Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
9. LITERATURA RECOMANDATĂ
1
INSTALAŢII EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ.
2
FIG.2 SCEMA A.A. A UNUI ORAŞ DE MUNTE
Qh,max
3
R
SP
4
fig 1. Captăre din sursele de suprafaţă de malcuplată cu SP I
1- ferestre înzestrate cu grătar şi stavilar de perete; 2- camera prizei; 3- sita plată;
4- camera de aspiraţie; 5- sorb; 6- SP I; 7- pompa cu ax orizontal; 8- conducta de
refulare;: 9- conducta de aspiraţie.
5
fig3. Captăre din sursele de suprafaţă în albie cuplată cu SP I
1- nu sunt ; 2- camera prizei; 3- sita plată; 4- camera de aspiraţie; 5- sorb; 6- SP I;
7- pompa cu ax orizontal; 8- conducta de refulare;: 9- conducta de aspiraţie.10-
crib; 11- tuburi gravitaţionale
6
fig4. Captăre combinată din sursele de suprafaţă în albie cuplată cu SP I
1- ferestre înzestrate cu grătar şi stavilar de perete; 2- camera prizei; 3- sita plată;
4- camera de aspiraţie; 5- sorb; 6- SP I; 7- pompa cu ax orizontal; 8- conducta de
refulare;: 9- conducta de aspiraţie.10- crib; 11- tuburi gravitaţionale
2. Surse subterane
7
- Captări verticale (puţuri) pentru adîncimi mici şi mari
- Captări orizontale (drenuri, galerii) pentru adîncimi de circa 5-30 m
În funcţie de modul de execuţie, puţurile sunt grupate în următoarele categorii:
- puţuri săpate care au o secţiune transversală mare şi pot atinge adîncimi de
20-30m
- puţuri înfipte care au o secţiune transversală mică şi care pot atinge adîncimi
de 5-10m
- puţuri forate care pot atinge adîncimi mari.
8
4. ÎNMAGAZINAREA APEI
Construcţiile folosite pentru înmagazinarea apei se numesc rezervoare şi
îndeplinesc următoarele funcţii:
- distribuţia într-o anumită perioadă de timp a unui debit
superior celui furnizat de staţia de pompare;
- asigurarea unei rezerve pentru cazuri de avarii sau de
incendiu;
- reglarea presiunilor;
- de aspiraţie la staţiile de pompare.
După poziţia lor faţă de nivelul terenului, rezervoarele pot fi:
- rezervoare îngropate (subterane) - sunt aşezate în întregime sub nivelul
terenului;
- rezervoare parţial îngropate - sunt aşezate pe o porţiune din înălţime în
teren, dar acoperişul lor este situat în întregime deasupra nivelului
terenului;
- rezervoare de suprafaţă - au radierul aşezat la nivelul
terenului sau la mică adâncime;
9
- rezervoare de înălţime - au radierul aşezat la o înălţime relativ mare faţă
de nivelul terenului şi este susţinut de o
construcţie în formă de turn, acestea se numesc în mod
curent castele de apă.
După scopul în care sunt utilizate rezervoarele pot fi:
- de aspiraţie – servesc ca bazine de aspiraţie pentru pompe;
- compensare – asigură numai compensarea debitelor de consum cu cele de
alimentare;
- distribuţie – din care se alimentează reţeaua de distribuţie;
- incendiu – servesc pentru înmagazinarea rezervei de apă pentru incendiu;
- avarie – servesc pentru înmagazinarea rezervei de apă în timpul lichidării
avarie.
După locul amplasării în schema de alimentare cu apă, rezervoarele poartă
diferite denumiri:
- rezervoare de trecere – amplasate înaintea reţelei de distribuţie, fig. .1;
- rezervoare de capăt – amplasate la extremitatea aval a reţelei de distribuţie,fig. .2;
- contrarezervoare – amplasate în interiorul sau la capătul
reţelei de distribuţie, într-o schemă de alimentare cu apă
care poate cuprinde şi rezervor de trecere, fig. .3.
Captare
Rezervor
Fig. .1
Schema de
alimentare
cu apă
rezervorde
trecere Reţea de distribuţie
10
Captare
Contraezervor
Reţea de distribuţie
11
Captare
Rezervor
de trecere
Contrarezervor
Reţea de distribuţie
Castele de apă
Castelele de apă se utilizează în scopul menţinerii presiunii constante în
sistem şi păstrarea volumelor de apă necesare pentru: compensare şi pentru
combaterea incendiului.
Qp - Q Q - Qp
Qp Q Qp Q
13
fig.6 Secţiune transversală printr-un castel de apă cu amplasarea instalaţiei hidraulice
6. ADUCŢIUNI
1 CONSIDERAŢII GENERALE
14
Aducţiunile de tip conductă asigură transportul apei sub presiune, cu sau fără
pompare.
Aducţiunile construite în tunel pot funcţiona cu nivel liber sau sub presiune;
acestea pot fi aplicate în mod economic numai pentru transportul unor debite mari,
care necesită o secţiune de curgere de cel puţin 3,0 m2.
Alegerea tipului de aducţiune, precum şi a materialului şi formei de
construcţie a acesteia depinde de: relieful terenului, gradul de stabilitate şi gradul
de agresivitate al pământului traversat, calitatea apei care se transportă, presiunea
apei, posibilitatea de folosire a metodelor de execuţie mecanizată, astfel încât să se
poată obţine soluţia cea mai economică atât din punctul de vedere al cheltuielilor
de investiţii, cât şi al celor de exploatare.
