru criticismul junimist Unul dintre studiile reprezentative pentru spiritul critic junimist si pentru viziunea asupra evolutiei fenomenului cultural este ,,fn contra directiei de astdzi in cultura romana”, aparut initial in revista ,, Convorbiri literare” (1868) si apoi in volumul care reuneste cele mai importante studii maioresciene, nCritice”. Titu Maiorescu formuleaza in acest studiu teoria ,,formelor fitrd fond” si se pronunta impotriva viciului radical al culturii romane din acea perioada, vmeadevirul”, manifestat in toate domeniile vietii publice: in aspiratii, in teoia politic’, in poezie gi chiar in gramatica. De asemenea, criticul dezaproba fap- formeton tul c& tinerii care au plecat la studii in Occident (in Franta si in Germania), find fond incepand cu prima jumatate a secolului al XIX-lea, au preluat formele civili- zatiei apusene fara a le putea aplica fondului propriu de cultura, inexistent la acea data. Maiorescu demonstreaz (cu exemple extrase in special din opera reprezentantilor Scolii Ardelene) c& ,,neadevarul” are radacini adanci in cultura noastri, intemeiatd la inceputul secolului al XIX-lea pe falsificarea istoriei, a etimologiei si a gramaticii. in aparent’, rom4nii aveau la acea epoca toate formele civilizatiei occiden- tale (politic’, stiinta, ziare, academii, scoli, literatura, muzee, teatru gi chiar 0 constitutie), fara a avea ins fondul necesar adaptirii acestor forme. Maiorescu nu este impotriva preluarii formelor culturale din exterior. Acestea trebuie ins adaptate la specificul national si anticipate de crearea fondului. refugul — Maiorescu sustine faptul cA aceste ,,pretenfii firrd fundament” sunt un ele- preluérit ment de adancire a prépastiei intre clasele superioare, fascinate de iluzii, si foomele® singura clas sociald real, faranul roman, condamnata la suferints sporit, neadaplate Pentru a sustine edificiul fictiv al culturii romane. Exist ganse de corectare a civilizatiei romAnesti fundamentate pe baze fal- se numaj daca se iau masuri impotriva ei, prin descurajarea mediocrititilor si a , formelor fird fond”. Institutiile fiind cele care corecteazi mentalitatile, ,este ‘mai bine sit nu facem o gcoali deloc decat sit facem o scoala rea {...J;” si, in general, este mai bine sa nu fie infiintate anumite institutii, dacd nu exist ,,maturitatea stiinfifiod” necesara pentru asigurarea bunei functionari a acestora. Concluzia lui Maiorescu este implacabilé: ,,Ciici fir culturit poate inci tri un popor cu nitdeiden cit la momentul firesc al dezvoltrii sale se oa ivi si aceasta formil binefitcttoare a vietii omenesti; dar cu 0 culturd falsi nu poate trai un popor [...)” — 32 a fiindca: ,in lupta intre civilizarea adevaratd $i intre o natiune rezistenta se nimices- te natiunea, dar niciodata adevitrul.” 4. Exprimarea unei opinii argumentate despre importanta criticis- mului junimist si a lui Titu Maiorescu in cultura romana Teoria , formelor fird fond” defineste sintetic starea culturii romane din a doua jumitate a secolului al XIX-lea. Criticismul junimist obliga la rigurozi- tate, spirit stiintific, echilibru si elegant’, factori care au contribuit decisiv la schimbarea infatisarii culturii romane. in alta etapa a dezvoltarii literaturii romAne, anume in perioada interbe- lic, de sincronizare cu literatura occidental, teoreticianul modernismului E. Lovinescu preia unele dintre ideile maioresciene, dar se raporteaza pole- mic la teoria ,formelor fari fond”. 33 Planul eseului Context Poezia ,,Floare albastra”, scrisa in. 1872 gi publicat& in revista ,Convorbiri literare” in 1873, este 0 capodopers a lirismului eminescian din etapa de tinerete, care anunta ma- rile creatii ulterioare, culminand cu , Luceafirul”. 1. Incadrare in tipologie '§ Specie literara: poem filosofic, egloga si elegie. © Curent literar/trasaturi romantice: tema, motivele literare, atitudinea poeticd, ameste- cul speciilor, antiteza. 2. Prezentarea a doua imagini/idei poetice relevante pentru tema $i viziunea despre lume Tema: iubirea si natura, condifia omului de geniu care aspira la absolut. Motivul cen- tral: ,floarea albastra”. '™ Sunt asociate si puse in contrast in viziune romantica dou moduri de existent si ipos- taze ale cunoasterii: cunoasterea absoluta (culoarea albastri) si cunoasterea terestr ( flare’). Ipostaze lirice: Ca in lirismul de masti, cul liric imprumutd pe rand doua ipostaze, masculin — feminin sau omul de geniu — femeia iubit; lirsmul sublectiv reiese prin folosirea marcilor gramaticale ale eului liric. 3. Elemente de compozitie si de limbaj ale textului poetic (titlu, motiv central, strofe, secvente poetice) ™ Titlul este simbolul central, un motiv romantic de circulatie european, ce sugereazi aspiratia spre fericirea prin iubire. ia romantica: Cele paisprezece strofe alcituiesc patru secvente poetice, prin alternanta a dou planuri, cosmic-terestru, in dialogul celor dou voci lirice: geniul/ vocea masculind si jubita. Imaginar poetic, figuri semantice/tropi Prima secvenga poeticd (strofele | - ill) infatiseaz’, in monologul fetei, lumea rece a ideilor, lumea lui: , lar te-ai cufundat in stele/Si in nori gi-n ceruri nalte?”. A doua secvensa poeticé (strofa a patra) constituie meditatia barbatului asupra spu- selor iubitei: ,,Ah! Ea spuse adevirul,/Eu am rds, n-am zis nimica”. M Atreia secvent& poetic contine strofele V - Xil. Monologul fetei continua cu o chema- re la implinirea iubirii in lumea ei, planul terestru: ,,Hai in codrul cu verdeati/Und-izooare plang in vale. 1 Ultima secventa poetica (strofele Xill - XIV) reprezint’ o continuare a meditatiei bir- batului asupra iubirii trecute, pe cargo proiecteaza de aceasta data in ideal si aminti- te (,Floare-albastra! floare-albastral.../Totusi este trist in lume!”). Caracteristicile limbajului poetic: Expresivitatea are surse multiple, in plan morfolo- Bic, lexical, stilistic, fonetic si prozodic. '™ Muzicalitates, elementele de prozodie: rima este imbriisat4, ritmul trohaic, masura de 7 ~8 silabe; apar rime rare. toe : oe Poezia este o dezvoltare a unui motiv romantic de circulatie europeand intr-o viziune liric& proprie. ; ‘Concluzie Poezia ,,Floare albastra” reprezintA o capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete, care anticipeaza poemul-sinteza , Luceafarul”. = 3 2 = 2 S a pocgie motive. biterare - lume biterare Eseu cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-o poezie romantica studiata Context Poezia ,,Floare albastra”, scrisa in 1872 si publicat in revista ,,Convorbiri literare” in 1873, este o capodopera a lirismului eminescian din etapa de tine- refe, care anunt& marile creafii ulterioare, culminand cu ,,Luceaférul’. Dez- voltare a unui motiv poetic european intr-o viziune liricd proprie, ,,Floare albastré” poate fi considerat& o poezie-nucleu a romantismului eminescian. 1, Evidentierea unor trasaturi care fac posibila incadrarea poezi studiate intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematica in ,,Floare albastra” sunt asociate, in manier& romantici, mai multe spe- cii literare: poem filosofic, egloga (idilA cu dialog) si elegie (poezie in care sunt exprimate sentimente de tristete, regret, melancolie). Tin de romantism: tema (iubirea si natura, conditia geniului, aspiratia spre absolut), motivele literare, atitudinea poetic, amestecul speciilor, dar si antiteza pe baza careia este construita poezia. 2. Prezentarea a doua imagini/idei poetice relevante pentru tema si inea despre lume din textul studiat La romantici, tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii, pentru cA natura vibreaza la starile sufletesti ale poetului. ,,.Floare albastra” apartine acestei teme i reprezint& ipostaza iubirii paradiziace, prezenti in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie: , Sara pe deal”, ,Dorinta”, ,La- cul’, ,,Povestea teiului”, sau in secventa idilicd din ,,Luceafarul” . Depasete insa cadrul unei idile, implicand si tema conditiei omului de geniu care aspi- r& la absolut. Cadrul natural feeric si protector pentru cuplul de indragostiti se reali- zeaza prin motive romantice frecvente in lirica erotica eminesciana: codrul, izvoarele, pripastia, valea, luna, in viziune romantic’, se confrunt& dou moduri de existen{& sau ipostaze ale cunoasterii: lumea cunoasterii absolute, infinite, a geniului (simbolizata de cu- loarea ,albastri”) si lumea iubirii concrete, a cunoasterii terestre (simbolizata de , floare”). Ca in lirismul de masti, eul liric imprumuta pe rand dou’ ipostaze umane (masculin — feminin) sau portrete spirituale (geniul - faptura terestr’), care se asociaza celor doua lumi. Lirismul subiectiv se realizeaza prin folosirea mar- cilor gramaticale ale eului liric— verbe si pronume la persoana I singular: ,u am ras”. 36 3. Hustrarea a patru elemente de compozitie si de limbaj ale textu- lui poetic studiat, semnificative pentru tema si viziunea despre lume (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relatii de opo- zitie gi de simetrie, motiv poetic, laitmotiv, figuri semantice/tropi, elemente de prozodie etc.) Titlul fixeazi simbolul central, avand ca punct de plecare un motiv ro- mantic de circulatie europeani, ce sugereaza aspiratia spre fericirea prin iu- yi, bire. Motivul literar asociaz substantivul , floare”, care simbolizeaza viata, $i motive culoarea ,albastrit”, simbolul eminescian al infinitului, al marilor departari, al idealului. Cele paisprezece strofe alcdtuiesc patru secvenfe poetice, prin alternanta composiic a doua planuri, cosmic - terestru, in dialogul celor doua voci lirice: geniul/ romantica vocea masculina si iubita. Poezia are o compozitie romantic’, find structu- rata in jurul unei seri de opozitii: eternitate — viati, masculin - feminin, de- *éatit de tagare apolinicd - traire dionisiac’, vis realitate, departe - aproape, trecut “Pos## ~ prezent. Prima secventa (primele trei strofe) reprezintA monologul fetei si ia forma prima sec- reprosullui, tanara folosind simbolurile eternitatii pentru a configura imagi- ven/é nea lumii reci a ideilor abstracte. Meditatia barbatului, din strofa a patra, constituie cea de-a doua secventa #0 ¢ | __ poetica si contine reactia indragostitului la reprogurile fetei. fees Secventa a treia, care contine strofele V — XII, este cea mai ampla gi continua « monologul fetei din prima secvent&. De aceasta dat’, ea adreseaz birbatu- treia lui chemarea la implinirea iubirii in spatiul terestru, in cadrul naturii feerice. Ultima secventa poetica (strofele XIII - XIV) este a doua interventie a vocii ultima | lirice din strofa a patra si reprezint& 0 continuare a meditatiei birbatului secventé | asupra iubirii trecute, pe care o proiecteaza, de aceasta dat’, in ideal. Simetria celor patru secvente poetice este potentata de monologul liric al | fetei, care exprima termenii antinomici (lumea lui — lumea ei), punctat de | cele doua reflectii ulterioare ale barbatului. | Prima secventa poetic (strofele I — IIl) infitigeaz& lumea rece a ideilor, lumea lui. Monologul fetei incepe cu reprogul realizat prin adverbul jar”, aginar plasat la inceputul poeziei. Tonul adresarii este familiar, iar in aparentul di- | alog alterneaza propozitii afirmative gi negative, interogative si exclamative. {Jvantice Termenii populari sustin adresarea familiar, iar cele doua apelative, ,sufle- tul viefii mele” si_,iubite", dispuse simetric la inceputul si la sfarsitul primei interventii a fetei, exprima iubirea sincer’. in prima strofa, universul spiritual in care geniul este izolat se configurea- z4 prin enumeratia simbolurilor eternit&tii - mortii: lar te-ai cufundat in stele! Siin nori si-n ceruri nalte?”. Aspiratia spre cunoastere absolut este sugerati de metafora ,,rduri in soare/Grimidesti-n a ta géndire” si de migcarea ascensionala. Domeniul cunoasterii guvernat de timpul infinit este definit prin intermediul unor metafore cu valoare de simbol: ,,intunecata mare’ — misterul genezei; cimpiile asire” — universul de cultura gi ,, Piramidele-nvechite/Urcit-n cer vérful lor mare” — universul de creatie umana proiectat cosmic. 