UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” IASI

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

MASTER “STIINTE PENALE”
CENTRUL DE PREGATIRE BACAU
SEMESTRUL III

TEMA ABORDATA: TEORII CRIMINOLOGICE MARXISTE.

INFLUENTA FACTORILOR SOCIALI

INDRUMATOR,
Conf.univ.dr.

Intocmit,

Anul 2008

1
 CUPRINS

 SECTIUNEA I. FORMAREA CRIMINOLOGIEI CA STIINTA

1.CRIMINALITATEA CA FENOMEN SOCIAL

2.VICTIMA

 SECTIUNEA II. CRIMINOLOGIA REACTIEI SOCIALE

 SECTIUNEA III. CAUZALITATEA IN CRIMINOLOGIE

1.MACROCRIMINOLOGIA
2.MICROCRIMINOLOGIA

 SECTIUNEA IV. CONTRIBUTII LA INTEMEIEREA SCOLII

SOCIOLOGICE

 SECTIUNEA V. INTRODUCERE IN MARXISM

 SECTIUNEA VI. MARXISMUL

1.RADACINILE HEGELIENE ALE MARXISMULUI

 SECTIUNEAVII. NIVELUL CULTURAL SCAZUT AL FAPTUITORULUI.

CAUZA IN CRIMINOLOGIE.

2
 SECTIUNEA I.FORMAREA CRIMINOLOGIEI CA STIINTA

Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oara, de

antropologul francez Paul Topinard, in anul 1879. Termenul deriva din
latinescul crimen (crima, cu sensul de infractiune, fapta penala) si grecescul
logos (cuvant, cu sensul de idée, stiinta). O lucrare intitulata Criminologie a
aparut mai tarziu (1885) si apartine lui Rafaele Garofalo.
Pentru a intelege mai bine originea criminologiei este necesara o
scurta incursiune istorica, deoarece, asa cum arata Petre Pandrea, nu exista
o singura criminologie, ci mai multe, si anume criminologia fiecarei epoci
istorice.
Astfel, inca din secolul al V-lea i.d.H., Socrate punea omul si
conduita sa in centrul dialogurilor sale si arata ca, comportamentul nedrept
al “raului” (méchant) este rodul necunoasterii. Platon, discipol al lui
Socrate, acorda un rol preponderent prevenirii crimelor si sutinea caracterul
exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a impiedica recidiva si pentru a
indeparta oamenii de la intentiile lor criminale. Tot astfel, Platon era
adeptul ideii potrivit careia fiinta umana, “normala” sub aspect moral, nu
comite raul din placere, ci pentru ca este sub influenta unei boli care ar
putea fi vindecata prin tratamentul educativ aplicat in inchisori.
Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de la filosoful si
scriitorul latin Seneca (anul 4 i.d.H- anul 65 d.H) sub formularea: “Naum,
ut ait Plato, nemo prudens punit quia peccatum est, sed ne peccetur”
(“ Caci, dupa cum spunea Platon, nici un om intelept nu pedepseste
pentru ca s-a savarsit o fapta rea, ci pentru ca ea san u fie repetata”).
Dupa alte cateva secole, Sfantul Augustin se arata adept al rolului
eduvativ al pedepsei, care “nu trebuie sa urmareasca pierirea celui vinovat,
ci reeducarea lui”.
Istoricii criminologiei accentueaza indeosebi infuluenta ideilor
continute in lcrarea lui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, aparuta in
1764, lucrare care a revolutionat gandirea juridical, deschizand noi
orizonturi cu privire la problemele crimei si ale justitiei penale.
Cu toate ca asocierea, tot mai frecventa in ultimii ani, intre opera lui
Beccaria si originea criminologiei apartine curentului neoclasic, nici
reprezentantii noii criminologii nu contesta influent ape care aceasta a avut-
o asupra aparitiei criminologiei. Desi este considerate doar o criminologie
intuitive, apare cu un secol inainte de Lombroso.
Cercetarile cu privire la starea si dinamica fenomenului criminalitatii,
la evolutia acestuia in diferite zone geografice, relevarea anumitor
regularitati, corelarea cu anumiti indicatori socio-culturali, ce au loc in
perioada respective mai ales in Belgia si Franta, influenteaza, la randul lor,
cristalizarea acestui nou domeniu de cercetare.

