Liceul „Gheorghe Surdu”, Brezoi Prof.

CĂTA Raul Ioan

Conduita cadrului didactic

în contextul societății cunoașterii

Educaţia reprezintă un aspect deosebit de important al dezvoltării societăţii democratice

contemporane şi se află într-o continuă schimbare şi adaptare la noile standarde democratice,
culturale, sociale şi economice. O educaţie eficintă presupune exercitarea cu succes a rolurilor
complementare proiectate în cadrul procesului instructuv educativ.
Adaptarea şi transformarea continuă a acestora la necesităţile de schimbare ale
societăţii, reevaluarea dimensiunilor pentru ca aceste oportunităţi să poată fi incluse în
programul educaţional propriu-zis şi să traseze direcţia procesului dinamic al educaţiei pentru
atingerea scopurilor propuse. Conceptele prezentate în eseu sunt aptitudinea pedagogică, tact
pedagogic, conduită pedagogică, percepţia acestora de către elevi şi cadrele didactice.
Aptitudinea pedagogică – reprezintă unul dintre factorii esenţiali ai eficinţei actului
educaţional, fiindputând fi tratat din perspectivă generală cât şi din perspectivă pedagogică,
ceea ce reprezintă un factor esenţial în condiţionarea, selectarea, formarea şi dezvoltarea unor
cadre didactice competenţi.
Tactul şi conduita pedagogică – reprezintă materializarea valenţelor pe care le implică
aptitudinea pedagogică în dualul relaţiei profesor – elev. Tactul pedagogic poate fi descris în
termenii unor comportamente concrete, observabile şi evaluate în mod obiectiv.
Procesul de învăţământ cu întreaga sa structură, constituie unul dintre compartimentele
deosebit de importante ale activităţii sociale. Îi revine deosebita şi sensibila sarcină de a
modela materialul uman corespunzător comenzii sociale existente la un moment dat – ideal
educaţional.

Având în vedere sarcinile majore care revin procesului de învăţământ şi pe de altă parte
rolul deosebit de important al aptitudinii pedagogice în faţa cercetării psiho-pedagogice apar o
serie de obiective esenţiale printre care ar fi:

 descifrarea structurii interne specifice aptitudinii pedagogice;

 evidenţierea componentelor specifice aptitudinii pedagogice şi a
modului cum sunt interrelaţionate;
 stabilirea unei metodologii specifice de cercetare în structura
personalităţii didactice;

1
Liceul „Gheorghe Surdu”, Brezoi Prof. CĂTA Raul Ioan

 satbilirea locului şi rolului aptitudinii pedagogice în structura

personalităţii didactice;
 conturarea unor modele formative în vederea dezvoltării aptitudinii
pedagogice.
Eficienţa actului educativ este condiţionată de nivelul de dezvoltare şi funcţionalitate
al aptitudinii pedagogice, ce apare ca o variabilă instrumentală practică, care poate însuma
multe lucruri: erudiţie şi cunoştinţe de specialitate solide, cunoaşterea particularităţilor psiho-
individuale ale elevilor şi capacitatea de a-l înţelege şi a se apropia de ei, priceperea de a
transmite noţiuni şi cunoştinţe, capacitatea de a reacţiona afectiv cu elevul şi cu microgrupul
de elevi, inteligenţă spontană şi inspiraţie de moment în luarea decizii dar, şi mânuirea
conştientă a mecanismelor capabile să optimizeze actul educaţional (Golu P., Mitrofan N. p.
13).
În cadrul școlii, profesorul este conducătorul activității didactice care se desfășoară în
vederea atingerii obiectivelor și competențelor, prevăzute în documentele școlare, dând sens și
finalitate educativă tuturor competentelor implicate în procesul de învățământ (informații,
mijloace, variabile psihice etc.). Un aspect esențial în ceea ce privește profesia de cadru
didactic îl reprezintă competența profesională, care include ansamblul de capacități cognitive,
afective, motivaționale și manageriale, care interacționează cu trăsăturile de personalitate ale
educatorului, conferindu-i acestuia calitățile necesare efectuării unei prestații didactice care să
asigure realizarea competențelor de către toți elevii; iar performanțele obținute să se situeze
aproape de nivelul maxim al potențialului intelectual al fiecăruia.
Competența profesională a cadrului didactic din învățământ derivă din rolurile pe care
acesta le îndeplinește în cadrul școlii. Practica evidențiază diversitatea rolurilor unui cadru
didactic:
 expert al actului predare-învățare-selecționează, prelucrează din punct de vedere
didactic informațiile pe care le va transmite, adaptându-le la sistemul de gândire al
elevior, la nivelul lor de înțelegere;
 agent motivator: declanșează și întreține interesul elevilor, curiozitatea și dorința lor
pentru activitatea de învățare;
 lider: conduce un grup de elevi, exercitându-și puterea asupra principalelor fenomene
ce se produc. Este un prieten și confident al elevului, sprijin în diverse situații;
 consilier: în această ipostază, este un observator sensibil al comportamentului elevilor,
un îndrumător persuasiv și un sfătuitor al acestora;

2
Liceul „Gheorghe Surdu”, Brezoi Prof. CĂTA Raul Ioan

 manager: supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalți

profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.
Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură
formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul
instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și
cetățenească.
Profundele transformări înnoitoare au avut efecte considerabile asupra științelor educației,
implicit a statutului și a rolului cadrelor didactice.