Sunteți pe pagina 1din 19

Costi Platon curs farmacognozie speciala

HETEROZIDE
Heterozidele sunt un grup de substanțe de origine vegetală, care prin
hidroliză pun în libertate una sau mai multe oze și o parte neglucidică numită
aglicon sau genol. Agliconul reprezintă partea specifică a combinației și poate
avea structură chimică foarte variată
Heterozidele au o răspândire relativ mare. Ele au fost identificate în
numeroase plante. Unele sunt prezente în numeroase specii de exemplu rutozida
prezentă în peste 500 de specii, pe când altele sunt prezente doar în anumite
familii, de exemplu arbutozida prezentă doar în familia Ericaceae.
Heterozidele nu au o localizare strictă în organismul plantei, ele putându-
se găsi în toate organele acesteia. La aceeași plantă însă, heterozidele aparținând
aceleași clase de agliconi predomină într-un anumit organ.
Din punct de vedere cantitativ, reprezintă variații foarte mari, de la câteva
miligrame la sută (exemplu în Achillea millefolium ), până la câteva zeci de
grame la sută ( de exemplu în Saponarie radix). În ceea ce privește repartiția lor
în regnul vegetal, putem întâlni specii care conțin ca principii active un singur
tip de heterozidă ( rutozida din Sophore flos ), pe când altele pot să conțină mai
multe serii de glicozide ( heterozidele cardiotonice, saponozide, flavonozide la
Digitalis purpurea ).
Clasificarea heterozidelor se face în funcție de natura chimică a
agliconului, în ordinea formării lor în cadrul metabolismului general al
organismelor vegetale. Pentru heterozidele cu agliconi aromatici se poate face
următoarea clasificare:
- Heterozide cu nucleu aromatic;
- Derivații acizilor polifenolcarboxilici – taninuri;
- Derivați fenilpropanici – cumarine, lignane;
- Flavonoide.
O altă clasificare a heterozidelor este aceea care tine seama de natura
chimica a agliconului.
Astfel vom intalni urmatoarele grupe de heterozide:
1.Tioheterozide
2.Antracenozide
3.Heterozide cardiotonice
4.Saponozide
Costi Platon curs farmacognozie speciala

5.Flavonozide
6.Heterozide cu constitutie necunoscuta
Agliconul este foarte difert: alcool, fenol, sterol, titerpena,
antrachinona, flavona, tiol, alcaloid.

Acțiune farmacodinamică și întrebuințări


Deoarece acțiunea farmacodinamică depinde de natura agliconului,
întrebuințările vor fi studiate la fiecare produs în parte. Absorbția la administrarea
orală este în general lentă, neregulată și de multe ori particulară fiecărei
heterozide în parte. Marea majoritate a heterozidelor se absorb la nivelul
intestinului subțire, după care ajung la nivel hepatic, unde are loc metabolizarea
acestora. La nivelul intestinului gros, absorbșia este de obicei lentă și redusă.
După metabolizare hepatică, heterozidele și produșii lor de metabolizare sunt
eliminați în special pe cale renala, acele fracțiuni de heterozide care nu au fost
absorbite sunt eliminate pe care fecală.
1. TIOHETEROZIDE: sunt heterozide in care agliconul este un tiol.

a. SINAPIS NIGRAE SEMEN = seminte de mustar negru, oficinale in FR


X. Sunt semintele plantei Brassica nigra mult cultivata la noi. Creste in Europa
centrala si meridionala; la noi o intalnim in marginea araturilor, prin semanaturi
.Este o planta anuala, tulpina inalta, frunze lirat-penate; florile grupate in racem,
de culoare galbena; fructul este o silicva. Infloreste in iunie si iulie. Semintele se
separa dupa recoltare, uscare si vanturare.
DESCRIERE: seminte sferice sau ovoide, brun-negricioase sau rosii-
negricioase la exterior, galbene la interior; fara miros, gust mucilaginos; prin
sfarmarea semintelor gustul devine intepator, arzator.
INTREBUINTARI:
- ca rubefiant sub forma de faina de mustar in cataplasme.
- spirtus sinapis cu un continut de 2% oleum sinapis pentru frectii.
- in industria alimentara pentru obtinerea mustarului.
FR X nu admite inlocuirea cu seminte galbene sau cenusii (provenite de la
mustarul alb).
Costi Platon curs farmacognozie speciala

b. SAMBUCI FLOS = flori de soc. Sunt florile plantei Sambucus nigra


(Caprifoliaceae). Este un arbust cu tulpina ramificata, frunze mari opuse
imparipenat compuse din 5-7 foliole dintate pe margini.Florile dispuse in cime
corimbiforme, formeaza la maturitate mici drupe negre cu suc violaceu si 3
seminte alungite.
RECOLTAREA: se culeg inflorescentele la completa inflorire si se usuca
repede pentru a evita brumificarea.
CONTINE: sambunigrina (heterozida), mucilag, ulei volatil, tanin, acizi
organici, flavonozide.

