Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 6

Bolile genetice

În grupul bolilor genetice intră toate tulburările condiționate de o singură


mutație genică, poligenic sau de o anomalie cromozomală neechilibrată. Nu toate
bolile genetice sunt ereditare.
Frecvența bolilor ereditare, se admite că aproximativ 11-12% dintre nou-
născuți au o tulburare genetică ce se manifestă sau care se va manifesta cândva în
cursul vieții. În funcție de numărul genelor implicate se deosebesc trei grupe de
tulburări genetice:
a) boli monogenice, condiționate de o mutație genică, care se trasmit
mendelian dominant sau recesiv, autozomal sau legat de sex;
- frecvența lor variază între 0,22% în Canada și 3,60% în Irlanda de Nord;
- frecvența bolilor ereditare condiționate de o singură mutație genică este
de 1,1% printre nou-născuți.
b) bolile cromozomale , 0,5-1% dintre nou-născuți au o aberație
cromozomală numerică sau structurală cu variate consecințe.
c) bolile poligenice, includ tulburări extrem de diferite de la malformațiile
congenitale comune la schizofrenie;
- frecvența lor este de circa 10% sau chiar mai mult.

Malformații congenitale

După datele publicate de Organizația Mondială a Sănătății în 1966 incidența


malformațiilor congenietale, este de 2%. De exemplu la Calcutta incidența este de
numai 0,31%, la Melbourne (Australia) urcă la 2%.
Frecvența buzei de iepure, cu sau fără despicătură palatină variază de la o
populație la alta având valori intermediare în populațiile europene, la valori mari
printre mongoli 1,4-1,6 la mie.
Se presupune că cea mai mare parte dintre embrionii cu malformații sunt
eliminați. Dacă nu ar apărea acest fenomen atunci incidența malformațiilor
congenitale ar ajunge la 13%. După datele lui Straford (1970), 67% dintre
embrionii mai mici de nouă săptămâni eliminați spontan sunt anormali.

Determinarea naturii tulburării

Concluzia asupra naturii tulburării este rezultatul unor investigații complexe:


cercetarea istoriei familiale, evouluția individului, istoria evoluției intrauterine,
cercetarea biochimică și citogenetică a individului, deseori și a familiei lui.
Nu orice tulburare familială este și ereditară. Unele malformații congenitale
pot fi condiționate de factori de mediu repetitivi.
Sindroamele severe sugerează existența unei anomalii cromozomale
autozomale. Anomaliile diferențierii sexuale sugerează prezența unei aberații a
cromozomilor de sex.

Erorile înnăscute de metabolism

Garrod, un medic englez, a studiat câteva boli rare printre care și


alcaptonuria care este o dezordine a metabolismului aminoacizilor. Tulburarea se
remarcă printr-o excreție urinară masivă și constantă de acid homogentisic. Acest
acid nu are nici o culoare,de aceea urina bolnavilor are inițial o culoare normală.
Acid homogentisic se oxidează rapid în contact cu aerul și dă urinii o culoare
neagră.
Garrod a presupus că acidul homogentisic este un intermediar în
catabolismul fenilalaninei și tirozinei și că la alcaptonurici el nu mai este degradat
datorită absenței unei enzime specifice, consecutive el se acumulează în țesuturi.
La Du mai târziu a demonstrat că alcaptonuria este consecința unei
deficiențe enzimatice respectiv a homogentisic acid-oxidazei.
Tulburările condiționate de o deficență enzimatică, la rândul lor expresia
unei mutații genice au primit numele de erori înnăscute de metabolism.
Deficiența enzimei blochează un lanț metabolic specific.
Mutația poate apărea într-o genă structurală sau într-o genă de reglare. O
modificare a genei poate antrena încetarea sintezei enzimei.
Metabolismul aminoacizilor aromați poate fi întrerupt în cinci puncte,
datorită deficienței mai multor enzmime specifice:
 deficiența fenilalanil hidroxilazei blochează conversiunea fenilalaninei în
tirozină (fenilcetonurie);
 deficiența parahidroxifenil piruvic acid-oxidazei blochează transformarea
acidului parahidroxifenil piruvic în acid homogentisic (tirozinemie);
 deficiența homogentisic acid oxidazei împiedică conversia acidului
homogentisic în acid maleilacetoacetic ( alcaptonurie);
 deficiența tirozinazei blochează transformarea tirozinei în
dihidroxifenilalanină-în această reacție intervin și alte enzime. Nu se mai
formează melanina adică pigmentul celulelor epidermice rezultă albinismul.
Galactozemia este una dintre cele mai frecvente erori înăscute de metabolism,
este determinată de deficiența galactozo-1-fosfaturidil-transferazei. Datorită
blocajului enzimatic primul metabolit se acumulează în țesuturi, în creier, rinichi,
cornee, etc.
Copiii hrăniți cu lapte vor primi cantități mari de galactoză imposibil de
matabolizat. Astfel apar tulburările clinice: înapoiere mintală, ciroză hepatică,
cataractă. Dacă diagnosticul nu este pus la timp poate sa survina moartea.

Manifestarea clinică a bolilor ereditare

Bolile ereditare pot debuta la orice vârsta. În general tulburările foarte grave
sunt manifestate imedait după naștere , de exemplu: fenilcetonuria, galactozemia,
etc.
Manifestările clinice ale bolilor ereditare sunt extrem de variate, iar în funcție
de severitate tulburărilor bolile au fost împărțite în patru grupe:
1) Asimptomatice și fără consecințe- de exemplu pentozuria, paralbuminemia;
2) Simptomatice de exemplu purtătorii uneia dintre mutațiile care diminuează
activitatea glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei fac anemie hemolitică după
anumite medicamente;
3) Boli ereditare cu evoluție moderată- intră tulburările care nu reduc media de
viață: diabetul zaharat;
4) Boli ereditare cu manifestări severe – intră numeroase erori de metabolism.

Pleiotropismul

O serie de tulburări ereditare se caracterizează prin malformații multiple în


țesuturi și organe diverse. Ele se transmit împreună deoarece sunt condiționate de o
singură mutație genică.
Aceasta înseamnă că uneori genele pot avea efecte multiple, iar fenomenul
se numește pleiotropism.
În genetica medicală se deosebesc două forme:
 Pleiotropismul pur sau în mozaic, mutația acționează intracelular în
momente diferite ale embriogenezei;
 Pleiotropism relațional, malformațiile au o cauză comună, un defect al
țesutului conjunctiv de exemplu sindromul Marfan, sindrom condiționat de o
mutație dominantă autozomală caracterizat prin înălțime mare, anomalii
oculare și necroză a aortei.