Sursele comicului in comedia “O scrisoare

pierduta”, de I. L. Caragiale
Leave a reply

Fiind vorba de o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile

create de personaje provoaca rasul.

Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

1. comicul de moravuri
2. comicul de situatie
3. comicul de limbaj
4. comicul de nume
5. comicul de caracter

1.Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a

prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute
prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

2. Comicul de situatie:

 pierderea si gasirea scrisorii de amor

 situatia ridicola a lui Catavencu care ajunge, din santajist, victima a santajului
 incaierarea celor doua tabere electorale
 intrarile in scena ale personajului turmentat
 existenta triunghiului conjugal Zoe-Tipatescu-Trahanache
 existenta personajelor Farfuridi si Branzovenescu

3. Comicul de limbaj:

 pronuntia gresita a unor cuvinte, indeosebi a neologismelor: “bampir” (vampir),

“cioclopedica” (enciclopedica), “catrindala” (catedrala), “renumeratie” (remuneratie), “nifilist”
(nihilist)
 ticuri verbale: “curat”, “ai putintica rabdare”
 pleonasme: “Sunt cestiuni imprtante, arzatoare la ordinea zilei”
 confuzia sensurilor cuvintelor: “capitalisti”, cu sensul de locuitori ai capitalei
 confuzie sau atractie paronimica: “scrofulos” in loc de scrupulos
 contradictiile de termeni: “douasprezece trecute fix”
 nonsensurile: “sa se revizuiasca… primesc, dar sa nu se schimbe nimica, sa nu se
revizuiasca…primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici, pe colo, si anume in punctele
esentiale”/ “Industria romana e sublima, e admirabila, dar lipseste cu desavarsire”
 truismele: “o societate fara printipuri, va sa zica ca nu le are”
 stalcirea cuvintelor: “birza”, “puicusorule”, “tinti” etc.
 anacolutul: “eu, care familia mea, de la patuzsopt in Camera, si eu ca ruman impartial, care
va sa zica…cum am zite…in sfarsit, sa traiasca!”
Obs: Anacolutul reprezinta o greseala de exprimare care consta in discontinuitatea sintactica si
logica a unui enunt.

3. Comicul de nume:

 numele lui Zaharia Trahanache sugereaza, pe de o parte, zahariseala, usoara senilitate a

personajului, iar pe de alta parte, viclenia acestuia, capacitatea lui de a se modela in functie
de interes (trahanaua fiind o coca moale)
 numele lui Catavencu este derivat de la substantivul “cata”, pasare foarte galagioasa,
reliefandu-se astfel demagogia latratoare a personajului
 aluzia cuinara a numelor lui Farfuridi si Branzovenescu sugereaza vulgaritatea si
inferioritatea celor doua personaje
 numele lui Agamemnon Dandanache, al carui ilustru prenume este deformat in “Agamita”,
sau chiar “Gagamita” dezvaluie ramolitia personajului, iar “Dandanache”, derivat de la
substantivul “dandana”, pune in lumina incurcaturile pe care le creeaza personajul la aparitia
sa
 numele lui Pristanda este derivat de la un joc popular moldovenesc in care se bate pasul pe
loc, ceea ce ar sugera agitatia fara rost a personajului, sau faptul ca e capabil sa joace asa
cum i se canta

5. Comicul de caracter evidentiaza contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para
personajele si ceea ce sunt ele in realitate.

 Catavencu pretindea fi un mare patriot, care se sacrifica pentru binele tarii sale, insa este, de
fapt, un mic politician meschin care actioneaza doar in propriul sau interes
 Pristanda ii declara lui Tipatescu ca ii va fi mereu o sluga credincioasa, ceea ce nu-l
impiedica sa-i declare lui Catavencu, adversarul acestuia, ca-i citeste gazeta “ca pe
Evanghelie” si sa gandeasca despre el “strasnic prefect ar fi asta”
 Dandanahe pare a fi doar un batran inofensiv si senil, insa viclenia lui depaseste starea de
degradare fizica in care se afla, fiind, asa cum declara Caragiale insusi, “mai prost decat
Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”