INTREBUINTARI: diaforetic (transpiratie abundenta) diuretic, antireumatic.


c. VITIS IDEAE FOLIUM – reprezintă frunzele recoltate de la specia
Vaccinium vitis idaea , familia Ericaceae, denumită popular merisor sau coacăz
de munte. Se prezintă sub formă de frunze coriace, obovate sau eliptice cu un
pețiol scurt și cu marginea întreagă sau șor crenelată . Gustul este astringent, puțin
amariar mirosul lipsește.
RECOLTARE: are loc în timpul anului de preferabil în momentul de maximă
înflorire.
CONȚINE: Principiul activ al frunzelor de merișor este constituit din
glicozidele hidrochinonei. Componentul principal este arbutozida, pirozida și
cafeoil-2- arbutozida. În afară de aceste heterozide, frunzele de merișor mai
conțin tanin galic, elagic, acid ursolic, ceară și două flavonozide .
ÎNTREBUINȚĂRI: în tratamentul bolilor căilor urinare indeosebi în stări
inflamatorii și purulente. Urina se colorează în verde datorită hidrochinonei
rezultată în urma metabolizării arbutozidei. Această hidrochinonă are acțiune
terapeutică antiseptică numai la pH alcalin, de aceea se recomandă utilizarea
bicarbonatului în timpul tratamentului. Are acțiune diuretică datorită
flavonozidelor , iar taninurile sunt administrate pentru combaterea diareei,
leucoreei și hemoragiilor.
Costi Platon curs farmacognozie speciala

d. UVAE URSI FOLIUM – reprezintă frunzele recoltate de la specia Arbutus


uva-ursi, din familia Ericaceae, denumite popular strugurii ursului. Se prezintă ca
frunze coriace, groase, pieloase, cu suprafață lucioasă, glabre, cu formă obovată,
spatulată. Sunt scurt pețiolate, cu marginea întreagă. Prezintă gust amar,
astringent și sunt lipsite de miros.
CONȚINE: între 4 – 10 % arbutozidă și cantități diferite de metilarbutozidă.
Conținutul în arbutozidă este influențat și de momentul recoltării , cea mai mare
concentrație întalnindu-se la sfârșitul lunii septembrie. În afară de arbutozidă în
plantă se mai găsește hidrochinonă, taninuri și o serie de flavonozide, corpi cu
structură terpenică cum ar fi acidul ursolic, acidl oleanolic și un alcool.
Utilizările terapeutice sunt asemănătoare cu cele ale produsului Vitis idaea
folium.

2. ANTRACENOZIDE: sunt heterozide naturale cu actiune purgativa sau


proprietati tinctoriale, al caror aglicon este un derivat de antrachinona.
a. RHEI RHIZOMA ET RADIX : - rizomi si radacina de revent provenit de
la specii de Rheum palmatum si Rheum officinale (Polygonaceae). Este o planta
perena; in primul an de vegetatie dezvolta o rozeta cu frunze bazilare iar in al
doilea an tulpinile florifere pe care sunt dispuse florile mici => panicul foarte
bogat; fructul este o alchena triaripata. Infloreste in lunile mai-iunie.
RASPANDIRE: originare din Asia. La noi se cultiva.
OBTINEREA PRODUSULUI: se recolteaza de la plantele 8-10 ani toamna
tarziu sau inainte de inflorire.Rizomii se decortica prin indepartarea suberului si
a unei parti din scoarta.Rizomii mai grosi se taie longitudsinal.
INTREBUNTARI: in functie de doze poate fi:
- antidiareic datorita continutului in taninuri(doze mici)
- laxativ datorita antiaglicozidelor.Se foloseste sub forma de pulbere.

b. FRANGULAE CORTEX = scoarta de crusân oficinală în FR X. Este


scoarta plantei Rhamnus frangula (Rhamnaceae). Este un arbust cu scoarța
netedă, frunze eliptica cu marginea intreaga; florile sunt mici, alb-verzui, grupate
cate 2-6; fructul este o drupa violeta-purpurie, apoi neagra, lucioasa. Infloreste
din mai pana in iulie.
Costi Platon curs farmacognozie speciala

RASPANDIRE: Asia, Europa. La noi in zone de deal si campie, in locuri


umede, umbroase din paduri.
OBTINEREA PRODUSULUI: se recolteaza scoarta trunchiului si a ramurilor
de 3-4 ani, primavara cand se desprinde mai usor. Se usuca in locuri adapostite,
bine aerisite.
CONTINE: glucofrangulozida, taninuri, mucilag, flavone.
INTREBUINTARI: ca kaxativ sau purgativ sub forma de decoct.
c. ALOE: este produsul obtinut prin concentrarea sucului aloifer al frunzelor
diferitelor specii de Aloe .
DESCRIERE: plante cu frunze ingust-triunghiulare, suculente, marginea
dintata sau spinoasa, dispuse in rozete bazilare sau in varful tulpinilor inalte.
Scapul florifer poarta flori rosii sau galbene.
RASPANDIRE: in sudul si vestul Africii.
OBTINEREA PRODUSULUI: - in primul rand frunzele se taie de pe
tulpina, se aseaza pe marginea unui jgheab de lemn inclinat, sucul colectandu-se
intr-un vas.
- in al doilea rand prin introducerea frunzelor fragmentate in apa fierbinte
timp de 10 secunde.
- prin presare.
Sucul obtinut se concentreaza prin evaporare rezultand 2 sorturi dupa timpul
in care se face evaporarea:
- Aloe hepatica (opac asemanator ficatului fiert). Se obtine prin evaporarea
indelungata ai mediul ambiant.
- Aloe lucida (aspect lucios)- prin evaporare la temperatura ridicata.
CONTINE: aloina si alti derivati antracenici.
Costi Platon curs farmacognozie speciala

INTREBUINTARI: in functie de doza poate fi:


