Sunteți pe pagina 1din 4

salariu - orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator

sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru


munca executată sau ce urmează a fi executată
. Salariul este confidenţial şi garantat.
Garanţiile de stat în domeniul salarizării cuprind salariul minim stabilit de stat, tarifele
de stat de salarizare în sectorul bugetar, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul
real, precum şi adaosurile şi sporurile cu caracter de compensare, garantate de stat şi
reglementate de legislaţia în vigoare.
Salariul include: salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul
suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi
compensare.
Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după
consultarea reprezentanţilor salariaţilor.

Conţinutul salariului şi categorii de salarii


Din punct de vedere al structurii sale, salariul include:
 salariul de bază (salariul tarifar sau salariul funcţiei),
 salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază)
 alte plăţi de stimulare şi compensare.
Salariul de bază reflectă aprecierea rezultatelor muncii, ţinîndu-se cont de următorii
factori:
calificarea, gradul de pregătire profesională şi competenţa salariatului;
complexitatea şi gradul de răspundere pe care îl implică lucrările executate.
Salariul suplimentar ia în considerare nu numai calitatea şi productivitatea muncii, ci
şi atitudinea subiectivă a salariatului faţă de muncă (inventivitate, eficienţă) şi (sau) condiţiile
deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi
premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute
La categoria altor plăţi de stimulare şi compensare, se atribuie:
 recompensele conform rezultatelor activităţii anuale;
 premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale
 plăţile de compensare şi alte plăţi care nu contravin legislaţiei.
a) Sistemul tarifar de salarizare
Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină
diferenţierea salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de munca
În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural – în
convenţia colectivă şi la nivel de unitate – în contractul colectiv de muncă.
În sectorul bugetar se aplică reţeaua tarifară unică, stabilită care include categoriile
de salarizare,
Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru
muncitori sau pentru toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari administrativi,
specialişti şi personal cu funcţii de conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor
criterii.
b) Sisteme netarifare de salarizare
Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în
dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.
Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale
salariatului se stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii
salariatilor
Forme de salarizare:
Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa
muncii, de cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile
profesionale ale salariatului, rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice
a unităţii.
Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu lunar fix sau în acord
atât în sistemul tarifar, cât şi în sistemele netarifare de salarizare.
CATEGORII DE SALARII
1.Salariul minim
Orice salariat are dreptul la un salariu minim garantat care este mărimea minimă a
retribuţiei evaluată în monedă naţională, mărime stabilită de către stat pentru o muncă
simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru
norma de muncă pe lună sau pe oră îndeplinită de salariat.
În salariul minim nu se includ adaosurile, sporurile, plăţile de stimulare şi
compensare.
Cuantumul salariului minim se garantează salariaţilor numai cu condiţia executării
de către ei a obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program stabilite de legislaţia în
vigoare.
Cuantumul salariului minim se determină şi se reexaminează în funcţie de condiţiile
economice concrete, de nivelul salariului mediu pe economia naţională, de nivelul
prognozat al ratei inflaţiei, precum şi de alţi factori social-economici.

Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real este valoarea minimă


obligatorie a retribuţiei muncii garantată de către stat pentru munca prestată de salariaţi în
sectorul real.
Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se stabileşte de Guvern după
consultarea partenerilor sociali
2.Plăţile de stimulare
Angajatorul este în drept să stabilească diferite sisteme de premiere, de adaosuri şi
sporuri la salariul de bază, alte plăţi de stimulare după consultarea reprezentanţilor
salariaţilor.
Modul şi condiţiile de aplicare a plăţilor de stimulare şi de compensare în unităţile
din sectorul bugetar se stabilesc prin lege şi prin alte acte normative.

Recompensarea directă și indirectă a personalului.


Recompensare prezintă totalitatea veniturilor financiare şi non financiare, a înlesnirilor
şi avantajelor, prezente sau viitoare, acordate direct sau indirect unui angajat atât pentru
munca depusă, cât şi pentru calitatea de salariat. Sistemul de recompensare a personalului nu
este unul abstract, ci un schimb de natură economică care trebuie să se bazeze pe următoarele
elemente:
 natura şi cultura organizaţiei;
 obiectivele şi politicile organizaţiei;
 mediul în care evoluează organizaţia şi angajaţii.
Analizând sistemele de recompense, în viziunea diferitor specialişti în domeniu,
putem evidenţia trei componente esenţiale:
recompense financiare directe;
recompense financiare indirecte;
recompense non financiare.
Recompensele financiare directe constituie valoarea cea mai mare din totalul
recompensei obţinute de angajat şi reprezintă elementul motivator cel mai puternic pentru a
sensibiliza angajaţii în vederea obţinerii unor performanţe suficient de înalte ce ar conduce la
realizarea obiectivelor organizaţionale. Recompensele financiare directe reprezintă veniturile
pe care angajaţii le primesc pentru activitatea depusă şi rezultatele obţinute, fiind concretizate
în salarii de bază, sporuri şi stimulente.
Recompensele financiare indirecte sunt acordate tuturor angajaţilor din cadrul
organizaţiei, reieşind din politica pe care o promovează aceasta în domeniul recompensării
personalului. Recompensele financiare indirecte reprezintă facilităţile/înlesnirile acordate
personalului, atât pe perioada angajării cât şi după aceea, datorită statutului de angajat.