Sunteți pe pagina 1din 3

Zeiţa Hestia

Zeiţa Hestia

Zeiţa Hestia ori Hesta,  al cărei nume semnifică cămin sau casă, a fost zeiţă a vetrei şi a
focului sacru la străbunii noştri Geo-Daci.  “Trebuie reţinut faptul că Focul Sacru sau
Focul Viu nu era altceva decât o imagine a Soarelui ceresc – Marele Zeu. Soarele de
andezid de la Sarmizegetuza nu este altceva decît vatra altarului reginei Hestia ( Vesta),
vatră pe care ardea focul nestins.  În ceea ce priveşte Marele Sanctuar circular, dacic,
aflăm că absida centrală avea „34 de stâlpi de lemn dispuşi în formă de potcoavă, iar la
mijloc „era vatra focului sacru”. După Palladio aflăm că ambele temple ale zeiţei Vesta de
la Roma, aveau aceeaşi formă (de potcoavă). Este bine să se ştie sau să se reţină faptul că,
cultul zeiţei Hestia în Grecia şi la Roma a fost dus de Traco-Daci, înainte de întemeierea
acestui oraş peninsular.”

Că zeiţa Hestia aparţine strabunilor noştri şi nu grecilor sau  romanilor, este probat de cele
mai vechi urme de civilizaţie din lume, descoperite în România, la Cotu Miculinţi, în
judeţul Botoşani; printre altele, fiind descoperite şi cele mai vechi locuinţe din lume
(bordeie) datînd de acum 20.000 de ani, avînd în centru vatra străbună. Marija Gimbutaş
declara: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală
cuprinsă între anii 6.500- 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică,
iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de
luptători din epocile bronzului şi fierului”

În aceasta perioadă a matriarhatului se înscrie viaţa şi activitatea reginei Hestia a strămoşilor


geto-daci. Primul scriitor antic care aminteşte de Hestia este Herodot (425 d.Hr). El spune că
sciţii se închinau “înainte de toate, la Hestia apoi la Zeus şi la Geea”. Tot el aduce un
amănunt: “în limba scită Hestia se spune Tabiti”. Deci, zeiţa focului la sciţi purta numele de
Tabiti. Trebuie să menţionăm că de la traci, zeiţa Hestia, în acest timp, trecuse în olimpul
grecesc. Hesiod alcătuise o teogonie după bunul lui plac, “ca să pună ordine” între zei”. În
felul acesta zeiţa geţilor Histia sau Hestia devine tacit zeiţă a grecilor.

Tot Herodot, menţionând luptele lui Darius cu sciţii arată ca Idanthyrsos, regele acestora a
spus solului trimis de perşi: “Ca stăpân eu recunosc decat pe Zeus, strămoşul meu, şi pe
Hestia regina sciţilor. Prin sciţi el înţelege pe geţi. Situaţia Hestiei este clarificată pe parcurs
de Diodor din Sicilia, care scria:  “La aşa numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zalmoxis
susţinea că şi el a intrat în legătura cu zeiţa Hestia. Zalmoxis a fost aducătorul Belaginelor (a
Legilor Frumoase) pe care le primise de la regina fecioară Hestia.” “Acestă ignorare a
cultului Zeiţei Focului, a rolului lui Zamolxis de intermediar între divinitate şi om, a dus la
concluzia eronată că dacii ar fi fost politeişti. Repetăm: Zamolxis, regele Dacilor, a primit
Beleaginele de la zeiţa Hestia, după cum la arieni, Zarathustra a primit legile „de la o zeitate
bună”

Legile Belagine (legile frumoase), un cod moral şi spiritual de viaţă de care amintesc mulţi
autori antici, astăzi este însă necunoscut. Este posibil ca şi informaţiile spirituale şi ştiinţifice,
inclusiv astronomice/astrologice, să aibă aceeaşi sursă: comunicarea cu zeiţa Hestia sau cu
alte entităţi spirituale.”  Hestia sau Histia, zeiţa geţilor, ca pământeană, a fost regină a
strămoşilor traco-daci în perioada matriarhatului, o regină fecioară, care în cea mai
îndepartată antichitate a organizat statul strămoşilor traco-geţi şi cultul focului în vatra
“Cetăţii Regale”, o mică fărâmă din soare-focul ceresc care topea gheaţa şi oferea muritorilor
căldura necesară vieţii.