- tonic-stomachic(0,01-0,02g)
- laxativ(0,10-0,25g)
- purgativ(0.25-1g)
Actiunea purgativa este insotita de congestionarea organelor abdominale =>
este contraindicat in sarcina, hemoroizi, varice.
d. SENNAE FOLIUM, FRUCTUS –sub această denumire se înțeleg
foliolele ce se recolteză de la mai multe specii de Cassia din familia
Caesalpiniaceae ( Cassia angustifolia, cassia senna, Cassia obovata ). Ca aspect,
au forma unor frunze de talie mică , subțiri, ovale, sunt lungi de 2 – 3 cm și late
de 1 cm. Au gust amar, mucilaginos, fără miros, culoare verde mată, uneori
galben verzuie.
CONȚINE: principiile active sunt antraderivati în proporție de 2 – 4 % în
special senidinele A, B, C, D, senozidele A, B, C, D. Pe lângă acești compusi
ărincipali se mai găsesc flavonozide, glucide, ceară, mucilag, ulei volatil în
cantități reduse.
ÎNTREBUINȚĂRI : Datorită compușilor antrachinonici , au acțiune laxativă
și purgativă, doza eficientă fiind de 0,5 – 2 g. Se administrează sub formă de
infuzie. Supradozarea poate duce la apariția colicilor . frunzele proaspete sunt
extrem de iritante pentru vezica urinară și uter, din care cauză nu se administrează
decât după uscare.

3. HETEROZIDE CARDIOTONICE
Heterozidele sau glicozidele cardiotonice
constituie o grupă de substanțe de natură vegetală
cu o structură chimică asemănătoare,
caracterizate ca lactone nesaturate sterolice cu o
anumită configurație sterică. Aceste principii
active, denumite și heterozide digitalice (
deoarece au fost izolate pentru prima dată din
frunzele speciei Digitalis ) sunt indicate în
tratamentul insuficienței cardiace, datorită
acțiunii lor principale de creștere a forței de
contracție a miocardului. Administrate în
Costi Platon curs farmacognozie speciala

cantități mari sunt toxice, producând moartea prin oprirea inimii în sistolă.
Heterozidele cardiotonice sunt localizate în diferite organe ale plantei
(rădăcini, scoarțe, frunze, flori, semințe sau fructe). În aceeași plantă sau în
același organ se pot găsi heterozide cardiotonice diferite în ceea ce privește
structura și intensitatea de acțiune. Compușii sterolici cu acțiune cardiotonică au
fost identificați în secreția dermică a unor specii de Bufo și în unii corali.

Structura chimica
Heterozidele cardiotonice sant constituite dintr-un aglicon sterolic de tip
cardenolidic sau bufadienolidic si o catena glucidica formata din 1-5 oze.

Activitatea cardiotonica este conditionata de anumite particularitati


structurale ale agliconului:
- lactona nesaturata grefata la C17 orientata in pozitia β
- gruparea OH libera sau glicozidata grefata la C3 orientata in pozitia β
- configuratia sterica cis- trans- cis a ciclurilor A, B, C, D ale nucleului
sterolic
- o grupare metil, formil sau hidroximetil grefata la C10
- o gupare OH grefata la C14
Actiune si intrebuintari
Heterozidele cardiotonice influenteaza toate functiile inimii:
- cresc forta de contractie a inimii
- cresc excitabilitatea miocardului
Costi Platon curs farmacognozie speciala

- cresc tonicitatea miocardului


- scad viteza de conducere atrioventriculara
- scad frecventa cardiaca
Farmacocinetica heterozidelor cardiotonice este influentata de polaritatea
moleculei care la randul ei depinde de gradul de hidroxilare al agliconului si de
lungimea catenei glucidice. Un grad ridicat de hidroxilare al agliconului si un
numar mare de oze in catena glucidica cresc considerabil polaritatea moleculei.
Heterozidele cardiotonice nepolare (digitoxozida- cu o singura grupare OH libera
pe nucleul sterolic) strabat usor membranele celulare ; ca urmare se absorb rapid
si complet la administrarea orala , se leaga in proportie mare de proteinele
plasmatice si se elimina pe cale biliara si renala ceeace explica pe de o parte
efectul lent si durabil ,iar pe de alta parte fenomenele de toxicitate cumulativa.
Heterozidele cardiotonice polare (G- strofantozida ) cu 5 grupari OH libere pe
nucleul sterolic strabat cu dificultate membranele celulare; ca urmare nu se absorb
la nivelul tractului digestiv si se administreza numai pe cale intravenoasa.
Se fixeaza in proportie redusa de proteinele plasmatice si se elimina rapid
pe cale renala avand un efect prompt de scurta durata fara reactii toxice
cumulative. Heterozidele cardiotonice se folosesc in insuficienta cardiac din
cadrul bolii coronariene, prin disfuctie sistolica , cu fibrilatie atriala.
Fitopreparatele care contin heterozide cardiotonice se administreza pe cale orala.
Se recomanda ca tratamentul sa inceapa cu o doza de atac urmata de doze de
intretinere care au rolul de a asigura un nivel plasmatic eficient al heterozidelor
cardiotonice. Schema de tratament trebuie individualizata in functie de datele
furnizate la examenul clinic si de electrocardiograma.
Reactii adverse produse de heterozidele cardiotonice
Produc frecvent reactii adverse toxice de cele mai multe ori grave sau
fatale care constau in :
- tulburari de ritm cardiac : bradicardie accentuata (sub 60 de
batai/minut), tahicardie ventriculara
- tulburari gastro- intestinale : anorexie, voma,greata
- tulburari de vedere: diminuarea acuitatii vizuale, vedere colorata
(galben, verde, rosu, alb), ciclopegie, diplopie
- tulburari neurologice si psihice: oboseala, cefalee,nevralgii, stari
depresive, insomnie, halucinatii, delir
Costi Platon curs farmacognozie speciala