37 meditafia din final eile timba- juli pockic Avertismentul final ,,Nu cita in departare/Fericirea ta, iubite!”, degi este ros- tit pe un ton s&galnic, cuprinde un adevar: in lumea terestri, implinirea umani se realizeaz doar prin iubire. A doua secventi poetic’ (strofa a patra) constituie meditatia barbatului asupra spuselor iubitei. Desi recunoaste adevarul din vorbele fetei, se deta- seaza cu o anumita ironie: ,,Ah! Ea spuse adevitrul,/Eu am ras, n-am zis nimica”. A treia secventi poetic’ contine strofele V — XII. Monologul fetei continua cu o chemare la implinirea iubirii in lumea ei, planul terestru: ,,Hai in codrul cu verdeata...”. Spre deosebire de alte idile eminesciene, aici femeia este aceea care adreseaz& chemarea la iubire; ea incearc& atragerea barbatului in para- disul naturii, ca aspiratie spre refacerea cuplului adamic. Cadrul natural se realizeaza prin motive romantice frecvente in lirica ero- ticd eminesciana: codrul, izvoarele, valea, balta, luna etc. Natura de inceput de lume este, in viziune romantica, un spatiu nealterat de prezenta umana: Stdnca sti si se pritvalelin prapastia mareati” . Imaginile vizuale sunt asociate cu cele auditive: ,,Und-izvoare pling in vale”. Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru. Caldura zilei de vara se afl in rezonant& cu pasiunea chemérii, cu iubirea impartagita: ,,si de-a soarelui ciilduriilVoi fi rosie ca mitrul,|Mi-0i desface de-aur parul/Si-ti astup cu dansul gura’” . Femeia iubita este o aparitie de basm, gratioasa (,,de-aur parul”), sagalnica (,,s-apoi cine treabi are?”), senzual-naiva (,,Eu pe-un fir de romanita/ Voi cerca de mit iubesti”). Ultima secventd poetica (strofele XIII - XIV) este a doua interventie a vocii lirice din strofa a patra si reprezint4 o continuare a meditatiei barbatului asupra iubirii trecute pe care o proiecteazd de aceasta data in ideal si aminti- re: ,,Si te-ai dus, dulce minune,/Si-a murit iubirea noastra” . Cadrul obiectiv al idilei se incheie cu despartirea, iar in planul subiectiv se accentueaza lirismul. Dac in penultima strofa despartirea indragostitilor pare temporara, in ultima strofa, separati, la nivel formal, printr-un sir de puncte de suspensie de restul poeziei, sfargitul visului de iubire devine o certitudine. Verbele la timpul trecut (,,te-ai dus”, ,,a murit”) sustin tonalitatea elegiac’. Contrastul dintre vis si realitate, dar si dintre cele doua lumi care o clipa s-au intalnit in iubire, pentru ca apoi si se reaseze in limitele lor este sugerat de repetitia din penultimul vers (,,Floare-albastrit! floare-albastrii!...”) gi, mai ales, de versul fi- nal: ,, Totusi este trist in lume!”. Expresivitatea are surse multiple, in plan morfologic, lexical, stilistic, fo- netic gi prozodic. La nivel morfologic, verbele la prezentul etern redau lumea ideilor sau ves- nicia naturii (,urci”, ,,sti”), verbele la viitor din monologul fetei proiecteaza aspiratia spre iubire in reverie, iar verbele la trecut, din meditatia barbatului, redau reflectia si distantarea temporala (,,am ras”, ,,te-ai dus”, ,,a murit”). La nivel lexical, vorbirea populara gi limbajul familiar accentueaza intimitatea (,incalte”, ,nu citta’’). Figurile de stil si imaginile artistice sunt numeroase: epitetul (,,prifpastia mareatit’, ,,trestia cea lini”); personificarea (,,izvoare pling in vale”); comparatia 38 (,rogie ca marul”); inversiunea (,,albastra-mi, dulce floare”); metafora (,,rduri in soare”); simbolul (,floare albastri”, ,,ceruri-nalte”); repetitia (,,Floare-albastri! floare-albastrit!...”). Muzicalitatea trista a poemului este sustinut’ de elementele de prozodie: rima imbritisaté, ritmul trohaic, masura versurilor de 7 - 8 silabe. Se remarci inovatiile la nivelul rimei (folosirea de cuvinte rare: ,,gdndire” — ,asire”; dis- punerea in rima a unor parti de vorbire diferite: ,,dispare” — ,,floare”). 4, Sustinerea unei opii spre lume se reflect: lespre modul in care tema si viziunea de- textul poetic studiat in opinia mea, poezia este o dezvoltare a unui motiv romantic de circula- fie europeani, intr-o viziune lirica proprie. ,Floare albastra” isi are punctul de plecare in mitul romantic al aspiratiei citre idealul de fericire, de iubire pura, intalnit si la scriitorul romantic german Novalis sau la poetul italian Leopardi. Motiv romantic de larga circulatie europeand, de asemenea regasit si in alte texte eminesciene, precum ,,Calin (file din poveste)” ori ,Sérmanul Dionis”, simbolul florii albastre dobandeste aici valoare polisemantica: aspi- ratie spre fericirea prin iubire, opozitie intre lumea calda, terestri gi lumea rece a ideilor. {in creatia eminesciand, albastrul este culoarea infinitului, a idealului, iar floarea simbolizeaza viata, iubirea. Repetitia din penultimul vers (,,Floare-al- bastrit! floare-albastri!...”) si versul final: ,,Totusi este trist in lume!” exprima nostalgia dupa iubire, ca mister al vietii. Concluzie Poezia ,Floare albastra” reprezinti o capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerefe, care anticipeaz4 marile teme si idei poetice dezvoltate mai tarziu in poemul-sinteza ,,Luceafirul”. 39 elemente de Planul eseului sti ; psihologica: ,Moara cu noroc” 1. Tema $i viziunea despre lume Context Publicaté in 1881, in volumul ,Novele din popor”, nuvela realist, de factura psihologi- 4 ,Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii gi asupra viefii satului transilvanean. 1. Incadrarea nuvelei intr-o tipofogie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare m Specia literars: nuvelé Jogicaé — argumente: framantérile de constiint4 ale perso- - e Pp najului principal, surprinderea confictului interior si folostrea unor tehnici de inves- figare ps W Curent Iiterar: nuvela realisté — argumente: tema familie si a dorintei de inavutire, obiectivitate, personaje tipice pentru o categorie social (carclumarul, jandarmul), tehnica detaliului. 2,Mlustrarea temei ‘Tema: consecintele nefaste gi dezumanizante ale dorinfei de imbogatire. 3. Elemente de structura si de compozitie W Titlul nuvelei este mai degrab’ ironic: daci la inceput moara aduce prosperitate, in final va aduce ghinion. ™ Perspectiva narativa este obiectiva. m Simetria incipit - final. Interventiile batranei din incipitul si din finalul nuvelei, /Omul si fie mulfumit cu strdcia sa, cici, dact-i vorba, mu bogiia, ci linistea colibei tale te face feri- cif gi pasa le-a fost data!.”, puncteaz cele doua teze morale ale nuvelei, formulate in prolog si epilog. ™ Viziunea despre lume in nuvela lui Ioan Slavici are caracter clasic, moralizator. Find 0 nuveld psihologic’, conflictul central este unul moral, mai precis conflictul interior al protagonistului, dintre dorinfa de a ramane om cinstit si dorinfa de a se imbogiti alaturi de Lica. Conflictul exterior este cel dintre Ghita gi Lica. 1 Spafiul si timpul: carciuma este la rascruce de drumuri, izolaté; actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, de la Sfantul Gheorghe pand la Pastele din anul urmator. Actiunea: Alcituitd din 17 capitole, cu prolog si epilog, nuvela are un sublect concentrat- in expozitiune, Ghifé ia in arend& carciuma de laMoara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lict Smadaul la Moara cu noroc constituie intriga nuvelei, 4 conflictul interior si tulbura echilibrul familiei. 1 Desfaisurarea actiunii ilustreaza procesul instrainaril carciumarului de familia sai al dezumanizarii provocate de dorinta de imbogitire prin complicitatea cu Lici. ™ Punctul culminant: De Paste, Ghitd prefer si-gi lase sofia singura cu SAmadaul, ea nestiind c& Ghifi merge dup’ jandarm. Dezgustatd, Ana i se daruieste lui Lica. ™ Deznodamantul este tragic. GhitS o ucide pe Ana gi este omorat din ordinul lui Licd; incendiul mistuie carciuma de la Moara cu noro¢; Lica se sinucide. Nuvela are final moralizator. ™ Constructia personajelor: In nuvel8, accentul nu cade pe actul povestii, ci pe com- plexitatea personajélor. 'M Ghifa este cel mai complex personaj din nuvelistica Ini Slavici, destinul siu ilustrand consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire. win cursul nuvelei, Lic& ramane egal cu sine, , um om ri si primejdios.” Ana sufer’ tran- sformari interioare majore, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine. Stilul nuvelei este sobru, concis, fard podoabe, Limbajul naratorului si al personajelor valorificd aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea. 4. Opinie Nuvela ilustreazi o tezd moral: goana dups inavutire cu orice pret distruge echilibrul interior gi linistea familiei. Concluzie »Moara cu noroc” de loan Slavici este o nuvela realista, psihologica, din care reiese pregnant viziunea lui loan Slavici asupra vietii satului transilvinean. Planul eseului I. Eseu cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-o nuvela studiata Context Scriitor afirmat la sfargitul secolului al X[X-lea, Ioan Slavici este unul din- tre adeptii realismului clasic, Publicat in 1881 in volumul de debut , Novele din popor’ , nuvela realist’, de factura psihologica ,Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra viefii satului transilvanean. 1, Evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea nuve- | lei intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematica »Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela, adica o specie epic’ in proza, cu un fir narativ central si o constructie epica riguroasi, cu un conflict concentrat. Personajele relativ putine scot in evidenta evolutia personajului principal, puternic individualizat. i Este o nuvela psihologicd deoarece infatiseazi friméntarile de constiintS rwueld. ale personajului principal, care traieste un conflict interior, moral gi se trans- paihotogieé forma sufleteste, iar analiza se realizeaz prin tehnici de investigare psiholo- gicd: monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate, insotite de notatia gesticii sia mimicii. Este o nuvela realist prin: tema familiei si a dorintei de inavutire, obiec- tivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru 0 cate- , gorie social’ (Ghit& reprezinta tipul carciumarului dornic de imbogitire, fiatg, Pintea este jandarmul, Lica este Samadaul, dar si talharul), verosimilitatea, prezentarea veridicd a societatii ardelenesti din a doua jumitate a secolului al XIX-lea, tehnica detatiului semnificativ in descriere (drumul si locul de la Moara cu noroc) si in portretizare (Lick Simad&ul). | 2. Hustrarea temei nuvelei studiate prin doua episoade/citate/sec- | vente comentate »Moara cu noroc” de loan Slavici are ca tema consecinfele nefaste sidez- | umanizante ale dorinfei de imbogatire. Tema poate fi priviti din mai multe | perspective. Din perspectiva social’, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-gi schimba statutul social (din cizmar vrea si devind carciumar) si de a asigura familiei sale un trai indestulat. Din perspectivi moralizatoare, nuve- la prezinta consecintele nefaste ale dorinfei de a avea bani. Din perspectiva psihologic’, nuvela prezint8 conflictul interior trait de Ghit’, care, dornicde | Prosperitate economic’, isi pierde treptat increderea in sine gi in familie. 3. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului narativ, semnificative pentru tema si viziunea despre lume din nuvela studiata (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale 42 si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, re- gistre stilistice, limbajul personajelor etc.) Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numitk Moara cu noroc, ajunge sa insemne, mai curand, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece cAstigurile obtinute aici ascund nelegiuiri. Perspectiva narativ este obiectiva. intamplarile din nuveli sunt relatate la persoana a IIl-a, de ctre un narator detasat, omniscient si omniprezent. Inter- ferenta dintre planul naratorului si cel al personajelor se realizeaz prin folosi- rea stilului indirect liber (,,Ana ii clei pe inimit gi se dete la joc. La inceput se vedea c-a fost prinsii de silt; dar ce avea sd facit? La urma urmelor, de ce sit nu joace?”). Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului, apare tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei, din incipitul si din finalul nuve- lei. Soacra afirmé la inceput, intr-o discutie cu Ghit’, c&: ,, Omul sé fie mulfumit cu siéricia sa, cici, daci-i vorba, nu bogitia, ci linisten colibei tale te face fericit”, iar la sfarsit pune intamplarile tragice din nuvela pe seama destinului necruti- tor: ,,asa le-a fost datal..”. Cele dou teze morale, formulate in prolog si epilog, sunt confirmate in desfasurarea narativa, iar personajele care incalc& aceste principii ale satului traditional sunt sanctionate in finalul nuvelei. Asadar, viziunea despre lume in nuvela lui Joan Slavici are caracter clasic, moralizator. in dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacra si Ghif3, se confrunti doud conceptii despre viafa/fericire: batrana este adepta valorilor traditionale, in timp ce Ghifé, capul familiei, doreste bundstarea material’. Ghit§, cizmar sirac, dar cinstit $i harnic, ia in arenda cArciuma de la Moara cu noroc, pentru a cistiga ra- pid bani, ca si-si deschida un atelier. Carciumarul nu este la inceput un om slab, ci dimpotriva, voluntar, care igi asum& responsabilitatea destinului celorlalti. Fiind o nuvela psihologicd, in ,Moara cu noroc” de Ioan Slavici conflictul central este unul moral, psihologic, conflictul interior al protagonistului. Per- sonajul principal, Ghit’, oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit, pe de 0 parte, si dorinfa de a se imbogati alituri de Lic’, pe de alt& parte. Conflictul interior se reflecta in plan exterior, in confruntarea dintre cdrciumarul Ghit& si Lica Samadaul. in nuvela realist, spatiul gi timpul sunt precizate. Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri, izolati, inconjurata de pustie- tafi intunecoase. Actiunea se desfasoari pe parcursul unui an, intre doud repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pani la Pas- tele din anul urmator; apa i focul purificd locul. Alc&tuita din 17 capitole, cu prolog si epilog, nuvela are un subiect con- centrat. in expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc sia locu- lui in care se afl carciuma fixeaza cadrul actiunii. Ghit§, cizmar s&rac, hot&ras- te s& ia in arenda cérciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga bani mai multi si mai repede. O vreme, afacerile ii merg bine, iar primele semne ale bundstérii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie s4 apar’, scena numérarii banilor, sambata seara, fiind sugestiva. 43 vd nana tind conflictul central expogi- fiunea Aparitia lui Lick SamAdul, seful porcarilor gi al turmelor de porci din im- ____ prejurimi, la Moara cu noroc, constituie intriga nuvelei, declangand in sufletul ‘atriga iyi Ghit& conflictul interior si tulburand echilibrul familiei. Lic& ii cere si-i spuni cine trece pe la carcium’, iar Ghifa isi d& seama cd nu poate ramane la Moara cu noroc fara acordul Samadaului. la Arad s8-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi cAini gi isi angajeaza inca o slug’, pe Marti, ,un ungur inalt ca un brad”. Desfagurarea actiunii ilustreazA procesul instrainarii cdrciumarului fata de familie si al dezumanizirii provocate de dorinta de imbogatire prin com- plicitatea cu Lica. Datorité generozitatii Sam&dului, starea material a lui hit devine tot mai infloritoare, numai cd Ghitd incepe si-si piarda increde- - rea in sine. Carciumarul devine interiorizat, mohorat, violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, se poartd brutal fat de Ana, pe care o protejase pana atunci, si faffi de copii. La un moment dat, ajunge sa regrete c& are familie gi copii, pentru c& nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Dornic si faca avere, se indeparteaza treptat de Ana si devine complicele lui Licé la diverse nelegiuiri, primind in schimb bani obtinuti din jafuri si crime. Este anchetat in doua randuri, fiind acuzat de complicitate in jefuirea arenda- sului de unde este eliberat pe ,,chezasie”, gi chiar in uciderea unei femei sia unui copil. isi pierde imaginea de om cinstit pe care 0 avea in fata oamenilor. Framéntérile si neputinga de a iegi brusc din infelegerea cu Lica alterneaz& cu momentele de sinceritate in care ii cere iertare sofiei. Carciumarul se aliaz& cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lic’, pentru a-l da in vileag pe Simadau, ins& nu este cinstit nici fat& de acesta, cici doreste si igi pastreze o parte din banii obfinuti din afaceri necurate. Punctul culminant ilustreazi dezumanizarea lui Ghifd. La sirbtorile Paste- Tui, Ghitd isi arunca sofia in brafele Samadaului, lisand-o singura la carciuma, in timp ce el merge s&- anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui bani furafi. afin Dezgustati de lasitatea sotului sinestiind motivul real pentru care acesta pleca- se, intr-un gest de razbunare disperata, Ana i se daruieste lui Lica deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, el e ,om”, pe cand Ghita ,nu e decat muiere imbracata in haine barbitesti”. Deznodamantul este tragic. Dandu-si seama ca sotia l-a ingelat, Ghita o ucide pe Ana, fiind la randul lui omorat de Raut, din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui Licd mistuie carciuma de la Moara cu no- degnodé- voc, Pentru a nu cdea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Nuvela are Sali oralizator, sanctionarea protagonis- tilor este pe masura faptelor. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batranagi copiii, fiintele morale si inocente. in nfivela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea perso- najelér, care par s& aib3 un destin prestabilit. Personajul principal, Ghia este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj ,,rotund”, care traieste un proces al dezumanizarii, cu framantiri sufletesti gi ezitiri. Destinul lui ilustreaz& consecintele nefaste ale dorintei de imbogitire. 44 | | | | | | | | | i Poon ~~ Ho E] intra in relatie cu celelalte personaje, care ti nuanteaza evolutia. Fra- mantarile si transformarile sale interioare sunt urmirite cu atentie gi redate de c&tre narator direct sau in stil indirect liber. Modificdrile comportamentale gi afective ale lui Ghifa sunt percepute curand de Ana (exemplu de caracterizare directa din perspectiva altor personaje: ,,smtea cit de citua timp barbatul ei s-a schimbat’). Mijloacele de caracterizare indirecté sunt predominante si diversificate. Naratorul noteaza gesturile, replicile, reactiile personajelor, surprinde relati- ile dintre ele, dar si gandurile acestora. Dialogul este reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter. Astfel, framantarile lui Ghitd sunt reda- te in monologul interior: ,,Ei! Ce sii-mi fac?... Aga m-a lasat Dumnezeu!... Ce sit-mi fac dacit e in mine ceva mai tare decét vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat cit are cocoase in spinare” Licd ramane pe tot parcursul nuvelei egal cu sine, ,,un om ritu si primejdios”. Samadau si talhar, este necrufator cu tradatorii, generos cu aceia care il spri- jina in afacerile necurate, hot&rat si crud. Ana sufera esentiale transforméri interioare care ii oferd scriitorului posibi- litatea unei fine analize a psihologiei feminine. La inceput o femeie devotatd c&minului, protejata mai intai de mama si apoi de sot, reprezentand un ideal de feminitate (,,Ana era tandrit si frumoasd, Ana era fragedit si subtirici’”), Ana este ‘impinsa in bratele Samadaului si apoi este ucisd de Ghit’, fiindca l-a ingelat. Trasaturile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi si din relatiile care se stabilesc intre acestea (caracterizare indirecta). De asemenea, naratorul realizeaza portrete sugestive, iar detaliile fizice releva trasaturi morale sau sta- tutul social (de exemplu, portretul Samadaului). Mijloacele de investigatie psihologica sunt: scenele dialogate, monologul interior de factura traditio 1a gi acela realizat in stil indirect liber, introspectia, notatia gesticii, a mimi sia tonului vocii. Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe. Limbajul naratorului si al personajelor valorificd aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardele- nesc, limbajul popular, oralitatea. 4. Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflecta oidee sau tema in nuvela aleasa in opinia mea, analiza psihologicd este pus’ in slujba unei teze morale: goana dupa inavutire cu orice pret distruge echilibrul interior si linistea fa- miliei. Avertismentele batranei sunt ignorate de Ghit&’. Nu munca cinstit& prin care omul devine instarit este condamnata de moralistul Slavici, ci obti- nerea averii pe cai necinstite si instrainarea de familie. Concluzie Moara cu noroc” de loan Slavici este o nuvela realist’ — prin tem’, tipolo- gia personajelor gi stil - si o navel psihologic’, pentru ci urméreste conflictul interior, framéntarile in planul constiinfei personajelor. Observarea este mi- nutioas’, detaliata si serveste realizarii unor psihologii complexe (Ghif3). 45 Planul eseului Nuyela realist4, psihologica: »Moaracu noroc’ de loan Slavici Il. Particularitati de constructie a personajului principal Context Publicatd in 1881, in volumul ,,Novele din popor’, nuvela realista, de factura psihologi- <4 ,Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui loan Slavici supra lumii si asupra viefii satului transilvinean. 1, Elemente de structurd si'de compozitie ale nuvelei, semnificative pentru realizarea personajulul din nuvela stadiats Tema nuvelei: consecintele nefaste si dezumanizante ale dorinfei de imbogitire. § Titlul nuvelei este mai degrab’ ironic, carciuma numit Moara cu noroc ajunge s4 in- semine de fapt, Moara cu ghinion, cAstigurile obtinute aici ascunz4nd nelegiuiri si crime. § Perspectiva narativa este obiectiva. mH Simetria incipit - final, creata de interventiile simetrice ale batranei: ,Omul sd fie mul- jumit cu siricia sa, cici, dact-i vorba, nu bogitfia, ci linistea colibel tale te face fericit” si ,aga le-a fost datal...”. & Find onuveld psihologic’, conflictul central este cel interior, al protagonistului, intre dorinja de a raméne om cinstit si dorin{a de a se imbogati alaturi de Lic. Conflictul exterior este cel dintre Ghif gi Lic’. 2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului ales Ghité este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici; destinul sau ilustreaz’ consecintele nefaste ale dorinjei de imbogitire. Statutul initial: Cizmar sdrac, dar harnic si cinstit, doreste s4-si schimbe statutul soci- al si ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc ca s& asigure bundstarea familiei. Sot gi tata iubitor. 3. llustrarea trasaturilor personajului ales, prin secvente narative/situatii semnificative sau prin citate comentate | Din momentul veniril ul Licd la cArclumé, incepe procesul de instrainare a lui Ghifa fata de familie. Gesturile si gandurile carciumarului trideaz4 conflictul interior gi contribuie la realizarea analizel psihologice. ™ Carciumarul se trezeste implicat fird voie in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei si a unui copil. ™ Orbit de dorinta de rézbunare, igi aruncé sotia in brafele Smadaului. 4, Opinie Destinul tragic al lui GhitS, personajul principal al nuvelei ,Moara cu noroc”, are un rol moralizator, potrivit avertismentului rostit de batrand in prolog. Concluzie »Moata cu noroc’ de loan Slavici este o nuvela realisté, psthologica. Analiza psihologi- ca detaliaza gi sustine teza morala. wa Il. Eseu despre particularitatile de constructie a personajului principal dintr-o nuvela studiata Context Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al XX-lea, Ioan Slavici este unul dintre adeptii realismului clasic. Publicatd in 1881, in volumul de debut ,Novele din popor’, nuvela realist, de factura psihologica ,Moara cu noroc’ devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului transilvanean. 