Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit inițial la 13

august 1961 și demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Ca parte a

Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai faimoasă parte a granițelor RDG.
Zidul, conceput de guvernul liderului comunist al RDG, Walter Ulbricht, și
aprobat de liderul sovietic Nikita Hrușciov, a fost un zid de separare între Berlinul
de Vest și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani.
Zidul a fost un dezastru pentru RDG și blocul comunist. Zidul a fost un
simbol al tiraniei comuniste care a fost arătat în mod persistent în lumea
occidentală - mai ales după ce mai mulți refugiați au fost împușcați mortal.
Liberalizarea politică de la sfârșitul celui de-al nouălea deceniu a dus la relaxarea
restricțiilor privind trecerea frontierei est-germane, ducând în cele din urmă la
demonstrații în masă și răsturnarea guvernului comunist. Când a fost publicat pe 9
noiembrie 1989, un decret al oficialilor est-germani care permitea trecerea liberă a
frontierei, mase uriașe de berlinezi de Est s-au apropiat de Zid și au trecut în cele
din urmă toate punctele de trecere a frontierei și s-au alăturat mulțimii berlinului de
Vest într-o atmosferă solemnă. Câteva săptămâni mai târziu, zidul a fost complet
distrus, căderea acestei bariere fiind primul pas spre reunificarea Germaniei. , care
a fost finalizată oficial la 3 octombrie 1990.
Multe familii au fost separate. Mulți est-germani au fost descurajați să
lucreze în Berlinul de Vest și au pierdut o sursă valoroasă de venit. Berlinul de
Vest a devenit o enclavă aproape complet izolată în teritoriu ostil. Berlinezii de
Vest, conduși de primarul lor Willy Brandt, au demonstrat împotriva zidului și au
criticat dur SUA pentru lipsa de reacție.
Zidul avea o lungime de peste 155 km. În iunie 1962, au început lucrările la
un al doilea gard paralel, de până la 90 m spre interior, casele din această bandă
demolate, iar chiriașii s-au mutat la alte adrese. Între cele două bariere, care au fost
în curând numite "benzi de moarte", o zonă de nimeni a fost creat. Fâșia a fost cu
grijă cu nisip, ceea ce a făcut foarte ușor pentru a vedea pașii tuturor refugiaților.
Zona nu oferea nicio posibilitate de camuflaj, a fost demontată și ocupată cu
capcane de sârmă și, cel mai important, a oferit un poligon uriaș de tragere pentru
gardienii care păzesc zidul.
În timpul Zidului au existat aproximativ 5.000 de tentative de evadare
reușite din Berlinul Drasitan. Diferitele rapoarte sugerează că numărul morților în
încercarea de a traversa zidul ar fi între 192 și 239 de persoane.