Efectele adverse toxice apar in caz de supradozare, metabolizare si


eliminare deficitare, hipokalemie. Incidental lor este mai mare la pacientii in
varsta si la cei care au suferit recent un infarct miocardic.
Heterozidele cardiotonice din Digitalis purpurea si Digitalis lanata
reprezinta remediile clasice folosite in tratamentul insuficientei cardiac ; cele 2
produse nu se folosesc in fitoterapie.
Digitaloidele sunt glicozide cardiotonice izolate din alte specii decat cele
de Digitalis. Ca si glicozidele digitalice influentează toate funcțiile inimii
deosebindu-se de acestea prin farmacocinetica , efectele lor fiind de durata mai
scurta deoarece se absorb la nivel intestinal si se fixeaza de proteinele plasmatice
in proportie mai redusa. Fitopreparatele care conditioneaza extracte cu digitaloide
au o compozitie foarte complexa continand de regula pana la 40 de heterozide
cardiotonice alaturi de alti compusi extractibili odata cu digitaloidele
(saponozide,flavonide ). Din acest motiv standardizarea unor astfel de preparate
este foarte dificila iar administrarea lor se face cu o maxima prudenta.

1. Digitalis purpurea
Descriere
Degeţelul roşu este o plantă ierbacee, viguroasă, bienală. În primul an
formează numai o rozetă de frunze, iar în al doilea an se formează tulpina
purtătoare de flori. Este ramificată şi ajunge la 1,5 m înălţime.
Frunzele bazale sunt oval-lanceolate, peţiolate şi au faţa inferioară păroasă.
Frunzele de pe tulpină sunt din ce în ce mai mici spre varful tulpinii şi au o formă
eliptic-lanceolată.
Florile au forma de degetar şi alcătuiesc o inflorescenţă ca un ciorchine în
varful tulpinii; au o culoare roşie-purpurie la exterior şi roşie-roză cu puncte
purpurii la interior.
Planta creşte rar în mod spontan dar este cultivată atat ca plantă
ornamentală cat, mai ales, ca plantă medicinală.
Se recoltează pentru uz terapeutic frunzele plantei, ce pot fi culese atât în
primul an de vegetaţie cât şi în al doilea.
Compoziţie chimică: Frunzele conţin heterozide cardiotonice (0,40-
0,80%) a căror genină (aglicon) este de natură cardenolidică şi heterozide
necardiotonice a căror genină conţine un nucleu sterolic cu 21 sau 27 atomi de
Costi Platon curs farmacognozie speciala

carbon (glicozide de natură saponinică). La rîndul lor, heterozidele cardiotonice


se împart după structura chimică a geninei în 3 grupe sau serii: A, B şi E.
Grupa A - avînd ca genină digitoxigenina, din care fac parte:
- purpureaglicozidul A (desacetillanatozid A) este un heterozid care se
găseşte în special în planta proaspătă şi care prin hidroliza enzimatică dă o
moleculă de digitoxină şi una de glucoza;
- digitoxină (digitalina Nativelle), primul heterozid extras în stare pură din
frunzele de Digitalis purpurea. Prin hidroliza dă o moleculă de digitoxigenina şi
3 molecule de digitoxoză;
- heterozide care conţin numai 2 sau 1 molecule de digitoxoză legate de
digitoxigenină, cu sau fără moleculă de glucoza;
- heterozide care au un alt zahăr în loc de digitoxoză (digitaloză, furoză
etc), avînd sau nu şi o moleculă de glucoză.
Grupa B - Toate heterozidele din grupa A au un corespondent în seria B,
care se deosebeşte prin aceea că digitoxigenină este înlocuită cu gitoxigenina,
genină ce are o grupă -OH în plus (în poziţia 16). Astfel, purpureaglicozidului A
îi corespunde purpureaglicozidul B, digitoxinei gitoxina, etc.
Grupa E - Toate heterozidele din grupa B au un corespondent în grupa. E,
care se formează prin înlocuirea gitoxigeninei cu gitaloxigenina, genină ce are
gruparea -OH din poziţia 16 formilată (-O-CHO). Astfel, purpureaglicozidului B
îi corespunde glucogitaloxina, gitoxinei gitaloxina, etc.
Dintre heterozidele necardioactive (necardiotonice), se menţionează grupa
digitanolului cu nucleu sterolic conţinînd 21 atomi de C şi din care fac parte:
diginina, digitalonina, lanofoleina, digipurpurina, digipronina, digifoleina etc
Tot dintre substanţele fără activitate cardiotonică mai fac parte saponozide
de natură steroidică: digitonina şi tigonina.
Frunzele de Digitalis purpurea mai conţin cca. 10% substanţe minerale
bogate în K+, Ca+ şi Mn+, acizii citric, cafeic, p-cumaric, ferulic, ascorbic etc ;
flavonoide ca digitoflavona sau luteolina; colină şi acetilcolină, mucilagii şi
enzime.
Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Prin acţiunea lor
specifică, heterozidele cardiotonice produc o creştere a puterii de contracţie a
miocardului, care este urmată de o rărire a bătăilor inimii, prelungirea conducerii
influxului nervos prin miocard şi o uşoară creştere a excitabilităţii centrilor
heterotropi cardiaci. Prin aceste efecte, frunzele de D. purpurea produc o
Costi Platon curs farmacognozie speciala