1. lustrarea a patru elemente de structura side compozitie ale nu- velei, semnificative pentru realizarea personajului din nuvela stu- diata (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilis- tice, limbajul personajelor etc.) »Moara cu noroc” de Ioan Slavici are ca tema consecintele nefaste si dez- umanizante ale dorintei de imbogitire. Perspectiva narativa este obiectiva. intamplarile din nuvela sunt relatate Ia persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient si omniprezent. Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numit’ Moa- ra cu noroc, ajunge s& insemne, de fapt, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece castigurile obtinute aici ascund nelegiuiri i crime. Simetria dintre incipitul gi finalul nuvelei este dat& de vorbele batranei, soacra lui Ghif4, care la inceput sustine c&: ,, Omul sii fie multumit cu sarétcia sa, cici, daci-i vorba, nu bogifia, ci linigtea colibei tale te face fericit”, iar la sfarsit neipit/ pune intamplarile tragice pe seama destinului necrutitor: ,,asa le-a fost data!...”. Cele doua afirmatii sunt principalele teze morale ale nuvelei. Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc de Ioan Slavici conflictul central este moral, psihologic, conflictul interior al protagonistului. Persona- conflictul jul principal, Ghit3, oscileaza intre dorinta de a rimane om cinstit, pe de 0 central parte, si dorinfa de a se imbogati alturi de Lic3, pe de alt& parte. Conflictul interior se reflect in plan exterior, in confruntarea dintre carciumarul Ghit& si Lick Samadaul. Stilul nuvelei este sobru, concis, fari podoabe. Limbajul naratorului si al personajelor valorificd aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardele- nes¢, limbajul popular, oralitatea. 2. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales Ghifa este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un perso- naj rotund”, al c&rui destin ilustreazA consecintele nefaste ale dorinfei de imbogitire. 47 Statutul inifial al personajului este reliefat in dialogul din incipitul nuve- lei, dintre soacra si Ghif’, in care se confrunt’ dowd conceptii despre viata/ fericire: batrana este adepta valorilor traditionale, in timp ce Ghit3, capul nije familiei, doreste bundstarea materialé. Ghif, cizmar sirac, dar om harnic, bland si cumsecade, sof iubitor, ia in arend& carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani, ca sa-si deschida un atelier. Atata timp c&t este un om de actiune, cu inifiativa, lucrurile merg bine. CArciuma aduce profit, familia tr&ieste in armonie. 3. Hustrarea trasaturilor personajului ales, prin secvente narative/ situatii semnificative sau prin citate comentate ‘Tris&turile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi si din relati- portretut +14 care se stabilesc intre acestea (caracterizare indirect). De asemenea, nara- peuser, torul realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa). Portretul fizical lui Ghit& este aproape absent: este redus la cateva detalii, la inceput (,inalt si spitos”), pentru ca, mai apoi, trasiturile carciumarului (expresia chipului, ton, voce etc.) si reflecte transformarile sale sufletesti. stones ag Pentru portretul moral al personajului principal, Slavici a folosit mijloace miftoace de 4. investigatie psihologic’, precum: scenele dialogate, monologul interior puolenies de factur’ traditional’ si acela realizat in stil indirect liber, introspectia, no- tatia gesticii, a mimicii gi a tonului vocii. Procesul de instrdinare a lui GhitS fata de familie incepe din momentul venirii lui Lick la cérciuma. La inceput, Ghit’ igi ia toate masurile de apirare mpotriva lui Lic&: merge la Arad si-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini si igi angajeaz’ inc 0 sluga, pe Marti. Desi intelege ci Lica repre- zint un pericol, Ghit’ nu se poate sustrage ispitei castigului, mai ales c& igi dd seama cd nu poate rmane la Moara cu noroc fir§ acordul Simad&ului. Bun cunoscator de oameni, Lic& se foloseste de patima lui Ghitd pentru peat tea: bani spre a-latrage pe acesta in afacerile lui necurate gi apoi pentru avi anula personalitatea. Gesturile gi gandurile carciumarului trideaza framantirile sale sufletesti, conflictul siu interior, si contribuie la realizarea analizei psihologice. Naratorul red transformarile personajului: GhifS devine ,,de tot ursuz, se aprindea pentru origice lucru de nimic, nu mai zimbea ca mai inainte, ci rédea cu hohot, incét iti venea sd te sperii de el”, iar cand se mai juca, rar, cu Ana, , ig pierdea lesne cumpitul si-i lisa urme vinete pe brafe.” Devine interiorizat, moho- rat, violent, fi plac jocurile crude, se poarta brutal fat de Ana si de copii ‘La un moment dat, Ghif’ ajunge si regrete faptul cd are familie gi ci nu-gi poate asuma total riscul imbogafirii alaturi de Lic’. Prin intermediul mon logului interior sunt redate gandurile si framantarile personajului, realizai du-se in felul acesta autocaracterizarea: , Ei! Ce sd-mi fac!? Asa m-a lsat Dum- nezeu! Ce si-mi fac daci e in mine ceva mai tare decit voinfa mea?” Sub pretextul c& 0 voinfd superioara ii ghideazi gandurile gi actiunile, Ghit& devine las, fricos gi subordonat in totalitate Simadaului. hid este caracterizat in mod direct de Licd. Acesta igi da seama c& Ghia e om de nadejde gi chiar ii spune acest Iucru: ,,Tu esti om, Ghia, om cu mult 48 urit in sufletul titu, si esti om cu minte [...]. Mii simt chiar eu mai vrednic ctind mi stiu aldturea cu un om ca tine”. Totusi Sam&d&ului nu-i convine un om pe care s& nu-l find de fried gi de aceea treptat distruge imaginea de om onest pe care Ghif& o avea in fata oamenilor. Astfel, carciumarul se trezeste implicat fara si-si dea seama in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei gi a unui copil. Este chemat si depund marturie gi i se di drumul acas& numai ,,pe chezitsie”. La proces jura stramb, devenind in felul acesta complicele lui Licd. Are totusi momente de sinceritate, cnd cere iertare sotiei si copiilor. Axa vietii morale a personajului este distrus’ treptat; se simte instrainat de toti gi de toate. Arestul si judecata ii provoacd mustrari de constiinta. De ruginea lumii, de dragul sotiei gi al copiilor, se gandeste ci ar fi mai bine si plece de la Moara cu noroc. Incepe si colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici fat de acesta. Ghitd ii ofera probe in cea ce priveste vino- vatia Samadaului fri a-i spune jandarmului cd igi opreste jumatate din su- mele aduse de Lica. Ghifa ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa fac orice pentru a se razbuna pe Lica, isi aruncd sotia, drept momeala, in bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment c& Ana va rezista influentei malefice a lui Lic3. Dezgustata ins de lasitatea lui GhifS care se instrainase de ea si de familie, intr-un gest de razbunare, Ana i se daruieste lui Lic’, deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, Lica e ,om”, pe cand GhifS ,nu e decitt muiere imbricata in haine barbatesti” (caracterizare direct’). Dandu-gi seama ca sofia I-a ingelat, Ghif& o ucide pe Ana. Din ordinul lui Lic’, Ghit& este omorat de Raut, iar carciuma incendiat’. 4. Sustinerea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema nuvelei in constructia personajului in opinia mea, destinul tragic al lui Ghit’, personajul principal al nuvelei psihologice ,Moara cu noroc’, are un rol moralizator, potrivit avertismentu- lui rostit de batrana in prolog, Pus in situatia de a alege intre banii obtinuti din afaceri necurate gi linistea sufleteasci, Ghit este orbit de patima imbo- gitirii si se dezumanizeaz treptat, chiar daca oscileaz si are momente de regret. Maiestria lui loan Slavici consta in finetea analizei psihologice. Concluzie Moara cu noroc” de loan Slavici este o nuvela realista, psihologica, pen- tru cd urméreste efectele dorintei de imbogitire, framantirile personajelor in planul constiintei, conflictul interior. Observarea este minutioasa gi serveste realizrii unor psihologii complexe (Ghifa). Analiza psihologica detaliaza si sustine o tezi moral: goana dupa inavutire cu orice pret distruge echilibrul interior i linistea familiei. de famitie deqradare morale Planul eseului \ Nuvela realist, psihologica: #Moaracu noroc” de loan Slavici lil. Relatia dintre doua personaje Context @ Publicata in 1881, in-Volumul ,,Novele din popor”, nuvela realists, de factura psiholo- gica ,,Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Joan Slavici asupra lumii si asupra viefii satului transilvanean. 1, Elemente de structura si de compozitie ale nuvelei, semnificative pentru realizarea personajelor din nuvela studiata 1 Tema nuvelel: consecinfele nefaste si deumanizante ale dorintei de imbogatire. Titlul nuvelei este mai degraba ironic, carciuma numiti Moara cu noroc ajunge s& insemmne, de fapt, Moara cu ghinion, cdstigurile obtinute aici ascunznd nelegiuiri gi crime. Perspectiva narativa este obiectiva. m Simetria incipit - final este creat de interventiile simetrice ale bitranei, din incipitul si din finalul nuvelet: ,Omul sd fie mulfuntit cu sifricia sa, clci, dact-i vorba, nu bogitia, ci linistea colibei tale te face fericit” si ,asa le-a fost data. Exist un conflict interior al protagonistului, intre dorinfa de a ramane om cinstit gi dorinta de a se imbogati alaturi de Licd. Conflictul exterior se stabileste intre Ghitd i Lick. 2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajelor alese @ Ghifa este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici; destinul sau ilustreazA consecinfele nefaste ale dorintei de imbogatire. Lica este personaj tipic, deoarece naratorul il include intr-o anumita categorie: sima- dau si télhar. 3. llustrarea trasaturilor personajelor alese, prin secvente narative/situatii semnificati- ve sau prin citate comentate ™ Din momentul aparitiei lui Lic4, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghi- {4 fata de familie. Gesturile gi gandurile carciumarului trideaza framantarile sale su- fletesti, conflictul interior, si contribuie Ja realizarea analizei psihologice. Treptat, Ghitd devine lag, fricos si subordonat in totalitate Samadaului. ™Puternic, fard scrupule, foarte inteligent gi orgolios, Lick prefer’ si moard, decat s& dea altora satisfactia de a fi invins. 4. Opinie Legatura lui GhifS cu Licd se afla sub semnul raportului de forge; in final, Ghita este ucis, fiind o vietimd, in vreme ce Lic alege s& se sinucida. Concluzie »Moara cu noroc’ de loan Slavici este o nuveld realista si o nuveld psihologica. Analiza psihologics detaliaza si sustine o tezA moral. | | Il. Eseu despre relatia dintre doua personaje dintr-o nuvela studiata Context Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al XDX-lea, Ioan Slavici este unul dintre adeptii realismului clasic. Publicata in 1881, in volumul de debut , Novele din popor’, nuvela realist, de factura psihologica ,Moara cu noroc’ devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Joan Slavici asupra lumii si asupra viefii satului transilvanean. 1. Hustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale nu- velei, semnificative pentru analiza relatiei dintre cele doua per- sonaje (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilis- tice, limbajul personajelor etc.) »Moara cu noroc’ de Ioan Slavici are ca tema consecintele nefaste si de- zumanizante ale dorintei de imbogitire. Perspectiva narativa este obiectiva. intamplarile din nuvela sunt relatate la persoana a II-a, de un narator omniscient $i omniprezent. Titlul nuvelei este mai degrabi ironic. Toposul ales, circiuma numiti Moa- ra cu noroc ajunge sa insemne, de fapt, Moara cu ghinion, Moara care le aduce nenorocirea atat lui Ghit’, cat si lui Lic8, deoarece castigurile obfinute aici as- cund nelegiuiri si crime. Simetria dintre incipitul si finalul nuvelei este dati de vorbele batranei, soacra lui Ghif, care la inceput afirma ca: , Omul sii fie mulfumit cu séricia sa, ciici, daci-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”, iar la sfarsit pune intamplarile tragice pe seama destinului necrutator: ,,asa Ie-a fost data!...”