3
 In ultimii ani , alaturi de Beccaria se recunoaste contributia pe care a
avut-o Jeremy Bentham la aparitia criminologiei ca stiinta. Asocierea intre
Beccaria si Bentham si originile criminologiei apartine curentului
neoclasic, dar si reprezentantii altor orientari sublinieaza influenta pe care
acestia au avut-o la aparitia criminologiei.
De asemenea, noua viziune asupra criminologiei considera ca
Beccaria si Bentham nu sunt numai ilustrii reprezentanti ai scolii clasice de
drept penal, dar si intemeietorii “criminologiei clasice”.
Un interes real pentru crimonologie il prezinta si datele furnizate de
istoria medicinei legale. Inca din Egiptul antic s-a facut dovada folosirii
otravii, intr-un process intentat unei femei care isi ucisese sotul.
Hipocrate a fost consultat ca expert in mai multe cazuri de crima, iar
medical Artistius a examinat, dupa uciderea lui Caesar, cele 23 de rani ale
acestuia.
Cercetarea criminologica a fost favorizata de existenta, in unele tari,
a unui cadru institutional organizat.
Un alt cunoscut profesor universitar si renumit criminolog al
timpului este Quintiliano Saldana care, in 1925, in Revue intérnationale de
droit penal a publicat doua studii: Criminologia veche si Criminologia
noua.
In prefata lucrarii Criminologia noua face o constatare surprinzatoare
prin comparatie, si anume, ca justitia penala si cercetarea criminala, in
starea lor de atunci, puteau fi comparate, una ca un teatru, iar cealalta cu un
muzeu. El sustine ca” in justitie, totul este conventie, totul este fictiune, iar
ea este un teatru, in care zilnic se joaca drama dureroasa a unui cetatean
care risca a fi judecat fals. Palatul de justitie este considerat un templu
sfant, un muzeu si se tem a-l tansforma intr-un laborator de cercetare
stiintifica, de frica unei profanari. Primul Razboi Mondial intrerupe in
Europa, pentru o perioada de timp, studiile in domeniul crimonologiei.
Publicatia de la Lyon (fondata de Alexandre Lacassagne) isi inceteaza
aparitia, iar cea belgiana isi reia, dupa razboi, activitatea, marcand o
apropiere a criminologiei de dreptul penal.
Un moment important l-a constituit infiintarea, in 1934, a Societatii
Internationale de Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima data,
isi propune ca obiectiv de baza studiul criminalitatii. Aceasta avea si o
revista proprie, Analele internationale de criminologie care, incepand cu
anul 1938, organizeaza congrese internationale de criminologie. Din 1952,
Societatea Internationala de Criminologie organizeaza, sub egida O.N.U.,
cursuri internationale de criminologie.
Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, in 1938, apoi la Paris
(1950), Lodra (1955),Haga (1960), Madrid (1970), Belgrad (1973),
Lisabona (1978), Viena (1983), Hamburg (1988) si Budapesta (1992).

4
 Un rol important in evolutia criminologiei l-a avut si activitatea
desfasurata in cadrul O.N.U.; astfel, la 21 iulie 1946, Consiliul Economic si
Social a insarcinat Comisia pentru probleme sociale sa studieze masurile ce
ar putea fi adoptate in scopul largirii bazei internationale a mijloacelor de
prevenire a criminalitatii si de tratament al delicventilor.
In 1950, Adunarea Generala a O.N.U., prin Rezolutia 415 (V), a
preluat functiile Comisiei internationale penale si penitenciare. Pe baza
acestei rezolutii s-a infiintat, in 1951, Comitetul consultative special de
experti, ale carui numar si atributii au crescut considerabil de-a lungul
anilor. In 1965, el isi schimba denumirea in Comitetul consultative de
experti in domeniul prevenirii criminalitatii si tratamentul delicventilor, iar
in 1971 devine Comitetul pentru prevenirea criminalitatii si lupta contra
delicventei.
Prin Rezolutia 1991/1 februarie 1992, Consiliul Economic si Social a
dizolvat si Comitetul pentru prevenirea criminalitatii si lupta contra
delicventei, format din experti cu titlu personal, si a creat o noua comisie
interguvernamentala, pentru prevenirea criminalitatii si organizarea justitiei
penale.
Un rol important in dezvoltarea criminologiei il are si Directia de
Probleme Criminale din Consiliul Europei, in cadrul careia functioneaza
Comitetul European pentru Problemele Criminale (C.D.P.C.). Biroul
C.D.P.C si Consiliul Stiintific Criminologic, formate din reputati
specialisti, reprezentanti ai statelor membre, organizeaza periodic
conferinte de cercetare criminologica.

1.Criminalitatea ca fenomen social

Criminalitatea a constituit, intr-o prima etapa, obiectul preocuparilor

de ordin statistic. Ulterior, devine unul din punctele de referinta ale acelor
orientari de inspiratie sociologica, cum sunt cele ale patologiei sociale, ale
dezorganizarii sociale sau ale conflictului de cultura. Fenomenul
criminalitatii este deseori inclus in formele mai largi de devianta sau
marginalitate, astfel incat criminologia se confunda cu sociologia deviantei.
Intr-o formulare foarte sintetica, se considera ca obiectul generic al
criminologiei il reprezinta criminalitatea, ca fenomen social global.
Intre multiple clasificari ale criminalitatii, asupra carora vom reveni
intr-un capitol separate, ne oprim asupra aceleia asa-numita obiectiva,
deoarece se refera la categorii de criminalitate generala valabile, care are
drept criteriu existenta obiectiva a unor grade de cunoastere a faptelor

5
penale de catre organelle de justitie. Conform acestui criteriu, distingem
criminalitatea reala, criminalitatea aparenta si criminalitatea legala.
a). Criminalitatea reala (C.R.) se refera la ansamblul faptelor penale
comise efectiv, indiferent daca ele sunt ori nu sunt cunoscute de catre
vreunul din organelle justitiei penale (politist, judecator, procuror). Aceasta
categorie are sfera cea mai larga, dar cifrele exacte nu pot fi niciodata
cunoscute.
b). Criminalitatea aparenta (relevata) reprezinta totalitatea faptelor
cu aparenta penala, ajunse la cunostinta organelor de justitie. In aceasta
categorie sunt incluse doua modalitati de investire a organelor de justitie:
una are in vedere dreptul persoanei vatamate de a se adresa direct instantei
de judecata, in cazul faptelor ce prezinta un pericol social mai redus
(insulta, amenintarea, abuzul de incredere, etc), iar cea de-a doua are in
vedere faptele cu un grad mai ridicat de pericol social, pentru care persoana
vatamata trebuie sa se adreseze organelor de urmarire penala (politist,
procuror). Pentru unele fapte ce prezinta un grad de pericol social si mai
ridicat (omor, talharie), organele de urmarire penala se sesizeaza din oficiu
si incep cercetarile.
Intre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta, sub raportul
numeric, exista o diferenta foarte mare; astfel, dupa cele mai optimiste
constatari, cel putin 30% dintre faptele cu caracter penal nu sunt mai
relevate, atat din motive subiective, cat si din motive sau cause obiective.
Aceasta diferenta este denumita cifra neagra a criminalitatii(C.N.).
c). Criminalitatea legala (sau judecata) reprezinta cea mai restransa
categorie din cele analizate si cuprinde numai faptele penale pentru care s-a
pronuntat o hotarare definitive de condamnare.
Pentru criminologie prezinta un interes deosebit criminalitatea legala,
dar nici celelalte categorii de criminalitate nu sunt ignorate, macar pentru a
se putea cunoaste diferenta dintre acestea. In cercetarea criminological
efectuata la nivel central (Ministerul de Interne, Ministerul Public,
Ministerul Justitiei), toate cele trei categorii de criminalitate sunt studiate
sub aspect statistic. Spre exemplu, pentru organele Ministerului de Interne,
in special pentru Inspectoratul General al Politiei, un important indicator de
calitate a muncii politistului il reprezinta totalul faptelor constatate, in
raport cu totalitatea faptelor savarsite in periaoda analizata.

