Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 9

Mutațiile genomice

Mutațiile genomice sunt anomalii numerice care constau în modificarea numărului normal de
cromozomi din complementul cromozomial caracteristic speciei.
În funcție de numărul cromozomilor suplimentari sau absenți, mutațiile genomice au fost
clasificate în două categorii:
a) poliploidii caracterizate prin prezența suplimentară a unuia sau a mai multor
garnituri haploide de cromozomi (n=23), față de numărul diploid (2n=46);
Singurele poliploidii identificate la specia umană, incompatibile cu viața au fost:triploidiile
(3n=69), tetraploidiile (4n=92).
b) aneuploidiile reprezintă variația numărului de cromzomi în plus sau în minus a
unuia sau mai multor cromozomi.
Clasificarea aneuploidiilor:
 în funcție de numărul cromozomilor multiplicați sau absenți, aneuploidiile au
fost împărțite în:
 nulisomii (2n-2) caracterizate prin absența ambilor cromozomi dintr-o pereche, nu este
compatibilă cu viața;
 monosomii (2n-1) constă în lipsa unui cromozom din complementul cromozomial.
După tipul de cromozom absent pot fi clasificate în autozomale și gonozomale. Cele
autozomale sunt letale, singura monosomie viabilă descoperită la specia umană este
monosomia gonozomală X, la sexul feminin, exprimată fenotipic prin sindromul
Turner;
 trisomii (2n+1) prin prezența suplimentară a unui cromozom care poate fi autozom
rezultă trisomie autozomală sau cromozom sexual rezultă trisomie heterozomală.
 după asocierea sau lipsa asocierii cu anomaliile de structură se împart în
aberații:
 libere neasociate cu anomalii cromozomice structurale;
 prin translocație - prezența suplimentară a unor cromozomi atașați altor
cromozomi, sau falsa absență a unui cromozom cauzată de fuzionarea cu alt
cromozom.
 în funcție de numărul de celule afectate:
 anomalii omogene când toate celulele prezintă anomalie;
 anomalii în mozaic, coexistenta a două linii celulare diferite normală și
modificată.
 După cantitatea de material genetic afectat:
 anomalii complete (prezența sau lipsa unui cromozom în întregime);
 anomalii parțiale (prezența sau lipsa unui segment cromozomic).

Mutații cromozomiale

Sunt anomalii de structură care rezultă în urma rupturii și schimburilor segmentelor


cromozomiale la diferite nivele și care constau în rearanjarea materialului genetic, care poate
afecta un singur cromozom sau poate să se producă între doi cromozomi diferiți.
a) Anomaliile structurale care implică un singur cromozom sunt:
Deleția – reprezintă o pierdere de material genetic produsă în urma uneia sau a două rupturi la
nivelul brațului unui cromozom.

Poate fi terminală este ruptă la capetele telomerice ale cromozomului

intercalară - două rupturi pe același braț și pierderea


fragmentului interstițial rezultat.

Fig. 1 Deleția
Inversia constă în modificarea ordinii materialului genetic de pe un segment cromozomial
cauzată de două rupturi pe brațul cromozomului.

pericentrică în care rearanjamentul materialului


Poate fi genetic este de ambele părți ale centromerului

paracentrică în care rearanjamentul este de aceeși


parte a centromerului.

Fig. 2 Inversia

Izocromozomul este cromozomul cu unul dintre brațe duplicat și materialul genetic al celuilalt
absent.
Pentru majoritatea autozomilor izocromozomii sunt letali, dar există și cazuri viabile.

Fig.3 Izocromozomul
Cromozomul inelar apare în urma a două rupturi ale capetelor terminale și unirea la nivelul
punctelor de ruptură după încurbarea prealabilă a brațelor legate de centromer sub formă
circulară.
Segmentele terminale rupte se pierd în celulă.
b) Anomalii structurale care implică doi cromozomi sunt:
Duplicația este anomalia în care un cromozom și-a duplicat o parte din el prezentând un surplus
de material genetic.
Translocațiile sunt anomalii în care are loc trecerea unuia sau a mai multor segmente de pe un
cromozom pe altul neomolog, fără a determina modificări fenotipice.
Translocațiile pot fi de trei tipuri:
 reciproce - produse prin ruperea a doi cromozomi în câte un punct, urmat de schimbul
reciproc de fragmente rupte și realipirea punctelor de ruptură de pe cromozomi;

Fig. 4 Translocați reciprocă


 cu inserții (nereciproce) cauzate de ruperea a doi cromozomi neomologi, unul într-un
punct și celălalt în două puncte de pe același braț, urmate de inserarea în punctul de
ruptură al primului cromozom a fragmentului din al doilea cromozom;

Fig. 5 Translocație cu inserții


 robertosoniene – produse prin ruperea a doi cromozomi urmate de fuziunea brațelor lungi
și pierderea brațelor scurte.
Cromozomul dicentric este aberația structurală de formare a unui cromozom cu doi centromeri.

Fig. 6 Translocație robertsoniană


Fig. 7 Consecinţele translocaţiei robertsoniene t(13q21q) asupra gametogenezei

Mutații genice

Mutația genică reprezintă o modificare moștenită care afectează secvența nucleotidelor unei
gene.
Mutația care se produce în gameți se moștenește, iar cea care are loc în celulele somatice nu se
moștenește.
Mutația genică are ca mecanism de producere substituția de baze azotate (mutație punctiformă).
Au fost evidențiate două tipuri de substituții:
 tranziții – reprezintă înlocuirea unei baze purinice cu o altă bază purinică sau a
unei baze pirimidinice cu o bază pirimidinică;
 transversii – reprezintă înlocuirea unei baze purinice cu o bază pirimidinică sau
a unei baze pirimidinice cu o bază purinică.
S-a observat că numărul tranzițiilor este dublu față de cel al transversiilor.
Procesul mutagen poate determina trei tipuri de modificări în secvența nucleotidică:
 substituții nucleotidice – înlocuirea unei baze azotate cu o altă bază azotată;
 deleții – prin deleția unei singure nucleotide se produce modificarea codonilor
care vor codifica aminoacizi greșiți, producându-se în final o proteină anormală;
 inserții – prin inserția unei singure nucleotide se produce modificarea codonilor
care vor sintetiza aminoacizi incorecți, rezultând în final o proteină anormală.
Prin mecanismele de apărare împotriva mutațiilor se numără procesele de reparare ADN și
apoptoza.
Apoptoza sau moartea celuleră programtă genetic este procesul prin care celulele declanșează
propria lor autodistrugere ca răspuns la un anumit semnal.
Ca și mecanismele reparării care necesită un sistem enzimatic (glicozilaze, endonucleaze,
exonucleaze, ligază), apoptoza se realizează în prezența unui grup de enzime cu activitate
proteolitică numite captaze, care au un rol important în procesul de autodistrugere celulară.
Celulele afectate structural și/sau funcțional de mutații genetice sunt recunoscute de limfocite și
începe procesul de distrugere a acestora caracterizat prin: rupturi de ADN, condensarea
exagerată a cromatinei, pierderea apei și a ionilor din citoplasmă care își reduce volumul,
fragmentarea celulei și fagocitarea resturilor celulare.
Un proces apoptotic excesiv poate determina pierderi celulare, ducând la unele boli
neurodegenerative (de exemplu boala Parkinson), iar o apoptoză insuficentă poate determina o
proliferare celulară necontrolată, ducând la apariția neoplasmelor (cancere).