. Cele doua afirmatii sunt principalele teze morale ale nuvelei. in ,Moara cu noroc” conflictul central este moral, psihologic, conflictul interior al protagonistului. Personajul principal, Ghit3, oscileaz& intre dorin- fa de a rimane om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogiii alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul interior se reflect in plan exterior, in con- fruntarea dintre carciumarul Ghit& si Lick Sim&daul. Trasaturile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi gi din relati- ile care se stabilesc intre acestea (surse de caracterizare indirect’). De aseme- nea, naratorul realizeaza portrete sugestive (caracterizare direct); detaliile fizice releva trisaturi morale sau statutul social (de exemplu, portretul S3- madaului). in ceea ce il priveste pe Ghit§, portretul lui fizic este aproape ab- sent: este redus la cAteva detalii, la inceput (,,inalt si spittos”), pentru ca, mai apoi, trisdturile carciumarului si reflecte transformarile sale sufletesti. Mijloacele de investigatie psihologici sunt: scenele dialogate, monologul interior de factura traditional gi acela realizat in stil indirect liber, introspec- tia, notatia gesticii, a mimicii gi a tonului vocii. 51 conflict tipic imppune reguli 2. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecdruia dintre personajele alese Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un perso- naj ,rotund”, al cdrui destin ilustreaz& consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire. Statutul initial al personajului este reliefat in prima scena a nuvelei. Ghit& locuieste cu Ana, cu copilul lor si cu soacra intr-un sat cu oameni saraci, care umbla mai mult desculfi. Cei trei au un trai modest, cici Ghit’ este cizmar in sat gi nu are un castig prosper. Bun meserias, om harnic, bland gi cumsecade, Ghia doreste s8-si schimbe statutul social. De aceea, el ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, ca si agoniseasca suficienti bani cat si-si deschid’ un atelier cu zece calfe. Aspiratia lui e fireasci si nu-i depageste puterile. Aparitia lui Lic Samadul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior, al lui Ghif3. Lic’ este construit din lumini si umbre: samadau gi talhar, este necrutator cu tridatorii, generos cu aceia care il s} in afaceri, hotirat si crud. Lica este personaj tipic, deoarece naratorul il include in categoria pastorilor de porci: ,«sitmaditul», porcar gi el, dar om cu stare, care poate sit plateasci grisunii pierdufi ori pe cei furati. De aceea simiidéul nu e numai om cu stare, ci mai ales om aspru $i neindurat Lic& este individualizat printr-un portret fizic care-i evidentiazA trasaturi- le morale $i bundstarea materiala: ,,Lici, un om de treizeci si gase de ani, inalt, usciifio si supt la fafa, cu mustafa lungd, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese impreunate la mijloc, Lic era porcar, insii dintre cei care poartit citmasa subtire gi alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin”. 3. Evidentierea prin doua episoade/citate/secvente comentate a modului in care evolueaza relatia dintre cele doua personaje Lica igi impune de la inceput regulile si igi enunt’ pretentiile, in autoca- racterizare: ,,Eu sunt Licd Simadaul... Multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevitrate $i multe minciuni. {...] Eu voiesc sit tiu totdeauna cine um- bla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, $i voiesc ca nimeni afard de mine st nu stie. Cred cii ne-am injeles!?” Tot in mod direct il caracterizeaz si Ana, care intuieste c& Lic e om riiu si primejdios” si afirma c& e ,,oarecum fioros Ja fafd.” Batrana, in ciuda intelep- ciunii sale, se ingala la inceput in privinta Jui Lica si spune despre el, prima dati dupa ce il vede, c& este ,,un om prea cumsecade.” Spre finalul nuvelei, dup ce il cunoaste mai bine pe Licd si dup ce isi di seama ci el i-a adus nenorocirea in familie, batrana le marturiseste ginerelui si fetei sale ca: ,,Licd e[...] om ritu din fire” si c& e bine si-1 tind cat mai departe de ei. ‘4 cel mai exact il caracterizeaz Pintea, un fost tovaras de-al lui, care se facuse jandarm tocmai pentru a se rizbuna pe Samadau, fiindcd, in trecut, il tradase: ,,£l are o slabiciune, una singurd: si faci, sit se laude, si tie lumea de fried gi cu toate aceste sit rada si de dracul gi de mumii-sa. Sit rida de noi, Ghitd, de noi {...].” 52 t Din momentul venirii lui Licd la carciuma, incepe procesul iremediabil de instrdinare a lui Ghita fata de familie. Desi intelege c& Lick teprezint& un Pericol pentru el gi familia lui, Ghifi nu se poate sustrage ispitei cAstigului, mai ales cA isi da seama cA nu poate rémane la Moara cu noroc fara acordul Samadaului. Ghita igi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doud pistoale, igi face rost de doi cAini pe care ii asmute impo- triva turmelor de porci si isi angajeaza inc’ o slug’, pe Marti. Bun cunoscator de oameni, Lici stie cum s& utilizeze slabiciunile celorlalti. Astfel, se foloseste de patima lui Ghit pentru bani spre a-l atrage pe acesta in afacerile lui necurate si apoi pentru a-i anula personalitatea, Profit de fascina- fia pe care o exercita asupra Anei gi de lipsa de comunicare intre soti, determi- nand-o sa i se daruiasca. De altfel, Ghifa insusi ti spune la un moment dat: nTt nu esti om, Lici, ci deavol.” Gesturile si gandurile carciumarului trideaza framntarile sale sufletesti, conflictul interior, si contribuie la realizarea analizei psihologice. Naratorul surprinde prin detalii transformérile personajului: Ghita devi- ne ,,de tot ursuz, se aprindea pentru origice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai {nainte, ci ridea cu hohot, incit iti venea sé te sperii de el”, iar cd se mai juca, rar, cu Ana, , isi pierdea lesne cumpatul si-i ldsa urme vinete pe brate.” Devine interiorizat, mohorat, violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, se poarti brutal fafé de Ana pe care o protejase pana atunci si fata de copii. La un moment dat, Ghia ajunge si regrete faptul cd are familie si copii si cd nu-si poate asuma total riscul imbogatirii aldturi de Licd. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile gi frimantarile personajului, pri- Jej de autocaracterizare: ,, Ei! ce sti-mi fac!? Asa m-a lésat Dumnezeu! Ce sa-mi fac dacti ¢ in mine ceva mai tare decit voinfa mea?”. Sub pretextul c& o vointd supe- rioara fi ghideaza gandurile si actiunile, Ghit& devine las, fricos $i subordo- nat in totalitate Samadaului. Ghifi este caracterizat in mod direct i de Lic3. Acesta igi di seama c& Ghit& este om de nadejde si chiar fi spune acest lucru: ,,Tu esti om, Ghifd, om cu multt urd in sufletul tau, si esti om cu minte |. ..]. Ma simt chiar eu mai vrednic cind ma stiu alitturea cu un om ca tine.” Totusi, Samadaului nu-i convine un om care si nu-i stie de fricd gi de aceea, treptat, distruge imaginea de om cinstit pe care Ghiti Oavea in fata oamenilor. Astfel, Ghia se trezegte implicat in jefuirea arendagu- lui si in uciderea unei femei si a unui copil. Este retinut de jandarmii gi i se da drumul acasi numai ,,pe chezdsie”. El pierde respectul si increderea oamenilor si se teme cA, din cauza faptelor sale, familia va avea de suferit, Are totugi momente de sinceritate, de remuscare, cand cere iertare sotiei si copiilor. Axa vietii morale a personajului este distrusA treptat; se simte instra- inat de tofi si de toate. Arestul si judecata ii provoaci mustriri de constiinta pentru modul in care s-a purtat. De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copii- lor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara cu noroc. incepe si cola- boreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici fata de acesta. Ghita ii oferd probe in ceea ce priveste vinovatia Simadaului, omitind si spund c& opreste jumatate din sumele aduse de Lica. 52 métsuri de subordana- nea fat de fas tf Ghit& ajunge pe ultima treapti a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus s& fac orice pentru a se razbuna pe Lica, igi aruncd sofia drept momeali, in bratele Samadaului. Spera pand in ultimul moment c& Ana va rezista influentei malefice a lui Lici. Dezgustata ins& de lasitatea lui Ghif& care se instrainase de ea si de familie, intr-un gest de razbunare, Ana i se daruieste lui Lica, deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, Licd e ,,om”, pe cand Ghita ,,nu e decit muiere imbricata in haine bitrbittesti [...].” ceea ce il priveste pe Lic3, acesta marcheaza nefast destinul tuturor ce- lor din preajma lui. Astfel, Lic’ il aduce pe Ghit in situatia de a-gi ucide so- tia. Din ordinul lui Lica, Ghita este impuscat, iar carciuma incendiata. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica igi zdrobeste capul intr-un copac. Sfargitul personajului este pe masura faptelor sale. Puternic si orgolios, dar suficient de abil pentru a da inapoi atunci cand se simte incoltit, Lic& este un personaj remarcabil prin vitalitate si fort. Trufas, atunci cand este obligat sa accepte esecul, prefera si-si ia viata, gestul siu de sinucidere nefiind unul al renunf&rii, ci al victoriei. Decdt s4 le dea altora satisfactia de a-l fi invins, prefera 4 moara. 4, Sustinerea unei opinii despre modul in care o idee sau tema nuvelei studiate se reflecta in evolutia relatiei dintre cele doua personaje in opinia mea, legatura lui Ghif& cu Licd se afl& sub semnul raportului de forte. Orbit de patima banului, Ghit& se simte vulnerabil fata de Lic, deoa- rece are familie gi tine la imaginea sa in fata lumii. Obignuit cu independenta, Ghif& se vede constrans sa accepte colaborarea cu Lic&, fapt care fi va afecta grav echilibrul interior. Raportul de forta dintre Ghit& si Lic’ il avantajeaz& pecel din urma. Ambii sunt firi puternice, ins Lica este mai abil decat Ghit’. Finalul pune in lumina antiteza caracter slab - caracter tare. Ghita este ucis, fiind o simpla victima, in vreme ce Lica alege s4 se sinucida, pentru anu deveni o victima. Concluzie »Moara cu noroc” de Joan Slavici este o nuvela realist, psihologic’, pen- tru cd urméreste efectele dorintei de imbogitire, framantarile personajelor in planul constiintei, cofiflictul interior. Observarea este minutioasa si serveste realizrii unor psihologii complexe (Ghif8). Analiza psihologic’ detaliaza i sustine o tezi moral: goana dupé inayiifire cu orice pret distruge echilibrul interior gi linistea familie. “ee ‘Comedia ,,O scrisoare pierduta” de 1.L. Caragiale 1. Tema si viziunea despre lume D Context Reprezentata pe scend in 1884, comedia ,O serisoare pierduta” de LL. Caragiale este a treia piesd dintre cele patru scrise de autor, o capodoperi. Este o comedie de moravuri, {n care sunt satirizate aspecte ale societafii contemporane autorului, fiind inspiraté din alegerile electorale din anul 1883. 1. Incadrarea piesel intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, Intr-o orientare tematica Specie: comedie de moravuri; gen literar: dramatic. ‘§ Curent literar: realismul clasic. Tema: Aspecte din viafa politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal). 2. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului dramatic Titlul: Pretinsa lupta pentru putere politicd se realizeazi, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic ,o scrisoare pierdut”. ‘© Timpul gi spatiul: in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Intriga: pierderea unei scrisori intime si gasirea ei de cdtre adversarul politic al expe- ditorului, care 0 foloseste ca arma de santaj. ‘™ Conflictul dramatic principal: infruntarea pentru putere politica dintre reprezentantii partidului aflat Ja putere (triunghiul erotic) si Nae Catavencu, Conflictul secundar: teama de tridare a grupului Farfuridi - Branzovenescu. 