2.Victima

Studiul victimei a inceput dupa incheierea celui de-al doilea Razboi

Mondial, desi unele preocupari au existat si inainte de acest eveniment. In
ceea ce priveste includerea studiului victimei in obiectul de studio al
criminologiei, exista opinii total diferite. Astfel, unii cercetatori pretend ca
victima nu ar trebui inclusa in preocuparile criminologiei, in timp ce altii

6
sustin ca aceasta constituie, de cateva decenii, obiect de studio pentru
criminologie si ca s-a dezvoltat atat de mult, incat, dintr-un capitol de mare
interes, a devenit o disciplina autonoma, denumita victimologie.
In acord cu adeptii celei de-a doua opinii, consideream ca victima
trebuie sa constituie, un obiect de studio pentru criminologie, daca avem in
vedere cel putin faptele de violenta, cum sunt vatamarile corporale, omorul,
violul, talharia, la cercetarea carora raportul intre faptuitor si victima ofera
cauzal complex.

SECTIUNEA II. CRIMINOLOGIA REACTIEI SOCIALE.

Formulata si acreditata prin contributiile succesive ale unor

criminologi americani, dintre care, sint, de obicei, citati: Tannenbaum D.
(1838), Lemert E. (1959) si Beker H.S. (1963) si considerate astazi de cei
mai multi autori printre principalele tendinte ale criminologiei, teoria
interactionismului social are la temelie teza ca criminalitatea este rezultatul
infractiunii dintre doua categorii de factori sociali, respective dintre
activiatatea nonconformista a diferitilor indivizi, pe de o parte, si reactia de
raspuns conformista a grupurilor sociale dominante, care stabilind regimul
faptelor infractionale, ii eticheteaza pe acestia ca infractori, stigmatizandu-i.
Ca urmare, la indivizii stigmatizati se produce o contra reactie de
asumare a rolului desenat, o rezistenta in pastrarea si continuarea
comportamentului initial care poate merge pana la recidiva.
Cu alte cuvinte, infractionalitatea ca produs al interactiunii unor
fenomene sociale este conceputa intr-o viziune sistematica de tipul relatiei:
actiune- reactiune si contrareactiune, in care exact infractionaliatea primara
care prezinta interes prioritar sub raport etiologic, scapa unei explicatii
solide.
In conceptia acestei teorii care face parte din orientarea
psihosociologica, explicatia comportamentului criminal este transferata din
domeniul personalitatii delicventului si al mecanismelor trecerii in actul
delicvent-unde o plasare J.Pinatel, catre “reactia sociala”, catre sublinierea
rolului pe care reactia de raspuns, socul de contraraspuns il are in geneza
deviatiei penale,. Avand ca premise de lucru modelul potrivit caruia analiza
deviantei nu se poate realiza inteligibil decat in lumina unei infractiuni a
mai multor indivizi intr-un cadru social determinant, teoria rectiei sociale
considera ca delicventa nu este si nu poate fi o trasatura, ori proprietatea
inerenta vreunui fel de comportament, ci o insusire, trasatura, conferita
comportamentului de catre alti indivizi care detin influenta si puterea.

