Stafie Andreea-Sorina

Temă seminar

Odiseea, una dintre cele mai vechi opere ale mitologiei antice, înfățișează în
cartea a XI- a viziunea homerică asupra Infernului, care ar putea fi comparat cu cea a lui
Vergilius, datorită similitudinilor. În opera lui Homer oamenii puteau ajunge în Infern
numai dacă primeau ajutor din partea divinității, iar asta se întâmpla doar pentru un motiv
întemeiat. Poziționarea geografică a intrării în Infern se află în vest, dincolo de mare, la
capătul oceanului, locația fiind incertă, însă în Eneida nu va mai fi la fel, intrarea fiind
poziționată într-o anumită locație, Campania, lângă Cumae, în mlaștina Arheonului.
Putem observa că elementul comun al celor două opere este faptul că destinația nu este
tocmai accesibilă muritorilor de rând, iar în cazul în care aceștia chiar își doresc să fie
acceptați trebuie să recurgă la sacrificii. Ulise coboară în Infern apelând la ajutorul zeiței
Circe. Principalul motiv, care îl împinge să pornească în această călătorie este dorința de
a afla mai multe despre viitorul său. Pe parcurs întâlnește oameni cunoscuți și pentru ca
aceștia să-i vorbească este nevoie să le dea să bea sîngele pe care îl sacrificaseră, întrucât
morții nu aveau acces la conștiința pe care o aveau înainte de a ajunge în Hades. Singurul
care își păstrase conștiința era Elpenor , întrucât nu trecuse de porțile Hadesului pentru
că nu avusese parte de ritualurile funerare. Totuși, acest fapt nu-i permitea să-și găsească
liniștea până când trupul său nu va avea parte de o înmormîntare și astfel acesta îi cere lui
Ulise să se ocupe de asta. Vorbește și cu Tiresias de la care află ce are de făcut pentru a se
putea întoarce acasă și cu mama sa care îi spune ce s-a mai întâmplat cu fiul și soția lui.
Eneida, prezintă o viziunea mai schimbată față de cea homerică, cu noi influențe, dar nu
total diferită. Protagonistul operei, Aeneas, ajunge în cântul al VI- a în Infern cu ajutorul
Sibilei.Spre deosebire de Ulise, acesta este îndemnat de dorul pe care îl resimte pentru
tatăl său. O altă diferență găsită aici este că pentru a ajunge în Infern, pe lângă acel
sacrificiu animalic, Aeneas are nevoie și de o creangă de aur. O similitudine este
reprezentată de faptul că pe lumea cealaltă se aflau cei care au avut parte de ritualurile
funerare, însă erau repartizați în funcție de patimile din timpul vieții . O altă asemănare
întâlnită la ambii scriitori antici este credința conform căreia decedatul putea pătrunde în
Infern și fără ca trupul lui să fie îngropat, iar ritualurile se puteau desfășura în absența
corpului neînsuflețit, cum se întâmpla în cazul ostașilor care au pierit pe câmpul de luptă.
Însă, spre deosebire de Odiseea decedații nu își pierd conștiința,iar memoriile lor rămân
intacte. Un alt aspect important este reprezentat de faptul că morții reprezintă doar niște
umbre, astfel când Aeneas se întâlnește cu tatăl său, Anchises, nu-l poate îmbrățișa cum
se întâmplase cu Ulise și mama sa, Anticleea. Țiganiada, vine cu o nouă perspectivă,
diferită față de cele două opere amintite mai sus.Am putea datora această diferență
faptului că operele au fost scrise în perioade cu totul diferite. În urma unei lupte,
Parpangel a fost aruncat într-o baltă unde a leșinat, iar sufletul său a fost luat și purtat în
Iad, diferență substanțială față de Odiseea sau Eneida. Însă, putem observa că în toate
cele trei opere, trecerea pe lumea cealaltă se face prin intermediul mediului acvatic. După
ce Parpangel ajunge în Iad i se spune că motivul pentru care a fost adus acolo este pentru
a vedea tot ce se întâmplă și pentru a le transmite și celorlalți.Ulterior, acesta va afla și ce
îi rezervă viitorul. Spre deosebire de celelate două opere nu se cere niciun sacrificiu
pentru a pătrunde în Infern, iar în această lume sunt prezentate suferințele pe care le
îndură oamenii, Raiul fiind văzut drept un ținut îmbelșugat.

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A26638/pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Imagini%20ale%20infernului%20in
%20gindirea%20antica.pdf