Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 5

3. Inițierea culturilor
Trebuie realizată în condiții de sterilitate totală. În acest sens trebuie
rezolvate două probleme:
 sterilizarea țesuturilor prelevate de la organismul vegetal;
 manipularea materialului sterilizat în așa fel încât să fie exclusă orice
recontaminare ulterioară.
Se folosesc sterilizanți de suprafață (hipoclorit de calciu sau de sodiu) în
care țesuturile sunt îmbăiate timp de 10-30 minute. Suprafața explantului trebuie să
fie bine umectată de soluție sterilizantă pentru aceasta, operațiunea de aseptizare
este urmată de imersia materialului în alcool de 70% timp de 30 secunde – un
minut.
Sterilizantul se elimină prin câteva spălări cu apă distilată sterilă.
A doua problemă este soluționată prin efectuarea diverselor manipulări sub
hote speciale, unde aerul este filtrat printr-un material ce nu lasa sa treaca decat
particulele cu un diametru mai mic de 0,22 microni.
Aerul filtrat și pulsat în hotă este steril.

4. Incubarea culturilor
Creșterea și dezvoltarea explantelor inoculate pe mediii septice depinde nu
numai de compoziția substratului de cultură ci și de regimul de lumină și
temperatură existente în camerele de creștere.
Culturile sunt incubate în incinte climatizate, cu regim fotoperiodic reglabil.
Regimul termic cel mai utilizat este de 25-27 oC, iar umiditatea este de 90-
100%.
5. Regenerarea plantelor
O plantă poate fi regenerată din țesuturile și celulele cultivate „ in vitro” pe
două căi:
 prin organogeneză somatică (via mugure);
 prin embriogeneză somatică ( embrion somatic nonzigotic).

Prima cale presupune multiplicarea celulelor explantului pe medii adecvate,


cu formare de calus. El poate fi menținut o perioadă de timp îndelungat, prin
subcultivare la intervale de 4-10 săptămâni, sau prin modificarea componentei
hormonale din mediul de cultură, poate fi făcut să parcurgă un proces de
diferențiere generând muguri.
Diferențierea mugurilor este indusă de concentrațiile mari în citochinină.
Lăstarul care se dezvoltă din mugure „in situ” trebuie separat și transferat pe mediu
nou pentru înrădăcinare. La unele specii este posibilă diferențierea mugurilor
adventivi direct pe explant, fără a mai fi necesară parcurgerea etapei de
calogeneză.
A doua cale de regenerare – embriogeneza – constă în inițierea formării
embrioizilor în calus, din celule izolate sau din agregate celulare în suspensie.
Deși se dezvoltă din celule somatice, embrioizii astfel formați parcurg în
dezvoltarea lor aceleași etape ca și embrionii produși pe cale sexuală.
Pe medii de cultură adecvate, embrioizii formează plante.
Unele celule răspund mai prompt decât altele la manipulări care au ca
rezultat formarea de embrioni sau organe.

Micropropagarea plantelor prin cultura „in vitro” de țesuturi vegetale


Pentru multiplicarea clonală „in vitro” sunt folosite trei căi diferite:
a) embriogeneza somatică – embrionii somatici, identici cu cei zigotici, se
pot forma direct pe explant, în calusări sau în suspensii celulare;
b) formarea lăstarilor adventivi – „in vitro” lăstarii adeventivi pot fi obținuți
pe explant prin organogeneză directă, sau în calusul derivat din explantul
primar prin organogeneză indirectă;
c) lăstărirea axilară multiplă – se produce la nivelul vârfurilor tulpinii sau al
mugurilor laterali.
Orice tehnologie de multiplicare presupune parcurgerea următoarelor etape:
 stabilirea unei culturi de țesuturi aseptice, are loc o mărire vizibilă a
mugurilor sau vârfurilor tulpinii, sau apariția adventivă pe explant;
 creșterea rapidă a structurilor care în final, vor da naștere la plante.
Este etapa de multiplicare propriu-zisă;
 pregătirea plantelor pentru trecerea pe substratul sol.
Multiplicarea vegetativă „in vitro” este o metodă de înmulțire cu
productivitate mare, dă posibilitatea de a obține plante libere de maladii și
menținerea materialului vegetal în stadiul juvenil.
Datorită faptului că ciclul de multiplicare este foarte scurt, de numai câteva
săptămâni, numărul de plante ce poate fi atins în acest fel este foarte mare.
În cazul gerberei, prin înmulțirea clasică pot fi obținuți 30-40 butași/plantă-
mamă/an, în timp ce prin multiplicarea „in vitro” folosind ca material fragmente de
capitule tinere, pot fi produse peste 200.000 plante.
La orhidee, prin metoda clasică se pot obține două plante/ plante-mamă/an.
Prin multiplicarea „in vitro” dintr-un singur explant se pot obține 50.000-100.000
plante/an. Tot „in vitro” sunt multiplicate la scară industrială o serie de plante
horticole de apartament decorative prin frunze (ferigă, ficus, philodendron,
Diffenbachia), numeroase specii de arbuști ornamentali ( trandafir, Spirea,
Rhododendron) și multe specii de pomi și arbuști fructiferi.
Multiplicare și ameliorarea plantelor