7
 Ca urmare, studiul delicventei implica cu necesitate o serie de
consecinte. Mai intai acceptarea impartirii societatii intre cel putin doua
mari categorii de persoane: cei care comit infractiuni si restul societatii,
care se pot subdivide si cei care in grupe de putere si influent–devianta
localizandu-se ca proces de reactie intre aceste grupe de persoane, existenta
lor fiind complementara. In al doilea rand, ca devianta in general si
delicventa in special nu exista in sine, ci doar in masura in care societatea
sau anumite grupuri sociale o eticheteaza, ca atare, atunci se produce
reactia de raspuns. In al treilea rand, in cazurile in care societatea sau
grupurile de influenta si apte in a eticheta o fapta ca devianta nu o
eticheteaza ca atare, ea nu se mai releva ca delicventa indiferent daca poate
fi considerate ca atare. Cu alte cuvinte, cei care comit acte antisociale,
trebuie sa traiasca in medii sociale care sa reactioneze specific la acestea, sa
le defineasca criminale.
Cum, cel mai adesea, ceea ce defineste un anumit tip de
comportament ca devianta si gama de definitii posibile este rezultatul unor
optiuni sociale diverse si au grad suficient de subiectivitate si relative, este
de inteles ca si definirea si aplicarea sanctiunilor va prezenta o fluctuatie
asemanatoare. De pilda asa cum arata R.Bell- unul din reprezentantii
curentului- adeseori cei din clasele sus-puse, definesc ca delicventi baietii
din clasele de jos, dar nu si pe cei din clasa burgheza, desi comportarea
acestora pot fi aceeasi. Deci in producerea reactiei are importanta “cine
comite actul si cine il suporta”. In acelasi timp, este aproape evident ca
natura reactiei sociale poate diferi si in raport cu alti factori, are sa faca
“etichetarea” relative, cum ar fi tendinta unor grupuri sociale de a rectiona
in anumite ocazii numai la anumite forme de delicventi, sau cu intensitati
diferite, sau ipoteza in care individual deviant el insusi se “prezinta”
societatii, in felul in care “alege” tipul de comportament.
In conceptia principalilor reprezentanti ai teoriei reactiei sociale-
H.Becker, K.Erikson, F.Tannenbaum, este prezenta teza ca daca societatea
sau gupul social definesc anunite persoane ca delicventi, atunci ele si sunt.
In aceasta operatie, atitudinea delicventilor- chiar daca etichetarea sociala
nu li se pare tuturor adevarata- nu mai are nicio importanta.K.Erikson
subliniaza de altfel, ca in toate timpurile si statele, societatea a considerat
pe criminali ca fiind oamenii cei mai rai. Ca atare in definirea
comportamentului social, opinia publica, societatea are a-si spune singura
parera, rectia membrilor conformisti si conventionali fiind determinata, cea
care face individual delicvent- nu formele sale de exteriorizare in sine.
Referindu-se la modalitatile de contituire a “reactiei sociale” H.
Becker, considera ca in societate exista grupuri care stabilesc norme de
coonduita, iar cei care le incalca sunt eliminate, devenind “outsideri”-
delincventul fiind pana la urma o consecinta a ceea ce altii gamdesc despre
actele lui. Modalitatea cea mai sigura de a produce delicventa-sutine

8
F.Tannenbaum- este “Stigmatizarea sau dramatizarea raului”, prin
repudierea si sanctionarea severa a individului care incalca normele sociale,
prin izolarea sa. Din acel moment- al izolarii- delicventul va purta necurmat
eticheta data si va cauta compania celorlalti, astfel incat, organele
respective si mecanismul social de ordine realizeaza ele insele o dirijare a
individului- o stigmatizare- spre crima, il impinge spre cariera criminala, pe
care acesta sfarseste pana la urma a o accepta.
Cuprinzand doua laturi strans legate, “etichetarea” si “stigmatizarea”,
care apar drept o paradigma a delicventei, se atribuie socialului si
capacitatii sale de definire functii esentiale. Teoria reactiei sociale concepe
deci geneza delicventei ca urmare a unui proces dinamic de actiune si
reactiune, de raspunsuri si contra raspunsuri in trei niveluri: al elaborarii
legii, al reactiei impersonale si al procesului institutional de reactie sociala.
De aici, deriva doua consecinte:
a). actul criminal nu poate fi conceput ca o conditie in
sine, ci ca un produs al interactiunii unor factori diferiti, succesivi si
gradate (cum ar fi identitatea statului, cariera, angajarea sa, si in alt plan,
complementar);
b). cercetarea comportamentului criminal va trebui sa
treaca de la psihologia sociala al structurilor particulare de delicventa
individuale la analiza nivelului social al structurilor particulare de
delicventa si la procesul de reactie sociala;

SECTIUNEA III. CAUZALITATEA IN CRIMINOLOGIE

1. Macrocriminologia

Factorii criminologeni ce determina criminalitatea ca fenomen social

se clasifica in:
-factori economici;
-factori demografici;
-factori culturali;
-factori politici;

1). Factori economici ce pot fi considerati cu un continut

criminologen.
a). Industializarea

9
-oferta locurilor de munca, posibiliatati de instruire, specializare si
cresterea nivelului de trai,
-mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural,
individual devenind un necunoscut,
-navetismul prelungit,
-dezechilibrul psihologic cu efecte in starea de stress a muncitorilor

b). Somajul
-scaderea nivelului de trai’
-instabilitatea emotionala,
-scade autoritatea tatalui ca si “cap de familie”,

c). Nivelul de trai

-saracia si dorinta de inavutire imping spre delicventa

d). Crizele economice

-scad salariile, creste rata somajului,
-apare specula,
-prioritatea este in pericol atat a statului cat si cea particulara.

2).Factorii demografici
a). mobilitatea sociala si urbanizarea,
-scade controlul social,
-structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la inceput sub
aspectul emotional.

b). emigrarea spre tari cu potential economic.

-tel natins, frustrarea,
-necunoasterea legislatiei,
-acceptarea sclaviei si a muncii fortate,
-exportul de delicventa si criminalitate autohtona,
-import de criminalitate straina.

3).Factori politici
a).razboiul
-instaureaza haosul, anarhia economica si sociala, violenta.

b).revolutia
-reprezinta acea stare de criza politica de mare amploare care se
finalizeaza pe cale conflictuala urmarindu-se inlaturarea de la putere a
unui grup/ conducator, cucerirea puterii plotice si schimbarea oranduirii
sociale.