Genealogia reginei Hestia, alcătuită de Hesiod, nu are nimic comun cu realitatea. El nu a


făcut altceva decât a introdus cultul zeiţei Hestia de la geto-daci în lumea greacă, romană şi a
altor popoare. La romani Hestia apare sub numele de Vesta iar preotesele se numeau vestale.
Regina Hestia sau Istia, Iasta sau Vesta şi-a desfăşurat activitatea în jurul fluviului Istru la
traco-daci. Că ea a fost în adevăr regină pământeană ne încredinţează faptul că a fost
reprezentată plastic, uneori ţinând în mână sceptrul, emblemă a suveranităţii, iar în “Statuia
Giustiniani”, aflată într-un muzeu din Roma, o vedem pe Hestia sau Vesta înveşmântată într-
un dublu hiton (A. Mitru, op. cit. 40, 41, 47, 54, 55, 66, 199, 258). Emblemele suveranităţii
acestei zeiţe sunt o dovadă că ea a fost în adevăr regină a traco-dacilor, apoi a fost introdusă
de Hesiod în panteonul Olimpului şi adorată pe un vast teritoriu, euro-afro-asiatic

Descoperirea numeroaselor statuete feminine (bogatul inventar de figurine feminine,


prezentat de Radu Florescu Miclea, în Preistoria Daciei, fig 24, 37, 41, 46, 54, 57, 78, 80, 88,
103, 112, 115, 119, 124, 130, 136, 157, 159, 161, 167, 178, 181, 187, 189, 203, 210, 227, 262,
263, 265, 268, 272, 350, 352, 360, etc) sunt o dovadă pentru evoluţia şi cultura statului traco-
dac, în perioada matriarhatului. La aceasta se adaugă cele 21 de statuete feminine descoperite
lângă Moineşti (Bacau), într-un sanctuar. O “Mare Zeiţă” s-a descoperit la Trufeşti
(Botoşani), alta la Libceva (Caraş-Severin) s.a.. Acest mare număr de figurine feminine
ilustrează, ca în nici o parte a Terrei, perioada matriarhatului, avansată în Daco-România.
“Arheologia daco-română a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne
încredinţează că, în perioada matriarhatului, statul strămoşilor Daco-Traci era condus de o
femeie, ajutată de un sobor feminin.”

Informaţia oferită de Herodot, că  Hestia la sciţi a avut alt nume, aparţine unei epoci mai
târzii, când cultul ei trecuse de la traco-daci la celelalte popoare prin intermediul culturii
greceşti. Aceştia şi-a însuşit tacit cultura popoarelor mai vechi. 

Hestia a fost regina strămoşilor traco-daci; după moarte a devenit zeiţă a focului. În perioada
patriarhatului, sciţii o adorau sub numele de Tabiti, grecii sub numele geto-dacic de Histia
sau Hestia, iar romanii o adorau sub numele de Vesta. Cultul ei s-a generalizat în spaţiul
euro-afro-asiatic, după ce Hestia a trecut în panteonul Olimpului. “În astrologie există un
asteroid cu acest nume, Vesta, care are semnificaţia „păstrătoarea flăcării”, a adevărului şi a
altor valori spirituale şi culturale naturale, având puteri transformatoare şi creatoare
(sexuale). Vesta este de o importanţă specială pentru cei care au  simţul unei misiuni sau unui
scop în viaţă, creând mediul prielnic pentru împlinirea acesteia.

Zamolxis are ca şi corespondent astrologic pe Saturn, acest lucru derivând atât din etimologia
cuvântului (zal=zeu, mox=moş, bătrân), cât şi din filosofia de viaţă simplă şi naturală,
ascetică uneori, pe care a predat-o getodacilor. O confirmare a acestei legături spirituale
iniţiatice între Zamolxis şi Vesta (Hestia) o găsim în astrograma natală a României, care este
reprezentativă pentru poporul român, trecutul şi viitorul lui.”

Pr. Dumitru Bălaşa