ameliorare a circulaţiei generale a sîngelui, creşterea oxigenării ţesuturilor,


înlăturarea stazei şi a edemelor şi mărirea diurezei.
Datorită prezenţei saponozidelor, resorbţia heterozidelor cardiotonice este
mărită la nivelul intestinului subţire. Existenţa în frunze a mai multor grupe de
heterozide cardiotonice şi a celorlalte principii active contribuie la potenţarea
acţiunii farmacodinamice ca intensitate şi durată. Mecanismul de acţiune a
acestor glicozide constă probabil în creşterea utilizării glucozei la nivelul fibrei
miocardice mai ales prin mărirea conţinutului în A.T.P. necesar transformărilor
acetomiozinei.
Precauţii şi contraindicaţii: Se administrează doar sub supraveghere
medicală, întrucât are dezavantajul că substanţele ei se acumulează pe muşchiul
cardiac dând naştere la intoxicaţii.
De asemenea, nu toţi bolnavii de inimă suportă tratamentul cu degeţel roşu,
ceea ce indică cu atât mai mult continua grijă a medicului.
Planta este în totalitate toxică; la supradozare se produce o acumulare a
glicozidelor cardiotonice în miocard, cu apariţia pulsului neregulat, cianoza
buzelor, insuficienţa respiratorie, stop cardiac în sistolă şi moartea.
Deoarece glicozidele cardiotonice se acumulează în miocard nu este
posibilă utilizarea sa pe timp îndelungat şi necontrolat.

2. Digitalis lanata
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă perenă, dar cultivată ca
bienală, formînd în primul an o rozetă de frunze bogate, iar în anii următori mai
multe tulpini erecte, înalte de 0,3-1 (1,5) m; planta are aspect lînos; rădăcina:
pivotantă, groasă de cca. 1 cm şi lungă de cca. 20- 30 cm, cu ramificaţii foarte
dense; culoare brună-gălbuie; tulpina: cilindrică, simplă sau ramificată spre vîrf,
cu părozitate mai redusă la bază, spre partea superioară fiind lînoasă; frunze: în
primul an rozetă de frunze bazale alungit-lanceolate, la bază uşor atenuate în
peţiol, marginea întreagă şi slab ondulată sau cu dinţi slab reliefaţi, rotunjiţi şi
rari; în al doilea an formează frunze tulpinale ovat-lanceolate, scăzînd în
dimensiuni de la bază (lungi de 9-10 cm şi late de cca. 1 cm) spre vîrf, sînt sesile
şi înconjură parţial tulpina; cu excepţia unor peri de la bază, restul este glabră,
lucioasă pe faţa superioară; flori: grupate în raceme terminale păroase, răsfirate,
lungi de 10-25 cm, cu flori dispuse pe o singură parte; acestea sînt nutante, au
bractee lanceolate şi păroase la bază, cu corola zigomorfă larg deschisă şi apoi
către gură îngustată ca un ulcior, avînd labiul superior scurt, din 2 petale, iar cel
Costi Platon curs farmacognozie speciala

inferior alungit şi răsfrînt din 3 petale, lungă de 3,5-4 cm şi lată pe jumătate, la


exterior brun-gălbuie, la interior brun-ruginie cu o reţea de vinişoare brune-
închis; fructe: capsulă biloculară ovoidală, lungă de 12-14 mm, protejată de
caliciul persistent şi păros, cu numeroase seminţe ovoide, colţuroase, ruginii,
lungi de 1,2-1,5 mm.
Materia primă: Folium Digitalis lanatae - frunze alungit-lanceolate de cel
puţin 7 cm lungime, glabre, prezentînd pe faţa inferioară o nervură principală din
care se ramifică nervurile secundare care formează un unghi ascuţit cu nervura
principală, apoi se curbează mergînd aproape paralel cu aceasta. Fără miros, cu
gustul amar.
Din primul an de cultură, degeţelul lînos dă două recolte: prima în iunie-
iulie, a doua în septembrie-octombrie.
Recoltarea se face manual, pe timp frumos, uscat şi cu soare. Se adună
frunză cu frunză, din afară spre interiorul rozetei. Pe suprafeţe mai mari recoltarea
în primul an se poate face cu secera sau cosorul. În acest mod se recoltează atunci
cînd 80% din frunze au o lungime de peste 12 cm şi sînt complet maturizate.
Recoltarea frunzelor de pe seminceri în anul II se face o singură dată,
înainte de îmbobocire şi numai parţial, de pe jumătatea inferioară a tulpinilor.
Compoziţie chimică: Frunzele acestei specii conţin heterozide
cardiotonice în cantitate mai mare decît frunzele de Digitalis purpurea, adică 0,9-
1,8%. Aceste heterozide, mai numeroase decît în frunzele de D. purpurea (63 faţă
de 29) sînt tot de natură cardenolidică, numărul lor mai mare datorîndu-se
următoarelor cauze:
- Pe lîngă seriile A, B şi E, în frunzele de D. lanata mai există seriile C şi
D de heterozide. Heterozidele seriei C conţin ca genină digoxigenina, care
prezintă o grupare -OH în poziţia 12 în loc de 16. Heterozidele seriei D au ca
genină diginatigenina, care conţine o grupare -OH şi în poziţia 12 şi în poziţia 16.
Prin legarea acestor genine de aceleaşi zaharuri ca la D. purpurea, se formează un
mare număr de heterozide. De menţionat este faptul că seriile C şi D sînt
incomplete, mai ales seria D, care prezintă un număr mic de heterozide.
în frunzele de D. lanata se află şi un număr de heterozide acetilate,
inexistente în D. purpurea. Astfel, principalele heterozide din frunze sînt
lanatozidele A, B, C, D şi E, formate dintr-o moleculă de genină, două molecule
de digitoxoză, una de acetildigitoxoză şi una de glucoza. Prin hidroliza moleculei
de glucoza rezultă acetildigitoxina, acetilgitoxină, acetildigoxina,
acetildiginatina, acetilgitaloxina.
Costi Platon curs farmacognozie speciala

