PROGRAM MUZICAL O LUME MAI BUNĂ

D: PLUTIM PRIN FURTUNĂ 279

POEZIE: ÎN FIECARE ZI
COR:
INTRODUCERE
POEZIE: CUNOSC UN DRUM
COR:
POEZIE: O LUME MAI BUNĂ
CÂNTARE CU SALA 849 LOCUI-VOM NOI
TEMĂ
POEZIE: PORTRET PENTRU CER
COR:
POEZIE: MĂ VOI ÎNTOARCE ACASĂ
ÎNCHEIERE:
COR:
POEZIE: LOCUITORII STELELOR
COR:
ÎNCHIS

1
ÎN FIECARE ZI

În fiecare zi stau de vorbă cu mâinile mele

Despre lucrurile minunate de dincolo de stele.

Ne închipuim atingerea cu porţile cetăţii de slavă,

Ne vedem parcă mângâind ca o dulce lumină

Florile din cea mai miresmată dumbravă;

Din razele ce cresc pe drumurile frumuseţii

Noi împletim panere

În care s-adunăm fructele pomului vieţii.

Şi prin osanale cu îngerii-n răgaz

Noi învăţăm să punem safir lângă topaz

Şiraguri să le prindem pe trepte şi pe praguri

Să-mpodobim cu ele ale veciei steaguri

Şi tot aşa le povestesc, le povestesc

Până ce într-un gest de ardoare se unesc

Să-Ţi mulţumească, Doamne

Că le-ai deprins cu lucrul Tău ceresc.

În fiecare zi spun ochilor mei

Despre mărirea împărăţiei promise

Despre armonia formelor şi culorilor ei.

Ca şi cum strălucirile cetăţii de aur

Înfiorând nesfârşirea apelor albastre

2
Ar fi deja ale noastre

Privim norii albi desprinşi parcă din cerul de glorie

Ca nişte vulturi de lumină

Pe drumurile aştrilor într-o plutire senină

Trec prin faţa privirilor de uimire-ncărcate

Munţii cei sfinţi, mărturii de adevăr şi dreptate

Pe toate râurile de iubire

Se oglindesc imagini din sfânta noastră mântuire

Şi aşa le povestesc, le povestesc ochilor mei înainte

Până ce lăcrimează-ntr-o rugă cuminte

Un aleluia pentru că Tu Doamne îi iubeşti

Şi îi înveţi de pe acum cu priveliştile cereşti

În fiecare zi stau de vorba cu inima mea

Ca pasărea peste zbaterea puilor în cuib

Mă plec peste ea

O fac să audă cum bate orionul în univers

Cum îşi transmit constelaţiile viaţa în mers

O fac să simtă pulsul regesc al luminii

Legând nemurire de nemurire

O fac să înţeleagă cum bat în lumile nevăzute

Inima împărăţiei de iubire

Lângă inimile îngerilor mi-o aşez

Şi ascultând-o, de fericire-ngenunchiez

Doamne, îţi mulţumesc

Inima mea a început să bată ceresc.

3
 INTRODUCERE

De şase mii de ani plutim prin furtuna păcatului, a grijilor, a preocupărilor

de tot felul şi pe zi ce trece, înaintarea devine din ce în ce mai grea! Dar până
când? Oare vom pluti la infinit pe nava lumii acesteia ce-şi suportă din ce în ce
mai greu pasagerii? Mergem fără nici o ţintă în spaţiul infinit, ori există un
cârmaci ce o conduce în mod sigur într-un port dinainte pregătit? În versurile
cântării de început s-a amintit de un port al odihnei unde curând va ancora
nava lumii prezente, utopie ori realitate.

O întrebare de mare importanță, la care vom căuta să răspundem în

desfăşurarea programului nostru: vom sfârşi călătoria noastră în portul pregătit
de Dumnezeu, ori vom pieri cu toții din cauza bolilor și nenorocirilor produse de
oameni?

Dar cine poate răspunde la aceste întrebări?... Omul după cum bine ştim,
nu are însuşirea de a cunoaşte viitorul; şi cel mai adesea previziunile lui sunt
eronate. Mergând deci prin eliminare, din moment ce creaturile nu cunosc
viitorul, ne îndreptăm spre Creator.