Multiplicarea vegetativă „in vitro„ permite reproducerea indivizilor aleși


pentru calități interesante, într-un număr mare de exemplare identice, într-un timp
foarte scurt. Impactul acestei tehnici asupra ameliorării este ilustrat de rezultatele
obținute la gerbera. Această specie este înmulțită prin semințe, plantele
selecționate pentru o serie de caractere interesante (culoare, număr de flori
produse,etc.) sunt multiplicate vegetativ. Prin metoda clasică pot fi obținuți 50 de
butași/plantă-mamă.
„In vitro” în mai puțin de un an, pornind de la 20 de muguri formați, pot fi
obținute peste 200.000 plante bune de trecut în seră.
La speciile de interes agricol, propagarea „in vitro” este în prezent puțin
folosită, deși aplicarea ei la cartof a simplificat în mare măsură păstrarea stocurilor
genetice în „bănci de germoplasmă” în care clonele pot fi menținute sub formă de
culturi de meristeme.
Această metodă poate fi folosită și în cadrul programelor de ameliorare a
plantelor agricole pentru sporirea ratei de multiplicare a noilor varietăți,
selecționate din populații obținute din sămânță.

Producerea de plante libere de virusuri prin cultura de meristeme „in vitro”

Bolile generate de bacterii și ciuperci pot fi distruse prin tratamente chimice,


singurele metode folosite pentru eliminarea virozelor la speciile înmulțite vegetativ
sunt cultura de țesuturi și sau termoterapia.
Explantele ideale pentru producerea de plante libere de virusuri sunt
meristemele care, cultivate pe medii adecvate, regenerează plante și păstrează de
obicei caracteristicile genetice ale părintelui.

Schema pentru producerea de plante libere de virusuri prin cultura de


meristeme:

Selecția clonei infectate - identificarea virusului


- termoterapia plantei parentale
Excizia meristemului apical dacă este necesar 30-40oC, 6-12
(vârful plus una sau mai multe săptămâni.
primordii foliare 0,3-1,5mm)

Cultura pe mediu adecvat - termoterapia culturii 30-40oC, 2-10

săptămâni;
- chemoterapia (agenti chimici antivirali
in mediu
- utilizarea unor medii de cultură
pentru obținerea plantelor.

Regenerarea plantelor - control atent al umidității.

Trecerea în sol Testare:


plante indicatoare
microscopie electronică
altoire
serologică
Plantă liberă de virusuri Păstrarea:
- în mediu controlat (sere);
- în cultură de țesuturi la temp. scăzută;
Selecția colonală
Multiplicarea:
- propagarea vegetativă convențională;
- propragarea rapidă prin culturi de țesuturi.
Plantație cu plante Evaluarea performanțelor comparativ cu
libere de virusuri plante infectate.
Protecția împotriva reinfectării cu virusuri.
Cultura de meristeme a permis regenerarea unui număr mare de specii,
restintuindu-le aspectul original, aspect pierdut în decursul anilor în urma
practicării continue a înmulțirii prin mtode tradiționale și odată cu aceasta a
recontaminării permanente cu virusuri patogene.
Reușite în acest sens s-au obținut la:
 plante decorative prin flori: garoafe, crizanteme, orhidee,
Pelargonium, Fresia, lalele;
 arbuști ornamentali: Forsythia, viburnum, Spirea;
 pomi și arbuști fructiferi: cireș, gutui, migdal, măr, viță de vie, zmeur,
coacăz;
 alte specii: căpșun, hamei, levănțică.