10
 2. Microcriminologia (cauzele crimei ca act individual)

Infractorul este un individ obisuit care in anumite imprejurari, in functie

de factorii bio-psiho-sociali in care s-a format poate comite o crima.

a).varsta
-sub 14 ani-copilaria (nu raspunde penal);
-14-22 ani-adolescenta;
-35-65 ani-varsta adulta;
-peste 65 de ani varsta a treia.

b).personaliatatea
-portrete temporale;
-colericul-puternic, recalcitrant, instabil, extrovertit.
-sagvinul-puternic, echilibrat, mobil, stabil, extrovertit.
-flegmaticul-puternic, echilibrat, inert, stabil, introvertit.
-melancolicul- slab, nervos, instabil, introvertit.

c). caracterul este pecetea individului sub aspectul trasaturilor sale

psihice.
d).afectiunile psihice ale infractorului:
-nevrozele-intense suferinte subiective, inhibitii si tendinte de
dependenta se manifesta prin anxietate, fobie, obsesie, depresie.
-psihopatiile-tulburari de afectivitate comportament sau character se
manifesta prin inadaptabilitate sociala si etica.
-psihozele-sunt grave tulburari ale afectivitatii comportamentale. Se
manifesta prin delir logoreic, halucinatie, stare maniacala, indiferenta
fata de tot, neconcordanta in planul ideilor, vorbirii si
comportamentului.

4). Clasificarea criminalilor

a). dupa gradul de constientizare:
-normali;
-anormali.
b). dupa varsta:
-minori;
-majori.
c). dupa repetabilitatea actelor criminale:
-primari;
-recidivisti.
d). dupa caracterul avut.

11
 e). imigrarea din tari foarte sarace, asiatice, africane spre spatii
favorizate economic.
-dezechilibru social pe zonele unde se instaleaza ,
-ermetizarea etniilor,
-lipsa factorilor educationali in mediul etniilor,
-lipsa comunicarii cu autoritatile datorata necunoasterii limbii.

f). traficul cu fiinte umane

- prostitutie,
-cersetorie,
-sclavie,
-dezvoltarea retelelor de trafic,
-spalarea banilor,

5).Factori socio-culturali

a). familia
-familia contemporana si-a micsorat dimensiunile si rolul,
-apar sintagme noi precum: “disparitia familiei”,“familia in bucati”,
“familia asistata”, “familia destramata”,
-s-a dezvoltat concubinajul,
-varsta casniciei a crescut inspre 40 de ani,
-procentajul divorturilor este in crestere,
-preocuparea pentru parinti ori rudele in neputinta a scazut.

b). esecuri privind integrarea scolara

-copiii inadaptati social constituie o problema,
-insubordonarea,
-lipsa de interes,
-absenteismul,
-repetentia,
-conduita agresiva in raport cu cadrele didactice.

c). impactul activitatilor din timpul liber

-lipsa de interes pentru sport, cultura, arte,
-consumul de alcool si tutun,
-fuga de acasa.

d). impactul mijloacelor de informare in masa (radio, TV, presa

scrisa).
e). alcoolismul
-consumul de alcool,
-consumul si trafic de droguri

12
 SECTIUNEA IV. CONTRIBUTII LA INTEMEIERE SCOLII
SOCIOLOGICE

O prima grupare de cercetatori este reprezentata de vol Lizt in

Germania, A. Prins in Begia si von Hammel in Olanda. Acestia isi dirijeaza
cercetarile catre analiza statistico-matematica a criminalitatii, incercand sa
cuprinda legaturile intre variatiile acestuia si alte fenomene sociale, cum ar
fii: statificarea sociala, concurenta, structura populatiei, repartizarea
veniturilor.
Meritul acestei orientari este acela de a fi promovat metode
cantitative de analiza, de a fi contribuit la perfectionarea statisticii judicare.
In planul explicatiei cauzale, aceasta orientare a incercat o conciliere
intre pozitivismul italian si orientarea sociologica franceza, fara insa a
impune o teorie criminological notabila.
O alta grupare o reprezinta adeptii cercetarilor inspirate de tezele
filozofiei marxiste. Ideile lui Marx si Engels cu privire la rolul factorilor
economici in dezvoltarea si evolutia societatii, la caracterul social
determinant al criminalitatii, la “racilele” sistemului capitalist (explorarea,
mizeria, somajul, coruptia), ca principale surse ale criminalitatii, la
necesitatea schimbarii revolutionare a acestei oranduiri stau la baza unor
studii de criminologie realizate in Belgia (Duceptiaux), in Franta (Dupuy si
Legoyt ), in Germania (Berg) si in Italia (Turati, Battaglia, Loris).
Cele mai cunoscute studii apartin insa olandezului W.A.Bonger, care
a intreprins o ampla analiza a rolului pe care conditiile economice il au in
etiologia crimei, in societatea capitalista, precum si cu privire la structura si
dinamica criminalitatii achizitive, in raport cu oscilatiile economice, expusa
pe larg in lucrarile sale, ce ofera si astazi elemente de referinta.
Limitele acestei orientari au constat in extragerea factorilor
economici si absolvirea lor in planul explicatiei cauzale.

SECTIUNEA V. INTRODUCERE IN MARXISM

Marxismul, sau Sociologismul stiintific, este denumirea data

sistemului de idei elaborate initial de Karl Marx (1818-1883) si
Friederich Engels (1820-1895). In totalitatea lor, aceste idei formeaza o
baza teoretica pentru lupta clasei muncitoare pentru a dobandi o forma
superioara de organizare a societatii umane, socialismul.
In timp ce conceptiile marxiste au continuat sa fie dezvoltate si
imbogatite de experienta istorica a clasei muncitoare insasi, ideile
fundamentale au ramas neschimbate, oferind o ferma fundatie a Miscarii

13
 muncitoresti contemporane. Nici inainte si nici dupa viata lui Marx si
Engels nu au fost elaborate teorii mai avansate, mai profunde sau
superioare, mai stiintifice capabile sa explice evolutia societatii si rolul
clasei muncitoare in aceasta evolutie. De aceea,cunoasterea marxismului
inarmeaza teoretic proletarietul pentru marea sarcina istorica a
transformarii socialiste a societatii.
Metoda marxista ofera o vedere mai bogata,mai completa,
autocuprinzatoare a societatii si vietii- in general, inlatura valul de
misticism in intelegerea dezvoltarii omului si umanitatii. Filizofia
marxista explica faptul ca forta conducatoare a istoriei nu este un
“supra-om”sau ceva supra-natural, ci este rezultatul dezvoltarii fortelor
de productie insasi. In ultima analiza, economia este ceea ce determina
conditiile de viata, obiceiurile si constiinta finite umane.