Ne stau la dispoziţie Scripturile Sfinte în care se găsesc răspunsuri

competente la toate întrebările sufletului omenesc. E glasul Creatorului nostru
ce ne vorbeşte prin ele şi suntem aici la îndemnul Său care spune:

„Cercetaţi Scripturile!”…

Vă invităm deci să petreceţi o oră împreună cu noi, să cercetăm

Scripturile pe fond de muzică şi poezie.

4
CUNOSC UN DRUM

Cunosc un drum între pământ şi cer

Şi-aşa-s de fericit că îl cunosc.

În fiecare zi alerg pe el,

În fiecare zi cu Domnul mă-ntâlnesc.

Şi-alerg în zori

Căci ştiu că El m-aşteaptă

Şi-apoi pornim spre sus.

Şi mâna mea-n puternica Lui dreaptă

Îmi e tărie pentru înc-o treaptă

Şi mi-e de-ajuns.

Căci la cetatea slavei

Aş vrea s-ajung până-n apus.

Şi-aştept o zi

Când pe-acest drum voi fi departe.

Departe de pământ, de cer aproape

Ca la un pas.

Şi Domnul îmi va spune

Ce lui Enoh cel drept:

„E ceru-aşa de-aproape…

Vino acas’!”

5
O LUME MAI BUNĂ

Există, există o lume mai bună

O lume lipsită de-amar şi de chin

Şi dorul meu zboară spre zări de lumină

La Tine, Isuse, aş vrea ca să vin.

Există, există o ţară frumoasă

O scumpă Cetate, cu străzi de cristal

Acolo e Domnul, iubirea-i duioasă,

Şi îngerii cântă în cor triumfal.

O, ţară a păcii, eternă mărire

Spre tine să zbor cât de mult eu aş vrea!

Să gust aş dori din a ta fericire,

De tine tânjeşte azi inima mea!

Mai este o lume, o lume mai bună

Mai este o ţară mai dulce ca-n vis

În ea nu se află-a durerii cunună

Căci ea se numeşte ETERN PARADIS.

Există o lume cum minte - omenească

Nicicând n-a-ndrăznit să gândească vreodată

O lume-mbrăcată-n mărire cerească,

6
 Cum ochi omenesc n-a văzut niciodat!

Există, există o lume mai bună

O, n-ai vrea şi tu acolo s-ajungi?

Din moarte te smulge, curaju-ţi adună

De ce în durere şi azi să mai plângi?...

Priveşte spre ceruri, spre Ţara Eternă,

Pe-aripa speranţei tu zboară spre ea!

Găsi-vei acolo iubirea divină

Şi veşnica pace în ea vei afla.

Cu dor te aşteaptă Isus şi pe tine

Un loc în măreţul palat să îţi dea

Acolo în sferele-nalte, senine

Doreşte nespus cu El să te ia.

De-aceea, ascultă-I chemarea duioasă

Ascultă-I şoptirea mai dulce ca-n vis

Mai este o lume cu mult mai frumoasă

Şi crede, căci Domnul aşa a promis.

7
 TEMA I

Domnul spune: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. Nu un lucru

nou, ci toate lucrurile noi. Aşa fiind, lumea cea nouă va fi o lume
refăcută, în loc de una creată din nou. Pentru ca păcătoşii să poată trăi
în lumea înnoită, ei trebuie de asemenea, să fie reînnoiţi şi născuţi din
nou prin credinţa şi puterea nemărginită a lui Dumnezeu, care renaşte
sufletele prin Duhul Său cel Sfânt.
Dumnezeu Fiul spune despre Tatăl Său: „Tu ai întemeiat în
vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor
pieri dar Tu vei rămânea. Toate se vor învechi, ca o haină şi se vor
schimba.” Psalm 102,25.26
Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament sunt multe texte care
prezic un viitor veşnic şi măreţ pentru lumea noastră. În Isaia 65,17
citim: „Eu fac Ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va
mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în
minte.”
Cu alte cuvinte noi nu vom mai dori o întoarcere la vechea lume
e păcatului şi a roadelor lui. Noi vom cunoaşte pe Mântuitorul, şi când
îşi va ridica mâinile străpunse de cuie spre binecuvântare, ne vom
aminti că am fost răscumpăraţi cu sânge şi că tot prin sânge am fost
spălaţi de păcatele noastre.
Domnul vrea să ne ducă într-o ţara nepătată, unde va dispare tot
ce este mânjit de păcat, dar pentru aceasta Isus a trebuit să plătească
marele preţ al mântuirii noastre şi a făcut-o de bună voie, din iubire
pentru creaturile Sale. Nimic mânjit nu va intra acolo! Prin noi înşine
nu vom putea să ne spălăm de păcat. Dar sângele lui Isus ne va curăți
și ne va schimba până când vom deveni demni de a intra pe porțile de
slavă!

