Traseul catre casa

Ieri a fost pentru prima oara cand nu am iesit din facultate gandindu-ma la cursurile pe care
le-am avut si la temele pe care trebuie sa le fac pentru ziua urmatoare,ci m-am oprit pentru o
clipa sa inspir aerul curat si rece,specific acestei vremi si cu pasi agale,am inceput sa observ
toate detaliile din jurul meu care imi scapau pana acum.

In primul rand,nu am putut sa nu observ fetele studentilor care terminau cursurile si isi
doreau doar sa ajunga acasa sa se odihneasca.Probabil ca erau de la medicina.M-am bucurat
ca sunt la jurnalism si ca doar voi face reportaje cu morti,nu va trebui sa ii si ating.Mi-am
continuat traseul si dorind sa arunc un servetel la gunoi,mi-am dat seama ca nu sunt suficiente
cosuri de resturi menajere pe langa facultate.Am ajuns la strada principala si inainte de a
traversa marcajul,am vazut pe partea dreapta doi caini care pareau flamanzi si le-am dat cele
doua eugenii pe care le aveam in geanta.In acea clipa ma gandeam cum ar fi sa avem mai
multe fonduri si sa infiintam adaposturi pentru caini,fiindu-mi mila de bietele fiinte.In partea
stanga era restaurantul Portofino,unde am mers in prima zi de facultate cu colegele sa bem un
suc,insa de abia acum observasem afisul pe care scria ca acesta este de vanzare.Am
traversat,mi-am pus castile in urechi si ascultand muzica,mergeam usor catre statia de
autobuz.Am simtit mirosul de placinta si de alte produse proaspete de la patiserie si am
remarcat grafitti-ul ce desemna o inima in flacari,de pe peretele patiseriei.Cum de nu il
vazusem pana acum? Am luat autobuzul si am fost placut surprinsa sa vad pe geam
amenajarea de Halloween facuta la mall.Un dovleac urias se afla in fata mall-ului si era
fotografiat de catre vizitatori.Luminitele care sclipeau de dinauntru faceau sa para totul
magic.Un zambet mi-a aparut de indata pe fata.

Mi-am dat seama ca facem totul in graba,in ultimul timp.Nu ne mai oprim sa analizam
lucrurile,sa admiram natura,animalele si toate frumusetile ce ne inconjoara.Fericirea se afla in
lucrurile marunte,iar experienta asta m-a facut sa realizez ca trebuie sa ne bucuram mai mult
de viata si sa zambim mai des.