Titlu: Determinarea coeficientului de elasticitate al unui resort

Materiale necesare:

 Un resort elastic
 6 discuri perforate având fiecare o masa de 10 g
 Suport metalic cu trepied
 Riglă

Aspecte teoretice:

Când o forță acționează asupra unui corp, acesta își modifică starea de mișcare sau se
deformează. În cazul unui fir confecționat dintr-un material oarecare (cum ar fi cauciuc, oțel,
F în general firul se alungește,
plumb, material plastic) se observa că sub acțiunea unei forte ⃗
adică se deformează. După încetarea acțiunii forței sunt posibile două cazuri: deformarea nu
dispare respectiv dispare. În primul caz deformările sunt permanente și ele caracterizează
materialele plastice. Din această categorie putem menționa ceara, plastilina, plumbul, smoala,
etc. În al doilea caz deformările sunt considerate elastice. Majoritatea corpurilor prezintă
această proprietate care poartă numele de elasticitate. Corpurile perfect elastice nu există, dar
dacă forțele care acționează asupra lor nu depășesc anumite limite, atunci deformațiile pot fi
considerate elastice.

F eegale ca valoare cu forțele

În timpul deformării unui corp, în el apar forte ⃗
F dar orientate în sens opus acestora. Ele pot fi scrise ca fiind:
deformatoare ⃗

F e =−k ⃗
⃗ Δl

F e, proportională cu valoarea deformației și orientată în sens opus creșterii ei, se

Forța ⃗
numește forță elastică. k este o constantă numită constantă de elasticitate având ca unitate de
măsură N/m. Forțele elastice sunt forțe interne care apar între regiunile deplasate ale
corpurilor solicitate și sub acțiunea cărora acestea revin la forma inițială. Un exemplu de forță
elastică este forța care apare într-un resort de oțel supus unei deformări (întindere sau
comprimare – vezi figura).

1
Conform legii lui Hooke:

F l0 F Δl
x=Δ l= sau =E , adica σ=E ε
E S0 S0 l0

E = un factor de proporționalitate, o constantă de material care poartă denumirea de modul de

elasticitate longitudinal, sau modulul lui Young, măsurându-se în N/m2.

F
Raportul =σ reprezintă forța exercitată pe unitatea de suprafață și se numește efort unitar.
S0

Δl
Celălalt raport =ε reprezintă raportul dintre alungirea absolută (diferența dintre lungimea
l0
finală produsă de forța deformatoare și lungimea inițială) și lungimea inițială și se numește
alungire relativă sau deformația specifică.

Legea lui Hooke este o lege empirică, obținută pe cale experimentală, care arată că,
pentru un material dat, alungirile relative sunt proporționale cu eforturile unitare.

Obiectiv:

 Determinarea constantei elastice a unui resort elastic.

Mod de lucru:

1. De partea frontală a suportului se fixează resortul elastic. Cu ajutorul riglei se măsoară

lungimea sa inițială (l0).
2. Rând pe rând de resort vor fi suspendate cele 6 discuri perforate. Acestea vor deforma
elastic resortul, care se va alungi. Forța de greutate reprezintă forța deformatoare.
Forța elastică va fi așadar egală cu greutatea atașată de resort. Se va măsura alungirea

2
 l produsă de către fiecare masă (de la 10 la 60 de g). Cele 6 valori ale lui l se vor trece
în tabel. Se vor calcula valorile lui Δl și se vor trece și acestea în tabel.
3. Constanta elastică a resortului va fi determinată conform formulelor:

mg
F e =G sau mg=k Δl sau k= . (g = 9.81 m/s2)
Δl
4. Vor fi calculate: valoarea medie a constantei elastice, erorile individuale și eroarea
medie.

Nr. m G (N) l0 (m) l (m) Δl (m) k ḱ Δk ´

Δk
măs. (kg) (N/m) (N/m) (N/m) (N/m)

1. 0.010 0.0981 0.050 0.055 0.005 19.62 - - -

2. 0.020 0.1962 0.050 0.062 0.012 16.35 16.63 0.28 0.34

3. 0.030 0.2943 0.050 0.067 0.017 17.31 0.68

4. 0.040 0.3924 0.050 0.074 0.024 16.35 0.28

5. 0.050 0.4905 0.050 0.080 0.030 16.35 0.28

6. 0.060 0.5886 0.050 0.085 0.035 16.81 0.18

Surse de erori:

 Modalitatea de citirea alungirilor (cu ajutorul riglei)

 Masa discurilor care a fost considerată 10 g pentru fiecare disc

3
Interpretarea rezultatelor:

 Alungirea resortului este direct proporțională cu forța deformatoare, în conformitate

cu legea lui Hook.
 Constanta elastică este o proprietate a resortului.