8
PORTRET PENTRU CER

Cum ar trebui s-arate

Ochiul care peste-o clipă

Va ajunge să privească

Slava Domnului Isus

Chip de slavă-mpărătească?

Prin ce lacrimi de iubire

Se va face limpezire?

Cum ar trebui să cânte

Biruinţa-n văi de jale

Limba care peste-o clipă

Va fi pusă ca să strige

Aleluia, osanale?

Vorba cum să o rostească

Pentru lumea îngerească?

Din noian de glasuri multe

Ce ar trebui s-asculte

Cel ce peste-o clipă poate

Dinspre pajiştea iubirii

Dinspre muntele dreptăţii

Invitat va fi s-asculte

Vocile eternităţii?

9
Cum ar trebui să bată

Cu ce foc, cu ce iubire

Inima ce deîndată

Va începe nemurire?

Inima spre ceruri duce

Ritmul stabilit pe cruce?

Cum ar trebui să fie

Haina albă-n curăţie

Pentru cel ce va începe

Sărbători de veşnicie?

Cum ar trebui s-arate

Fără pată, fără vină

Cel ce vrea cu îngeri parte

În vecia de lumină?

Fiecare, fiecare

Trebuie să treacă focul

Probelor de-asemănare

Cât Sinaiul, cât Golgota

Pentru cer înfăţişare.

Doamne, de minuni eterne

Doar un ceas ne mai desparte

Şi de chipul slavei Tale

10
 Suntem încă prea departe

Să renaştem din ruine

Rugă înălţăm spre Tine:

Fă ca-n ziua cercetării

Glasul Tău să nu condamne

După chipul slavei Tale

Chipul nostru schimbă-l Doamne!

MĂ VOI ÎNTOARCE ACASĂ

11
Mă voi întoarce-acasă într-o zi,
În strălucirea sfântă-a ţării mele.
Cu dor şi cu credinţă voi păşi
Prin poarta mântuirii către stele.

Şi voi lăsa acest pământ străin,

Cu jocurile lui de foc şi moarte;
De sărbătoarea-i plină de venin,
Departe voi fugi, tot mai departe.

În ţara mea iubită am s-ajung,

Ca un copil cu sufletul fierbinte.
Să fie drumu’acesta cât de lung,
Voi merge cu credinţă înainte.

Voi revedea după atâta vreme

Căminul bucuriilor dintâi;
La ţărmul mângâierilor supreme,
La casa Tatei, suflete, rămâi.

Şi nu voi mai călca, o, niciodată

Hotarul ţării mele înapoi,
Cu inima de dor înmiresmată
Voi rămânea, dragi îngeri, printre voi.

Da, niciodată nu voi mai pleca

Cu inima pe drumul spre Egipt,
Acolo unde-n bucuria mea,
Cuţitul răutăţii s-a înfipt.

Te voi lăsa, pământ ţesut de oase

Şi aburind de sânge de martiri,
Cu spaime şi cu râpi întunecoase
Săpate diabolic în priviri.

Mult n-oi mai sta, încovoiat sub vreme,

În ţara miliardelor de robi,

12
Ce-şi sapă-adânc, prin veacuri de blesteme,
Cu-atâta trudă, propriile gropi.

O, harpa mea, mi-e tare dor de-acasă

Şi sufăr ne-mpăcat printre străini.
Aud mereu o limbă ne-nţeleasă
Cu vorbe şi gramatică de spini.