SECTIUNEA VI. MARXISM

Marxismul este o teorie sociala bazata pe lucrarile lui Karl Marx, un

filozof, economist, jurnalist si revolutionar german de origine evreiasca, din
secolul al XIX-lea, care a colaborat in elaborarea sus-numitei teorii cu
Friedrich Engels. Marx s-a inspirit din filozofia lui Georg Hegel, din
economia politica a lui Adam Smith, din teoria economica Ricardiana si din
socialismul francez din secolul al XIX-lea, pentru a dezvolta o cecetare
critica a societatii care se dorea atat stiintific cat si revolutionara. Aceasta
critica a atins cea mai sistematica expresie (desi neterminata) in lucrarea lui
de capatai Das Kapital, Capitolul: O cercetare critica a economiei politice.
Marxismul este bazat pe lucrarile filozofului Karl Marx.
De la moartea lui Marx in 1883, diferite grupuri din toata lumea au
apelat la Marxism ca baza intelectuala pentru linia politica si tactical or,
care pot fi in mod spectaculos diferite si contradictorii. Una dintre primele
mari sciziuni a aparut intre aparatorii social-democratiei- (care afirma ca
tranzitia la socialism poate fi facuta numai prin revolutie). Social-
democratia a aparut in interiorul Partidului Social Democrat German si a
avut drept rezultat abandonarea radacinilor marxiste, in vreme ce
comunismul a dus la formarea a numeroasepartide comuniste.
Desi mai sunt inca multe miscari sociale si partied politice
revolutionare marxiste in toata lumea, de la prabusirea Uniunii Sovietice si
a statelor ei satellite, mai sunt relative putine tari care au guverne care se
descriu drept marxiste. Desi intr-un numar de tari occidentale sunt la putere
partied social-democrate, ele s-au distantat cu multa vreme in urma de
legaturile lor cu Marx si cu ideile lui. In prezent numai Laos, Vietnam,
Cuba si Republica Populara Chineza au guverne care se descriu ca fiind

14
marxiste. Coreea de Nord este descrisa in mod inexact drept marxista, atata
vreme cat Kim Il Sung si Kim Jong Il au respins ideile marxiste
conventionale in favoarea variantei “comunismului coreean”, ciuce. De
asemenea, despre Libia se afirma uneori ca ar fi comunista, dar Maummar
al-Qaddafi a cautat sa conduca tara catre socialismul islamic.
Unii dintre membrii scolilor de neamestec guvernamental si
“individualismul” cred ca principiile statelor member burgheze sau a
marilor guverne pot fi intelese ca merxiste.
Manifestul Comunist al lui Marx si Engels include un numar de pasi
pe care societatea trebuie sa ii faca pentru ca muncitorii sa se elibereze de
societatea capitalista. Unele dintre aceste masuri apar ca fiind introduce
in forma Keynesianismului, a statului bunastarii, a noului liberalism si a
altor schimbari ale sistemului din unele tari capitaliste. Exista persoane
care cred ca unii dintre reformatorii din statele capitaliste sunt (sau au
fost), “marxisti nedeclarati”, de vreme ce ei sprijina politici care sunt
similare cu pasii pe care credeau Marx si Engels ca trebuie sa-i parcurga
o societate capitalista dezvoltata. Alti indivizi vad, in conformitate cu
teoria marxista a materialismului istoric, reformele capitaliste ca vestitori
ai viitorului communist.
Pentru marxisti, aceste reforme reprezinta raspunsul la presiunea
exerciata de partidele si sindicatele clasei munctitoare, ele insele
raspunzand la abuzurile simtite din partea sistemului capitalist. Mai
mult,aceste reforme reflecta eforturile de “salvare” sau de “imbunatatire” a
capitalismului (fara a il aboli) pentru a face prabusirii pietei datarita
ineficientei sistemului.

1. Radacinile hegeliene ale marxismului

Hegel a propus o forma a idealismului in care dezvoltatarea ideilor in

contrariile lor este tema conducatoare a istoriei umane. Acest proces
dialectic presupune uneori acumulari treptate dar alte ori cere salturi
discontinue, schimbari violente ale status quo-ului existent. Figuri istorice
precum Napoleon Bonaparte sunt, conform interpretarilor hegeliene, mai
degraba simptome si unelte ale proceselor dialectice impersonale de baza
decat modeletoare ale acestora.
Marx si membrii grupului Tinerii Hegelieni din care facea si el parte,
au pastrat cea mai mare parte a modului de gandire al lui Hegel. Dar Marx
“l-a adus pe Hegel cu picioarele pe pamant”, conform propiei viziuni,
schimband idealismul dialectic in materialism dialectic . Marx a urmat
curentul altui Tanar Hegelian, Ludwig Feuerbach. Ce ii deosebeste pe cei
doi este parerea lui Marx ca umanismul lui Feuerbach este excesiv de
abstract si de aceea nu mai putin idealist decat sistemul pe care il dorea sa-l
inlocuiasca, cu alte cuvinte, notiunea concreta de Dumnezeu gasita in

15
crestinismul institutionaliazat care legitimeaza puterea represiva a statului
prusac. In loc de acesta, Marx dorea sa dea prioritate ontological la ceea ce
el numea “procesul vietii adevarate” a fiintelor umane adevarate, dupa cum
el si Friedrich Engels au spus in 1846 in lucrarea “Ideologia germana”.