2 Aducţiuni deschise
Aducţiunile de apă cu nivel liber, deschise, constau din tranşee săpate în
pământ, având o pantă longitudinală continuă şi fiind protejate de obicei cu o
îmbrăcăminte de beton, piatră sau alte materiale. La canalele de aducţiune
deschise, linia piezometrică coincide cu linia suprafeţei libere a apei, care se află în
contact direct cu atmosfera.
15
Alegerea formei secţiunii depinde de natura pământului în care se execută
canalul şi de materialul care se foloseşte pentru căptuşire.
3 Aducţiuni închise cu nivel liber
Aducţiunile închise se folosesc în cazurile când se transportă apă potabilă
sau apă tratată. Chiar şi în cazul transportării unei ape brute, apare adeseori
avantajoasă adoptarea acestei soluţii în cazul curgerii cu nivel liber, pentru a
preveni neajunsurile provocate de zăpadă şi gheaţă, precum şi de alţi factori care
alterează calitatea apei şi produc pierderi prin evaporaţie şi infiltraţie.
Forma secţiunii transversale a aducţiunilor închise cu nivel liber poate
fi: circulară, dreptunghiulară, cu albie semicirculară supraînălţată, ovoidală, clopot
etc., fig. .2.
Rezervor
l.p. h
Hp
16
h
Hpompare Hp
Rezervor
SP
Fig. 8.3 Scheme hidraulice pentru aducţiuni: a ) aducţiune sub presiune gravitaţională,
b ) aducţiune sub presiune funcţionând prin pompare
17
7. REŢELE DE DISTRIBUŢIE A APEI POTABILE
NORMA NECESARULUI DEAPĂ este cantitatea medie de apă care poate
satisface fiecare categorie de nevoi de apă şi care se exprimă în l/unit. Masă.
Cantitatea totală de apă utilizată efectiv de un centru populat sau de o industrie
împărţit la 365 se numeşte- debitul zilnic mediu.
DEBITUL zilnic mediu al unui centru populat împărţit la numărul de locuitori se
numeşte debitul specific şi se exprimă în l/om zi
Reţeaua de distribuţie este unul dintre elementele principale ale sistemului de
alimentare cu apă şi are rolul de a transporta apa la consumator.
O reţea de distribuţie trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- să asigure cantitatea de apă necesară în toate punctele de consum şi la
presiunea necesară;
- să funcţioneze sigur şi neîntrerupt .
- Reţele de distribuţie pot fi ramificate, inelare sau mixte
18
Fig.4.1. Planul general: 1 – baia publică; 2 – spălătorie; 3 – spital; 4 – hotel; 5 – întreprindere industrială
19
Totodată reţelele de distribuţie pot fi clasificate în mai multe tipuri:
- reţea alimentată gravitaţional, figura 2;
- reţea alimentată gravitaţional din rezervor alimentat prin pompare, figura 3;
- reţea alimentată direct prin pompare, figura 4;
- reţea alimentată prin rezervor de cotă (fără compensarea totală a debitelor), figura 5
- reţea alimentată prin pompare şi contrarezervor, figura 6
21
Fig.2.1. Schema de canalizare generală: 1 – canale de serviciu (secundare), 2
– colectoare secundare, 3 – colectoare principale, 4 – sifon invers, 5 – cameră de
intersecţie, 6 – camera deversorului, 7 – canal deversor, 8 – staţie de epurare,
9 – colector de descărcare, 10 – gură de vărsare, 11 – câmpuri pentru
valorificarea nămolurilor deshidratate
Colectarea şi evacuarea apelor uzate se face, după caz, în unul din următoarele
trei procedee, care dau astfel şi numele sistemului de canalizare:
22
• sistem unitar (tot la canal) colectează şi transportă prin aceeaşi reţea
de canalizare toate apele de canalizare: menajere, industriale, publice,
meteorice, de suprafaţă şi de drenaj;
• sistem separativ (divizor) colectează şi transportă prin reţele deosebite
apele de canalizare (menajere, industriale şi publice, meteorice); numărul
reţelelor – minimum două – depinde de compoziţia apelor uzate;
• sistem mixt, care colectează şi transportă apele din bazinul, ce se
canalizează prin sisteme diferite: în parte prin sistem de canalizare unitar
şi în parte prin sistem de canalizare separativ.
În dependenţă de amplasamentul localităţii şi a întreprinderilor industriale
precum şi a reliefului terenului localităţii schemele de canalizare pot fi:
a) centralizate: transportă AU la o singură SE
b) decentralizate: se prevede în oraşele mari şi în localităţile cu relief muntos – în
cazul dat se prevăd câteva SE.
c) regionale - se prevede atunci când avem câteva localităţi învecinate cu o
întreprindere industrială pentru care se prevede o singură SE.
În dependenţă de relieful localităţii, amplasamentul emisarului faţă de
localitatea dată precum şi amplasamentul SE scemele reţelelor de canalizare se
clasifică:
a) perpendicular direcă- pentru apele meteorice:
23
c) paralelă- în cazul cînd avem relief cu pantă mare spre emisar
d) zonală
Alegerea emisarului
25
compuse (fig.2.6,e). Secţiunea optimă în cadrul categoriei respective se alege pe
baza unui calcul tehnico-economic, în funcţie de: debit, natura pământului de
fundaţie, spaţiul de construcţie disponibil şi posibilitatea industrializării
lucrărilor.
26
Fig. 2.4. Schema de reţea cu canale generale
27