Deci frunzele de D. lanata conţin o serie de heterozide cardiotonice identice


cu cele din D. purpurea la. care se adaugă heterozidele seriilor D şi E şi
heterozidele acetilate din toate cele 5 serii. Dintre heterozidele fără activitate
cardiacă, sînt prezente: diginina, lanofoleina, digifoleina, digipronina şi purpurina
prezente şi în D. purpurea, avînd nucleul de bază sterolic cu 21 atomi de C. La fel
ca şi D. purpurea, specia D. lanata conţine saponozide steroidice (digitonina,
tigonina), colină şi acetilcolină, vitamina C, săruri de mangan şi enzime.
Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Acţiunea frunzelor de
Digitalis lanata este similară celor de D. purpurea, dar mult mai activă datorită
componenţei şi conţinutului mai mare în heterozide cardiotonice. Pe de altă parte,
lanatozidele sînt mai termostabile şi mai rezistente la acţiunea enzimatică decît
purpureozidele. Lanatozidele au efecte mai rapide decît heterozidele cardiotonice
din D. purpurea care însă au o acţiune mai durabilă. Heterozidele cardiotonice din
D. lanata prezintă avantajul că ele se pot utiliza şi în cazurile de urgenţă (efectul
se obţine în cîteva minute) şi eliminarea este mult mai rapidă decît la D. purpurea.
Datorită eliminării rapide în special a lanatozidului C cristalizat şi fenomenul de
acumulare este mai redus.
În ceea ce priveşte acţiunea farmacodinamică, lanatezidele se situează între
preparatele din D. purpurea şi cele din Strophantus sp.
Prin numeroasele avantaje pe care le prezintă produsele farmaceutice
obţinute din specia D. lanata, ele înlocuiesc în mare parte pe cele obţinute din
specia D. purpurea. Datorită acestui fapt, în noua ediţie a Farmacopeeî Române
ed. a IX-a figurează un mare număr de heterozide pure sau preparate farmaceutice
din această specie: digitoxinum, acetyl-digitoxinum, digoxinum, deslanosidum C
(desacetillanatosidum C), lanatosidum C, precum şi următoarele preparate:
solutio digitoxini (0,1%), comprimata acetyldigi-toxini (0,2 mg), comprimata
digoxini (0,25 mg), comprimata obducta Lanatosidi C (0,25 mg) şi alte produse
farmaceutice sub formă de soluţii şi soluţii injectabile care nu figurează în
farmacopee.
În general, aceste preparate sînt indicate în toate formele de insuficienţă
cardiacă stîngă sau dreaptă, inclusiv în cele cu frecvenţă normală sau cu uşoară
tahicardie,pregătirea preoperatorie sau "ante-partun" a cazurilor de cardiopatii
decompensate,etc.
3. Adonis vernalis
Descrierea speciei: Este o plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom
scurt, tare, gros, din care pornesc rădăcini fibroase. Din rizom se dezvoltă tulpini
florifere și sterile de până la 45 cm, cu frunze filiforme și flori solitare la vârful
Costi Platon curs farmacognozie speciala

tulpinii cu un diametru de până la 8 cm, de culore galben-aurie, lipicioase cu 5


sepale și 10-20 petale lungi de 2–4 cm și multe stamine. Înflorește din aprilie până
în mai și face un fruct de tip poliachenă cu achene scurt-păroase.

În scopuri medicinale se întrebuințează numai părțile aeriene, recoltate când


planta este în plină floare.
Caractere de recunoaştere : Planta: Specie ierbacee, perenă, de 10-40
(50) cm ; partea subterană : rizom brun-închis, scurt şi tare, gros de cca. 3 mm,
cu numeroase rădăcini fibroase ; tulpina aeriană - cea floriferă erectă ; ramificată,
glabră, foliată ; lăstarii sterili lipsiţi de frunze bazale, cu scvame brune,
membranoase la bază ; frunzele - numeroase,de 2-4 ori penat sectate, cu lacinii
înguste, late de 1 mm, răsfirate ; flori-solitare, mari pînă la 8 cm diametru, cu 5
sepale, 10-20 petale pînă la 4 cm, galbene-aurii strălucitoare, numeroase stamine
şi pistile ;fructul - polinucule ; nucule globuloase de 4 mm diametru, cu suprafaţa
cu verucozităţi şi peri scurţi, cu rostru încîrligat, monosperme.
Materia primă: Herba Adonidis - este constituită din planta întreagă
recoltată în timpul înfloririi, la o distanţă de cea 5 cm deasupra solului, fără tulpini
lignificate, cu frunze de culoare verde, cu flori solitare de culoare galbenă-auriu,
cu sepale păroase. Nu se admit tulpini acoperite cu solzi bruni-negricioşi şi nici
fructificaţii. Miros slab, nespecific, gustul amar
Recoltarea produsului din flora spontană: se face în perioada înfloririi, prin
tăierea părţii aeriene foliate (fără partea solzoasă). Se poate face şi recoltarea în
două faze : se taie florile, apoi la un interval de cîteva săptămîni şi tulpina foliată
a cărei masă a continuat să crească. După uscare se amestecă tulpinile cu florile
şi se omogenizează. Se obţine astfel un spor important de produs. Datorită
toxicităţii, după recoltare, culegătorii trebuie să se spele pe mîini.
Uscarea trebuie făcută imediat după recoltare, de preferinţă pe cale
artificială, pentru păstrarea principiilor active. Pe cale naturală, uscarea se face în
poduri acoperite cu tablă, cu ventilaţie bună. Randament de uscare, 4-5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul Herba Adonidis să fie recoltat
în timpul înfloririi, fără porţiunea inferioară a tulpinii cu solzi bruni-negricioşi,
fără rădăcină şi fără porţiuni lemnificate ; impurităţi : plante decolorate - max.
5% şi fructificaţii - max. 1% ;corpuri străine organice - max. 0,5% şi minerale -
max. 1% ; umiditate - max. 13%.
Compoziţie chimică : Părţile aeriene ale plantei recoltate la începutul
înfloririi conţin giicozide cardiotonice ca : adonitoxina, care prin hidroliză se
scindează în adonitoxigenină şi 1-ramnoză. Adonitoxina este izomerul
Costi Platon curs farmacognozie speciala

