Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este tocmai motivul pentru care faptele sale surprind, iar vorbele sale
par să cadă „ca o cobra încolăcită şi împăiată” peste o conversaţie lejeră,
din timpul unei cine militare, despre o ştire din lumea de acasă.
„[…] Dar iubirea este altceva. Iar dacă nu ştiţi ce e, puteţi, cu noţiunile
dumneavoastră cumpărate şi vândute cu toptanul: «aşa am auzit… aşa
vând” să dezbateţi toată viaţa, că tot nu ajungeţi la nimic. Şi privindu-i
dispreţuitor: Discutaţi mai bine ceea ce vă pricepeţi.”
Va izbucni de-a dreptul abia după această scenă, în faţa unui camarad
îngrijorat, Orişan, care îi arată prietenie şi înţelegere:
Între fraţi doar tatăl lui nu a făcut avere şi o lăsase pe mama sa cu grija
celor trei copii (Ştefan şi două surori) şi cu multe datorii. Ceilalţi doi
fraţi, unchii eroului nostru, erau un bătrân inginer şi antreprenor putred
de bogat, Tache, şi un deputat liberal, Nae, cu influenţă – trecea drept
„una dintre figurile bucureştene, socotit printre «intelectualii de rasă».”.
„Nu era întâia oară când îl auzeam spunând asta şi nici nu era singurul
om care o spunea. Atât de deseori am auzit exclamaţia asta, încât am
impresia, falsă desigur, că, în ţara mea pâinea e supremul scop al oricui
şi măsurătoarea tuturor valorilor sufleteşti. «Vreau să mănânc şi eu o
pâine» (şi nimic altceva). «A mânca pâine în casa mea.» «Dă-i şi lui,
acolo, o pâine.». Idealul fiecăruia pare să fie, cu exclusivitate, să câştige
cât mai multe pâini, izbânda în viaţă şi-o apreciază, după numărul de
pâini de care dispune. Iar maximum de altruism constă în satisfacţia «de
a da şi altuia să mănânce o pâine de pe urma ta» (dar nu mai mult «că se
obrăzniceşte»). Ţară a grâului şi a foamei cronice în trecut, trăieşte şi
acum sub obsesia pâinii, care eclipsează oricare alte preocupări ale
conştiinţei, orice drame în zona superioară. Tragediile sunt aci în gradul
«luptei pentru existenţă», căci viaţa infinit mai uşoară ca în Apus pentru
cei mediocri ca şi pentru canalii, e neînchipuit de grea pentru oamenii de
merit şi pentru cei care vor să rămână cinstiţi, decât oriunde, în lume.”