Mă voi întoarce-acasă într-o zi,

În raiul frumuseţilor natale;
Şi rănile de-acum s-or odihni
Când voi sfârşi în cântec astă cale.

La masa întâlnirii, cea bogată,

Cu ochi jucând în lacrimi şi scântei,
Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,
La locul meu ştiut, printre ai mei.

Şi voi cânta atunci aşa cum simt,

Şi voi sălta cu strigăte-n tării.
Voi fi mereu o coardă de argint
În simfonia marii bucurii.

ÎNCHEIERE

13
 Ne aflăm la începutul celei de a şaptea mii de ani - a şaptea zi - şi
conform poruncii şi practicii instituite de Dumnezeu încă din săptămâna
creaţiunii, a şaptea zi este Sabat, adică odihnă!... Se va instaura Sabatul veşnic
adesea cântat de noi: „până când la ziua Ta sabat veşnic vom serba?”…

Am citit din Biblie: "Dar prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru; că pentru

Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi"; iar în Psalmi:
"Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă
din noapte". Privind lucrurile prin prisma celor citite şi mai adaugă versetul 12
din Apoc. 22 - de pe ultima pagină a Scripturii - unde zice: "Iată, Eu vin curând;
şi răsplata Mea este cu Mine; ca să dau fiecăruia după fapta lui," avem
imaginea următorului tablou:

Pleacă tatăl în călătorie la început de săptămână - în prima zi - şi spune

copiilor săi: Eu vin curând; la sfârşit de săptămână voi fi aici pentru că Sabatul
vreau să-l petrec împreună cu voi!

Nu vrem să mai adăugăm la cele spuse decât un scurt citat al Spiritului

Profetic: "Lucrarea de nimicire a Satanei s-a sfârşit pentru totdeauna. Timp de
şase mii de ani şi-a făcut voia, umplând pământul de vai şi producând durere.
Acum făpturile lui Dumnezeu sunt pentru totdeauna eliberate de prezenţa şi de
ispitirile lui. Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii
cei drepţi în cântece de veselie".

Aşteptăm Sabatul!... Așteptăm să se termine bolile, suferințele,

nedreptățile și vaietele acestei lumi! Așteptăm întâlnirea cu Domnul nostru, în
țara fericită a păcii!
AMIN! VINO DOAMNE ISUSE!
LOCUITORII STELELOR AŞTEAPTĂ

14
Pe ţărmul stelelor de miazănoapte,

Locuitorii stelelor aşteaptă

Corăbii pământene să sosească

Din marea tragedie omenească.

Om-călător,

Omul-catarg ce-a străbătut

Vâltoarea vieţii de-a lungul, de-a latul,

Cătând un loc

În care ancora să şi-o arunce,

A văzut reflectate-n adânc de durere...

Un Ghetsemani, o cruce,

Şi-a înţeles că sensul de-a birui furtuna

Este de-a 'naltul.

Fiindcă din fulgerul ce-a scânteiat

În strigătul de moarte pe Golgota

Străluminând Calvarul,

Pentru cei ce navighează spre stele,

A fost aprins în portul Orionului,

Farul.

Pe ţărmul cerului de miazănoapte

Locuitorii stelelor aşteaptă

Corăbierii lumii să sosească

Din marea tragedie omenească.

Îi aşteaptă,
15
Cu istoria lor milenară,

De luptă cu valul, cu vântul

Care-atât de cumplit îi loviră pe ei,

Şi loviră pământul

Şi-n care şi regele lor, Isus,

Trebui să-şi găsească mormântul,

Îi aşteaptă

Pe plajele luminii

Unde-şi desfac aripile

În armonie de culoare, de sunet şi zbor,

Heruvimii...

Îi aşteaptă pe-acei

Care-n furtuna descătuşatelor străfunduri

Îşi încordau privirile

Să prindă prin beznă spre ţărm o scânteie

Pe care s-o transforme-ntr-o Cale Lactee

Pe ţărmul cerului de miazănoapte,

E totul pregătit de sărbătoare.

Şi-ntr-un albastru plin de nerăbdare

Locuitorii stelelor aşteaptă

Corăbierii lumii să sosească

Din marea tragedie omenească…

16