SECTIUNEA VII. NIVELUL CULTURAL SCAZUT AL

FAPTUITORULUI

Avem in vedere nivelul general de pregatire scolara al celor 170 de

faptuitori, care au savarit infractiuni asupra sotului sau a unei rude
apropiate, reflectat in numarul mare de analfabeti (11), si faptul ca un
numar de 99 dintre acestia absolvisera doar 2-4 clase primare.
Dumitru C., analfabet, si-a ucis mama, in ziua de 17 aprilie 1974,
pentru ca imprumutase o cantitate de 2 kg. malai altui fiu de-al sau, fara sac
ceara permisiunea inculpatului.
De asemenea, Constantin T. l-a lovit pe fratele sau cu un par in
regiunea capului, in ziua de 10 noiembrie 1974, si i-a produs vatamari care
i-au pus in pericol viata. Inculpatul nu stia carte si a savarsit fapta pentru ca
fratele sau refuzase sa-i restituie cateva bucati de scandura, pe care i le
imprumutase.
Tot astfel, Viorica A., care avea doar doua clase primare, mama a 6
copii, si-a ucis o fiica in varsta de 3 ani, pentru ca tipa, in timp ce servea
masa impreuna cu ceilalti frati. De aceea i-a aplicat mai multe lovituri cu o
matura asupra capului.
La fel de nejustificata este si comportarea inculpatului Vasile S.,
absolvent al ciclului primar,care, la data de 11 septembrie 1979, i-a aplicat
mai multe lovituri cu o curea fiului sau Ionel, in varsta de 10 ani, pentru ca
furase o suma neinsemnata de bani de la un cetatean necunoscut. Loviturile
au fost de o intensitate deosebita, incat au produs moartea copilului.
De asemenea, nejustificata este si comportarea inculpatului Vasile P.,
absolvent al ciclului primar, care si-a ucis sotia, la 1 octombrie 1979, prin
sugrumare, pentru ca aceasta a protestat fata de refuzul lui de-a o lua si pe
ea la o nunta.

Avem in vedere nivelul general de pregatire scolara al celor 338 de
faptuitori, care au savarsit infractiuni asupra sotului sau asupra unei rude
apropiate, reflectat in numarul mare de analfabeti, precum si faptul ca 126
dintre acestia absolvisera doar 2-4 clase primare. In acelasi timp, modul de
comportare a faptuitorilor din aceasta categorie de persoane are legatura
directa cu gradul de scolarizare si prin aceea ca savarsesc fapte grave in
imprejurari din cele mai banale.

16
 Consideram ca exemplele pe care le prentam in cele ce urmeaza sunt
concludente in acest sens.

Asa s-a intamplat cu sotii Vasile si Elena U., in ziua de 15 martie
19……
La aceasta data, cei doi soti au fost la targ intr-o localitate apropiata
de satul lor si, dup ace au terminat de facut cumparaturile, au pornit-o
spre casa. Pe parcurs au facut o pauza la un bufet. Sotul, absolvent a
numai trei clase primare, a considerat ca doar el are dreptul sa bea vin in
bufet, sotia trebuind sa stea mai mult pe-afara si sa supravegheze caii si
caruta. In conceptia lui, femeia nu are tot atatea drepturi cate are
barbatul!
Sotia insa n-a tinut cont de “dispozitii”, pentru ca a stat si ea mai
mult in buffet si a baut vin cot la cot cu sotul, si, din cand in cand, mai
iesia pe-afara, sa vada daca mai sunt in acelasi loc caii si caruta. Cei doi
s-au cam “uitat” in buffet, si , dup ace si-au facut plinul si au vrut sa
plece, au constatat ca ramasesera si fara caruta, si far cai, care fiind
flamanzi si pentru ca stapanul nu le lasase nimic de manacare, au pornit
spre casa, cu tot cu caruta, fara stapan.
Suparat ca nevasta nu i-a dat ascultare, barbatul a pocnit-o naprasnic
cu coada din sarma impletita a biciului, provocandu-i grave fracturi ale
oaselor capului. A si intrat in coma.
In urma cercetarilor efectuate de procuror, Vasile U. a fost trimis in
judecata pentru tentativa de omor.

In seara de 31 decembrie 19…, cand toata populatia orasului se

pregatea sa sarbatoreasca trecerea in noul an, lui Danut O., care nu reusise
sa termine doua clase primare, i s-a defectat televizorul!
Pe la orele 19:00, a trimis-o pe sotie dupa un depanator, care lucra la
un atelier din atelierul lor, iar el a ramas acasa, sa le supravegheze pe cele
doua fetite: Isabela O., in varsta de doi ani si sase luni, si Mariana O., de
numai cateva luni.
Sotia a intarziat mai bie de o ora, timp in care cele doua fete
plangeau si erau foarte agitate. Sotul a incercat sa le linisteasca, dar nu a
reusit, si, fiind suparat ca sotia nu mai venea iar el nu putea urmari
programul la televizor, a prins-o pe Isabela O. de mijloc cu ambele maini si
a strans-o pana a constatat ca nu mai plange.
Faptuitorul nu a mai avut nevoie de televizor, pentru ca, intorcandu-
se sotia, si constatand ce se intamplase, a anuntat telefonic organele de
politie si s-au inceput cercetarile.