convalatoxinei (v. Convallaria majalis). Alţi glicozizi cu structură încă incomplet


definită sînt : adonidozidul şi adonivernozidul, care conţine cimarina şi care prin
hidroliză dă strofantidină şi cimaroză. Alături de aceşti glicozizi planta mai
conţine 2,6 dimetoxichinoină, saponine, rezine, colină, fitosteroli, acid palmitic
şi linoleic, vernadină - un derivat de natură cumarinică etc.

R1 R2 R3
cimaroza OH H cimarozida
ramnoza H OH adonitoxozida

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Acţiunea preparatelor de


Ruşcuţă de primăvară datorită prezenţei glicozidelor cardiotonice este de tip
digitalic. Prezintă avantajul că nu se cumulează ca digitalicele. În secundar, are
acţiune diuretică, calmantă, uşor hipertensivă, dînd bune rezultate în tahicardiile
şi extrasistolele de natură nervoasă, în tulburări neurovegetative. Pentru acţiunea
diuretică este indicată în pleurite şi în ascite de natură hepatică. Din planta uscată
se prepară infuzie, extract, sirop, pilule, medicamente care se administrează
numai cu avizul medicului. Pentru a obţine rezultate mai bune în tulburările
neurovegetative, tinctura de Ruşcută de primăvară se asociază cu tinctura de
lăcrămioare şi valeriană.
Doza maximă pentru planta uscată este de 1 g o dată şi 3 g în 24 de ore.

4. Convallaria majalis
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee perenă, în primul an
cu o singură frunză, în al II-lea an cu două-trei frunze, din anul al III-lea şi cu
tulpină floriferă, plante înalte de 15-25 cm; partea subterană: rizom orizontal,
cilindric, articulat şi ramificat, lung de 5-15 cm, gros de 3-7 mm galben-brun cu
cicatrice ale frunzelor din anii precedenţi; tulpina aeriană: cilindrică, poartă
Costi Platon curs farmacognozie speciala

numai flori, apare simultan sau după înfrunzire; frunze: ovale, cu marginea
întreagă, nervuri arcuate, cu baza îngustată într-un peţiol lung, la baza lor se
găsesc solzi membranoşi; flori: grupate în racem simplu unilateral, cu 5-15 flori
pedicelate, albe, nutante, de tipul 3, cu înve­liş dublu; fruct: bacă sferică roşie, cu
diametrul pînă la 1 cm, în interior cu 3-6 seminţe de asemenea sferice.
Materia primă : Convalarie folium - frunze ovale, nedinţate pe margini,
lungi de 8-17 cm şi late de 4-8 cm, de culoare verde carac­teristic după uscare,
fără peri pe nervuri. Fără miros specific, cu gust amar.
Convallarie flos - flori în formă de clopoţei, uscate, formate din şase piese unite
de culoare gălbuie, dispuse pe o tulpină floriferă de culoare verde-deschis. Fără
miros specific, cu gust amar.
Recoltare : Frunzele se culeg în lunile apriiie-mai, pînă la coacerea
fruc­telor, cel mai mare conţinut avîndu-l înainte de deschiderea florilor. Ele se
taie cu cuţitul de la baza limbului (se evită recoltarea prin smulgere, care duce la
distrugerea plantelor). Recoltarea se face numai pe timp uscat, după ce se ridică
roua, căci umezeala face ca frunzele să se alipească între ele şi produsul se
degradează.
Florile se recoltează în aceeaşi perioadă, cînd jumătate din flori se mai
găsesc încă nedesfăcute, tăindu-se pedunculul floral la cel mult 3 cm sub ultima
floare.
Compoziţia chimică: heterozide cu acţiune cardiotonică:
convalatoxozidul, convalozidul, convalatoxolul, glucoconvalozidul etc;
saponozide: convalarina, convalamarina, substanţe impure cu acţiune hemolitică,
acizi organici colină, substanţe minerale etc. Florile mai conţin şi mici cantităţi
de ulei volatil.

