Opera literară ,,Moara cu noroc,, de Ioan Slavici este o nuvelă realistă de analiză

psihologică, apărută în anul 1881, în volumul ,,Nuvele din popor,, , în care tema este parvenirea,
iar mesajul principal reprezintă repercusiunea dorinţei de avuţie.

Începutul creaţiei literare este unul ex-abrupto: ,,Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci,
dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te face fericit,,. Această replică introduce ideea
de morala încă de la început , o vorbă înţeleaptă care sugerează faptul că nu averea determină
imaginea omului, ci gândurile şi realizările sale. Într-adevar, în prezent oglinda unei persoane
înfăţişează un echilibru dintre cele două, o balanţă între bogăţie şi realizări. Niciodată o realizare
reprezentativă nu va trece nerăsplătită financiar, însă împlinirea adevarată nu este iniţiata cu
gândul de a câştiga ceva, este iniţiată din pasiune. Aceasta ar fi condiţia umană şi împlinirea unei
vieţi, atunci când acel lucru pe care îl faci cu drag şi din pasiune devine o sursa de venit. Din
replica bătrânei putem observa faptul că nevoia principală nu este reprezentată de bogaţie, ci
de ,,liniştea colibei,, mai exact o linişte spirituală, o idee de înfăptuire a unei familii - ,,coliba,, şi
o idee de iubire dintre membrii acesteia -,,liniştea,,.

Incipitul se dezvoltă uşor cu un dialog activ între bătrână şi ginerele său ,Ghiţă, însă
starea de armonie este adusă tot de replica bătrânei ,,vă spun numai aşa, gândurile mele, iară voi
să faceţi dupa gândul vostru (…) dacă vă hotarâţi să mergeţi, mă duc şi eu cu voi şi mă duc cu
toata inima,, o replică care tradează gândirea binecuvântată, gândirea simplă trecută doar prin
filtrul bunătăţii, gândirea care intenţionează doar binele persoanelor. Totodata, în aceast răspuns
se prezintă şi caracterul deschis la noi oportunităţi, la perspective noi. Aşadar, această replică
sugerează idealul unei gândiri, o gândire lipsită de întuneric, o minte deschisă la lucruri noi şi
axată doar pe bunătate, iubire şi simplitate.

În final, creaţia lui Ioan Slavici aduce o alarmă în rândul celor cu o gândire greşită, în
care lăcomia predomină şi te poate aduce în abis, fiindcă întotdeauna când urmăreşti avar un
lucru eşti în poziţia de a pierde tot- ,, Sătul, dar cu ochii tot flămânzi,, .