17
 

La 16 mai 19…, Gheorghe D., analfabet, si-a ucis fratele, pe Vasile

D., caruia i-a aplicat o lovitura cu o piatra grea de peste 5 kg. asupra
capului, moartea producandu-se instantaneu.
Neintelegerile dintre ei priveau fapte minore: refuzul fratelui de a-i
restitui niste materiale de constructie (scandura si cateva tigle),
imprumutate in urma cu un an.


In ziua de 23 martie 19…, Daniel T., absolvent a patru clase primare,
i-a produs sotiei sale, Mariana T., vatamari corporale, care i-au pus viata in
pericol, fapta fiind considerata tentativa de omor.
In ziua cu pricina, fusese in vizita la ei cumnata inculpatului (sora
sotiei), pentru a-I restitui o suma de bani imprumutata de la el in urma cu
cateva luni, despre care restituire, inculpatul a aflat dupa plecarea cumnatei.
Suparat si din aceasta cauza si din cauza ca i-a restituit cumnata
banii, desi el ii imprumutase, a aplicat sotiei mai multe lovituri cu pumnii si
cu picioarele, apoi, dup ace aceasta cazuse in curte, in locul unde fusese
batuta, a mai aruncat peste ea o placa de granit. A lasat-o acolo, iar el s-a
dus in casa, fara sa-i mai pese ce se intampla cu ea. A doua zi, victima a
fost gasita de mama ei si dusa la spital. A scapat cu viata.


Din aceeasi categorie sociala fac parte si inculpatii Cristina si
Dumitru S.(soti) care, la 13 aprilie 19…, l-au ucis pe un nepot de-al sotiei
(fiul surorii), pentru ca in ziua precedenta, cand mama inculpatei fusese in
vizita la nepot (la victima), aceasta i-a dat prea mult vin sa bea si “a
imbatat-o”. De aceea, inclpatii, care aveau cam aceeasi pregatire scolara (el
patru clase si ea trei clase), i-au aplicat victimei mai multe lovituri, sotul, cu
un par, sotia, cu un harlet, pana i-au produs vatamari corporale foarte grave,
incompatibile cu viata.

Constantin T. absolvise numai doua clase primare. Era betiv si

cheltuia pe bauturi alcoolice toti bani incasati drept salariu de la locul de
munca.
In ziua de 21 iulie 19…, cand sotul a venit acasa fara niciun ban, desi
incasase chenzina, sotia s-a suparat foarte tare pe el si i-a cerut socoteala.
Aveau patru copii minori si in casa nici de unele!

18
 Considerandu-se “insultat” pe nedrept, inculpatul a pus mana pe un
par si i-a aplicat sotiei 28 de lovituri, peste tot corpul, pentru a fi sigur ca a
ucis-o, apoi, pentru a confirma gradul de decadere morala la care ajunsese,
s-a dus la bufet, sa-si continue cheful.
Fiind intrebat de procuror, in cursul cercetarilor, de ce a comis o
fapta atat de grava, ucigand o femeie, mama a patru copii, a raspuns
dezinvolt: “Pentru ca… nevasta n-are dreptul sa-l intrebe pe barbat cati bani
cheltuieste pe bauturi!”


Georgica A., absolvise numai trei clase primare. La varsta de 40 de
ani a omorat un consatean. A fost inchis si, dupa executarea pedepsei, s-a
intors in sat. Isi petrecea mai tot timpul la bufet. Nu muncea nicaieri.
In ziua de 19 decembrie 19…, cand mama i-a cerut sa se duca la
lucru in padure, la fasonat lemne, s-a suparat si, cu un cutit pentru sacrificat
porci, i-a sectionat gatul ca la o pasare, chiar in ziua cand aceasta implinea
varsta de 71 de ani.

In ziua de 16 martie 19…, Vasile P., analfabet, in varsta de 63 de ani,
si-a ucis fiul, pe Dumitru P., in varsta de 36 de ani.
Dumitru P., lucrase la oras, si, ajuns somer, s-a intors in sat, la
parinti. Nu muncea, in schimb bea toata ziua la bufet, pe banii lui taica-sau.
La data cand s-a comis fapta, batranul a refuzat sa-l mai
“sponsorizeze” si l-a trimis la munca. Dumitru P.s-a suparat si a inceput s-
al batjocoreasca si s-al loveasca cu pumnii. Asa stand lucrurile, tatal a pus
man ape un cutit de bucataruie, aflat la indemana, si a lovit, pana s-a
convins ca fiul sau a incetat din viata.

Cauzele infractiunilor de omor prevazute in dispozitiile art. 175 lit.c

C. pen.
Cauze Tentative Omor TOTAL
Consum excesiv de 23 106 129
bauturi alcoolice
Razbunare 8 38 46
Nivel cultural scazut 8 34 42
Gelozie 12 23 35
Jaf - 3 3
Neintelegeri de la 7 22 29
mostenire
Provocare 9 22 31
Legitima aparare 3 5 8
Boala psihica 5 10 15
TOTAL 75 263 338

19
 BIBLIOGRAFIE

1. I. Iacobuta,Iulia Iacobuta,Criminologie,Ed.Venus,Iasi,2007;

2. R.Sewell, A.Woods, Marxism, 1983;

3. Ioan Iacobuta, Radiografia crimei, volI si II, Ed. Junimea”,

Iasi, 2004;

4. A. Smith, Marxism, 1992;

5. E. Budai , Macro si microcriminologie.Cauzele fenomenului

social al criminalitatii, Cluj, 2002.

20