R1 R2
ramnoza CHO convalatoxozida
ramnoza CH2OH convalatoxol
Costi Platon curs farmacognozie speciala

Acţiune famacodinamică - utilizări terapeutice: datorită heterozidelor


cardenolidice planta are acţiune cardiotonică şi diuretică, acţiune potenţată de
prezenţa saponozidelor. Efectele terapeutice sînt rapide, de scurtă durată,
neprezentînd fenomene de acumulare. Se utilizează sub formă de tinctură sau
extras apos, precis dozate pentru efectele cardiotonice şi diuretice. Din
convalotoxina pură se prepară soluţii injectabile utilizate în insuficienţa cardiacă.
Confuzii Unele plante cu aceeaşi ecologie şi cu frunze foarte asemănătoare,
ovale şi cu nervaţiune arcuată se pot confunda cu Convallaria majalis.
Allium ursinum L. (Leurdă) în afară de deosebiri morfologice (flori în
umbele nu în racem, fruct capsulă şi nu bacă), are un miros foarte penetrant de
usturoi de unde şi numele popular de „usturoiţă". Frunzele acestei specii se
îngălbenesc la uscare.
Polygonatum sp. (Pecetea lui Solomon) are frunzele dispuse alternativ pe
tulpină (la Convallaria sînt radicale), florile dispuse cîte 1-3 la subsuoara
frunzelor (la Convallaria în inflorescenţe terminale), iar fructele sînt bace
violacee (la Convallaria roşii).
5. Urginea maritime
Reprezinta scuamele mediene ale bulbului speciei Urginea maritime din
familia Liliaceae cunoscuta sub denumirea de ceapa de mare.
Exista 2 varietati de ceapa de mare : alba si rosie dependent de culoarea
bulbilor. Varietatea cu bulbul alb a fost folosita inca din Antichitate in tratamentul
afectiunilor cardiace si a hidropiziei, cea cu bulbul rosu are de asemenea
propietati cardiotonice dar in plus prezinta si o puternica actiune raticida.
Compozitia chimica: Contine heterozide cardiotonice de tip bufadienolidic
in principal proscilarigenol A si scilaren A

R
Costi Platon curs farmacognozie speciala

ramnoza proscilarigenol
glucoza-ramnoza scilaren A
Produsul vegetal mai contine taninuri condensate, flavone si polifructozani.
Actiune si intrebuintari: Scillae bulbus se numara printre produsele cu cea mai
veche utilizare in terapeutica, propietatile cardiotonice ale varietatii cu bulb alb
fiind mentionate in Egiptul Antic.
Farmacopeea Britanica mentioneaza si o actiune expectoranta pentru
extractele din Scillae bulbus. Aceasta actiune se explica prin iritarea mucoasei
gastrice determinand pe cale reflexa o stimulare a secretiei bronsice.In doze mari
are efect emetic.
Produsul vegetal se foloseste in insuficienta cardiaca, datorita efectului
cumulativ scazut este indicat si in pauzele digitalice, in insuficienta renala.

6. Strophanthus gratus si Strophanthus kombe


Produsul vegetal reprezintă semintele speciilor Strophanthus gratus ,
Strophanthus kombe și Strophanthus hispidus din familia Apocynaceae. În Africa
ecuatorială cresc aproximatic 40 de specii de Stophanthus , dintre acestea doar
cele trei sunt utilizate în terapeutică.
Speciile de Strophanthus sunt liane cu frunze opuse, pubescente ( la Strophantus
gratus și Strophanthus hispidus ) și glabre ( la Strophanthus kombe ). La speciile
de Strophanthus kombe și Strophanthus hispidus petalele florilor prezintă
prelungiri în formă de panglică cu lungimea cuprinsă între 10 – 20 cm . Fructul
este o difoliculă divergentă care, la maturitate atinge 20 – 35 cm lungime și 2 –
2,5 cm lățime, fiecare foliculă conține 100 – 200 seminte. Semințele, oval
lanceolate, turtite , mai bombate pe una din fețe, prezintă câte un filament cu un
buchet de peri mătăsăși la capăt ( egretă ). Semințele speciilor Strophanthus
kombe și Strophanthus hispidus sunt pubescente iar cele ale speciei Strophanthus
gratus sunt glabre. Dimensiunile semintelor variază între 12 – 22 mm lungime și
3 – 5 mm lățime, de regulă egreta nu depășește 10 cm lungime. Culoarea
semintelor este verde cenuție ( la Strophanthus kombe ) sau brună ( la
Srophanthus gratus și Strophanthus hispidus ). Mirosul este particular iar gustul
este puternic amar.
Compoziție chimică: Produsul vegetal conține heterozide cardiotonice
(strophantozide ) a căror concentrație poate să atingă 8 – 10 %. Principalele
heterozide cardiotonice din semințele de Strophanthus kombe sunt: K-
Costi Platon curs farmacognozie speciala

strofantozida, cimarolozida, gluco-cimarolozida, helveticolozida, gluco-


helveticolozida, periplocimarozica iar agliconul este strofantigenolul,
strofantidolul și periplogenolul. Semințee mai conțin ulei gras ( 30 % ), mucilag,
rezine, colină și trigonelină
Acțiune și intrebuințări: Având numeroase grupări hidroxil grefate pe
nucleul sterolic, heterozidele cardiotonice din speciile Strophanthus sunt polare
ceea ce explică capacitatea lor redusă de fixare de proteinele plasmatice. Ca
urmare, acțiunea lor se instalează rapid, însă este de scurtă durată. Se elimină
rapid din organism, riscul de cumulare pe fibra miocardului fiind scăzut.
La administrare orală, heterozidele cardiotonice din Strophanthus semen se
absorb în proporție redusă. Astfel G-strofantozida se absoarbe în proporție de 1-
5 % iar k- strofantozida se absoarbe în proporție de 20 – 30 % sub forma
cimarozidei formate prin scindare hidrolitică. La administrare intravenoasă
acțiunea se instalazează după 5 – 15 minute, iar durata de acțiune este de 36 ore.
G-strophantozida este mai activă. Efectul digitalic apare după 3 – 10 minute și
atinge un maxim după 90 minute de la injectare.
Heterozidele cardiotonice din Strophanthi semen se administrează în
insuficiența cardiacă acută, coronariană și bradicardiacă, precum și în
sensibilitate la digitalice.