3. lustrarea temei prin doud scene/citate/secvente comentate Momentele subiectului ™ Actul I: expozitiunea (existenta triunghiului conjugal si a unui conflict de interese ntre doud grupuri politice) si intriga. ™ Actul II (destasurarea actiunii): declangarea conflictulul secundar si incercdrile amo- rezilor Tipatescu si Zoe Trahanache de a smulge scrisoarea santajistului. in actul Ill, candidafii Farfuridi si Catavencu isi sustin discursurile electorale. Punctul culminant este anunfarea candidatului Agamit’ Dandanache, urmati deo inciierare, unde Cafavencu pierde paliria cu scrisoarea. @ Actul IV (deznodiméntul) aduce rezolvarea conflictului inifial, iar adversarii se impacd. Constructia personajelor: ,Caractere” clasice individualizate: incomoratul simpatic (rahanache), amorezul (Tipatescu), cocheta adulterini gi femeia voluntara (Zoe), po- liticianul demagog (Catavencu), tipul cetteanului (Cetifeanul turmentat) etc. Moda- litati de caracterizare indirect’: limbajul personajelor, numele, notafiile autorului (didascalii). 4. Opinie #0 scrisoare pierduta” de 1.L. Caragiale este o comedie total’, cu variate surse ale comi- calui. Condluzie Lumea eroilor lui Caragiale este alcktuita dintr-o galerie de personae care acfioneazA dupa principiul ,Seopul scuz4 mijloacele”. o : 3 o i i text dramatic reakiam Context Reprezentata pe scena in 1884, comedia ,,O scrisoare pierdutit” de I.L. Ca- ragiale este a treia pies dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genu- lui dramatic. Este 0 comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societitii contemporane autorului, fiind inspirata din alegerile electorale din anul 1883. 1. Evidentierea a doua trasaturi care fac posil incadrarea pie- sei intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematica Comedia este 0 specie a genului dramatic, care starneste rasul prin sur- prinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neastepta- te, cu final fericit. Personajele comediei aparfin unor tipologii clasice, sursa principala a comicului fiind contrastul dintre aparent& si esenti. Sunt pre- zente formele comicului: umorul, ironia si diferite tipuri de comic (de mora- vuri, de situatie, de caracter, de limbaj si de nume). Fiind un text dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, do- vada fiind interventiile directe ale autorului in piesa (lista cu Persoanele de la inceputul piesei gi didascaliile/notatiile autorului), compozitia in patru acte alc&tuite din scene gi réplici, dialogul si monologul (in discursul politic sau aparté) ca moduri de expunere, limitarea actiunii in timp si spatiu. Comedia apartine realismului clasic. Principiile promovate de societatea cultural Junimea gi estetica realismului se regasesc in: critica formelor fara fond si a politicienilor corupfi, satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica acumularii detaliilor, in- dividualizarea ,,caracterelor” prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compo- zitional gi generalitatea situatiilor si a caracterelor (prostul fudul, canalia, incornoratul, cocheta etc.). Comedia infitigeaz& aspecte din viata politic& (lupta pentru putere in con- textul alegerilor pentru Camera, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal Zoe - Trahanache Tipitescu) a unor politicieni corupti. 2. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului dramatic, semnificative pentru tema si viziunea despre lume (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notatiile autorului etc.) Titlul pune in evident intriga si contrastul comic dintre aparent gi esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument de santaj politic , scrisoare pierduta” — pretextul dra- matic al comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si 56 ee repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect). Fiind destinata reprezentirii scenice, creatia dramatica impune anumite limite privind amploarea in timp gi spatiu a actiunii. Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Reperul spatial vag are efect de generalizare, adic evenimentele se pot petrece oriunde in tard; timpul precizat este sfargitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei zile, ca in teatrul clasic. Intriga piesei porneste de la o intamplare banal’: pierderea unei scrisori intime, compromifatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere gi gasirea ei de c&tre adversarul politic, care 0 foloseste ca arma de gantaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificat’ si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata. Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politic’ a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache — pregedintele gruparii locale a partidului — si Zoe, sofia acestuia) si gruparea independent’ constituiti in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului ,RAcnetul Carpatilor”. Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt si ceea ce vor s& par& personajele, dintre aparenta si esent. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de tridarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinutd gradat prin inlintuirea evenimentelor care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei, si prin tehnica amplificdrii treptate a conflictului (tehnica , bulgarelui de zipada”). 3.Mustrarea temei comediei studiate prin doua scene/citate/sec- vente comentate ‘Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a unor po- liticieni din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. in actul I, pierderea scrisorii de amor s-a produs inainte de inceperea come- diei, astfel cd expozitiunea (existenta triunghiului conjugal sia unui conflict de interese intre doud grupuri politice) si intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena initial prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristan- da, care citese ziarul lui Nae Catavencu, ,,Racnetul Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul lor politic declangeaza conflictul dramatic principal. Actul II (desfagurarea actiunii) incepe cu numérarea voturilor, cu 0 zi inaintea alegerilor. Se declanseaza conflictul secundar, teama grupului Far- furidi — Branzovenescu de tridarea prefectului. incerc&rile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu gi perchizitia locuintei, Zoe dimpotriva, ti ordona eliberarea lui gi uzeazi de mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu si sustind candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum pre- fectul nu accepté compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul s&u. Depega primita de la centru solicita ins& alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea. 57 actiune conflict Gah tui in actul III, in sala mare a primériei au loc discursurile candidatilor Farfu- ridi si Catavencu, la intrunirea electorala. intre timp, Trahanache giseste 0 politi falsificati de Catavencu, pe care intentioneazi s-o foloseasc’ pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedintd numele candidatului sustinut de comi- tet: Agamité Dandanache (punctul culminant). fn incdierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasitA pentru a doua oara de Cet3teanul tur mentat, care o va duce destinatarei in actul urmator. Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, pentru c& scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandana- che, care ii intrece prin prostie si necinste pe candidatii provinciali. Propulsarea lui politica este cauzatd de o poveste aseménitoare: gi el gasise o scrisoare compromititoare si se folosise de gantaj. in deznodimant, Dandanache este ales in unanimitate, dupa vointa celor de la Centru gi cu sprijinul lui Trahana- che, iar la festivitatea condusa de Catavencu, adversarii se impaca. Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplri care nu modific& nimic in mod esential, ci se deruleaza concentric in jurul pretextului (pierderea sctisorii). Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura roméni. Personajele actioneazA stereotip, simplist, ca nigte marionete, fara a evolua pe parcursul actiunii (personaje plate). Ele apartin tipologiei clasice pentru ci au o dominanta de caracter, dar se apropie de realism, fiind indi- vidualizate prin limbaj si prin elemente de statut social si psihologic, care diversificd tipurile - incornoratul simpatic si politicianul abil (Trahanache), amorezul $i orgoliosul (Tipatescu), cocheta adulterin’, dar si femeia volun- tar (Zoe), tipul politicianului demagog (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetéteanului (Cet&teanul turmentat) etc. Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a ,,ca- racterelor” clasice si de caracterizare indirecta. Formele gresite ale cuvinte- lor, erorile de exprimare, ticurile verbale denota incultura, parvenitismul sau prostia personajelor. De exemplu, Trahanache deformeaza neologismele din sfera limbajului politic: ,,sofietate”, ,,printip”, ,,dipotat”, ,,docoment” gi are ticul verbal ,,Avefi pufinticit ritbdare” Numele personajelor sugereaza trasatura lor dominant (Catavencu este demagog, Farfuridi este prost) sau discrepanta comica dintre prenume (ceea ce vor sa par) si diminutivul familiar (ceea ce sunt), de exemplu: Zoe - Joi- fica, Stefan - Fanicd, iar Agamita, ,diminutivul caraghios al strasnicului nume Agamemnon’, purtat de eroul homeric, razboinicul cuceritor al Troiei, pronunjat de Trahanache Gagamifa, ,red& ciderea in copilarie a acestui ra- molit”, dup3 cum afirma G. Ibraileanu in , Numele proprii in opera comica a Iui Caragiale”. Notatiile autorului caracterizeaza personajele indirect, prin gesturi si mi- mica, iar in lista cu Persoanele de la inceputul piesei, alaturi de numele suges- tive pentru tipologia comic, prin statutul lor social: Stefan Tipatescu, ,,pre- ‘fectul judefului”, este unul dintre stalpii puterii locale; are gandire de stSpan ‘medieval, transformand politaiul orasului in sluga personal; Agamemnon 58 | | | Dandanache, ,,vechi luptator de Ia 48", este politicianul senil care produce o dandana, considerand santajul o forma de diplomatie; Zaharia Trahanache, alt stalp al puterii locale, politicianul abil si venerabil, avid de putere, este ,preziden- tul” tuturor ,,comitetelor si comifiilor” din judet etc. 4. Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema in comedia aleasa in opinia mea, ,,O scrisoare pierdutd” de LL. Caragiale este 0 comedie totald, deoarece sursele comicului sunt variate si servesc intentia autorului de a satiriza defectele omenesti puse in evidenta de campania electoral. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (imoralitatea triunghiului conjugal) si viata politic (santajul, falsificarea listelor electorale, coruptia). Comicul de intentie, atitudinea scriitorului fati de personaje se reflect in vorbirea lor, utilizarea neologismului reflectnd adancimea contrastului comic. Personajele mai modeste in pretentii sunt doar ironizate: ele numai pronunt& gregit (Pristanda, Cetafeanul turmentat). in schimb, ambitiosul Catavencu, incult, dar snob, cu pretentii de eruditie (avocat, director de gazeti, prezi- dent al unei societati ,enciclopedice”, aspirant la mandatul de deputat), este satirizat: atribuie sensuri gresite neologismelor. Un singur personaj este gro- tesc: Dandanache, ,alesul” trimis de centru. Senil, cu 0 vorbire incoerent’, este incapabil de a asimila neologismul, care este inlocuit de interjectie si onomatopee. Comicul de situatie sustine tensiunea dramatic4 prin intamplari nepreva- zute, construite dupa scheme comice clasice: pierderea si gisirea scrisorii, acumularea progresiva, coincidenta, confuzia, repetitia, quiproquoul, evolu- tia inversd a lui Catavencu (pcalitorul pacalit), perechea Farfuridi - Branzove- nescu, triunghiul conjugal. Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice, reliefand defecte gene- ral-umane pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras (de exemplu: demago- gia lui Cafavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul de nume evidentiazi dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor. Spre exemplu, numele Trahana- che provine de la cuvantul ,,trahana”, 0 coci moale, ceea ce sugereaza cA personajul este modelat de ,,enteres”, iar Zaharia (zaharisitul, ramolitul, ticdi- tul); Nae (populistul, pacdlitorul pacalit) Catavencu (demagogul litritor); numele Dandanache vine de la ,,dandana” (boacin’, gafa), nume sugestiv pentru cel care creeaz& confuzii penibile; numele Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare, sugerand prostia. Prin comicul de limbaj, sursi de caracterizare indirect’, se evidentiazd incultura personajelor, usor de dedus din ticuri verbale, greseli de exprimare (neologisme pronuntate gresit ,,bampir’, ,,sofietate”, false etimologii ,,capita- listi”, ,faliti”, ,renumeratie”, pleonasm, anacolut, truism, paradox, nonsens, contradictie in termeni). 59 comic de comic de inkenfie comic de comic de canacter ume. Concluzie Prin toate aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atra- ge atentia cititorilor/spectatorilor, in mod critic, asupra ,,comediei umane”. Lumea eroilor lui Caragiale este alc&tuiti dintr-o galerie de personaje care actioneaz dupa principiul ,,Scopul scuzi mijloacele”, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice/a unui statut social/a unor avantaje. 60 Comedia ,,O scrisoare pierduta” de |.L. Caragiale Il. Particularitati de constructie a personajului Context Reprezentatd pe scend pentru intaia oard in 1884, opera literari ,O scrisoare pierdu- ta” de LL. Caragiale este o comedie de moravuri. Tema: aspecte din viata politica (lupta pentru putere, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal). ™ Unul dintre politicienii lipsiti de scrupule din comedie este Zaharia Trahanache. 1. Ilustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale comediei Titlul: Pretinsa luptd pentru putere politica se realizeaz4, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al gantajului politic ,o scrisoare pierduta”. W Timpul si spagiuls , #7 capitala unui judet de munte, in zilele nostre”. ™ Subiectul, desfasurat pe parcursul celor patru acte, este determinat de intrig’: pierde- rea scrisorii de amor. ™ Conflictul dramatic principal: const’ in infruntarea pentru putere politic dintre re- prezentantii partidului aflat la putere (triunghiul erotic) si Nae Catavencu. 2. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales § Personajele comediei sunt de regula plate, ele apartin tipologiei clasice, ins in ,,O scri- soare pierduti” sunt individualizate prin limbaj si prin statut social, psihologic. § Statutul personajului ales: Zaharia Trahanache este tipul incornoratului simpatic si .tipul politic”, personajul find unul dintre ,,stalpii” locali ai partidului aflat la putere. 3.llustrarea unei trasaturi a personajului ales, prin doud scene/citate/secvente comentate ‘Trésdturile personajului W Ticdlala este sugerats de prenumele Zaharia (zaharisitul, ramolitul) si de formula ste- reotipa , Avefi pufintied ribdare”. Recunoaste existenta coruptiei, dar practic’ frauda, falsificand listele de alegeri. ™ Mijloacele de caracterizare specifice personajului dramatic sunt: limbajul, notatiile autorului, situatiile comice, numele. Limbajul personajului este o sursd a comicului: incult, deformeaza neologismele (,,50- fietate”, ,printip”, .dipotat”, ,docoment”), se exprim& confuz, are ticuri verbale. 1 Notatiile autorului, caracterizarea prin nume: Numele Trahanache vine de la ,,traha- nd’, 0. coc’ moale. 4.Opinie Pentru portretizarea personajului, se apeleaza la diverse tipuri de comic, care ingroas anumite particularitati de caracter si sporeste complexitatea personajului: soful ingelat este in acelasi timp un politician abil. Concluzie Lumea eroilor lui LL. Caragiale este alcdtuit& dintr-o galerie de personaje care actionea- 28 dup principiul ,Scopul scuzi mijloacele’. Zaharia Trahanache infatigeazé. un tip uman caracteristic vremii; tipul politicianului corupt, ticdit gi viclean, Planul eseului I. Eseul despre particularitatile de constructie a personajului principal dintr-o comedie studiata Context Reprezentat pe scend pentru intaia oar in 1884, opera literar ,,O scri- soare pierduta” de I.L. Caragiale este 0 comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din alegerile electorale din anul 1883. Tema comediei infatiseaz aspecte din viata politic’ (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera, santajul, falsificarea listelor electora- le) gi de familie (triunghiul conjugal) a unor reprezentanti corupti ai politici- anismului romanesc. Un asemenea politician lipsit de scrupule este si Zaharia Trahanache, unul dintre personajele comediei ,,O scrisoare pierduta” de LL. Caragiale, persona, fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice personajului drama- ambiquu tic. Ceea ce il singularizeazA in lumea eroilor caragialieni este perceptia con- tradictorie asupra personajului: el este incornoratul ridicol, naiv si ticdit sau tipul abil, care, sub masca naivitatii si a ramolismentului, accepti din ,,ente- res” adulterul sotiei pentru a-si pastra puterea in judet? 1, llustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale co- me i, semnificative pentru realizarea personajului (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale gi spatiale, registre stilistice, lim- bajul personajelor, notatiile autorului etc.) Titlul pune in evidenta intriga si contrastul comic dintre aparenta si esenta. Victoria politica se obtine, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic 0 scrisoare pierdutd’” — pretextul dramatic al comedici. Actiunea comediei este plasata ,,in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Reperul spatial vag are efect de generalizare, iar timpul precizat este sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in inter- val de trei zile, ca in teatrul clasic. Subiectul, desfasurat pe parcursul celor patru acte, respect’ momentele specifice evolutiei sale si este determinat de intriga: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de citre doamna Zoe Trahanache si gisirea ei de citre adversarul lor politic, care 0 folosesté ca arma de gantaj. Acest fapt ridicol precaritate starmneste o agitatie nejustificat’. Desfigurarea actiunii prezinti modul in moralé care ,indragostitii” si sotul ingelat raspund santajului, precum si reactiile | celorlalte personaje in situatia de criza creat’. Punctul culminant - adunarea electorala, in care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este ur- mat de un deznodamént fericit, in care scrisoarea revine la Zoe si conflictele se sting intr-o imp&care generala gi neasteptata. Actiunea si conflictul sunt folosite de dramaturg pentru a infatisa precaritatea moral a viefii politice gi familiale din vremea lui. | 62 Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politicd a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache — presedintele gruparii locale a partidului — si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituit’ in jurul lui Nae Ca- favencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului ,,Rtcnetul Carpatilor”. Con- flictul are la baz contrastul comic dintre ceea ce sunt gi ceea ce vor si pari personajele, dintre aparenfa si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de trdarea prefectului. Limbajul personajelor; notafiile autorului: Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romna. Personajele de comedie sunt de regula plate, ele apartin tipologiei clasice, au o dominant’ de carac- ter. in ,,O scrisoare pierduta” personajele se apropie de realism, fiind indivi- dualizate prin limbaj si prin elemente de statut social si psihologic. Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a_,,caracterelor” clasice gi procedeu de caracterizare indirect. Notatiile autorului caracterizeaza personajele atat indirect, prin gesturi si mimicd, ct gi direct, intrucdt in lista cu Persoanele de la inceputul piesei, alaturi de numele sugestive pentru tipologia comic’, apare si statutul lor social. 2. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales Zaharia Trahanache este tipul incornoratului simpatic pentru c& refuza s& creada din ,enteres” sau din diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei sale. Conform criticului Pompiliu Constantinescu, el reprezinta gi ,,tipul poli- tic’, abil gi avid de putere, fiind ,,prezidentul’” mai multor ,,comitete si comifif” din judet si, de aceea, unul dintre , stalpii” locali ai partidului aflat la putere. 3. Hustrarea unei trasaturi a personajului ales, prin doua scene/cita- te/secvente comentate Principala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de prenumele Zaha- ria, care denota zahariseala, ramolismentul si de formula stereotipa ,, Aveti putinticd rabdare, rostita in rarele momente de enervare proprie sau cand altii igi pierd cumpitul. -Venerabilul”, cum ii spun alte personaje, este calm, imperturbabil, de o vi- clenie rudimentar’, dar eficient&. Stie s4 disimuleze gi si manevreze intrigi politice. Cand este santajat, isi pastreaza calmul si raspunde cu un contrasantaj, descoperind polita falsificat’ de Catavencu. Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii,,,o sotietate fiir moral si itr printip va sit zicd ci nu le are’, dar practic’ frauda, falsificdnd listele de alegeri. Nu accept imoralitatea in familie, sustinand senin c& scrisoarea de amor este 0 plas- tografie. Credulitatea exageratd poate fi pus’ pe seama unei convingeri ferme sau poate fi considerata un act de ,,diplomatie”, prin care vrea s& pastreze onoa- rea familiei i bunele relatii cu prefectul. Cu abilitate gi fermitate ti combate si pe Farfuridi si Branzovenescu, care il suspectau pe prefect de tridare: ,E un om cu care nu triiesc de ieri, de alaltiieri, 63 indiiak tritiesc de opt ani, o jumitate de an dupit ce m-am insurat a doua oar. De opt ani trdim impreund ca fratii, si niciun minut n-am gisit la omul acesta mitcar atitica | rau”. Atitudinea lui starneste admiratia lui Branzovenescu, care il caracteri- | zeaza direct: ,,E tare... tare de tot... Solid barbat! Nu-i dim de rostul secretului”. Este respectat chiar de adversarul politic, Catavencu numindu-l ,,venerabi- lul”, Prin autocaracterizare, se evidentiaz4 disimularea si convingerea ci diplomatia inseamna viclenie: ,,Apoi, dacé umbla el cu machiavelicuri, si-i dau eu machiavelicuri [...]. N-am umblat in viata mea cu diplomatie [...\’. Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea directa, precizand atitudinile ,,prezi- dentului” la gedinta electoral in sala mare a primériei: ,,serios”, ,,binevoitor”, placid”, ,rizind”, ,clopotind”. Mijloacele de caracterizare specifice personajului dramatic sunt: limbajul, notatiile autorului, situatiile comice, numele. Caracterizarea indirect prin replici concentreaza deviza lui politica: , Noi votdm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg... pentru cit dela partidul intreg atarnd binele tari si de la binele tari atarnd binele nostru”. Aceast& atitudine este determinata de ,0 sofietate fart moral si frit prinip”, ,binele nos- | tru” insemnénd binele lui si alor si. Fraza care ti rezumé principiul de viata. | si ti motiveaza falsa naivitate este: ,,intr-o sofietate fitrit moral si fara printip... trebuie sd ai si pufintict diplomafie!” in aparteu (adresandu-se publicului), il caracterizeaz4 obiectiv pe Tipates- cu: ,E iute! n-are cumpatt. Aminteri bun bitiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect”. Indirect, considera cd un definator al puterii trebuie si fie stipanit, calm, aga cum este el insusi. ins lui Farfuridi fi vorbeste laudativ despre ,amicul” Tipatescu: ,,De opt ani trim impreund ca frafii”, adverbul ,,im- preuni” sugerand acceptarea tacit a triunghiului conjugal (comic de situatie). Limbajul personajului dramatic este o surs& a comicului. Trahanache este neinstruit (incult), deformand neologismele din sfera limbajului politic: ,,sofieta- te”, ,printip’”, ,dipotat”, ,docoment’, ,,cestiuni arzittoare la ordinea zilei”. Se exprima limbajut COmfuz, cu diverse greseli: truism ,unde ru e moral, acolo e corupie”, tautologie personaju- »enteresul gi iar enteresul” si cacofonie ,,on sit zici ai nu le are”, Ticul sau verbal lui, Aveti putinticit ritbdare” exprima tergiversarea individului abil, care sub masca batranetii cauta sa cstige timp pentru a gasi o solutie. Notatiile autorului/didascaliile din actul I, scena IV, care insotesc discutia cu Tiptescu despre scrisoarea de amor aflat in posesia santajistului Cata- vencu, pe care o numeste ,,plastografie”, dovedesc mai degraba viclenia gi disimularea politicianului abil decat naivitatea. numete Caracterizarea prin nume este si o surs& a comicului. Numele Trahanache personaju- este derivat de la cuvantul ,,trahana’, o coca moale, usor de modelat, decizii- éui le personajului fiind ,modelate” de ,enteres”, de Zoe sau cei de la centru. | “ i 4, Sustinerea unei opit lespre modul in care se reflect 0 idee sau tema comediei in constructia personajului Pentru portretizarea personajului, se apeleaza la diverse tipuri de comic (de caracter, de moravuri, de situafie, de limbaj, de nume, de intentie), care ingroa- s4 prin acumularea detaliilor caracterul aparent lipsit de profunzime, Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de situatie), ins& naivitatea sofului ingelat contrasteaz cu viclenia in viata politic’, in care, sub aparenta bonomiei senile, isi ascunde atitudinea corupta, fiind implicat in contragantaj si in falsificarea listelor electorale (comic de moravuri). Prin comicul de caracter sunt ironizate cele doua ipostaze incompatibile ale sale: soful ingelat este in acelasi timp un politician abil. Trahanache nu face parte din categoria arivistilor; spre deosebire de candidatii la mandat, el are deja o situatie sociala gi politica, dar pe care vrea si 0 pastreze. Un exemplu de comic de situatie apare in scena IV din actul I, in care Trah- anache vine la Tipatescu, aducdndu-i vestea santajului. Comic este convinge- rea lui Trahanache cd scrisoarea de amor aflat in posesia lui Catavencu este 0 plastografie si teama lui ca Zoe s& nu afle de acuzatiile avocatului, pentru c& este ,,simfitoare”. Concluzie Lumea eroilor lui ILL. Caragiale este alcdtuit& dintr-o galerie de personaje care actioneaza dupa principiul , Scopul scuzd mijloacele”. Zaharia Trahana- che este viclean si abil, barbatul politic ,,tare” din judet, in timp ce pe plan familial este incornoratul simpatic. Desi au fost formulate gi interpretari di- ferite ~ de exemplu, parerea criticului Pompiliu Constantinescu din studiul LL. Caragiale”: , Este 0 autoritate de paie (centrul hotariiste, cand nu combinati- ile Zoitichii) gi un imbecil care nu crede in evidenta coarnelor puse de Tipitescu”, nu se poate contesta c& autorul il ironizeazi puternic, deoarece infatiseazd un tip uman caracteristic vremii: tipul politicianului corupt, tic&it gi viclean. 65 Planul eseului \ Comedia ,,O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale lil. Relatia dintre doud personaje Context m™ Reprezentat pe scend pentru intdia oard in 1884, opera literara ,,O scrisoare pierdu- ta” de LL. Caragiale este 0 comedie de moravuri. m™ Tema: aspecte din viata politic’ (upta pentru putere, antajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal). Personajele Stefan Tipatescu si Zoe Tra- hanache sunt esenfiale in desfigurarea comediei si in surprinderea precarit&tii mora- le politice ¢i familiale. 1, llustrarea a patru elemente de structurd si de compozitie ale comediei 'W Titlul: Pretinsa luptd pentru putere politica se realizeaz4, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic , scrisoare pierduta”. 1 Subiectul, desfaisurat pe parcursul celor patru acte, este determinat de intrig’: pierde- rea scrisorii de amor. Conflictul dramatic principal const in infruntarea pentru putere politic’ dintre re- prezentantii partidului aflat la putere (triunghiul erotic) si Nae Catavencu. Personajele comediei sunt, de regul4, plate, ele apartin tipologiei clasice, ins& cele din ,O scrisoare pierduta” se apropie de realism, find individualizate prin limbaj si prin elemente de statut social si psihologic. 2. Statutul personajelor ‘Stefan Tipatescu este prefectul judetului, dar gi tipul donjuanului, al primului amorez. Zoe Trahanache este tipul cochetel si al femeii voluntare. Zoe i Tipatescu nu fac gre- eli de exprimare. Amorezii sunt personaje ,,cu carte”, ironizate prin comicul de nume: Zoe — Joitica, Stefan — Fanica. Stdlpi ai puterii locale, Stefan Tipatescu si Zaharia Trahanache alcdtuiesc un triunghi conjugal impreund cu Zoe, sofia adulterin4, fapt care le consolideaza relatia politica. 3. Evolutia relatiei dintre cele doua personaje W Intriga pierderea scrisorii de amor declangeaza actiunile contradictorii ale amorezi- lor, care arat4, pe rand, slabiciune ori trie de caracter. Cele doua personaje evidenti- aza raportul caracter tare (Zoe) - caracter slab (Fanica). Principala trasdturd a prefectului este impulsivitatea. Zoe este »femeia barbata”, sti- pana pe sine, care ii manipuleaz4 pe tofi dupa propriile dorinfe. In confruntarea din- tre cei doi cu privire la sustinerea candidaturii lui Catavencu, prefectul este caracte- rul slab pentru ci cedeaz4 pand la urma de dragul Zoci. 4. Opinie Zoe este o ,dami bund” (spune Cetafeanul turmentat) sau ,domina bona” (criticul G. Ci- linescu). La sfargitul piesei, cand intra in posesia scrisorii compromifatoare, Zoe se com- porta ca o doamna generoasé (il iartA pe Cafavencu: ,,Eu sunt o femeie bund...”), in timp ce Tiptitescu se retrage ca i inainte in umbra ei. Concluzie Cuplul Zoe - Tipatescu trdieste fara mustrari de congtiintd, preocupandu-se doar de pis- trarea aparentelor. Astfel, in comedie imoralitatea casnicd se imbinA cu cea politic’. lll. Eseu despre relatia dintre doua personaje dintr-o comedie studiata Context Reprezentat pe scena pentru intaia oar in 1884, opera literara ,,O scri- soare pierduta” de I.L. Caragiale este 0 comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societitii contemporane autorului, fiind inspirata din alegerile electorale din anul 1883. Tema comediei infatiseaza aspecte din viata politica (lupta pentru putere in tema contextul alegerilor pentru Camer’, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal). Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache ilustreaz. gyiunght imoralitatea vietii de familie a unor politicieni din societatea romaneasca a conjugal vremii. 1, Hustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale co- mediei, semnificative pentru analiza relatiei dintre cele doua per- sonaje (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, registre stilistice, limbajul personajelor etc.) Titlul pune in evidenta intriga gi contrastul comic dintre aparenta gi esent. Victoria politica se obtine, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al titu gantajului politic ,o scrisoare pierduti” — pretextul dramatic al comediei. Subiectul, desfasurat pe parcursul celor patru acte, respect’ momentele specifice evolutiei sale si este determinat de intrig3: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de c&tre doamna Zoe Trahanache si gasirea acesteia de c&tre adversarul lor politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol stdrneste o agitatie nejustificata. Desfiigurarea actiunii prezint’ modul in care relatie ,Andragostitii” si sotul ingelat raspund santajului, precum si reactiile celorlalte extraconju- personaje in situatia de crizd creata. Punctul culminant - adunarea electorala, 94¢é in care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este urmat de un deznodamant fericit, in care scrisoarea revine la Zoe gi conflictele se sting intr-o impacare general si neasteptat’. Conflictul dramatic principal const’ in infruntarea pentru putere politic& a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan canfliot Tipatescu, Zaharia Trahanache — presedintele gruparii locale a partidului-si camie Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenté constituit’ in jurul lui Nae Ca- tavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului ,,Ritcnetul Carpatilor”. Con- flictul are la baz contrastul comic dintre ceea ce sunt si ceea ce vor si para personajele, dintre aparent gi sent. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de tridarea prefectului. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Daci, in general, personajele de comedie actioneaza stereotip, simplist, fri a evolua pe parcursul actiunii (personaje plate), ele apartinand tipologiei clasice pentru ca au o dominanta de caracter, in ,,O scrisoare pierduta” ele se apro- subiect 67 pie de realism, fiind individualizate prin limbaj si prin elemente de statut social si psihologic. Limbajul personajelor este principala modalitate de indi- vidualizare a ,,caracterelor” clasice si procedeu de caracterizare indirect’. 2. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecdruia dintre personajele alese Stefan Tipatescu este prefectul judetului, asa cum noteaza autorul in lista cu Persoanele de la inceputul piesei, dar intruchipeaz, in acelasi timp, tipul donjuanué donjuanului/al primului amorez. Zoe Trahanache este tipul cochetei gi al femeii voluntare. Unicul personaj feminin al comediei, apare ultima pe lista cu Persoanele de la inceputul piesei. Autorul ii fixeaza statutul social prin raportare la sotul ei, Zaharia Trahana- che, cel mai important om politic al judetului: ,,sofia celui de sus”. in ciuda faptului c& femeile nu aveau drept de vot la acea epoc’, Zoe ii poate manevra pe ceilalfi dupa vointa sa ca pe niste marionete, folosindu-se de pozitia de prima doamna a micului oras de provincie. De aceea ii promite lui Cataven- cu: ,eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sit-mi dai scrisoarea...”. Tipatescu apartine tipului politic, dar, spre deosebire de ceilalti, este un om instruit, educat. Imoralitatea lui se manifesta in planul vietii de familie. Zoe si Tipatescu nu fac greseli de exprimare, ca alte personaje ale comediei. tiput Desi nu sunt sanctionate prin comicul de limbaj ca arivistii, amorezii sunt politic personaje cu carte, ironizate pentru legatura extraconjugala prin comicul de nume: aga se explicd discrepanta comic’ dintre prenume (cea ce vor si par’) si diminutivul familiar (ceea ce sunt) Zoe — Joitica, Stefan - Fanica. Stalpi ai puterii locale si prieteni cu interese comune, Stefan Tipatescu gi Zaharia Trahanache alcatuiesc un triunghi conjugal impreund cu Zoe, sofia adulterind, fapt care le consolideaz relatia politic’, asa cum soful ,,incorno- rat” observa cu naivitate: ,,Pentru mine sa vie cineva sd binuiasci pe Joifica, ori peamicul Fénici, totunae... E un om cu care nu tritiesc de ieri, de alaltdieri, tratiesc de opt ani, 0 jumétate de an dupit ce m-am insurat a doua oarit. De opt ani tritim impreund ca fratii, $i niciun minut n-am gisit la omul acesta mitcar atatica réu.”” 3. Evidentierea prin doua scene/citate/secvente comentate a mo- dului in care evolueaza relatia dintre cele doua personaje Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanseaz& actiunile contradictorii ale amorezilor, care evidentiaza raportul neasteptat caracter tare (Zoe) — ca- racter slab (Fanica). Daca prefectul Tipatescu ii cere politaiului Pristanda arestarea lui Catavencu si perchizitia locuintei pentru a gsi scrisoarea, Zoe, dimpotriva, ordona eliberarea lui, iar apoi uzeaza de mijloacele de convinge- re feminine pentru a-l determina pe Tip&tescu sa sustind candidatura avoca- tului din opozitie, in schimbul scrisorii. Principala trasatura a prefectului este impulsivitatea, observatie facut’ de impulse Trahanache in mod direct, in aparté: ,E iute! N-are cumpit. Aminteri bun baat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.” in fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei, pe care este nevoit sd 0 imparta cu altcineva, sacrificd o carier promit&toare la Bucuresti,